Unfair credit clauses case quashed and remanded after res judicata misapplied; bank retains standing post-assignment.

Contract de credit. Cesiunea creanţei. Acţiune în constatarea caracterului abuziv al unor clauze. Calitate procesuală pasivă

Cuprins pe materii : Drept comercial. Contracte

Index alfabetic : acţiune în constatare

-clauze abuzive

-contract de credit

-cesiunea creanţei

-excepţia lipsei calităţii procesuale pasive

C. proc. civ. din 1865, art. 47 teza a II-a, art. 304 pct. 5, pct. 7

C. civ. din 1864, art. 1201

Acţiunea care vizează constatarea caracterului abuziv al unor clauze dintr-un contract de credit încheiat cu banca trebuie introdusă împotriva tuturor părţilor care privesc acel contract, chiar dacă, ulterior încheierii acestuia, creanţa care vizează acea convenţie de credit a fost cesionată.

Astfel, banca are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece la data încheierii contractului de credit a fost parte contractantă, iar scopul urmărit de reclamant este constatarea clauzelor abuzive din acest contract.

Secţia a II-a civilă, Decizia nr. 1424 din 22 septembrie 2016

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/62/2010 pe rolul Tribunalului Braşov reclamanta A. în contradictoriu cu Banca B. SA, prin reprezentant legal, a solicitat următoarele: să se constate ca fiind abuzive clauzele indicate în cuprinsul cererii şi să fie obligată pârâta Banca B. SA, să respecte contractele de credit, în sensul de a încasa ratele lunare conform graficului de rambursare anexă la contractele de credit, semnate odată cu acestea şi corelate cu dobânda EURIBOR, şi nu cu dobânda de referinţă a Băncii B. SA.

Prin cererea reconvenţională, Banca B. SA a solicitat ca instanţa să adapteze contractele în cauză în sensul luării în considerare a algoritmului de calcul a ratei dobânzii variabile propus de Banca B. SA, respectiv valoarea indicelui de referinţă aferent valutei în care a fost încheiat fiecare contract, la 6 luni, plus marja formată din valoarea diferenţei dintre dobânda de referinţă aplicabilă în baza prevederilor contractuale iniţiale şi indicele de referinţă la 6 luni plus marja fixă din contractul iniţial.

Reclamanta a depus, la data de 17.03.2011, o nouă precizare a acţiunii. Se arată că se solicită: 1) constatarea caracterului abuziv şi, implicit, nulitatea clauzelor care permit băncii stabilirea unilaterală a cuantumului dobânzii ( pct. 5 din ambele contracte de credit), a clauzelor care permit Băncii B. SA declararea scadenţei anticipate a creditului (pct. 9.3 din Condiţiile generale de creditare - anexă la Contractele de credit) şi a ordinii recuperării creanţelor (pct. 5.6 din Condiţiile generale); 2) constatarea ratei dobânzii ca fiind EURIBOR + 1,20 pp, respectiv 1,5 pp, respectiv interpretarea DRV (dobânzii de referinţă variabile) ca fiind dobânda curentă EURIBOR la care se adaugă un procent de 1,2 pp, respectiv 1,5 pp; 3) obligarea pârâtelor B./C. să-i comunice graficele de rambursare aferente contractelor de credit în care să fie indicată dobânda curentă ca fiind EURIBOR + marjele fixe arătate mai sus, pentru perioada cuprinsă de la data introducerii acţiunii şi până la data scadenţei celor două contracte; se arată că această solicitare este adresată în principal SC C. SRL care în mod abuziv solicită returnarea integrală a valorii celor două credite înainte de scadenţa contractuală. Se solicită, din nou, citarea SC C. SRL conform art. 47 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1690/C/14 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale pasive a Băncii B. SA; a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Banca B. SA şi a constatat caracterul abuziv al clauzelor inserate în art. 5 teza a II-a din contractele de credit bancar nr. 84277/10.08.2007 şi 2008742095/17.09.2008 şi în art. 9.3 din Condiţiile generale de creditare, ce au fost anulate; s-a constatat că dobânda este formată din indicele EURIBOR + 1,2 pp pentru contractul de credit bancar nr. nr. 84277/10.08.2007 şi din indicele EURIBOR + 1,5 pp pentru contractul de credit bancar nr. 2008742095/ 17.09.2008; a fost respins capătul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei inserate în pct. 5.6 din Condiţiile generale de creditare, ca nefondat; a fost obligată pârâta Banca B. SA să comunice graficul de rambursare conform celor stabilite prin prezenta hotărâre; a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă Banca B. SA în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă A., ca nefondată şi a fost obligată pârâta-reclamantă Banca B. SA să achite reclamantei-pârâte A. suma de 2.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 1690/C/14 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Braşov au declarat apel atât SC C. SRL cât şi Banca B. SA.

Prin decizia civilă nr. 1563/AP din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă au fost respinse apelurile ca nefondate.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în principal, următoarele:

Analizând soluţia atacată prin prisma excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa de apel a reţinut că prin acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat constatarea caracterului abuziv al pct. 5 din contractele de credit nr. 84277/10.08.2007 şi nr. 2008742095/19.09.2008; pct. 9.3 din Condiţiile generale de creditare, anexă la cele 2 contracte de credit; pct. 5.6 din Condiţii generale şi constatarea ratei dobânzii ca fiind Euribor şi 1,20 pp, respectiv 1,5 pp.

Prin hotărârea instanţei de fond ce face obiectul apelurilor deduse judecăţii s-a constatat caracterul abuziv al art. 5 teza II din acelaşi contract de credit nr. 84277/2007, iar cu privire la contractul de credit nr. 2008742095/2008 s-a constatat caracterul abuziv al art. 5 teza 2 şi art. 9.3 din Condiţiile generale de creditare.

Prin acţiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. x/197/2012 al Judecătoriei Braşov s-au analizat şi s-au constatat ca fiind abuzive (prin sentinţa civilă nr. 6005/2014 a Judecătoriei Braşov, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului) clauzele de la art. 5 teza a II-a şi ultima teză, privind dobânda variabilă, art. 8 prima teză şi art. 8 lit. e privind Comisionul de administrare - din contractul de credit nr. 84277/2007, precum şi art. 5 ultima teză, art. 9 prima teză şi art. 9 lit. b din contractul de credit nr. 2008742095/2007.

Întrucât procesul s-a purtat între aceleaşi părţi în calitate de consumatori şi Banca B. SA în calitate de comerciant şi a vizat, în parte, analizarea caracterului abuziv al aceloraşi clauze contractuale, în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ. referitor la autoritatea de lucru judecat cu privire la clauzele deja analizate şi declarate ca fiind abuzive. Este vorba de art. 5 teza a II-a şi ultima teză din cele două contracte de credit prin care, după trecerea unui anumit termen, dobânda devine variabilă, fiind formată din dobânda de referinţă afişată la sediile Băncii B. SA la are se adaugă un procent de 1,2% în cazul contractului nr. 84277/2007 şi de 1,5 pp în cazul contractului nr. 2008742095/2007.

Autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6005/2014 a Judecătoriei Braşov prezintă un aspect pozitiv pentru care a câştigat procesul, în speţă pentru reclamanta A., dar şi un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul, respectiv pentru creditor, care nu mai poate repune în discuţie pretenţiile sale în prezentul proces cu privire la ceea ce s-a dezlegat în mod irevocabil prin hotărârea amintită.

În ceea ce priveşte motivele de apel referitoare la nesoluţionarea excepţiei de inadmisibilitate a acţiunii invocate de către pârâta Banca B. SA, instanţa de apel a reţinut că acestea sunt nefondate, deoarece instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestei excepţii respingând-o pentru excepţii ce sunt legale şi temeinice şi în acord cu jurisprudenţa C.J.C.E. cu privire la posibilitatea, chiar din oficiu, de constatare a existenţei unor clauze ca abuzive.

Nici motivul de apel referitor la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Băncii B. SA nu poate fi reţinut, deoarece cesionarea de către aceasta a celor două contracte de credit către SC C. SRL Bucureşti nu este opozabilă consumatorilor, iar în aceste contracte ce fac obiectul prezentei judecăţi, în calitate de creditoare este Banca B. SA, astfel încât justifică calitatea procesuală pasivă, fiind titulara drepturilor şi obligaţiilor asumate prin aceste convenţii.

În ceea ce priveşte motivele de apel invocate de ambele apelante pe fondul pretenţiilor admise, instanţa de apel a reţinut că dispoziţia primei instanţe prin care s-a constatat că dobânda celor două contracte este formată de indicele Euribor + 1,2 pp respectiv 1,5 pp, constituie o consecinţă a declarării caracterului abuziv al art. 5 ultima teză din contracte pentru care există autoritate de lucru judecat şi are drept temei art. 6 şi art. 13 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 potrivit cărora clauzele constatate abuzive nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare şi va fi modificat prin eliminarea clauzei abuzive. După intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 dobânda variabilă, potrivit art. 37, poate fi formată doar dintr-un indice de referinţă, Euribor în speţă, întrucât contractele sunt în moneda Euro sau din rata dobânzii de referinţă a BNR, la care creditorul poate adăuga doar o marjă fixă pe toată perioada derulării contractului, iar această marjă fixă negociată de părţi este de 1,2 pp pentru contractul nr. 84277/2007 şi de 1,5 pp pentru cel de al doilea contract.

Împotriva deciziei comerciale nr. 1563/P/23 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs atât Banca B. SA cât şi SC C. SRL.

1. În motivarea cererii, recurenta Banca B. SA arată că sentinţa recurată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale, în sensul că: sentinţa recurată este nelegală, fiind dată cu încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile; reclamanţii nefiind îndreptăţiţi la modificarea preţului contractelor prin intervenţia instanţei; intervenţia instanţei în sensul dispus de instanţa de fond ar însemna că Banca B. SA să nu mai perceapă nicio dobândă ceea ce ar duce la o disproporţie între contraprestaţiile părţilor şi lipseşte contractul de credit de cauză juridică; obligarea Băncii B. SA la modificarea contractului de credit iniţial dispus de prima instanţă conduce la nerespectarea dreptului la proprietate privată şi libertate economică; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat în sensul imposibilităţii instanţei naţionale de a modifica o clauză contractuală al cărei caracter abuziv l-a constatat; sentinţa recurată este nelegală întrucât prin stabilirea modului de calcul al dobânzii determinate ca „Euribor + 1,2 pp”, respectiv „Euribor + 1,5 pp” se încalcă pacta sunt servanda.

Recurenta Banca B. S.A. mai arată că instanţa de apel nu a motivat soluţia respingerii cererii reconvenţionale formulată şi în mod nelegal a menţinut soluţia primei instanţe cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei de la art. 9.3 din condiţiile generale.

2. În motivarea cererii, recurenta SC C. SRL a arătat că: instanţa de apel în mod greşit a admis excepţia autorităţii de lucru judecat; instanţa de apel a dispus modificarea dobânzii prin raportarea sa la un alt indice variabil decât cel menţionat în contractele de credit supuse analizei, fără a se asigura că acesta reflectă voinţa reală a părţilor contractuale; hotărârea instanţei de apel a fost dată fără o analiză a situaţiei de fapt şi a condiţiilor legale în care se poate constata caracterul abuziv al unor clauze contractuale; instanţa de apel a ignorat principiile de aplicare a legilor în timp, scopul şi efectele actelor normative pe care le are le are în vedere, situaţia de fapt, motivele invocate de părţi, condiţiile pe care o clauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi considerată abuzivă şi posibilitatea instanţei de a interveni în contractele de credit, schimbându-le conţinutul; prin hotărârea pronunţată instanţa de apel a încălcat principiul consensualismului actelor juridice sinalagmatice, substituindu-se voinţei creditorului la încheierea contractului de credit, cu încălcarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare privind protecţia consumatorilor, depăşind astfel, atribuţiile puterii judecătoreşti.

Intimaţii D., E., F., G. au formulat întâmpinare la recursurile declarate de Banca B. SA şi SC C. SRL solicitând, în principal, anularea cererilor ca netimbrate, iar pe fond respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte a reţinut următoarele:

Deşi în prezentul litigiu au formulat recurs atât Banca B. SA, cât şi SC C. SRL, invocând în motivele de nelegalitate atât aspecte de procedură, cât şi de fond, Înalta Curte va analiza cu prioritate critica referitoare la soluţionarea excepţiei autorităţii de lucru judecat încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi critica Băncii B. SA privitoare la excepţiile inadmisibilităţii, a lipsei calităţii procesuale pasive şi la nemotivarea deciziei din perspectiva respingerii cererii reconvenţionale.

Potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Doctrina a statuat că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea.

Din actele dosarului, Înalta Curte reţine că, deşi din încheierea de amânare a pronunţării din 9 noiembrie 2015 rezultă că instanţa de apel a pus în discuţia părţilor impactul pe care hotărârea pronunţată în dosarul nr. x/197/2012 îl are asupra acţiunii, respectiv dacă există putere de lucru judecat sau autoritate de lucru judecat, în considerentele deciziei recurate instanţa de apel a reţinut autoritatea de lucru judecat.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/197/2012 s-a stabilit prin hotărâre irevocabilă natura abuzivă a clauzelor privind dobânda şi comisioanele din cuprinsul celor două contracte ce fac obiectul analizei din prezenta cauză.

Deşi părţile din prezenta cauză (A., Banca B. SA, SC C. SRL, D., G., F.) sunt altele decât în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/197/2012 (Comisariatul Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Centru Braşov, Banca B. SA, H., A., D.), instanţa de apel a reţinut greşit autoritatea de lucru judecat.

Potrivit art. 1201 vechiul C. civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.

Din textul de lege menţionat rezultă că pentru existenţa autorităţii de lucru judecat este necesară existenţa a două cereri de chemare în judecată care privesc aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Or, aşa cum am arătat în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/197/2012 sunt alte părţi decât cele din prezenta cauză.

Faţă de faptul că părţile sunt diferite în dosarul nr. x/197/2012 faţă de dosarul nr. x/62/2010, Înalta Curte apreciază că instanţa de apel în mod greşit a reţinut autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 6005/2014 a Judecătoriei Braşov pronunţată în dosarul nr. x/197/2012.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Banca B. SA referitor la criticile care vizează inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Băncii B. SA, Înalta Curte le va înlătura având în vedere următoarele:

Recurenta Banca B. a invocat excepţia inadmisibilităţii faţă de dispoziţiile art. 47 teza a II-a C. proc. civ. în justificarea temeiului juridic al acţiunii formulate în contradictoriu atât cu Banca B. SA, cât şi cu SC C. SRL.

Potrivit art. 47 C. proc. civ., mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comună ori dacă drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauză.

Este adevărat că în prezenta cauză creanţele rezultate din cele două convenţii de credit contractate de intimaţii-reclamanţi au fost cesionate către SC C. SRL în baza contractului de cesiune nr. J892/29.09.2010, însă aceasta nu înseamnă că acţiunea este inadmisibilă sau că Banca B. nu mai are calitate procesuală pasivă.

În prezenta cauză reclamanţii au solicitat să se constate caracterul abuziv a unor clauze din contractele de credit bancar nr. 84277/10.08.2007 şi 2008742095/17.09.2008 încheiate cu Banca B. SA.

Faţă de faptul că scopul urmărit de intimaţii-reclamanţi este acela de a se constata ca fiind abuzive clauzele menţionate în acţiune aşa cum a fost precizată, Înalta Curte apreciază că acţiunea care vizează constatarea unor clauze din contractele menţionate trebuie introdusă împotriva tuturor părţilor care privesc acele contracte, chiar dacă, ulterior încheierii acestora, creanţele care vizează cele două convenţii de credit au fost cesionate către SC C. SRL.

Cu alte cuvinte, Banca B. SA are calitate procesuală pasivă deoarece la data încheierii contractelor de credit a fost parte contractantă, iar scopul urmărit de reclamanţi este constatarea clauzelor abuzive din contractele de credit nr. 84277/10.08.2007 şi 2008742095/17.09.2008.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nemotivarea de către instanţa de apel a soluţiei care vizează respingerea cererii reconvenţionale încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., motivarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prevede că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Obligaţia judecătorului de a arăta în scris de ce s-a oprit la soluţia dată este o obligaţie esenţială a cărei încălcare duce la desfiinţarea hotărârii.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu a precizat motivele pentru care a menţinut soluţia primei instanţe de respingere a cererii reconvenţionale, singura motivare fiind aceea de a arăta că „motivele ce au stat la baza acestei soluţii sunt comune cu cele care au stat la baza admiterii pretenţiilor reclamantei”.

Faţă de faptul că decizia instanţei de apel nu este motivată cu privire la acest aspect rezultă că nu poate fi efectuat controlul de legalitate.

Într-o altă exprimare, considerentele deciziei instanţei de apel fac imposibilă examinarea legalităţii soluţiei pronunţată de instanţa de apel, în condiţiile în care prin intermediul recursului se verifică numai legalitatea hotărârii criticate.

Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de apel urmează să stabilească situaţia de fapt a cauzei, să răspundă criticilor formulate de părţi în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor într-o formă clară şi concisă.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ., a admis recursurile declarate de recurentele-pârâte SC C. SRL şi Banca B. SA împotriva deciziei civile nr. 1563/AP din 23 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, Secţia civilă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Potrivit art. 315 alin. (3) C. proc. civ., după casare instanţa de apel va judeca din nou ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.