Post-conviction recidivism: Cassation for erroneous calculation of unexecuted prior sentence exceeding statutory limits

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Recidivă postcondamnatorie

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul recidivei postcondamnatorii, stabilirea greşită a restului rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, cu consecinţa aplicării unei pedepse care depăşeşte pedeapsa determinată conform art. 43 alin. (1) C. pen., se încadrează în cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 327/RC din 21 septembrie 2016

Prin sentinţa penală nr. 1079 din 20 martie 2015, Judecătoria Craiova, în temeiul art. 270 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. pen., a adăugat pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată în cauză, la restul de 2 ani şi 1233 zile închisoare rămas neexecutat din pedepsele de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2980 din 5 octombrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 374 din 22 februarie 2013 a Curţii de Apel Craiova, 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4012 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 900 din 19 aprilie 2013 a Curţii de Apel Craiova, 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4013 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1107 din 17 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova (pedepse care au fost contopite prin sentinţa penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin necontestare la 29 iulie 2014), urmând ca inculpata să execute în final pedeapsa de 3 ani, 6 luni şi 1233 zile închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

Prin decizia nr. 1285/A din 8 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 1079 din 20 martie 2015, pronunţată de Judecătoria Craiova, privind, între alţii, pe inculpata A.

A fost respins, ca nefondat, între altele, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 1079 din 20 martie 2015, pronunţată de Judecătoria Craiova.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată, pe latură penală, cu privire şi la inculpata A. şi, rejudecând, în temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., a fost cumulată pedeapsa aplicată în prezenta cauză cu restul de 7 ani, 4 luni şi 23 de zile (2693 de zile) din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin necontestare, dispunându-se ca inculpata să execute în final pedeapsa totală de 9 ani, 4 luni şi 23 de zile (3423 de zile).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpata A. şi au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privind pedepsele complementare şi accesorii.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpata A.

Prin cererea de recurs în casaţie inculpata A., prin apărător, a indicat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv „aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”

În motivarea recursului în casaţie, inculpata a formulat critici cu privire la calculul greşit al pedepsei de 9 ani, 4 luni şi 23 de zile (3423 de zile) la care a fost condamnată, fiind apreciat în alte limite decât cele legale.

În acest sens, inculpata a susţinut că instanţa de apel a calculat greşit restul neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 pronunţată de Judecătoria Craiova, prin contopire, ca fiind în cuantum de 7 ani, 4 luni şi 23 de zile (2693 de zile), restul neexecutat fiind cel calculat de instanţa de fond, de 2 ani şi 1233 zile închisoare (1963 de zile).

Cu prilejul examinării admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, prin încheierea nr. 154/RC din 29 aprilie 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi a dispus trimiterea cauzei în vederea judecării acesteia completului competent, pentru judecarea pe fond a recursului în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpata A., în limitele prevăzute în art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speţă, inculpata A. a fost trimisă în judecată şi condamnată, după schimbarea încadrării juridice, în temeiul art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 233 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cumulată, în baza art. 43 alin. (1) C. pen., cu restul de 7 ani, 4 luni şi 23 de zile (2693 de zile) din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, definitivă, dispunându-se ca inculpata să execute în final pedeapsa totală de 9 ani, 4 luni şi 23 de zile (3423 de zile).

În cauză, recurenta inculpată A. a formulat recurs în casaţie, întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În esenţă, motivele recursului în casaţie subscrise acestui caz de casare constituie o critică adusă modului de calcul al restului neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, prin contopire, ca fiind în cuantum de 7 ani, 4 luni şi 23 de zile (2693 de zile), în condiţiile în care, prin sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Craiova, anterior menţionată, din pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare s-au dedus perioadele executate, aşa cum au fost reţinute inclusiv în cuprinsul deciziei de apel.

Aşadar, apărarea a susţinut că restul neexecutat este de 2 ani şi 1233 zile închisoare (1963 de zile), astfel că, prin cumularea restului neexecutat reţinut ca fiind 7 ani, 4 luni şi 23 de zile (2693 de zile), este evidentă greşeala de calcul făcută de instanţa de apel, ceea ce a avut drept consecinţă stabilirea unei pedepse rezultante în afara limitelor prevăzute de lege.

Prin adresa din 11 iulie 2016 emisă de Penitenciarul Craiova, s-a comunicat, la solicitarea instanţei, faptul că, în ceea ce priveşte persoana privată de libertate A., restul de pedeapsă rămas de executat la data de 3 iulie 2014 din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătorie Craiova este de 2 ani şi 1234 zile.

De asemenea, la solicitarea instanţei, la dosarul cauzei a fost depusa copia certificată a sentinţei penale nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, privind pe condamnata A., cu menţiunea datei şi a modalităţii rămânerii definitive.

Potrivit art. 43 alin. (1) C. pen., dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Astfel, cum din actele şi lucrările dosarului rezultă că, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen., instanţa de apel în mod greşit a cumulat la pedeapsa de 2 ani stabilită în apel un rest de 7 ani, 4 luni şi 23 de zile (2693 de zile) din pedeapsa de 8 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, dispunându-se ca inculpata să execute în final pedeapsa totală de 9 ani, 4 luni şi 23 de zile (3423 de zile), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată incidenţa cazului de recurs în casaţie invocat, pedeapsa aplicată inculpatei fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Aşadar, având în vedere că, la data de 3 iulie 2014, când s-a dispus contopirea pedepselor, restul de pedeapsă rămas de executat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova era de 2 ani şi 1234 zile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază critica vizând modul de calcul al pedepsei rezultante la care recurenta inculpată a fost condamnată ca fiind întemeiată, urmând ca în baza cazului de recurs în casaţie prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. să reformeze decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen. faţă de inculpata A.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 1285/A din 8 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a casat decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (1) C. pen. faţă de inculpata A. şi, rejudecând:

În baza art. 43 alin. (1) C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin decizia anterior menţionată la restul rămas neexecutat, de 2 ani şi 1234 zile închisoare, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3618 din 3 iulie 2014 a Judecătoriei Craiova, astfel că inculpata va executa pedeapsa de 4 ani şi 1234 zile închisoare.

A dedus din pedeapsă perioada executată de la 3 iulie 2014 la zi.

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de Judecătoria Craiova şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei recurate.