Administrative character of Asset Investigation Commission orders and passive procedural capacity in asset control litigation

Decizia nr. 1151/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25 octombrie 2013, reclamanta Agenția Națională de Integritate a chemat în judecată pe pârâta Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, solicitând anularea ordonanței nr. 1 din 07 februarie 2013, emisă de pârâtă, prin care, în temeiul art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996, s-a dispus clasarea cauzei privind sesizarea reclamantei cu privire la cercetarea averii persoanei cercetate A.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 14 din 21 ianuarie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, și solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs s-a argumentat, în esență, că ordonanța Comisiei de cercetare a averilor este act administrativ unilateral, în ceea ce privește calea de atac fiind aplicabile dispozițiile legale privind contenciosul administrativ.

Chiar dacă acțiunea a fost formulată împotriva Comisiei de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, a arătat recurenta, instanța de fond putea dispune introducerea în cauză a altor persoane, anume dl. A. (persoana evaluată de către recurentă), în aplicarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., care consacră principiul rolului activ al judecătorului.

2. Procedura de soluționare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 iunie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă, înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Actul juridic pe care Agenția Națională de Integritate l-a supus controlului instanței de contencios administrativ este o ordonanță de clasare emisă de Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Timișoara în temeiul art. 104 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996, privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere.

Așa cum rezultă din însăși denumirea sa, acest act normativ reglementează procedura de control al averilor, care cuprinde o etapă administrativă, derulată în fața comisiei de cercetare a averilor, potrivit art. 10-15 din Legea nr. 115/1996, și o etapă judiciară, dată în competența secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel și supusă prevederilor art. 16-20 din lege.

Comisia de cercetare a averilor funcționează pe lângă fiecare curte de apel, este compusă din 2 judecători și un procuror, desemnați pe o perioadă de 3 ani (art. 10 din Legea nr. 115/1996), începe acțiunea de control odată sesizată de Agenția Națională de Integritate cu raportul de evaluare prin care s-au constatat diferențe semnificative între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate de aceeași perioadă (art. 101 din Legea nr. 115/1996, corelat cu art. 17 din Legea nr. 176/2010) și își desfășoară activitatea de cercetare potrivit regulilor procedurale cuprinse în art. 102 - 103 din Legea nr. 115/1996.

Așa cum s-a stabilit în mod constant în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (din care cităm, cu titlu de exemplu, decizia nr. 2272/2014, decizia nr. 4141 din 4 noiembrie 2014), activitatea comisiei de cercetare a averii este o activitate administrativă, iar actele Comisiei sunt acte juridice administrative în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, adică manifestări de voință emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice, și pot fi contestate în condițiile prevăzute Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Din prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ rezultă că, în litigiile izvorând din raporturi juridice de drept administrativ, are calitate procesuală pasivă emitentul actului a cărei legalitate este contestată, în speță Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, astfel încât în mod eronat a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, constatând întemeiate criticile recurentei-reclamante, înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În rejudecare, instanța de fond urmează a avea în vedere precizările și argumentele din recurs ale reclamantei Agenția Națională de Integritate, în ceea ce privește introducerea în cauză a numitului A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 14 din 21 ianuarie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2016.