Incompatibility of reexamination for invalid stamping under O.U.G. 80/2013 and New Civil Procedure Code; exclusion of stamping challenges from appellate review

Cerere de chemare în judecată anulată ca netimbrată. Imposibilitatea suprapunerii remediilor procesuale reglementate de art. 200 din noul Cod de procedură civilă şi art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura în faţa primei instanţe

Index alfabetic : acţiune în constatare

-regularizarea cererii de chemare în judecată

-cerere de reexaminare

NCPC, art. 200

O.U.G. nr. 80/2013, art. 39

Procedura reglementată de art. 200 C. proc. civ. se referă în mod expres şi limitativ la verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată, analiza preliminară a acesteia cuprinzând şi verificarea încadrării sale în cerinţele prevăzute de art. 197 care impun condiţia ca cererea de chemare în judecată să fie timbrată în mod legal, menţionându-se expres faptul că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrage anularea cererii.

În cazul în care cererea de chemare în judecată a fost anulată ca netimbrată pentru neîndeplinirea obligaţiei de a timbra, stabilită în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013, iar partea nu a uzat de prevederile art. 39 alin. (1) din această ordonanţă, chestiunea timbrajului nu mai poate fi repusă în discuţie în calea de atac de reformare.

Nu se poate reţine că procedura prevăzută de art. 200 C. proc. civ. se suprapune cu cea reglementată de O.U.G. nr. 80/2013, cele două proceduri fiind distincte, cu regim juridic diferit conferit de obiectul supus analizei şi de momentul procesual în care acestea se pot declanşa, astfel încât aserţiunea recurentei-reclamante cu privire la existenţa a două remedii procesuale ce se pot desfăşura în paralel pentru lămurirea aceleiaşi chestiuni de drept nu are suport juridic, între cele două proceduri neexistând o relaţie de complementaritate.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1470 din 22 septembrie 2016

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca la data de 14 august 2014, reclamantul A. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al SC B. SRL (în faliment), în contradictoriu cu: C., D., E. SA, a solicitat instanţei să constate că declaraţiile autentificate sub nr. 734 din 24 septembrie 2009 şi nr. 795 din 6 octombrie 2009 la BNP F. nu au caracterul unui act translativ de proprietate de la B. către C. cu privire la dreptul de proprietate asupra construcţiei cu destinaţia de bloc de locuinţe colective înscrise în CF 51256-C1 Floreşti, compus din 2 boxe, 14 apartamente, 1 pod cu terasă, identificate în CF 51256- C1-U53, 51256-C1-U54, 51256-C1-U37, 51256-C1-U38, 51256-C1-U39, 51256-C1-U40, 51256-C1-U41, 51256-C1- U42, 51256-C1-U43, 51256-C1-U44, 51256-C1-U46, 51256-C1-U47, 51256-C1-U48, 51256-C1-U49, 51256-C1-U50, 51256-C1-U51, 51256-C1-U52 Floreşti, construcţie ce este edificată asupra terenului înscris în CF nr. 51256 Floreşti nr. top. 2253/24 şi că aceste declaraţii nu puteau constitui temeiul pentru intabularea dreptului de proprietate, în cote nedeterminate, în favoarea lui C. cu privire la imobilele anterior descrise, fiind lovite de nulitate absolută, să constate că B. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei înscrise în CF 51256-C1 Floreşti, ca efect al accesiunii artificiale imobiliare, să dispună rectificarea de carte funciară prin radierea dreptului de proprietate al pârâtului C. înscris asupra imobilelor descrise la pct. 1 şi să dispună anularea încheierilor de CF nr. 96982, nr. 26849 prin care a fost intabulat dreptul de proprietate al pârâtului C., dispunând revenirea la situaţia anterioară de CF, prin înscrierea dreptului de proprietate al B., în întregime, asupra tuturor imobilelor mai sus descrise, să dispună radierea dreptului de superficie înscris în favoarea pârâtului C. asupra terenului înscris în CF nr. 51256 Floreşti, nr. top. 2253/24, anularea încheierii de CF de admitere şi revenirea la situaţia anterioară de CF.

Prin sentinţa civilă nr. 12840 din 4 decembrie 2014, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, care a fost astfel învestit cu soluţionarea prezentei cereri.

În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a apreciat că toate petitele reclamantei vizează dreptul de proprietate asupra construcţiei cu destinaţia de bloc de locuinţe colective înscrise în CF 51256-C1 Floreşti, compus din 2 boxe, 14 apartamente, 1 pod cu terasă, calificând cererea ca fiind o acţiune având ca obiect constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial.

Astfel învestit, Tribunalul Specializat Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1264 din 5 mai 2015 pronunţată în dosarul nr. x/211/2014 a admis excepţia nelegalei timbrări a acţiunii.

A anulat acţiunea formulată de reclamanta SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL în contradictoriu cu pârâţii C.; D. în calitate de creditor ipotecar.

În pronunţarea acestei sentinţe instanţa de fond a reţinut că, potrivit prevederilor art. 3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial se timbrează conform prevederilor art. 3 alin. 1.1, raportat la valoarea obiectului cererii, iar conform art. 20 din acelaşi act normativ, acţiunile şi cererile în materie de carte funciară, când nu pun în discuţie fondul dreptului, se taxează cu 50 lei.

Instanţa a constatat că cererea de chemare în judecată nu a fost legal timbrată, astfel că, în şedinţa publică din data de 3 februarie 2015, s-a pus în vedere reclamantei să indice valoarea dreptului de proprietate asupra construcţiei indicate în petitele acţiunii, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru, iar ulterior indicării acestei valori, prin rezoluţia din data de 15 aprilie 2015, să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 43.100 lei, sub sancţiunea anulării acţiunii. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că nu sunt incidente prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta, prin lichidator judiciar, a formulat cerere de reexaminare, calificată apel prin sentinţa nr. 1998 din 25 iunie 2015 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/211/2014/a1.

Împotriva aceleiaşi hotărâri a declarat apel apelantul-reclamant SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL, solicitând admiterea apelului formulat, cu consecinţa exonerării lichidatorului judiciar de la plata taxei de timbru şi trimiterea cauzei spre rejudecare a fondului la Tribunalul Specializat Cluj.

Curtea de Apel Cluj, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 5 octombrie 2015 a admis excepţia de litispendenţă şi a reunit dosarul nr. x/211/2014/a1 la dosarul nr. x/211/2014, iar prin decizia nr. 1301 din 5 octombrie 2015 a respins apelul declarat de apelanta reclamantă SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL împotriva sentinţei civile nr. 1264, pronunţată la data de 5 mai 2015 în dosarul nr. x/211/2014 al Tribunalului Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime.

În fundamentarea acestei decizii instanţa a reţinut, în esenţă, că apelanta nu a uzat de dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prin care putea formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire de stabilire a taxei judiciare de timbru, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, situaţie în care, în cazul în care nu s-a formulat calea de atac specifică pusă la dispoziţie de legiuitor, chestiunea timbrajului nu mai poate fi repusă în discuţie în calea de atac de reformare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC B. SRL, prin lichidator judiciar A. SPRL.

Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului formulat şi casarea deciziei civile nr. 1301/2015 pronunţate în data de 5 octombrie 2015 de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/211/2014.

Consideră recurenta că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC faţă de faptul că instanţa de apel a recurs la aplicarea unei norme străine de speţă, respectiv art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Arată recurenta că, raportat la cererile de reexaminare prevăzute în O.U.G. nr. 80/2013, respectiv în noul Cod de procedură civilă, apar neconcordanţe cu privire la obiectul fiecărei cereri de reexaminare în parte, respectiv cererea de reexaminare reglementată de art. 200 din NCPC şi cererea de reexaminare reglementată de O.U.G. nr. 80/2013, astfel că în analiza diferenţelor dintre cele două instituţii trebuie pornit de la menţiunea preliminară că potrivit art. 200 NCPC se instituie o procedură prealabilă de verificare („regularizare,,) a cererii de chemare în judecată care poate fi cenzurată din perspectiva art. 200 alin. (4) şi (5) NCPC.

Interpretând sintetic dispoziţiile NCPC recurenta arată că partea, prin cererea de reexaminare, poate ataca încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată şi pentru anularea acesteia pe motivul netimbrării sau insuficientei timbrări a acesteia, art. 200 NCPC prevăzând că analiza preliminară a cererii de chemare în judecată cuprinde şi verificarea încadrării sale în cerinţele prevăzute de art. 197 NCPC care impune condiţia ca cererea de chemare în judecată să fie timbrată în mod legal, menţionând expres faptul că netimbrarea sau insuficienta timbrare atrage anularea cererii de chemare în judecată, în această ipoteză, se pune problema suprapunerii instituţiei reglementate de NCPC cu cea reglementată de O.U.G. nr. 80/2013.

Precizează recurenta că în timp ce NCPC vorbeşte de atacarea încheierii prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată, O.U.G. nr. 80/2013 vorbeşte despre atacarea modului de stabilire a cuantumului taxei judiciare de timbru, cele două cereri de reexaminare prevăzute de acte normative diferite putând avea acelaşi obiect, ambele urmărind recalcularea taxei de timbru şi, respectiv, atacarea încheierii care cuprinde anularea cererii de chemare în judecată pentru netimbrare sau pentru insuficientă timbrare.

Consideră, totodată, recurenta că cele două cereri de reexaminare pot fi formulate în momente diferite, împotriva unor acte diferite ale instanţei. Astfel, se arată, NCPC prevede că, după analizarea preliminară, instanţa dispune prin rezoluţie completarea lipsurilor cererii de chemare în judecată, urmând ca, dacă acestea nu sunt îndeplinite, să dispună prin încheiere anularea cererii de chemare în judecată, anulare care ar putea fi fundamentată pe un viciu de timbrare a cererii, sens în care, faţă de normele legale care reglementează cele două instituţii, O.U.G. nr. 80/2013 dă posibilitatea reclamantului să atace această rezoluţie în termen de 3 zile de la comunicare, în timp ce NCPC dă posibilitatea reclamantului să atace doar încheierea de anulare a cererii de chemare în judecată (în 15 zile de la comunicare), chiar dacă în parte pentru aceleaşi motive şi anume, determinarea taxei judiciare de timbru.

În ceea ce priveşte posibilitatea exercitării ambelor mecanisme procesuale prin care practic se tinde către acelaşi rezultat, recurenta arată că, în opinia sa, nu ar exista vreun impediment care să limiteze drepturile reclamantului, considerând că în situaţia în care reclamantul a exercitat, cum este normal, întâi cererea de reexaminare formulată în temeiul art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, o posibilă respingere a acestei cereri care va atrage, în situaţia în care reclamantul nu îndeplineşte în continuare cerinţele referitoare la timbrarea, anularea cererii de chemare în judecată, împrejurare în care nu operează autoritatea de lucru judecat faţă de o nouă cerere de reexaminare formulată în temeiul art. 200 alin. (4) NCPC, cele două cereri de reexaminare reglementate de două acte normative distincte nesuprapunându-se, ci completându-se reciproc şi dând posibilitatea reclamantului să atace ambele acte ale instanţei prin care fie se pune în vedere completarea taxei judiciare de timbru, fie se anulează cererea de chemare în judecată pentru netimbrare sau insuficientă timbrare a cererii de chemare în judecată.

Faţă de cele arătate, recurenta concluzionează în sensul că lichidatorul judiciar a formulat deja o cerere de reexaminare în temeiul art. 200 NCPC, subliniind că atât apelul, cât şi cererea de reexaminare recalificată ulterior ca apel au fost repartizate aceluiaşi complet.

Mai mult, se arată, prin cererea de rectificare de carte funciară înregistrată de către recurentă, faţă de B. a fost deschisă procedura de faliment în formă generală în baza Legii nr. 85/2006 la data de 25 septembrie 2012 prin sentinţa nr. 3519/2012, pronunţată în dosarul nr. x/1285/2011 aflat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj în vederea îndeplinirii atribuţiilor reglementate de art. 116 - 120 din Legea nr. 85/2006, A. având obligaţia lichidării activelor B. în vederea îndestulării creditorilor acesteia.

Referitor la prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, recurenta învederează faptul că prin cererea introdusă lichidatorul judiciar intenţionează reglementarea situaţiei imobilului în speţă în cartea funciară, pentru ca acesta să poată fi valorificat în cadrul procedurii de faliment a debitoarei, în vederea despăgubirii creditorilor înscrişi la masa credală.

Apreciază că anularea acţiunii a fost una nelegală, fiind dată cu încălcarea normelor speciale referitoare la scutirea de la plata taxei de timbru a tuturor acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, raportat la art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, făcând trimitere şi la jurisprudenţa pe care o consideră relevantă în materie.

Intimata-pârâtă SC E. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a constatat că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Procedura reglementată de art. 200 C. proc. civ. se referă în mod expres şi limitativ la verificarea şi regularizarea cererii de chemare în judecată.

Atât încheierea pronunţată în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., cât şi cea pronunţată în temeiul alin.(7) al aceluiaşi text de lege se soluţionează, în cadrul unei proceduri speciale, în Camera de Consiliu.

Or, cererea de reexaminare formulată de lichidatorul judiciar a vizat sentinţa de fond, apelată distinct prin cerere separată, înregistrată sub nr. x/2015, pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în şedinţa publică în cadrul procedurii de drept comun, măsura dispusă de instanţă, de recalificare a căii de atac în raport de art. 457 şi art. 95 pct. 2 C. proc. civ., fiind necesară şi obligatorie.

Aşadar, fiind vorba de două proceduri distincte, cu regim juridic diferit conferit de obiectul supus analizei şi de momentul procesual în care acestea se pot declanşa aserţiunea recurentei-reclamante cu privire la existenţa a două remedii procesuale ce se pot desfăşura în paralel pentru lămurirea aceleiaşi chestiuni de drept nu are suport juridic, între cele două proceduri neexistând astfel o relaţie de complementaritate.

Rămân în discuţie, aşadar, numai acele critici ce privesc legalitatea deciziei recurate din perspectiva modului în care a fost soluţionată problema de drept referitoare la posibilitatea părţii în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru de a supune controlului, în căile de atac de reformare, critici care să vizeze existenţa obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru decurgând din aprecierea caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată.

Acest aspect a fost tranşat însă prin decizia în interesul legii nr.7 din 8 decembrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 137 din 24 februarie 2015, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, (prin extrapolare art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, aplicabil în speţă conform principiului „tempus regit actum”), partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici prin intermediul apelului sau recursului, aceste argumente fiind avute în vedere şi de instanţa de apel.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a respins recursul ca nefondat.