Decizia nr. 448/A/2015 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 448/A/2015

Prin sentința penală nr. 468 din 09 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:

l. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor de trafic de influență în formă continuată și dare de mită în formă continuată, reținute în sarcina inculpatei A. din infracțiunile prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, prevăzută de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la dare de mită în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. i-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată.

în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale astfel stabilite și i-a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei A. pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) și alin. (3) lit. d) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

a) să se prezinte o dată la 2 luni, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile. precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență:

e) să nu intre în legătură, pe durata desfășurării sesiunilor examenului de bacalaureat, cu nicio persoană ce deține calitatea de membru în comisiile de bacalaureat din centrele de examen ori de membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și obligațiilor stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore, din data de 05 iulie 2010.

S-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpata A. până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

2) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată pe inculpata B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, prevăzută de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe inculpata B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 64 lit. c) C. pen. i-au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a desfășura activități ca membru în comisiile de bacalaureat din centrele de examen, membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale astfel stabilite și i-a aplicat inculpatei B. pedeapsa cea mai grea. de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. i-a aplicat inculpatei și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a desfășura activități ca membru în comisiile de bacalaureat din centrele de examen, membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a desfășura activități ca membru în comisiile de bacalaureat din centrele de examen, membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații) pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei B. pe durata unui termen de încercare de 6 ani,, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată la 2 luni, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore, din data de 05 iulie 2010.

A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpata B., până la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

3) În baza art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat-o pe inculpata C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. coroborat cu art. 64 lit. c) C. pen. i-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a desfășura activități ca membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații, pe o perioadă de 2 ani. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a. lit. b) și lit. c) C. pen. (dreptul de a desfășura activități ca membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații) pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare. inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte o dată la 2 luni, la datele ce vor fi fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Galați;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau al neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere stabilite de instanță.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

4) În baza art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata D. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei D. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

5) În baza art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a condamnat-o pe inculpata E. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni inchisoare aplicată inculpatei E. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

6) În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei de dare de mită reținută în sarcina inculpatului F. din infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. 1-a condamnat pe inculpatul F. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. și art. 80 C. pen. 1-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la dare mită.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite și i-a aplicat inculpatului F. pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului F. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

7) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata G. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută în art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei G. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpata G., dispoziție executorie conform art. 350 alin. 4 C. proc. pen.

8) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat-o pe inculpata H. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, prevăzută de art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat-o pe inculpata H. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență.

În baza art. 26 C. pen. în referire la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență.

În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele astfel stabilite și a aplicat inculpatei H. pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei H. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

9) În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a condamnat-o pe inculpata I. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatei I. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

10). În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul J. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului J. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

11). În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul K. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului K. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni. stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

12). În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul L. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului L. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

13) În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 alin. (7) C. proc. pen și art. 74 alin. (1) lit. a)- art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul M. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 2 luni închisoare aplicată inculpatului M. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 2 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

14) În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a)- art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 80 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul N. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului N. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni. stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

15) În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C. proc. pen și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul O. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 4 luni închisoare aplicată inculpatului O. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

16) În baza art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen., art. 80 C. pen. a condamnat-o pe inculpata P. la pedeapsa amenzii penale de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 C. pen. privind posibilitatea înlocuirii acestei pedepse cu cea a închisorii, în caz de sustragere cu rea-credință de la executarea amenzii.

17) În baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul R. la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului R. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 5 luni, stabilit în condițiile prevăzute de art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 255 alin. (5) C. pen. a obligat inculpatele D. și E. să restituie denunțătorilor, în cote egale, următoarele sume de bani: 20 lei către martora S.; 10 lei către martorul T.; 10 le către martora U.; 30 lei către martorul V.; 20 lei către martorul X.; 10 lei către martora Z.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. a dispus confiscarea specială a sumei de câte 100 lei de la fiecare dintre inculpatele D. și E.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. a dispus confiscarea specială a sumei de 5.000 lei de la inculpata B. și a sumei de 2.000 lei de la inculpata C.

În baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea specială a sumei de 1.000 lei de la inculpatul N.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 a dispus restituirea către denunțătoarea Y. a sumei de 1.500 lei, sumă ridicată de la inculpata A. și indisponibilizată la A.A. Bank - Sucursala Galați, conform recipisei de consemnare din data de 03 iunie 2011 (fila 656/vol. 4 dup).

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea specială a sumei de 4.400 lei de la inculpata A., sumă indisponibilizată la A.A. Bank - Sucursala Galați, conform recipisei de consemnare din data de 03 iunie 2011.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin Ordonanța nr. 147/P/2010 din data de 02 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați până la concurența sumelor de 4.400 lei - ce urmează a fi confiscată - și 1500 lei - ce urmează a fi restituită denunțătoarei Y., sume indisponibilizate la A.A. Bank conform recipisei anterior menționate.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a ridicat măsura asiguratorie a sechestrului dispusă prin aceeași ordonanță asupra imobilului proprietatea inculpatei A., situat în Galați, precum și asupra restului sumelor de 21.579 lei și 11.165 euro.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpata A. a sumelor de 2.579 lei, 1.165 euro și 5.611 lei. toate indisponibilizate la A.A. Bank - Sucursala Galați, conform recipiselor de consemnare din data de 03 iunie 2011 și respectiv din data de 06 iunie 2011.

În baza art. 191 alin. (1). (2) C. proc. pen a obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. după cum urmează: 20.000 lei în sarcina inculpatei A.; 18.000 lei în sarcina inculpatei B.; 14.350 lei în sarcina inculpatei C.; 4.200 lei în sarcina inculpatei D.: 4.150 lei în sarcina inculpatei E.: 7100 lei în sarcina inculpatului F. 4.000 lei în sarcina inculpatei G.; 11.200 lei în sarcina inculpatei H.; 8.350 lei în sarcina inculpatei I.; 9.350 lei în sarcina inculpatului K.; 9.350 lei în sarcina inculpatului J. 8.200 lei în sarcina inculpatului L.: 8.000 lei în sarcina inculpatului M.; 9.400 lei în sarcina inculpatului N.; 8.400 lei în sarcina inculpatului O.; 4.200 lei în sarcina inculpatei P.; 4.400 lei în sarcina inculpatului R.

S-a dispus ca onorariul cuvenit apărătorilor din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, analizând coroborat materialul probator administrat în cauză, Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

Considerații generale;

La data de 15 iunie 2010, organele de urmărire penală din cadrul Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați s-au sesizat din oficiu cu privire la comiterea unor infracțiuni de corupție de către cadre didactice implicate în organizarea și desfășurarea examenului de bacalaureat, prima sesiune iunie - iulie 2010, la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Galați.

În urma verificărilor efectuate, a rezultat că, în anul școlar 2009-2010, examenul de bacalaureat a fost organizat conform prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 97/2009. Astfel s-a prevăzut că examenul constă în susținerea unor probe de evaluare a competențelor lingvistice (de comunicare orală în limba română, în limba maternă, într-o limbă de circulație internațională) și a competențelor digitale și în probe scrise la disciplinele limba și literatura română, limba maternă, o disciplină diferențiată în funcție de profil (matematică sau istorie) și o disciplină pentru care absolventul de liceu putea opta în funcție de profilul și specializarea urmată.

Promovarea examenului național de bacalaureat era condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: susținerea de către candidați a tuturor probelor de evaluare orale și a probelor scrise, obținerea cel puțin a notei 5 la fiecare dintre probele scrise și, în fine, media aritmetică calculată cu două zecimale exacte a notelor obținute la probele scrise să fie cel puțin 6.

În aplicarea acestor prevederi legale, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării a emis Ordinul nr. 5507 din 06 octombrie 2009, prin care a fost aprobat „Calendarul și Metodologia de organizare și desfășurare a examenului de bacalaureat 2010, precum și Atribuțiile membrilor comisiilor de bacalaureat". Potrivit anexei 1 la acest ordin, calendarul primei sesiuni de bacalaureat a presupus desfășurarea probelor de evaluare a competențelor lingvistice și digitale în intervalul 15 februarie 2010 - 25 iunie 2010, probele scrise urmând a se desfășura după cum urmează:

- 28 iunie 2010 - limba și literatura română;

- 29 iunie 2010 - limba și literatura maternă;

- 30 iunie 2010 - proba obligatorie a profilului;

- 02 iulie 2010 proba la alegere a profilului și specializării.

Afișarea rezultatelor urma a se realiza la data de 04 iulie 2010 (până la orele 16.00). intervalul orar 16.00 - 20.00 al aceleiași zile fiind alocat depunerii contestațiilor. Data de 08 iulie 2010 a fost prevăzută ca dată a afișării rezultatelor finale obținute la examenul național de bacalaureat.

În cursul anului 2010. din structura teritorială a Inspectoratului Județean Galați au făcut parte 33 de unități liceale, printre care și Liceul Particular B.B., unitate cu personalitate juridică sub denumirea Fundația „B.B." Inculpata A. a îndeplinit funcția de director al Fundației B.B." de la înființare, calitate specială prevăzută de art. 1 lit. f) din Legea nr. 78/2000.

Pentru buna desfășurare a primei sesiuni de bacalaureat, Inspectoratul Școlar Județean Galați a organizat 7 Centre Zonale de Evaluare, cărora le-au fost arondate 15 centre de examen. Liceul Particular B.B." a fost arondat Centrului de Examen „C.C. Galați", la rândul său arondat Centrului Zonal de Evaluare - Seminarul Teologic D.D."

În cadrul acestui centru zonal de evaluare au fost constituite mai multe comisii de evaluare pentru fiecare disciplină.

Din componența comisiei de evaluare la proba scrisă limba și literatura română au făcut parte, printre alții, inculpata B. (profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „E.E. Galați) și inculpata C. (profesor de limba și literatura română la Colegiul Economic „F.F." Galați).

Din componența comisiei de evaluare la proba scrisă istorie au făcut parte, și martorii S.S. (profesor de istorie la Liceul Teoretic „G.G.'’) și T.T. (profesor de istorie la Colegiul Național „H.H.").

Din componența comisiei de evaluare la proba scrisă geografie au făcut parte numiții I.I., J.J., R.R., K.K. și L.L.

Atribuțiile profesorilor evaluatori, membri ai comisiilor de evaluare, au fost expres stabilite prin R.R., Anexa II la Ordinul nr. 5507 din 06 octombrie 2009 emis de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Ele au inclus, printre altele, obligația profesorilor de a evalua și nota lucrările repartizate independent de evaluatorul care acordă a doua notă, conform metodologiei, de a preda cu proces verbal președintelui/vicepreședintelui, zilnic, după terminarea programului de evaluare și notare, pachetele de lucrări și borderourile individuale de notare închise în plicuri sigilate, pentru a fi păstrate în case de fier sau dulapuri metalice și de a asigura confidențialitatea cu privire la conținutul lucrărilor scrise ce le-au fost repartizate spre evaluare.

În prima sesiune a examenului de bacalaureat - iunie-iulie 2010 - s-au înscris 92 de candidați de la Liceul Particular B.B.", absolvenți ai formei de învățământ cu frecvență redusă. întrucât profilul liceului a fost cel de filologie, candidații înscriși au susținut probele scrise la disciplinele limba și literatură română, istorie și geografe, conform calendarului anterior menționat.

În cadrul primei sesiuni de bacalaureat iunie - iulie 2010. prin decizia nr. 3396/23 noiembrie 2009 a Inspectoratul Școlar Județean Galați, inculpata A. a fost desemnată președinte al „Comisiei de bacalaureat de evaluare a competențelor lingvistice și digitale" la Liceul Particular B.B." în exercitarea acestor atribuții, dar și a celor specifice funcției de director. A. s-a aflat în contact direct cu elevii liceului, conștientizând astfel nivelul redus de pregătire al acestora și riscul obținerii unui procent redus de promovabilitate la examenul național de bacalaureat.

Pentru a evita un atare risc. dar și efectele sale negative asupra menținerii acreditării liceului, inculpata a inițiat o serie de demersuri menite să faciliteze promovarea prin mijloace ilicite a unui număr cât mai mare de elevi.

Concret, prevalându-se de reputația și influența sa pe plan local (ambele datorate unei îndelungate cariere profesionale în sistemul de învățământ, dar și exercitării unor funcții de conducere în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Galați ori în Ministerul Educației), inculpata A. a aflat componența comisiilor de evaluare la probele scrise și a inițiat contactarea unora dintre cadrele didactice - membri ai acestor comisii, în scopul de a-i determina să acorde note de promovare elevilor Liceului B.B.'" Unul dintre cadrele didactice ce a dat curs solicitărilor inculpatei a fost B., profesor la aceeași unitate de învățământ în care A. activase, la rândul său, ca profesor de fizică.

În paralel, inculpata A. a purtat discuții repetate cu unii dintre candidații la examenul de bacalaureat - absolvenți ai liceului particular - pe parcursul cărora s-a prevalat de influența avută asupra unora dintre profesorii evaluatori și a pretins ori primit sume de bani în scopul de a-i determina pe aceștia din urmă să acorde note preferențiale candidaților respectivi.

Activitatea infracțională ce face obiectul judecății s-a derulat efectiv în perioada 27 iunie 2010 - 03 iulie 2010, după cum urmează:

A) 1) Anterior începerii probelor scrise de examen, inculpata A. a organizat o întâlnire cu absolvenții liceului particular, în scopul de a le comunica detalii privind conduita recomandată pe durata examenelor. Această întâlnire s-a desfășurat la data de 27 iunie 2010, în jurul orelor 18.00, în curtea Centrului de Examen „C.C. Galați", unde au fost prezenți aproximativ 30-40 de absolvenți ai liceului particular.

Cu această ocazie, inculpata a comunicat candidaților informații de interes cu caracter general, referitoare la ora și modalitatea de acces în sălile de examen, ținuta pe care trebuie să o aibă, instrumentele de scris și obiectele a căror deținere este interzisă pe durata desfășurării probelor scrise.

În același context, A. a sugerat candidaților ca, înaintea fiecărui examen, să strângă sume de bani cuprinse între 10 și 20 de lei, pentru a fi remise profesorilor supraveghetori în scopul a-i determina să dea dovadă de indulgență pe durata examenului și să îi lase să se inspire unii de la alții. Inculpata le-a atras atenția, totodată, să nu predea foile lucrării de examen, albe, sugerându-le ca, în cazul în care nu cunosc răspunsul la subiectele date, să scrie enunțul acestora de mai multe ori.

Pe fondul nesiguranței afișate de unii dintre candidați, care se îndoiau de capacitatea de a obține note de promovare, inculpata A. i-a sfătuit să încerce să rețină cuvintele ori expresiile menționate pe ultimul rând al primei și ultimei pagini a lucrării, urmând ca ulterior, prin intervențiile sale. să obțină identificarea frauduloasă a lucrărilor și notarea lor corespunzătoare. în acest sens. inculpata și candidații prezenți în curtea centrului de examen au convenit ca. la data de 28 iunie 2010. după finalizarea probei scrise la limba și literatura română, să se reîntâlnească la Liceul Particular B.B." pentru a discuta modul de rezolvare a subiectelor și a prezenta mostrel de scris.

2) Dând curs îndemnurilor inculpatei din ziua precedentă, la data de 28 iunie 2010. înaintea începerii examenului scris la limba și literatura română, un grup de elevi ai Liceului Particular B.B." au avut inițiativa de a strânge sume cuprinse între 10-20 lei pentru a fi date profesorilor supraveghetori.

Astfel. în sala nr. 301 a centrului de examen, au fost repartizați 6 candidați de la Liceul particular coordonat de A. (X., M.M. - absentă, S., N.N., O.O. și inculpata R.) alături de alți 12 candidați provenind de la C.C., respectiv de la Grupul Școlar „P.P."

În această sală au fost desemnate ca asistenți supraveghetori inculpatele D. și E. Conform prevederilor Anexei III a Ordinului nr. 5507/2009, în această calitate, cele două inculpate aveau ca atribuții, printre altele, să asigure ordinea și liniștea în sala de examen, răspunzând de respectarea de către candidați a tuturor prevederilor metodologiei de examen, să supravegheze candidații în timpul desfășurării probelor scrise, să interzică acestora să comunice între ei sau cu exteriorul și să sesizeze președintele comisiei cu privire la orice încălcare a metodologiei, să comunice imediat președintelui comisiei eventualele tentative de fraudă, alte nereguli în desfășurarea examenului semnalate de către candidați sau sesizate chiar de către asistenți.

Înainte de transmiterea subiectelor, inculpata P., a propus celorlalți 16 candidați prezenți strângerea unei sume de bani în scopul de a fi remisă celor două inculpate pentru a le determina să dea dovadă de indulgență pe durata examenului.

Majoritatea elevilor prezenți au contribuit cu sume cuprinse între 10 și 30 de lei, totalul de aproximativ 300 lei fiind așezat de către inculpata P. într-o hârtie de culoare albă (plic sau șervețel) și remis coinculpatelor D. și E. Momentul exact al remiterii sumei de bani a fost plasat în intervalul în care, anterior începerii examenului, cele două inculpate au solicitat candidaților să aducă la catedră cărțile ori poșetele rămase asupra lor, tot atunci P. punând pe catedră și suma de bani.

Pe durata desfășurării probei scrise la limba și literatura română, inculpatele D. și E. au avut o conduită indulgentă, permițând candidaților să comunice între ei pentru rezolvarea subiectelor, contrar atribuțiilor ce le reveneau în calitate de supraveghetori.

B) 1) Conform înțelegerii din ziua precedentă, la data de 28 iunie 2010, după finalizarea probei scrise la limba și literatura română, absolvenții „Liceului B.B." nesiguri de șansa de a obține o notă de promovare la această disciplină ori pe deplin conștienți de imposibilitatea de a promova, s-au deplasat la sediul liceului în scopul de a se întâlni cu inculpata A.

Finalitatea acestui demers a fost aceea a remiterii „mostrelor de scris" (astfel cum se stabilise încă din 27 iunie 2010) și a identificării unor oportunități concrete de obținere a notelor de promovare prin intermediul inculpatei.

La întâlnire au fost prezenți aproximativ 30-40 de elevi care. conștienți, pe de o parte, de calitatea slabă a lucrărilor lor, iar, pe de altă parte, de influența inculpatei A. în mediul liceal la nivel local și de relațiile acesteia cu diferite cadre didactice, au abordat chestiunea unor ,intervenții'" la profesorii evaluatori în schimbul remiterii unor sume de bani. O atare abordare a fost, de asemenea, favorizată de zvonurile deja lansate de candidații altor licee, legate de plata unor sume de aproximativ 1.000 lei pentru promovarea la o disciplină de examen.

Disponibilitatea absolvenților prezenți de a plăti astfel de sume în scopul promovării examenului de bacalaureat a fost speculată imediat de către A., interesată, la rândul său, să mențină aparența unei rate de promovabilitate crescute la liceul particular și, implicit, șansele de obținere în continuare a acreditării.

În acest sens, cunoscând posibilitățile financiare limitate ale elevilor (majoritatea persoane adulte, cu obligații familiale sau profesionale) inculpata a dorit inițial să se asigure că ei sunt dispuși, în mod real, să plătească sume de bani însemnate, în scopul coruperii profesorilor evaluatori, vehiculându-se cuantumul de 1.000 - 2.000 de lei pentru fiecare disciplină.

Pe fondul disponibilității declarate a unora dintre elevii prezenți de a plăti astfel de sume, inculpata A. a pretins ca va interveni pe lângă profesorii evaluatori la limba și literatura română pentru a-i determina să acorde note de promovare în schimbul unor sume al căror cuantum urma a fi comunicat ulterior. Individualizarea funcționarilor la care urma a se interveni s-a realizat neechivoc prin indicarea calității acestora, inculpata sugerând că are influență asupra lor pentru a-i determina să facă acte contrare atribuțiilor lor de serviciu.

Pentru a facilita identificarea frauduloasă a lucrărilor scrise la limba și literatura română, inculpata A. a cerut celor interesați să lase „mostre" de scris, respectiv să menționeze pe o hârtie numele, prenumele și cuvintele scrise pe ultimul rând al primei și ultimei pagini. Printre cei care au lăsat astfel de mostre s-a aflat și inculpatul R., înscrisul completat de acesta fiind identificat, cu ocazia percheziției domiciliare, în locuința inculpatei A.

Totodată, s-a procedat la întocmirea unei liste cuprinzând numele și numărul de telefon al celor prezenți, în scopul de a li se comunica, prin intermediul inculpatei H., sumele ce urmau a fi plătite profesorilor evaluatori. Lista a cuprins datele a 28 de persoane, printre care și cele ale inculpaților H., I., R., M., L., J. și K.

Pentru ușurința comunicării cu absolvenții interesați, inculpata H. a notat pe tabla sălii de clasă numărul său de telefon, stabilindu-se ca, în această modalitate, să păstreze contactul cu A. și să transmită ulterior elevilor sumele ce trebuie plătite profesorilor evaluatori.

În după-amiaza zilei de 28 iunie 2010. imediat după finalizarea acestei întâlniri. A. a încercat să intre în contact cu profesorii evaluatori, fără a reuși într-o primă fază. O primă astfel de legătură s-a realizat însă până în ziua următoare - orele 11:08 - când inculpata A. i-a confirmat telefonic coinculpatei H. existența unei intervenții la profesorul de limba română (B.), demersurile acesteia din urmă pentru identificarea lucrărilor și faptul că sumele exacte pretinse urmau a-i fi comunicate ulterior.

În intervalul 28 iunie 2010 (orele 18:22) - 29 iunie 2010 (orele 21:51), inculpata H. a fost, la rândul său, în mod repetat, contactată telefonic de către absolvenții interesați să afle informații legate de demersurile întreprinse de A., printre care inculpații R. și N., dar și martorul R.R.

2) În perioada 29 iunie 2010 - 30 iunie 2010, A. a menținut constant legătura cu inculpata B. - membru în comisia de evaluare la proba scrisă de limba și literatura română, căreia i-a transmis „mostrele'* de scris destinate identificării frauduloase a lucrărilor și i-a oferit, iar ulterior, i-a remis sume de bani pentru a o determina să își încalce atribuțiile de serviciu și să acorde note mai mari coinculpaților H., I., M., L. și N.

Pe baza înscrisurilor primite în acest interval, B. a identificat lucrările celor cinci persoane printre cele ce i-au fost repartizate spre corectare.

Totodată, A. a remis coinculpatei B. mostre de scris primite și din partea fraților J. și K., pe baza cărora lucrările au fost identificate în lotul ce urma a fi corectat de comisia din care făcea parte inculpata C.

Astfel, în seara de 29 iunie 2010, după identificarea celor șapte lucrări vizate expres de A., inculpata B. i-a comunicat acesteia informații confidențiale privind componența comisiilor de evaluare, identitatea profesorilor ce primiseră spre corectare aceste lucrări și notele individuale acordate de aceștia, înainte de stabilirea notei finale oficiale.

În convorbirile telefonice purtate la acea dată - orele 20.43 - B. i-a transmis inculpatei A. nota inițială acordată lui J. de către C. (respectiv 3,80), nota inițială acordată de aceeași inculpată lui K. (respectiv „3 și ceva"), notele inițiale primite de I. și H. (respectiv nota 5 și între 4,60 și 5), nota inițială primită de N. (respectiv nota 4.00).

La data de 30 iunie 2010 - orele 09.11 și 11:52 - inculpata B. i-a comunicat lui A. notele inițiale obținute de L. și M., respectiv 3 și 5.

În toată această perioadă, A. a comunicat, la rândul său, informațiile primite celor șapte coinculpați, fie direct (prin convorbiri individuale), fie indirect (prin intermediul lui H.). Totodată, A. a primit de la cei șapte absolvenți-coinculpați, prin acte materiale repetate, suma de câte 1000 de lei. în scopul de a o remite profesoarelor B. și C. pentru a le determina să acorde tuturor note de trecere sau note mai mari decât cele acordate inițial.

Toate aceste sume au fost remise coinculpatei B. care. distinct de primirea banilor pentru sine, a pretins bani și pentru inculpata C., sugerând că are influență asupra acesteia din urmă pentru a o determina să acorde note de trecere celor doi frați J. și K.. Inculpata B. a fost. totodată, persoana care a dat în mod efectiv banii coinculpatei C. iar aceasta din urmă i-a primit în scopul încălcării atribuțiilor sale de profesor evaluator în circumstanțele anterior descrise.

C) 1) În executarea rezoluției infracționale luate la data de 27 iunie 2010 ca urmare a îndemnurilor inculpatei A., la data de 30 iunie 2010, înaintea începerii examenului scris la istorie, grupul de elevi ai Liceului Particular „B.B.'’ repartizați în sala nr. 405 a avut din nou inițiativa de a strânge sume de bani pentru a fi remise profesorilor supraveghetori.

În sala de examen au fost repartizați 12 candidați de la Liceul Particular B.B., printre care și inculpata P., precum și alți șase candidați de la Grupul Școlar „P.P." Activitatea de supraveghere a fost asigurată, de această dată, de martorele U.U. și V.V.

Procedând într-o manieră similară celei adoptate la 28 iunie 2010, inculpata P. a strâns o sumă de bani de la toți candidații prezenți și a încercat să o remită martorelor în scopul declarat de a le permite să copieze. U.U. și V.V. au refuzat însă categoric să accepte suma de bani, conduită pe fondul căreia s-a inițiat o nouă acțiune de oferire, de această dată prin intermediul martorei X.X. - elevă a Liceului „B.B.". Și de această dată cele două cadre didactice au refuzat primirea banilor, manifestând ulterior intransigență pe toată durata desfășurării probei scrise.

2) În paralel cu intervențiile efectuate pe lângă profesorii corectori la disciplina limba și literatura română, inculpata A. a inițiat demersuri similare pentru a asigura promovarea unora dintre absolvenții interesați și la disciplina istorie.

Astfel, la data de 30 iunie 2010, A. a avut discuții repetate cu mai multe cadre didactice, menite să-i asigure aflarea numelui și a datelor de contact ale profesorilor evaluatori la disciplina istorie, demersuri pe fondul cărora a aflat datele martorului T.T. încercarea inculpatei de a-l aborda a eșuat însă ca urmare a refuzului categoric al martorului de a purta orice discuții cu A.

În acest context, inculpata a luat hotărârea de a apela la inculpatul F., profesor de istorie la Colegiul Tehnic ,Z.Z." și membru în comisia de evaluare la centrul Zonal de Evaluare Grupul Școlar „Y.Y.'", al cărui număr de telefon îi fusese comunicat în acea seară de către martora A.A.A. A. l-a contactat pe coinculpatul F. la telefon, cei doi stabilind să se întâlnească în jurul orelor 21.00.

În cursul aceleiași zile, inculpata a fost contactată, în paralel, de către martora Y. - elevă a Liceului .B.B." - interesată de obținerea unei note de promovare la proba scrisă de istorie. Urmărind să-și asigure reușita la această disciplină, martora a apelat, inițial, la inculpata G. - avocat (fiica lui A.). pe care o cunoscuse în perioada în care cea din urmă desfășura activități la secretariatul liceului.

Y. a inițiat un prim contact cu G. pe aplicația de messenger și i-a transmis inculpatei dorința sa de a promova examenul la istorie și împrejurări aflate din zvon public, privind posibilitatea de a plăti sume de 600-1.000 lei în acest scop, solicitându-i expres ajutorul în acest demers.

Sugestia inculpatei de a i se adresa direct mamei sale a fost refuzată de către martoră, context în care G. și-a arătat disponibilitatea de a discuta ea însăși cu cea din urmă. Conform susținerilor denunțătoarei, după aproximativ 5 minute, G. i-a comunicat martorei că poate obține o notă de trecere în schimbul sumei de 1.500 lei și i-a recomandat să se întâlnească cu A. în acea seară, în jurul orelor 21.00.

Această întâlnire s-a desfășurat, practic, în paralel cu cea dintre A. și F. Astfel, în timp ce acești doi inculpați discutau în autoturismul folosit de A., martora-denunțătoare a sosit la fața locului cu propriul autovehicul și a atras atenția asupra prezenței sale. Inculpata A. a însoțit-o pe Y. în autoturismul celei din urmă, unde a primit suma de 1.500 lei ce urma a fi remisă profesorilor evaluatori la disciplina istorie și .mostre" de scris menite să permită identificarea lucrării.

Acest episod a fost urmat de deplasarea inculpaților A. și F. la locul întâlnirii cu martorul S.S. (profesor de istorie și membru în comisia de evaluate la proba de istorie la Centrul Zonal de Evaluare nr. 400 Seminarul Teologic „D.D."'), pe care F. îl invitase în acea seară la o discuție „confidențială". în momentul întâlnirii tuturor acestor trei persoane. F. i-a solicitat expres martorului să „ajute" unii dintre absolvenții Liceului B.B.", context în care A. i-a înmânat o coală de hârtie pe care se aflau numele elevilor în discuție.

Concomitent, inculpata a încercat să îi ofere martorului un obiect aflat în poșetă (presupus de către S.S. a fi o sumă de bani), gest la care martorul s-a opus vehement, determinând-o pe inculpată să renunțe și ea la concretizarea rezoluției de a-i remite acea sumă.

Pe parcursul zilei de 02 iulie 2010, inculpatul F. l-a contactat pe martorul S.S. și i-a solicitat informații legate de notele obținute de absolvenții Liceului „B.B." la proba de istorie, oferindu-i, totodată, voalat, o sumă de bani în schimbul acordării unor note de trecere, ce urma a fi plătită după afișarea oficială a rezultatelor.

În paralel. F. i-a comunicat inculpatei A. conținutul acestor discuții, cea din urmă insistând pentru a afla de la martor sumele exacte pretinse pentru fiecare candidat, intenția ce nu s-a materializat însă ulterior.

Persoanele vizate de inculpată, de la care aceasta primise sume de bani în scopul promovării examenului la istorie, au fost, pe de o parte, inculpații J., K., M., N. și O., care au dat. fiecare, câte 1.000 de lei. iar, pe de altă parte, denunțătoarea Y. care plătise 1.500 de lei. Sumele de bani nu au fost însă remise profesorilor evaluatori, ca urmare a refuzului martorului S.S. și a circumstanțelor anterior descrise.

3) În executarea aceleiași rezoluții infracționale, orientată esențial spre asigurarea promovării unui număr cât mai mare de absolvenți ai liceului pe care îl coordona. inculpata A. a încercat identificarea unei modalități de a intra în contact și cu profesorii evaluatori la disciplina geografie. Unul dintre candidații direct interesați de obținerea unei note de trecere la proba scrisă la această disciplină, desfășurată pe 02 iulie 2010, a fost inculpatul R.

Pentru atingerea scopului urmărit, inculpata a folosit mijloace similare, respectiv a pretins că poate influența profesorii evaluatori să acorde notă de trecere, a solicitat o sumă de bani neprecizată, ce urma a fi remisă după examen, iar R. a promis că o va plăti.

Totodată, A. a apelat la alte cadre didactice pentru a identifica profesorii - membri ai comisiei de evaluare, fără a reuși. Încercările inculpatei în acest sens sunt reliefate de convorbirile purtate, la data de 02 iulie 2010. Inculpata A. i-a solicitat expres să afle informații despre componența comisiei de evaluare la disciplina geografie în scopul de a interveni pe lângă membrii comisiei și a obține promovarea unora dintre elevi - „Vezi cine este acolo! Că am niște copii de ăștia pe care trebuie să-i rezolvi" (filele 342, 344/vol. 3 dup).

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor, instanța de fond a stabilit următoarele:

1) a) Fapta inculpatei A. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, orientate spre asigurarea promovării frauduloase a unui număr cât mai mare de absolvenți ai Liceului Particular „B.B.", a determinat candidații prezenți la întâlnirea din data de 27 iunie 2010 să strângă diferite sume de bani cuprinse între 10-20 lei, în scopul de a le remite profesorilor supraveghetori (acte de executare finalizate la două discipline - limba română și istorie), pentru a-i determina să lase să comunice între ei, iar ulterior, la data de 29 iunie 2010, a determinat-o pe inculpata B. să îi promită și să îi dea coinculpatei C., membru în comisia de evaluare la proba scrisă de limbă și literatură română, o sumă de bani pentru a acorda note de trecere elevilor J. și K. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată, în forma de participație a instigării. prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

b) Fapta aceleiași inculpate care, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 28 iunie 2010 - 03 iulie 2010, prin acte materiale repetate, a pretins și primit sume de bani cuprinse între 1.000 lei și 1.500 lei de la zece candidați la examenul de bacalaureat, pretinzând că are influență asupra profesorilor evaluatori la cele trei discipline de concurs, în scopul de a-i determina să acorde fraudulos note de trecere sau note mai mari întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Deși prin actul de sesizare s-au reținut în sarcina inculpatei 18 acte materiale autonome de trafic de influență. Curtea a apreciat că activitatea infracțională desfășurată de A., astfel cum a fost reținută, realizează conținutul a 14 astfel de acte materiale, ce alcătuiesc unitatea legală de infracțiune analizată, respectiv:

1)- pretinderea. la data de 28 iunie 2010. a unei sume neprecizate cu exactitate în scopul promovării examenului la limba română și primirea, în perioada 28 iunie - 29 iunie 2010. a sumei de 1.000 de lei de la inculpata H.;

2)- pretinderea, la data de 28 iunie 2010. a unei sume neprecizate cu exactitate în scopul promovării examenului la limba română și primirea, în perioada 28 iunie - 29 iunie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpata I.;

3)- pretinderea, la data de 28 iunie 2010, a unei sume neprecizate cu exactitate în scopul promovării examenului la limba română și primirea, în perioada 28 iunie - 29 iunie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpatul J.;

4)- pretinderea, la data de 28 iunie 2010, a unei sume neprecizate cu exactitate în scopul promovării examenului la limba română și primirea, în perioada 28 iunie - 29 iunie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpatul K.;

5)- pretinderea, la data de 28 iunie 2010, a unei sume neprecizate cu exactitate în scopul promovării examenului la limba română și primirea, în perioada 28 iunie - 29 iunie 2010, a sumei de 1.400 de lei de la inculpatul L.;

6)- pretinderea, la data de 28 iunie 2010, a unei sume neprecizate cu exactitate în scopul promovării examenului la limba română și primirea, în perioada 28 iunie -29 iunie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpatul M.;

7)- pretinderea, la data de 28 iunie 2010, a unei sume neprecizate cu exactitate în scopul promovării examenului la limba română și primirea, în perioada 28 iunie - 29 iunie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpatul N.;

8)- primirea, în perioada 01 iulie - 02 iulie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpatul J. în scopul promovării examenului la istorie;

9)- primirea, în perioada 01 iulie - 02 iulie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpatul K. în scopul promovării examenului la istorie;

10)- primirea, în perioada 01 iulie - 02 iulie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpatul O. în scopul promovării examenului la istorie;

11)- primirea, în perioada 01 iulie - 02 iulie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpatul M. în scopul promovării examenului la istorie;

12)- primirea, în perioada 01 iulie - 02 iulie 2010, a sumei de 1.000 de lei de la inculpatul N. în scopul promovării examenului la istorie;

13)- primirea, la data de 30 iunie 2010, a sumei de 1.500 de lei de la denunțătoarea Y. în scopul promovării examenului la istorie;

14)- pretinderea, la data de 03 iulie 2010, a unei sume neprecizate de la inculpatul R. în scopul promovării examenului la geografie.

În acest sens s-a arătat că activitatea de pretindere desfășurată la data de 28 iunie 2010, după primul examen scris la limba română, a fost legată exclusiv de traficarea influenței pe lângă profesorii la această disciplină, nu și la istorie ori geografie. astfel cum eronat s-a reținut în rechizitoriu. Făcând trimitere la analiza chestiunilor de fapt ce se regăsesc în secțiunea B.l.) a prezentei hotărâri. Curtea a notat, sub un prim aspect, faptul că întâlnirea în discuție a fost destinată în principal identificării unor oportunități de promovare a candidaților la limba română, nu și la celelalte discipline, ce au fost aduse în discuție în mod cu totul generic.

În plus, chiar în condițiile în care inculpata a antamat posibilitatea de a influența profesorii evaluatori la celelalte două discipline, caracterul unic al acțiunii sale, desfășurate integral la același moment de timp, exclude posibilitatea calificării acesteia ca realizând, concomitent, conținutul a trei acte autonome de trafic de influență (ce presupun, prin ipoteză, comiterea la intervale de timp diferite).

În al doilea rând, Curtea a apreciat că întâlnirea din data de 28 iunie 2010 și pretinderea generică, cu acea ocazie, a unei sume de bani neprecizată de la un număr nedeterminat de candidați nu are semnificația unei acțiuni autonome de trafic de influență, de natură a realiza conținutul unui act material distinct. Această activitate este indisolubil legată de acțiunea ulterioară, de primire a sumelor de bani, în scopul coruperii profesorilor evaluatori la limba română, prin actele de primire realizându-se integral, din punct de vedere obiectiv, tranzacționarea presupusei influențe.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a subliniat că „există unitate naturală de infracțiune ori de câte ori activitatea unei persoane, formată dintr-un act sau mai multe acte, datorită stării de fapt, este apreciată ca o activitate unică, având un singur rezultat periculos și având la bază o unică formă de vinovăție prevăzută de lege, prin care s-a realizat conținutul unei singure infracțiuni. Așadar, unitatea naturală de infracțiune nu este incompatibilă cu existența unei pluralități de acte materiale, cât timp acestea, considerate în ansamblul lor, se îmbină în mod natural" (Decizia nr. 604/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 9 judecătorie).

De aceea, Curtea a considerat ca activități unice de trafic de influență actele de pretindere a sumelor de bani la 28 iunie 2010 și de primire ulterioară a acestora, în scopul coruperii evaluatorilor la limba română. A reținut însă un număr de acte materiale de trafic de influență corespunzător numărului persoanelor ce au cumpărat pretinsa influență, deoarece acestea s-au consumat prin acțiuni individuale, realizate la diferite intervale de timp, dar în baza unei rezoluții unice.

Pentru aceleași considerente, nu a fost reținut ca act autonom - component al infracțiunii continuate nici pretinderea ulterioară, de la L., a sumei de 400 lei destinată inculpatei B., traficul de influență față de această persoană consumându-se integral încă de la momentul pretinderii și primirii sumei inițiale.

Totodată, a reținut ca acte autonome distincte acțiunile inculpatei A. de pretindere/primire a sumelor de bani pentru examenele la istorie și geografie. S-a arătat că, deși au fost comise în baza unei rezoluții infracționale unice, aceste acțiuni nu se află într-o strânsă legătură cu întâlnirea din data de 28 iunie 2010, ci se conturează autonom, ca acțiuni ulterioare și distincte de executare, orientate spre atingerea altor relații de serviciu.

Pe de altă parte, în baza art. 334 C. proc. pen., Curtea a dispus schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice a faptei prevăzute de 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în sensul înlăturării incidenței dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, constatând că inculpata A. nu a comis actele de trafic de influență în exercitarea atribuțiilor sale de control.

În susținerea acestei soluții s-a arătat că. pentru reținerea agravantei analizate, nu este suficient ca subiectul activ să fie un funcționar cu atribuții de control, ci este necesar ca primirea, pretinderea sau acceptarea de bani sau alte foloase să se realizeze de acea persoană în exercitarea sau în legătură cu atribuțiile sale de control, prin traficarea influenței reale sau presupuse asupra unui funcționar aflat sub controlul său.

Rațiunea agravantei constă în sancționarea mai aspră a funcționarului care comite acte de trafic de influență tocmai în considerarea poziției sale ierarhice, speculând aparența de influență sporită pe care o are asupra persoanelor aflate în subordinea sa și a căror activitate este supusă evaluării și controlului său. Aparența influenței sporite a funcționarului cu atribuții de control constituie motivul determinant pentru cumpărătorul de influență implicat în tranzacție, facilitând astfel consumarea traficului și imprimându-i un caracter mai grav (în acest sens s-a făcut trimitere, mutatis mutandis, la Deciziile penale nr. 2581 din 07 iulie 2009 și nr. 766 din 28 februarie 2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție

S-a arătat de către prima instanță că, deși inculpata A. deținea funcția de director al „Fundației B.B.'", actele de trafic ce fac obiectul judecății au fost comise prin specularea nu a influenței reale sau presupuse asupra persoanelor a căror activitate era supusă controlului său în cadrul fundației, ci a altor cadre didactice, ce activau în cadrul unor unități de învățământ de stat și în raport de care A. nu avea minime competențe de evaluare și control.

c) Fapta aceleiași inculpate care, în perioada 28 iunie 2010 -30 iunie 2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale repetate, a dat inculpatei B., profesor evaluator la disciplina limba și literatură română în comisia de evaluare din cadrul Centrului Zonal de Evaluare nr. 400 - Seminarul Teologic „D.D." Galați, suma de 7.000 lei, primită de la inculpații H., I., J., K., L., M. și N., pentru a evalua cu note de promovare sau cu note mai mari lucrările scrise a cinci dintre candidații menționați, dar și pentru a oferi sumele de bani, în același scop, inculpatei C., profesor evaluator în aceeași comisie, în scopul de a acorda note mai mari celorlalți doi candidați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a schimbat și în acest caz încadrarea juridică prin înlăturarea agravantei prevăzute de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 reținând că, potrivit acestei norme legale, sunt sancționate mai grav doar faptele prevăzute de art. 256 și 257 C. pen., precum și de art. 62 și art. 82 din Legea nr. 78/2000, atunci când au fost comise de un funcționar cu atribuții de control.

S-a arătat de asemenea că fapta de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., nu se regăsește în enumerarea limitativă cuprinsul în art. 7 alin. (3), astfel încât agravarea răspunderii penale din această perspectivă este lipsită de orice temei legal.

d) Fapta inculpatei A. care. în baza unei rezoluții infracționale unice, la datele de 29 iunie 2010 și 30 iunie 2010. a determinat-o prin îndemnuri și rugăminți pe inculpata B. să-i comunice informații ce nu erau destinate publicității cu privire la notele inițiale acordate de unul dintre membrii comisiei de evaluare candidaților J., K., B.B.B., I., H., L., M. și N., precum și cu privire la identitatea profesorului evaluator căruia i-au fost repartizate spre corectare lucrările fraților J. și K. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat Ia art. 12 alin. (1) Iit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Contrar susținerilor inculpatei, Curtea a arătat că pentru existența infracțiunii nu este necesar ca informațiile folosite să intre în categoria informațiilor „clasificate", o atare interpretare tinzând la restrângerea nejustificată a sferei de aplicare a normei de incriminare. Latura obiectivă a infracțiunii analizate este realizată integral ori de câte ori sunt folosite orice informații ce nu sunt destinate publicității, categorie evident mai largă, căreia i se subsumează orice informații la care publicului nu îi este permis accesul.

În speță, conform art. 70 alin. (1) din anexa 2 la Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului Interior nr. 5507/2009, doar rezultatele finale ale examenului de bacalaureat sunt publice. Notele individuale acordate de fiecare membru al comisiei de evaluare ori identitatea persoanelor ce corectează lucrări anume determinate sunt informații confidențiale, ce nu sunt date publicității nici pe parcursul și nici la finalizarea examenului de bacalaureat. Pentru asigurarea caracterului confidențial, legiuitorul a instituit expres obligația păstrării zilnice a borderourilor de evaluare și de notare, a pachetelor de lucrări în plicuri sigilate, până la data corectării tuturor lucrărilor și a deschiderii lor în condițiile prevăzute de art. 67 - 70 din anexa menționată (fila 342 și urm vol. 1 dup).

e) În cea ce privește acuzația de asociere în vederea săvârșirii infracțiunilor de corupție reținute, Curtea a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 323 alin. (1) C. pen.

S-a arătat că, pentru a se reține existența unei pluralități constituite, este necesară, sub aspectul laturii obiective, existența unor acte de asociere a cel puțin trei persoane, cu perspectiva unei durate în timp și în vederea atingerii unui scop infracțional comun. Aceasta presupune, pe de o parte, stabilirea unei structuri bine conturate a grupării, în care fiecare membru să aibă roluri clare și prestabilite iar, pe de altă parte, existența unui consens neechivoc al membrilor acesteia de a se supune fiecare unei discipline comune, în vederea săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni.

Sub aspectul laturii subiective, existența infracțiunii este condiționată de cunoașterea de către fiecare membru a apartenenței sale la o grupare formată din cel puțin trei membri și a scopului acestei asocieri.

În ceea ce privește latura obiectivă, s-a notat că exigențele legii nu sunt realizate atunci când acțiunea a trei sau mai multor persoane are un caracter cu totul ocazional, fiind grefată pe rezoluții spontane și individuale de a comite fiecare infracțiuni, traduse imediat în fapt.

S-a arătat că în speță, contrar acestor exigențe, rechizitoriul însuși pleacă de la premisa unei asocieri ocazionale între inculpatele A., B. și H. pentru comiterea infracțiunilor de corupție. Curtea însăși a constatat că acțiunile celor trei inculpate s-au derulat separat, în baza unor rezoluții infracționale individuale. menite să satisfacă interesele proprii fiecăreia, fără a exista coeziunea obiectivă necesară unei pluralități constituie și fără a se urmări satisfacerea unor eventuale interese de grup.

Inculpata A. nu a avut vreo contribuție în decizia coinculpatei H. de a-și face oferi serviciile de intermediar între cea dintâi și ceilalți candidați. păstrând ulterior un contact telefonic cu totul sporadic cu aceasta și doar pentru o perioadă scurtă de timp.

Rolul de intermediar atribuit inculpatei H. a fost asumat cu totul spontan la data de 28 iunie 2010, pe fondul discuțiilor purtate între elevii prezenți și al dorinței de a identifica o modalitate cât mai facilă de păstrare a contactului. Nu există minime indicii că acest demers al inculpatei s-ar fi conjugat în mod relativ organizat cu acțiunile concomitente sau ulterioare ale inculpatelor A. sau B. și ar fi urmărit astfel atingerea unui scop infracțional comun.

În cazul inculpatei B., instanța de fond a constatat că nu există un minimum de date care să releve că ar fi cunoscut implicarea infracțională a coinculpatei H. în maniera anterior reținută ori că ar fi acceptat astfel să acționeze alături de aceasta și de inculpata A. în vederea atingerii unei finalități infracționale comune.

Prin urmare, atribuirea unui caracter organizat, durabil în timp, actelor individuale comise de fiecare inculpată este artificială și contrazisă de conținutul concret al fiecărei activități materiale imputate acestora, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii analizate nici pe latură obiectivă și nici sub aspect subiectiv, astfel că, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., Curtea a dispus achitarea inculpatei A. pentru infracțiunea prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

2) a) Fapta inculpatei B., care, în perioada 28 iunie 2010 -30 iunie 2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin cinci acte materiale repetate, în calitate de profesor evaluator la disciplina limba și literatură română în comisia de evaluare din cadrul Centrului Zonal de Evaluare nr. 400 - Seminarul Teologic ,,D.D.", a pretins și primit de la inculpata A. suma de 5.000 lei, în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu, respectiv pentru a acorda note de promovare sau note mai mari lucrărilor scrise întocmite de inculpații H., I., L., M. și N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

b) Fapta inculpatei B. care, în aceeași perioadă, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, a primit suma de 2.000 de lei de la inculpata A., pretinzând că are influență asupra inculpatei C., profesor evaluator în comisia de evaluare la disciplina limba și literatură română, pentru a o determina să acorde note de promovare inculpaților J. și K. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

c) Fapta aceleiași inculpate care, în aceeași perioadă, în baza unei rezoluții infracționale unice, după ce a primit suma de 2.000 lei de la inculpata A., prin două acte materiale repetate, a dat această sumă inculpatei C., profesor evaluator în comisia de evaluare la disciplina limba și literatură română, în scopul ca aceasta să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv să acorde note de promovare inculpaților J. și K. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

d) Fapta inculpatei B. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, la datele de 29 iunie 2010 și 30 iunie 2010, prin trei acte materiale repetate, a transmis inculpatei A. informații ce nu erau destinate publicității cu privire la notele inițiale acordate de unul dintre membrii comisiei de evaluare candidaților J., K., B.B.B., I., H., L., M. și N., precum și cu privire la identitatea profesorului evaluator căruia i-au fost repartizate spre corectare lucrările fraților J. și K. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

e) Pentru considerentele expuse anterior în analiza situației coinculpatei A., Curtea a dispus și achitarea inculpatei B., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

1. Fapta inculpatei C. care, în sesiunea de bacalaureat iunie-iulie 2010, în calitate de profesor evaluator în comisia de evaluare la disciplina limba și literatură română, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, a primit suma de 2.000 lei de la inculpata B., în scopul de a face un,act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv să acorde note de promovare inculpaților J. și K. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. Fapta inculpatei D. care, la data de 28 iunie 2010, în calitate de supraveghetor la proba scrisă de limba și literatura română la Centrul de examen C.C. Galați - sala 301, împreună cu inculpata E., a primit într-un plic suma de 300 lei de la inculpata P., în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a permite candidaților să comunice între ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

3. Fapta inculpatei E. care. la data de 28 iunie 2010, în calitate de supraveghetor la proba scrisă de limba și literatura română la Centrul de examen C.C. Galați - sala 301. împreună cu inculpata D.. a primit într-un plic suma de 300 lei de la inculpata P.. în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a permite candidaților să comunice între ei. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

4) Fapta inculpatului F. care, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, în calitate de profesor de istorie și membru în comisia de evaluare la proba orală de istorie la Grupul Școlar,.Y.Y." Galați, a acceptat promisiunea inculpatei A. de a da o sumă de bani pentru membrii comisiei de evaluare la proba scrisă la disciplina istorie din cadrul Centrului zonal de evaluare Seminarul Teologic „D.D.", pretinzând că are influență asupra acestora pentru a-i determina să acorde note de promovare la această disciplină mai multor elevi, printre care și denunțătoarea Y., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

5. Fapta aceluiași inculpat care, la data de 30 iunie 2010, i-a înlesnit inculpatei A. o întâlnire cu martorul S.S., profesor de istorie și membru evaluator la proba scrisă de istorie din cadrul Centrului zonal de evaluare Seminarul Teologic „D.D." și a ajutat-o astfel să îi ofere martorului o sumă de bani în mod direct la acea dată, dar și indirect la data de 02 iulie 2010, când F. a acționat ca intermediar, oferind sume de bani martorului în același unic scop al nesocotirii atribuțiilor de serviciu și acordării unor note de trecere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită, în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 26 Cp. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Deși contribuția inculpatului F. la comiterea dării de mită a fost calificată ca fiind specifică unui autor, Curtea a constatat că poziția acestui inculpat a fost exclusiv aceea a unui intermediar. Inculpatul a facilitat întâlnirea directă a inculpatei A. cu funcționarul S.S. și un prim act de oferire directă a unei sume de bani, după care, păstrând poziția de intermediar, a reiterat el însuși această ofertă a inculpatei, în numele ei.

S-a arătat că darea de mită este o infracțiunea ce poate fi comisă atât în mod direct - de către mituitor însuși, cât și indirect - prin intermediul unei terțe persoane. Deși prin activitatea sa, intermediarul săvârșește chiar acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de dare de mită, totuși prin însăși voința legiuitorului, această activitate poate fi calificată doar ca act de complicitate (în acest sens, opiniile exprimate în doctrină „Drept penal român. Partea speciala*, Ediția a IlI-a - O. Loghin și T.Toader și „Luarea și darea de mită" - R. Glodeanu).

Pentru aceste motive. în baza art. 334 C. proc. pen., Curtea a schimbat în mod corespunzător încadrarea juridică a faptei prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținând incidența prevederilor art. 26 C. pen.

5) Fapta inculpatei G. care. la data de 30 iunie 2010. a înlesnit martorei denunțătoare Y. un contact direct cu inculpata A.. ajutând-o astfel pe martoră să dea suma de 1.500 lei celei din urmă inculpate, care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplina istorie, în scopul de a-i determina să acorde denunțătoarei notă de trecere la această disciplină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii cumpărare de influență în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Deși această acțiune a inculpatei G. a fost calificată concomitent, ca realizând și conținutul complicității la traficul de influență realizat de către A., Curtea a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni și conform art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

S-a arătat că activitatea infracțională a inculpatei G. s-a limitat la comunicarea sumei de bani ce urma a fi plătită ca preț al cumpărării influenței și la înlesnirea unui prim contact al denunțătoarei cu inculpata A. Toată această activitate s-a grefat, din punct de vedere subiectiv, pe rezoluția de a facilita martorei o eventuală remitere a sumei de bani, fiind orientată, așadar, în mod determinant, spre sprijinirea denunțătoarei în activitatea infracțională.

Curtea a apreciat că nu rezultă date că inculpata G. ar fi desfășurat, în paralel, și activități menite să sprijine traficul realizat de A. care, în acest caz particular, s-a realizat prin acțiunea de primire a sumei de 1.500 lei într-un loc public, în seara de 30 iunie 2010. Probatoriul nu evidențiază date certe, din care să rezulte că, ulterior discuției avute cu denunțătoarea în cursul zilei, inculpata G. ar fi desfășurat și alte activități, menite să sprijine în mod obiectiv și traficul realizat de către mama sa.

S-a arătat că inculpata A. a fost contactată direct de martora denunțătoare, au stabilit împreună locul întâlnirii și a realizat personal actul de primire a sumei de bani, în derularea tuturor acestor episoade neexistând o minimă implicare a coinculpatei G., menită să sprijine consumarea acțiunii de trafic desfășurată de mama sa.

Prin urmare, simpla intermediere a primului contact între participanții la tranzacționarea ilicită a influenței nu poate atrage și răspunderea penală atât pentru complicitate la cumpărarea de influență, cât și pentru complicitatea la traficul consumat ulterior, cât timp ea a fost orientată esențial, din punct de vedere obiectiv și subiectiv, doar spre sprijinirea cumpărătorului de influență și nu a fost însoțită ori succedată de acte de natură a-l sprijini în mod efectiv și pe autorul traficului.

6) a) Fapta inculpatei H. care, la data de 28 iunie 2010, cu ocazia întâlnirii organizate la Liceul particular „B.B." Galați, prin asumarea rolului de intermediar și menținerea contactului telefonic cu elevii, a ajutat-o pe inculpata A. să pretindă sume de bani prevalându-se de influența pe care ar avea-o asupra profesorilor evaluatori la disciplina limba română întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în forma de participație a complicității. prevăzută de art. 26 C. pen. raportat Ia art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

b) Fapta aceleiași inculpate, care în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, a promis și a dat suma de 1.000 lei inculpatei A. care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplina limba română pentru a-i determina să acorde note mai mari contrar îndatoririlor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. art. 61 din Legea nr. 78/2000.

c) Fapta aceleiași inculpate care. în perioada menționată, a intermediat contactul dintre I. și A. și a ajutat-o pe cea dintâi să dea suma de 1.000 lei celei din urmă inculpate, care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplina limba română pentru a-i determina să acorde note mai mari contrar îndatoririlor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii cumpărare de influență în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. în referire la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

d) Pentru considerentele expuse în analiza situației coinculpatei A., Curtea a dispus și achitarea inculpatei H., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 323 alin. (1) C. pen.

7) Fapta inculpatei I. care, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, prin intermediul inculpatei H., a dat suma de 1.000 lei inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplina limba română pentru a-i determina să-i acorde nota 6.00 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

8) Fapta inculpatului J. care, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, a dat suma de 2.000 lei inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplinele limba română și istorie pentru a-i determina să acorde note mai mari contrar îndatoririlor de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

9) Fapta inculpatului K. care, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, a dat suma de 2.000 lei inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplinele limba română și istorie pentru a-i determina să acorde note mai mari contrar îndatoririlor de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

10) Fapta inculpatului L. care, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010. a dat suma de 1.400 lei inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplina limba română pentru a-i determina să-i acorde notă de trecere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

11) Fapta inculpatului M. care. în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010. în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, a dat suma de 2.000 lei inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplinele limba română și istorie pentru a-i determina să acorde note mai mari contrar îndatoririlor de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

12) Fapta inculpatului N. care, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, a dat suma de 2.000 lei inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplinele limba română și istorie pentru a-i determina să acorde note mai mari contrar îndatoririlor de serviciu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

14) Fapta inculpatului O. care, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, a dat suma de 1000 lei inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplina istorie pentru a-i determina să-i acorde notă de trecere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

14) Fapta inculpatei P. care, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, la datele de 28 iunie 2010 și 30 iunie 2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, a dat suma de 300 lei, inculpatelor E. și D., profesori supraveghetori la examenul scris de limba română, iar la data de 30 iunie 2010, a oferit suma 250 lei martorelor V.V. și U.U., profesori supraveghetori la examenul scris de istorie, în scopul de a determina aceste persoane să facă un act contrar îndatoririlor de serviciu și să permită candidaților să comunice între ei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

15) Fapta inculpatului R. care, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, a oferit și a promis că va da o sumă de bani neprecizată inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplina geografie pentru a-i determina să-i acorde notă de trecere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatei A., Curtea a avut în vedere toate împrejurările ce constituie criterii de individualizare conform art. 72 C. pen.

A evaluat, în acest sens, împrejurările concrete în care au fost comise cele patru infracțiuni de corupție reținute în sarcina acesteia, rolul determinant avut de inculpată în conceperea și executarea integrală a faptelor proprii, dar și a majorității infracțiunilor corelative de corupție ce fac obiectul cauzei, caracterul repetat al faptelor, valoarea mare a sumelor traficate ori ulterior remise funcționarilor în scopul coruperii acestora și urmarea socialmente periculoasă, concretizată nu doar în crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a relațiilor de serviciu, dar și în încrederea publică în corectitudinea examenului național de bacalaureat și în probitatea funcționarilor implicați în desfășurarea acestuia.

A reținut, totodată, calitatea în care inculpata a acționat - respectiv director al unei unități private de învățământ - și maniera în care a speculat în interesul unității influența și notorietatea de care se bucura pe plan local ca urmare a funcțiilor exercitate de-a lungul timpului la nivel regional ori central.

S-a arătat că toate aceste elemente obiective relevă un grad de pericol social ridicat al faptelor, ce au reclamat stabilirea unor pedepse într-un cuantum superior minimului special legal.

În procesul de individualizare, Curtea a dat eficiență și motivației conduitei infracționale a inculpatei, orientată nu atât spre obținerea imediată a unor beneficii materiale ca urmare a traficării influenței sale, cât mai ales spre asigurarea unor beneficii indirecte, prin menținerea aparenței unui standard de calitate ridicat la nivelul liceului pe care îl coordona și a obținerii, în continuare, a acreditării acestei unități.

Având în vedere și circumstanțele personale favorabile inculpatei, care este o persoană integrată profesional și social, aflată la primul conflict cu legea penală, a continuat să desfășoare și pe durata procesului activități socialmente utile menite să asigure reeducarea sa și a avut o conduită procesuală corespunzătoare, respectând obligațiile stabilite, Curtea a stabilit pedepse principale cuprinse între 1 an închisoare și 3 ani închisoare.

În condițiile în care inculpata s-a folosit de funcția de director al unității de învățământ pentru a asigura consumarea infracțiunilor, această poziție oferindu-i oportunitatea concretă de intra în contact atât cu potențiali cumpărători de influență, cât și cu funcționari coruptibili, în majoritate cadre didactice, a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea de trafic de influență și ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv acela de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Luând în considerare persoana și conduita de ansamblu a inculpatei, dar și vârsta acesteia (61 de ani) și faptul că este în prezent pensionară. Curtea a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și, chiar fără executarea efectivă a pedepsei, inculpata nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Prin urmare, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante, pe durata unui termen de încercare moderat de 7 ani, interval suficient de îndelungat pentru a asigura reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În vederea asigurării scopului pedepsei, a impus inculpatei să respecte atât măsurile de supraveghere prevăzute de art. 861 alin. (1) C. pen. cât și obligația suplimentară de a nu intra în legătură, pe durata desfășurării sesiunilor examenului de bacalaureat, cu nicio persoană ce deține calitatea de membru în comisiile de bacalaureat din centrele de examen ori de membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a hotărârii, apreciind necesară o atare măsură pentru a se asigura prezența efectivă a inculpatei în fața organelor judiciare.

La individualizarea pedepselor ce vor fi aplicate inculpatei B. Curtea a avut în vedere împrejurările ce constituie criterii de individualizare conform art. 72 C. pen., respectiv circumstanțele concrete în care au fost comise cele patru infracțiuni de corupție reținute în sarcina acesteia, funcția în exercitarea căreia a acționat (respectiv profesor evaluator în comisiile de bacalaureat), încălcarea flagrantă a standardelor acestei funcții, caracterul repetat al faptelor, valoarea mare a sumelor primite în scopul încălcării atribuțiilor de serviciu și urmarea socialmente periculoasă, concretizată nu doar în crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a relațiilor de serviciu, dar și pentru încrederea publică în probitatea cadrelor didactice implicate în examenul de bacalaureat.

Toate aceste elemente obiective relevă un grad de pericol social ridicat al faptelor, ce au reclamat stabilirea unor pedepse într-un cuantum superior minimului special legal.

În procesul de individualizare, Curtea a dat eficiență și motivației conduitei infracționale a inculpatei, orientată în acest caz, spre obținerea imediată, ilicită, a unor beneficii materiale semnificative. în plus, a reținut că familiaritatea afișată în discuțiile cu inculpata A. și laxitatea deontologică în abordarea chestiunii promovării frauduloase a examenului de bacalaureat relevă un anumit tipar comportamental, pe baza căruia se poate prezuma că faptele ce fac obiectul judecății nu au avut un caracter cu totul izolat.

Evaluând și circumstanțele personale favorabile inculpatei, care este o persoană integrată profesional și social, cadru didactic cu o activitate îndelungată și apreciată pozitiv, aflată la primul conflict cu legea penală și cu o conduită procesuală corespunzătoare, Curtea a stabilit pedepse principale cuprinse între 1 an închisoare și 3 ani închisoare.

În condițiile în care inculpata s-a folosit de funcția de membru în comisiile de bacalaureat pentru a asigura consumarea infracțiunilor, această poziție oferindu-i oportunitatea de a intra în contact cu persoane interesate să obțină beneficii imediate prin acte de corupție, a interzice inculpatei, ca pedeapsă complementară pentru infracțiunea de trafic de influență și ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv acela de a ocupa orice funcție în comisiile de bacalaureat: membru în comisiile de bacalaureat din centrele de examen, membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații, pe o perioadă de 3 ani. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Luând în considerare persoana și conduita de ansamblu a inculpatei, dar și vârsta acesteia, Curtea a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și chiar fără executarea efectivă a pedepsei, inculpata nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Prin urmare, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante, pe durata unui termen de încercare moderat de 6 ani. interval suficient de îndelungat pentru a asigura reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara până la rămânerea definitivă a hotărârii, apreciind necesară o atare măsură pentru a se asigura prezența efectivă a inculpatei în fața organelor judiciare.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatei C. Curtea a avut în vedere împrejurările concrete în care aceasta a comis fapta de luare de mită. funcția în exercitarea căreia a acționat (respectiv profesor evaluator în comisiile de bacalaureat), încălcarea flagrantă a standardelor profesiei, valoarea mai redusă a sumelor primite în scopul încălcării atribuțiilor de serviciu și urmarea socialmente periculoasă, concretizată în crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a relațiilor de serviciu, dar și pentru încrederea publică în probitatea cadrelor didactice implicate în desfășurarea examenului de bacalaureat.

În plus, distinct de motivația conduitei infracționale a inculpatei, orientată și în acest caz spre obținerea imediată a unor beneficii materiale ilicite, Curtea a constatat că precauțiile și ezitările sale în a-și încălca îndatoririle de serviciu (astfel cum rezultă din convorbirile telefonice purtate de inculpatele B. și A.) legitimează caracterizarea faptei comise ca având un caracter izolat și, prin urmare, un grad de pericol social mai redus.

În acest context, Curtea a dat efect atenuant circumstanțelor personale favorabile legate de conduita inculpatei, anterioară comiterii infracțiunii, C. fiind o persoană integrată profesional (cadru didactic apreciat), dar și familial (căsătorită și mama unui copil minor), aflată la primul conflict cu legea penală.

Prin urmare, a reținut în beneficiul său circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., căreia i-a dat eficiență prin reducerea pedepsei sub limita minimă specială, chiar dacă o atare reducere nu este obligatorie față de incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și, implicit, a art. 80 C. pen.

În condițiile în care inculpata s-a folosit de funcția de membru în comisiile de bacalaureat pentru a asigura consumarea infracțiunilor, această poziție oferindu-i oportunitatea de intra în contact cu persoane interesate să obțină beneficii prin acte de corupție, Curtea de apel a apreciat că se impune a interzice inculpatei ca pedeapsă complementară și ca pedeapsă accesorie exercițiul dreptului art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv acela de a desfășura activități ca membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Luând în considerare persoana și conduita de ansamblu a inculpatei, astfel cum au fost reținute anterior, s-a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și chiar fără executarea efectivă a pedepsei, inculpata nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Prin urmare, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante, pe durata unui termen de încercare minim de 4 ani, interval suficient de îndelungat pentru a asigura reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatelor D. și E., au fost avute în vedere împrejurările concrete în care ambele au comis fapta de luare de mită, calitatea în care au acționat (respectiv supraveghetor desemnat în sălile de examen), încălcarea de mai mică gravitate a atribuțiilor de serviciu, dar și valoarea redusă a sumei de bani primită în acest scop. Totodată, s-a reținut și urmarea socialmente periculoasă de mai mică amploare, concretizată în crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a relațiilor de serviciu.

Toate aceste împrejurări relevă un grad de pericol social mai redus al faptelor, căruia Curtea i-a dat eficiență la stabilirea cuantumului efectiv al pedepselor.

Din această perspectivă, s-a reținut în beneficiul ambelor inculpate circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., instanța valorificând în acest sens, conduita lor pozitivă anterior comiterii infracțiunii, faptul că ambele inculpate sunt persoane integrate familial și profesional, D. este un cadru didactic cu experiență, în vârstă de 61 de ani, iar E. are un copil minor în întreținere, ambele aflându-se la primul conflict cu legea penală.

Prin urmare, Curtea a aplicat celor două inculpate pedepse de câte 6 luni închisoare, reduse semnificativ sub limita minimă specială, iar față de persoana și conduita acestora, s-a reținut că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, astfel încât a suspendat condiționat executarea, conform art. 81 C. pen., pe durata termenului legal de încercare.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului F., Curtea a avut în vedere circumstanțele concrete în care acesta a comis faptele reținute în sarcina sa, împrejurarea că inculpatul nu a acționat în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, deși ele i-au oferit prilejul de a intra în contact cu inculpata A.. Totodată, s-a reținut contribuția sa concretă de mai mică importanță, precum și motivația conduitei infracționale, orientate nu atât spre obținerea unor beneficii materiale directe, cât mai degrabă spre satisfacerea din rațiuni personale a solicitărilor inculpatei A., probabil pe fondul influenței acesteia pe plan local.

Reținând astfel gradul de pericol social mai redus al faptelor, Curtea a reținut în beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita sa pozitivă anterior comiterii infracțiunilor, împrejurarea că inculpatul este o persoană pe deplin integrată familial și profesional, cadru didactic pensionat, în vârstă de 67 de ani și aflat pentru prima oară în conflict cu legea penală. A dat eficiență acestei circumstanțe prin reducerea pedepsei sub limita minimă specială, chiar dacă o atare reducere nu este obligatorie față de incidența dispozițiilor art. 33 C. pen. și, implicit, a art. 80 C. pen.

Prin urmare, a aplicat acestuia pedepse reduse sub limita minimă specială și, apreciind că scopul sancțiunii poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, a suspendat condiționat executarea pedepsei rezultante, conform art. 81 C. pen., pe durata termenului legal de încercare.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei G., s-au avut în vedere împrejurările concrete în care acesta a comis fapta reținută în sarcina sa, forma secundară de participație în care a acționat și contribuția efectivă de mică importanță adusă la consumarea infracțiunii. Totodată. Curtea a notat că actele de complicitate comise nu au presupus folosirea vreunei funcții oficiale și nu au avut o minimă legătură cu exercițiul calității de avocat, motivația acțiunii ilicite a inculpatei fiind legată exclusiv de relațiile sale amicale cu denunțătoarea - cumpărătoare de influență, iar nu de încercarea de a obține astfel vreun beneficiu material.

Dat fiind gradul de pericol social mai redus al faptei. Curtea a reținut în beneficiul inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita sa pozitivă anterior comiterii infracțiunilor. împrejurarea că G. este o persoană tânără, preocupată de evoluția sa profesională și socială, ce a continuat să presteze activități socialmente-utile și pe durata procesului, aflată la primul conflict cu legea penală.

Prin urmare, a aplicat acesteia o pedeapsă redusă sub limita minimă specială și, apreciind că scopul sancțiunii poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, a suspendat condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 C. pen., pe durata termenului legal de încercare.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a revocat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, apreciind că față de pedeapsa aplicată și modalitatea de executare aleasă, o atare măsură nu mai este necesară și nici proporțională cu scopul urmărit la dispunerea ei.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatei H., Curtea a avut în vedere împrejurările concrete în care acesta a comis faptele deduse judecății, contribuția concretă de mică importanță la consumarea traficului de influență, dar semnificativă pentru reușita cumpărării de influență desfășurată de I., sumele ce au tăcut obiectul tranzacțiilor ilicite și scopul urmărit, orientat spre coruperea cadrelor didactice în vederea promovării frauduloase a examenului de bacalaureat.

Curtea a reținut starea de pericol creată astfel pentru buna desfășurare a relațiilor de serviciu, dar și faptul că inițiativa infracțională a aparținut, totuși, coinculpatei A., ale cărei demersuri de traficare a influenței au fost acceptate de către inculpata H. din comoditate și nesiguranță.

Dat fiind gradul de pericol social mai redus al faptei, Curtea a reținut în beneficiul inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita sa pozitivă anterior comiterii infracțiunilor, împrejurarea că este o persoană tânără, cu o imagine pozitivă în societate și aflată la primul conflict cu legea penală. A dat eficiență acestei circumstanțe prin reducerea pedepsei sub limita minimă speciala, chiar dacă o atare reducere nu este obligatorie față de incidența dispozițiilor art. 33 C. pen. și, implicit, a art. 80 C. pen.

Prin urmare, a aplicat acesteia pedepse reduse sub limita minimă specială și, apreciind că scopul sancțiunii rezultante poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, va suspenda condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 C. pen., pe durata termenului legal de încercare.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatei I., au fost avute în vedere criterii similare, privind împrejurările concrete în care a comis fapta dedusă judecății, caracterul singular al activității sale infracționale, suma ce a făcut obiectul cumpărării de influență și scopul urmărit, orientat spre coruperea cadrelor didactice în scopul promovării frauduloase a unei probe scrise la examenul de bacalaureat.

S-a avut în vedere starea de pericol concretă astfel creată, dar și faptul că. în executarea rezoluției infracționale, un rol determinant l-a avut poziția inculpatei A., ale cărei demersuri de traficare a influenței, credibile datorită funcției deținute, au fost acceptate de către inculpată din comoditate și nesiguranță.

Dat fiind gradul de pericol social redus al faptei, Curtea a reținut în beneficiul inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita sa pozitivă anterior comiterii infracțiunilor, împrejurarea că este o persoană tânără, cu o imagine pozitivă în societate și aflată la primul conflict cu legea penală.

Prin urmare, instanța a aplicat acesteia o pedeapsă orientată sub limita minimă specială, dar mai redusă decât în cazul inculpatei H. și, apreciind că scopul sancțiunii rezultante poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, a suspendat condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 C. pen., pe durata termenului legal de încercare.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților J. și K., s-au avuta în vedere împrejurările concrete în care aceștia au acționat, caracterul repetat al actelor materiale, sumele ce au făcut obiectul tranzacțiilor ilicite, dar și scopul urmărit, orientat spre coruperea cadrelor didactice în scopul promovării frauduloase a două probe scrise la examenul de bacalaureat.

Totodată, prima instanță s-a raportat și la starea de pericol concret astfel creată, dar și la faptul că în executarea rezoluției infracționale, un rol determinant l-a avut poziția inculpatei A., ale cărei demersuri de traficare a influenței, credibile datorită funcției sale, au fost acceptate de către inculpați din comoditate, dar și pe fondul relațiilor mai apropiate avute cu inculpata, astfel cum a rezultat din înregistrările convorbirilor telefonice.

Dat fiind gradul de pericol social concret al faptelor, cu un conținut obiectiv asemănător în cazul celor doi frați, Curtea a reținut în beneficiul ambilor circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita pozitivă anterior comiterii infracțiunilor, împrejurarea că ambii sunt persoane tinere, fără antecedente penale, J. a activat într-o unitate militară, este căsătorit și are un copil minor, iar K. a depus eforturi pentru a lucra licit și beneficiază de o imagine pozitivă în rândul comunității. S-a dat eficiență acestei circumstanțe prin reducerea pedepsei sub limita minimă specială, chiar dacă o atare reducere nu era obligatorie față de incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și, implicit, a art. 80 C. pen.

Reținând și faptul că ambii inculpați au înțeles să uzeze de procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., Curtea a aplicat acestora pedepse orientate sub limita minimă specială, în cuantum de câte 4 luni închisoare.

Apreciind că scopul sancțiunii rezultante poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, s-a suspendat condiționat executarea pedepselor, conform art. 81 C. pen., pe durata termenului legal de încercare.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților L. și M., s-au avut în vedere împrejurările concrete în care aceștia au acționat, caracterul repetat al actelor materiale în cazul celui de-al doilea, sumele ce au făcut obiectul tranzacțiilor ilicite, dar și scopul urmărit, orientat spre coruperea cadrelor didactice în scopul promovării frauduloase a uneia, respectiv a două probe scrise la examenul de bacalaureat.

De asemenea, s-a avut în vedere starea de pericol concret astfel creată, dar și faptul că în executarea rezoluției infracționale, un rol determinant l-a avut, și în acest caz. poziția inculpatei A., ale cărei demersuri de traficare a influenței au fost acceptate de către inculpați din comoditate, iar în cazul lui M. și pe fondul relațiilor mai apropiate avute cu inculpata.

Dat fiind gradul de pericol social concret al faptelor, Curtea a reținut în beneficiul ambilor inculpați circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. având în vedere conduita pozitivă anterior comiterii infracțiunilor, împrejurarea că ambii sunt persoane tinere, fără antecedente penale, sunt integrați profesional, activând în cadrul unor unități militare și se bucură de o imagine pozitivă. în cazul inculpatului M., s-a dat eficiență acestei circumstanțe prin reducerea pedepsei sub limita minimă specială, chiar dacă o atare reducere nu era obligatorie față de incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C pen. și, implicit, a art. 80 C. pen.

În acest context, reținând și faptul că ambii inculpați au fost singurii ce au avut o conduită procesuală constant sinceră atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, când au înțeles să uzeze de procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., instanța a aplicat acestora pedepse reduse semnificativ sub limita minimă specială, în cuantum de câte 2 luni închisoare.

Apreciind că scopul sancțiunii rezultante poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor, conform art. 81 C. pen., pe durata termenului legal de încercare.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților O. și P., s-au avut, de asemenea, în vedere împrejurările concrete în care aceștia au acționat, caracterul repetat al actelor materiale în cazul inculpatei și orientarea lor spre determinarea supraveghetorilor să își încalce atribuțiile de serviciu, iar în cazul lui O., spre promovarea frauduloasă a unei probe scrise la examenul de bacalaureat.

De asemenea, instanța a avut în vedere și sumele relativ modice ce au făcut obiectul dării de mită în cazul inculpatei P., precum și gradul de pericol social redus al faptelor, iar în cazul coinculpatului O., suma destul de însemnată de bani plătită și rolul determinant avut de inculpata A., a cărei poziție a constituit motivul determinant al tranzacției.

Prin urmare, a reținut în beneficiul ambilor inculpați circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita pozitivă anterior comiterii infracțiunilor, împrejurarea că sunt persoane tinere, fără antecedente penale, integrați profesional (desfășurând activități licite) dar și familial (fiind căsătoriți și întreținătorii unor copii minori). S-a dat eficiență acestei circumstanțe prin reducerea pedepsei sub limita minimă specială, chiar dacă, în cazul inculpatei P., o atare reducere nu era obligatorie față de incidența dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. și. implicit, a art. 80 C. pen.

Valorificând și opțiunea inculpaților de a uza de procedura simplificată de judecată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., va aplica acestora pedepse reduse sub limita minimă specială, în cuantum de 4 luni închisoare în cazul inculpatului O., respectiv de 500 de lei amendă penală în cazul inculpatei P. Raportându-se la particularitățile faptei comise de această inculpată, singura ce nu a urmărit să își asigure în mod direct, prin plata unor sume de bani, promovarea la o anumită disciplină de examen, Curtea apreciază că pedeapsa amenzii satisface imperativul unei juste individualizări.

Apreciind că, în cazul inculpatului O., scopul sancțiunii rezultante poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, va suspenda condiționat executarea pedepsei, conform art. 81 C. pen., pe durata termenului legal de încercare.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților N. și R., a avut în vedere împrejurările concrete în care aceștia au acționat, caracterul repetat al actelor materiale în cazul celui dintâi, sumele de bani ce au făcut obiectul tranzacțiilor ilicite, dar și scopul urmărit, orientat spre coruperea cadrelor didactice în scopul promovării frauduloase a uneia, respectiv a două probe scrise la examenul de bacalaureat.

În același timp a avut în vedere starea de pericol concretă astfel creată, dar și faptul că în executarea rezoluției infracționale, un rol determinant l-a avut, și în acest caz, poziția inculpatei A., ale cărei demersuri de traficare a influenței au fost acceptate de către inculpați din comoditate, dar și în virtutea relațiilor mai apropiate avute cu inculpata.

Dat fiind gradul de pericol social concret mai redus al faptelor, Curtea a reținut în beneficiul ambilor inculpați circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere conduita pozitivă anterior comiterii infracțiunilor, împrejurarea că ambii sunt persoane tinere, fără antecedente penale, sunt integrați profesional și social, R. activând în cadrul unei unități militare.

În acest context, reținând însă și conduita procesuală nesinceră a celor doi inculpați, a aplicat acestora pedepse reduse sub limita minimă specială, dar superioare în cuantum celor stabilite față de alți inculpați.

Apreciind că scopul sancțiunii rezultante poate fi atins chiar fără executarea ei efectivă, Curtea a suspendat condiționat executarea pedepselor, conform art. 81 C. pen., pe durata termenului legal de încercare.

Sub aspectul măsurii de siguranță a confiscării speciale,Curtea a notat, în prealabil, faptul că ea poate fi dispusă doar prin raportare la sumele ce au fost efectiv remise ori primite, în materialitatea lor, nu și a sumelor doar pretinse, dar neplătite fizic.

Totodată, în considerarea caracterului său personal și a scopului legal prevăzut de art. 111 C. pen., s-a arătat că măsura de siguranță trebuie dispusă nu exclusiv față de inculpata A., cum s-a solicitat prin rechizitoriu, ci în raport de destinatarul final al fiecărei sume de bani ce a făcut obiectul concret al faptelor de corupție (majoritatea infracțiuni corelative) și prin luarea în considerare inclusiv a efectelor cauzelor de impunitate incidente față de unii dintre martorii denunțători.

Din această perspectivă. în baza art. 255 alin. (5) C. pen. a obligat inculpatele D. și E. să restituie denunțătorilor. în cote egale. suinele de bani plătite de fiecare anterior examenului la limba română, respectiv: 20 lei către martora S.; 10 lei către martorul T.: 10 lei către martora U.: 30 lei către martorul V.; 20 lei către martorul X. și 10 lei către martora Z.

Pentru a dispune astfel. Curtea a subliniat că toți acești șase martori au denunțat autorităților propriile fapte de dare de mită comise (dar și faptele corelative de luare de mită ale inculpatelor) mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat pentru acele infracțiuni, denunțuri în considerarea cărora s-a și dispus față de martori, prin rechizitoriu, o soluție de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. i)1 C. proc. pen. și art. 255 alin. (3) C. pen.

În acest context, s-a arătat că devin aplicabile prevederile art. 255 alin. (5) C. pen., iar sumele ce au făcut obiectul dării de mită nu se confiscă, ci se restituie persoanelor care le-au dat. Cum aceste sume nu au fost găsite, inculpatele vor fi obligate la plata echivalentului lor, în procente egale.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de câte 100 lei de la fiecare dintre inculpatele D. și E. La stabilirea acestui cuantum, Curtea a scăzut din totalul sumei ce a făcut obiectul luării de mită (respectiv 300 lei), sumele ce urmează a fi restituite denunțătorilor anterior menționați pentru faptele corelative de dare de mită (în total 100 lei), iar restul de 200 lei rămas (primit și rămas efectiv asupra inculpatelor) a fost confiscat în procente egale.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 5.000 lei de la inculpata B. și a sumei de 2.000 lei de la inculpata C., arătându-se că acestea sunt persoanele ce au primit, în final, prin comiterea infracțiunii de luare de mită, sumele de bani plătite inițial de către candidați inculpatei A.

În baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea specială a sumei de 1.000 lei de la inculpatul N., întrucât, din cuprinsul convorbirilor telefonice a rezultat că această sumă ce a făcut obiectul traficului - cumpărării corelative de influență a fost restituită plătitorului-inculpat de către A. Prin urmare, măsura de siguranță trebuie dispusă prin raportare la persoana inculpatului ce a intrat, în final, în posesia banilor, acesta fiind N.

În baza art. 61 alin. (4) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus restituirea către denunțătoarea Y. a sumei de 1.500 lei, sumă ridicată de la inculpata A. și indisponibilizată la A.A. Bank - Sucursala Galați, conform recipisei de consemnare din data de 03 iunie 2011 (fila 656/vol. 4 dup). Pentru a dispune astfel, Curtea a avut în vedere considerente similare celor expuse în analiza situației celor șase denunțători, și a constatat că. și în acest caz, martora Y. a beneficiat de cauza de impunitate prevăzută de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. context în care devin aplicabile disp. art. 61 alin. 4 din legea specială, iar sumele de bani nu se confiscă, ci se restituie persoanei care le-a dat. întrucât aceste sume au fost identificate în posesia inculpatei A. și indisponibilizate. Curtea a dispus obligarea acesteia din urmă la restituirea sumei ce a tăcut obiectul traficării-cumpărării corelative de influență.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea specială a sumei de 4.400 lei de la inculpata A., sumă indisponibilizată la A.A. Bank - Sucursala Galați, conform recipisei de consemnare din data de 03 iunie 2011. La stabilirea acesteia sume, Curtea s-a raportat, pe de o parte, la faptele ce au făcut în concret obiectul judecății, iar pe de altă parte, la sumele de bani efectiv primite și rămase în posesia inculpatei A. în acest sens, a reținut că doar sumele de câte 1.000 de lei primite de la inculpații J., K., M. și O. pentru promovarea examenului la istorie, precum și plusul de 400 lei primită de la L. (pentru promovarea la limba română) nu au tăcut obiectul ulterior al dării de mită și nici nu au fost restituite cumpărătorilor de influență, justificându-se, așadar, confiscarea lor de la inculpată.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. s-a menține măsura asiguratorie a sechestrului dispusă asupra bunurilor inculpatei A. prin Ordonanța nr. 147/P/2010 din data de 02 iunie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați doar până la concurența sumelor ce urmează a fi efectiv confiscate ori restituite de la această inculpată, respectiv 4.400 lei și 1.500 lei, sume indisponibilizate la A.A. Bank conform recipisei anterior menționate.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., cum măsura asiguratorie a sechestrului a fost dispusă exclusiv în considerarea executării confiscării, a dispus ridicarea acestei măsuri instituite asupra imobilului proprietatea inculpatei A., precum și asupra restului sumelor de 2.579 lei și 1.165 euro, deoarece valoarea acestora excede limitelor sumelor confiscate.

În consecință, în baza art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea către inculpata A. a sumelor ce nu fac obiectul confiscării, de 2.579 lei, 1.165 euro și 5.611 lei, toate indisponibilizate la A.A. Bank - Sucursala Galați, conform recipiselor de consemnare din data de 03 iunie 2011, și respectiv din data de 06 iunie 2011.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen a obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, la stabilirea cuantumului cărora Curtea a avut în vedere, pe de o parte, cheltuielile efectuate în faza de urmărire penală, astfel cum sunt detaliate orientativ în cuprinsul rechizitoriului, prin raportare la probele administrate în raport de fiecare inculpat. Pe de altă parte, a avut în vedere cheltuielile efectuate în cursul judecății cu administrarea probatoriilor, inclusiv sumele avansate cu titlu de cheltuieli de transport martorilor ascultați ori cu titlu de onorarii cuvenite apărătorilor din oficiu, astfel cum au fost stabilite prin încheieri sau în dispozitivul prezentei sentințe.

A reținut cheltuieli în cuantum ridicat în sarcina inculpaților pentru stabilirea vinovăției cărora s-a procedat la înregistrarea convorbirilor telefonice și cheltuieli mai reduse în sarcina celorlalți.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații C., D., E., F., G., H., I., P., R., A., B. și N.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 noiembrie 2013, având primul termen de judecată fixat pentru data de 15 aprilie 2014.

După intrarea în vigoare a N.C.P.P., în raport de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a legii 135/2010 privind C. proc. pen., potrivit cărora „recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen. declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veghe nu prevedea calea de atac a apelului, se soluționează de către aceeași instanță, conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel", prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2014, Înalta Curte a calificat căile de atac declarate în cauză ca fiind apeluri.

Prin motivele scrise depuse la dosar, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat soluția primei instanțe invocând, în esență următoarele: greșita achitare a inculpatelor A., B. și H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000; greșita achitare a inculpatei G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență; greșita înlăturare a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 față de inculpata A. în raport de infracțiunea prevăzută de art. 257 C. pen.; neaplicarea pedepselor complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. față de inculpatele A., B. și C. iar față de inculpata D. neaplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.; greșita individualizare a pedepselor aplicate tuturor inculpaților, atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare (exceptându-i pe cei care au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată). Cu ocazia dezbaterilor, Ministerul Public a renunțat la cel de-al treilea motiv de apel, vizând greșita înlăturare a prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, susținând că, sub acesta aspect, soluția este corectă.

Motivele de apel formulate de către fiecare dintre inculpați urmează să fie dezvoltate cu ocazia analizării acestora.

Asupra criticilor formulate de Ministerul Public privind greșita achitare a inculpatelor A., B. și H. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000;

Ministerul Public a criticat soluția primei instanțe arătând că aceasta a făcut o analiza întrunirii elementelor constitutive ale asocierii în vederea săvârșirii de infracțiuni prin raportare la condițiile de existență a infracțiunii de grup infracțional organizat, susținând că, aspecte privind caracterul organizat, durabil și prestabilirea unor roluri a persoanelor ce fac parte dintr-o asociere țin de esența infracțiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003. astfel cum rezultă din prevederile art. 2 lit. a) din aceeași lege. S-a susținut că, caracterul ocazional, relevă tocmai diferența dintre asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni de corupție, prevăzută de 323 C. pen. anterior rap. la art. 17 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Parchetul a învederat că din materialul probator administrat (în special convorbirile telefonice purtate de către inculpate și corespondența pe e-mail dintre inculpatele A. și B.) rezultă că inculpata A. s-a asociat cu inculpata B. - profesoară de limba română, în vederea fraudării examenului de bacalaureat la această disciplină, iar A. și H. s-au asociat tot în vederea satisfacerii acestui scop, cea din urmă având rolul de intermediar între celelalte inculpate și candidați. S-a susținut că inculpatele au încercat, prin aceste metode, să obțină cât mai mulți bani de la candidați, iar în acest scop au făcut demersuri nu numai la disciplina la limba română, ci și la istorie.

Înalta Curte constată că criticile formulate pornesc de la o confuzie între pluralitatea ocazională și cea constituită. Distincția dintre infracțiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior și cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, nu este dată nicidecum de caracterul ocazional al asocierii, care nu reprezintă o caracteristică a niciuneia dintre ele, ci ține de esența participației penale. Ambele infracțiuni sancționează o pluralitate constituită și impun aceleași condiții pentru existența acesteia, respectiv un anumit program în care să intre săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, existența unei anumite organizări, a unei structuri ierarhice, a unei concepții unice de conducere care asigură coeziunea și stabilitatea grupului. Acestea sunt trăsăturile caracteristice care deosebesc pluralitatea constituită de cea ocazională, bazată pe o înțelegere prealabilă între participanți, determinată în general de nevoia executării în condiții optime a faptei, mai ales în situațiile în care aceasta presupune efectuarea unor operațiuni multiple sau impune participarea mai multor persoane.

De altfel, prin Decizia nr. 12/2014 din 02 iunie 2014, publicată în M. Of., Partea I nr. 507 din 08 iulie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a explicat legătura existentă între infracțiunile prev. de art. 323 C. pen. și art. 7 din Legea nr. 39/2003, acestea reprezentând o parte din argumentele care au condus la concluzia că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate. Astfel, s-a arătat că „asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art. 323 C. pen. anterior constituia norma generală, iar art. 7 din Legea nr. 39/2003, normă specială. Așadar, pentru a distinge între art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 323 C. pen. anterior se impunea a se verifica dacă grupul a avut un scop material și dacă infracțiunea scop era o infracțiunea gravă în accepțiunea art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003. Dacă aceste condiții nu erau îndeplinite cumulativ, pluralitatea constituită trebuia reținută sub forma infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen. anterior. Aceeași soluție se impunea și în cazul în care nu era îndeplinită condiția privind numărul de persoane din art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, situație extrem de rar întâlnită în jurisprudență, dar recunoscută de doctrină.

Deși în practica judiciară s-au exprimat și opinii in sensul că ar exista diferențe intre cele două infracțiuni și în ceea ce privește modul de organizare al pluralității constituite (dezvoltare pe verticală in cazul grupului și pe orizontală în ipoteza art. 323 C. pen. anterior, o mai bună organizare și roluri prestabilite în cazul art. 7 spre deosebire de art. 323 C. pen. anterior), în realitate textele de lege în discuție nu justifică asemenea distincții. Ambele infracțiuni sancționau pluralitatea constituită și impuneau aceleași condiții pentru ca aceasta să poată fi reținută. Și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 39/2003, doctrina și jurisprudența defineau asocierea prin aceleași elemente care se regăsesc în art. 2 lit. a), respectiv grupare de persoane, cu o anumită organizare, cu o disciplină internă, cu reguli specifice privind ierarhia și repartizarea atribuțiilor, elemente care dovedesc existența structurii organizatorice și deosebesc pluralitatea constituită de cea ocazională".

Ca atare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond, în verificarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni de corupție, a verificat aspecte legate de existența unei grupări bine conturate, în care fiecare membru să aibă roluri clare și prestabilite, existența unui consens neechivoc al membrilor acesteia de a se supune fiecare unei discipline comune, în vederea săvârșirii uneia sau a mai multor infracțiuni.

Ministerul Public nu afirmă că aceste elemente ce definesc pluralitatea constituită ar rezulta din materialul probator, ci doar că nu sunt necesare pentru reținerea infracțiunii pentru care inculpatele au fost trimise în judecată. Chiar în descrierea acuzațiilor formulate împotriva inculpatelor prin rechizitoriu se subliniază caracterul ocazional al asocierii acestora. Astfel, învinuirea adusă inculpatei A. constă în aceea că, în calitate de director al Liceului Particular „B.B." din Galați, în perioada sesiunii examenului de bacalaureat iunie - iulie 2010, a inițiat și s-a asociat ocazional cu inculpata B. (profesor la disciplina limba și literatura română la Colegiul Național „E.E. Galați și membru în comisia de evaluare la această probă în cadrul Centrului Zonal de Evaluare nr. 400 de la Seminarul Teologic „D.D." Galați) și cu inculpata H. - absolventă a Liceului Particular „B.B.", în vederea săvârșirii mai multor infracțiuni de corupție și având drept consecință fraudarea examenului de bacalaureat sesiunea iunie-iulie 2010 de către mai mulți candidați absolvenți ai acestui liceu. De asemenea, în sarcina inculpatei B. se reține prin actul de sesizare că, în perioada examenului de bacalaureat din sesiunea iunie-iulie 2010, în calitate de profesor evaluator la disciplina limba și literatura română în cadrul Centrului de evaluare de la Seminarul Teologic "D.D." din Galați, în baza unor înțelegeri prealabile avute cu inculpata A., director al Liceului Particular „B.B." care, la rândul ei, era în înțelegere cu inculpata H., absolventă a acestui liceu, s-a asociat ocazional cu aceste două persoane în vederea săvârșirii mai multor infracțiuni de corupție, având drept consecință fraudarea rezultatelor examenului de bacalaureat la disciplina limba și literatura română.

În condițiile în care însăși învinuirea ce li se aduce inculpatelor exclude elemente esențiale care definesc pluralitatea constituită, iar aceasta nu poate fi modificată de către instanță, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune a relua analiza materialului probator. însușindu-și însă pe deplin concluzia la care a ajuns Curtea de apel în urma verificării acestuia, respectiv că acțiunile celor trei inculpate s-au derulat separat. în baza unor rezoluții infracționale individuale, menite să satisfacă interesele proprii fiecăreia, fără a exista coeziunea obiectivă necesară unei pluralități constituie și fără a se urmări satisfacerea unor eventuale interese de grup.

Conchizând, Înalta Curte constată că criticile formulate de către parchet în susținerea căii de atac contravin celor statuate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală în decizia anterior menționată, neputând fi primite.

Asupra apelului declarat de către inculpata A. și asupra criticilor formulate de către Ministerul Public referitoare la inculpată.

Apărarea inculpatei a solicitat achitarea acesteia pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată, învederând următoarele:

În ceea ce privește instigarea la infracțiunea de dare de mită prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. s-a arătat se impune achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., susținându-se că din probatoriul administrat a rezultata că inculpata, în cadrul întâlnirii din curtea liceului din data de 30 iunie 2010, nu le-a cerut absolvenților să strângă sume între 10-20 lei, pentru a le oferi profesorilor examinatori, scopul întrunirii fiind acela de a le comunica ținuta vestimentară și modul în care trebuie să se comporte la susținerea examenului de bacalaureat, în condițiile în care aceștia nu erau elevi care frecventau zilnic cursurile școlii.

Referitor la infracțiunea de trafic de influență, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. în susținerea acestui motiv de apel s-a arătat că martorii audiați în cursul urmăririi penale au revenit ulterior asupra declarațiilor motivând că s-au făcut presiuni asupra lor, astfel că aceste depoziții inițiale se impun a fi înlăturate, neputând fundamenta o soluție de condamnare. S-a învederat că au avut loc discuții între candidați referitoare la oferirea unor sume de bani profesorilor examinatori pentru acordarea unor note de trecere sau a unora mai mari decât cele pe care le-ar fi meritat, însă inculpata le-a condamnat și i-a descurajat pe elevi să procedeze în acest sens.

În ceea ce privește infracțiunea de dare de mită constând în aceea că ar fi dat inculpatei B. suma de 7.000 lei pentru a evalua cu note de promovare sau cu note mai mari lucrările scrise ale unor candidați, s-a arătat că este neverosimilă declarația inculpatei B. care a recunoscut existența unor astfel de discuții, și care a arătat că din respect față de A., nu a refuzat-o. S-a învederat în acest sens că inculpata A. nu mai avea nicio funcție administrativă nici în cadrul Ministerului învățământului și nici în cadrul Inspectoratului Județean de învățământ sau Inspectoratului Școlar Galați, astfel că nu exista niciun fel de relație de subordonare, care să o îndreptățească pe inculpata B. să susțină că a fost presată, în mod implicit, de prestigiul profesional al acesteia. S-a apreciat că probatoriul administrat nu poate le susține soluția de condamnare, formulându-se concluzii de achitare în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen.

Totodată s-a arătat că nu se confirmă acuzația de dare de mită în legătură cu inculpatul F., arătând că martorul S.S. a declarat în fața primei instanțe Curții de Apel București că nu și-o amintește pe doamna A. și că nu a avut loc discuția reținută ca mijloc de probă.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare la folosirea în orice mod. direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații. în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., susținându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale aceste infracțiuni întrucât notele acordate la un examen nu au natura juridică a unor informații clasificate, ele fiind destinate publicității.

În fața instanței de apel inculpata s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Analizând sentința prin prisma criticilor formulate Înalta Curte le constată nefondate pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește situația de fapt. în urma propriei analize a materialului probator, Înalta Curte reține următoarele:

În sesiunea iunie-iulie a examenului de bacalaureat din anul 2010, de la Liceul Particular B.B. din Galați, unitate cu personalitate juridică sub denumirea Fundația „B.B.’’, la care inculpata A. a îndeplinit funcția de director, s-au înscris 92 de candidați, absolvenți ai formei de învățământ cu frecvență redusă.

Cunoscând nivelul redus de pregătire al acestor elevi, existând riscul obținerii unui procent redus de promovabilitate, inculpata a inițiat o serie de demersuri în vederea promovării prin mijloace ilicite a unui număr cât mai mare de candidați.

Astfel, la data de 27 iunie 2010, în jurul orelor 18.00, cu o zi înainte de desfășurarea primei probe, aceasta a organizat, în curtea Centrului de Examen „C.C. Galați", o întâlnire cu absolvenții liceului, în scopul de a le comunica detalii referitoare la modalitatea de desfășurare a examenelor. în acest context, pe lângă informațiile cu caracter general, inculpata A. le-a sugerat ca, înaintea fiecărei probe, să strângă sume de bani cuprinse între 10 și 20 de lei, pentru a fi remise profesorilor supraveghetori în scopul a-i determina să dea dovadă de indulgență pe durata examenului și să îi lase să se inspire unii de la alții. Inculpata le-a atras atenția ca, în ipoteza în care nu cunosc răspunsul la subiectele date, să scrie enunțul acestora de mai multe ori. Totodată, având în vedere faptul că unii dintre candidați se îndoiau de capacitatea de a promova examenele, inculpata A. i-a sfătuit să rețină cuvintele menționate pe ultimul rând al primei și ultimei pagini a lucrării, urmând ca ulterior, prin intervențiile sale, să obțină identificarea lucrărilor.

Conform înțelegerii, la data de 28 iunie 2010, după finalizarea probei scrise la limba și literatura română, a avut loc o nouă întâlnire sediul la Liceului Particular „B.B.’’ pentru a se discuta modul de rezolvare a subiectelor și a se prezenta „mostrele" de scris. Au fost prezenți aproximativ 30-40 de elevi care au pus problema chestiunea unor .intervenții" în schimbul remiterii unor sume de bani. Pe fondul disponibilității acestora de a plăti sume cuprinse între 1.000 - 2.000 de lei pentru fiecare disciplină, și totodată fiind interesată de menținerea unui procent ridicat de promovabilitate care conducea la menținerea acreditării liceului, inculpata A. a pretins ca va interveni pe lângă profesorii corectori la limba și literatura română pentru a-i determina să acorde note de promovare în schimbul unor sume al căror cuantum urma a fi comunicat ulterior. In acest sens. în scopul identificării lucrărilor, inculpata A. le-a solicitat elevilor interesați să lase probe de scris, respectiv să menționeze pe o hârtie numele, prenumele și cuvintele scrise pe ultimul rând al primei și ultimei pagini.

Totodată, prin intermediul inculpatei H. s-a procedat la întocmirea unei liste cuprinzând numele și numărul de telefon al celor prezenți, în scopul de a li se comunica sumele ce urmau a fi plătite profesorilor evaluatori. Lista a cuprins datele a 28 de persoane, printre care și cele ale inculpaților H., I., R., M., L., J. și K.

În perioada imediat următoare, inculpata A. a încercat să intre în contact cu profesorii evaluatori la disciplina limba română, reușind să stabilească o legătură cu inculpata B., membru în comisia de evaluare la proba scrisă de limba și literatura română, căreia i-a transmis „mostrele" de scris destinate recunoașterii frauduloase a lucrărilor.

Pe baza înscrisurilor primite, B. a identificat tezele a cinci dintre aceste persoane printre cele ce i-au fost repartizate spre corectare, constatând că lucrările candidaților J. și K. se aflau în lotul ce urma a fi corectat de comisia din care făcea parte inculpata C. B. i-a comunicat inculpatei informații confidențiale privind componența comisiilor de evaluare, identitatea profesorilor ce primiseră spre corectare aceste lucrări și notele individuale acordate de aceștia, înainte de stabilirea notei finale oficiale.

La rândul său, inculpata A. a comunicat informațiile primite celor șapte coinculpați, fie direct, fie indirect, prin intermediul lui H. Totodată, inculpata A. a primit de la cei șapte absolvenți-coinculpați, prin acte materiale repetate, suma de câte 1.000 de lei, în scopul de a o remite profesoarelor B. și, prin intermediul acesteia și inculpatei C., pentru a le determina să acorde tuturor note de trecere sau note mai mari decât cele acordate inițial.

Toate aceste sume au fost remise coinculpatei B. care, distinct de primirea banilor pentru sine, a pretins bani și pentru inculpata C., sugerând că are influență asupra acesteia din urmă pentru a o determina să acorde note de trecere candidaților J. și K.

În paralel inculpata A. a inițiat demersuri similare pentru a asigura promovarea inculpaților J., K., M., N., O. și a martorei denunțătoare Y., la disciplina istorie și a inculpatului R. la disciplina geografie. Inculpata a pretins și primit câte 1.000 lei de la fiecare dintre inculpații J., K., M., N., O. și 1.500 de lei de la martora denunțătoare, și a pretins o sumă nedeterminată de la inculpatul R., susținând că poate influența profesorii evaluatori să acorde notă de trecere. Sumele de bani nu au fost însă remise profesorilor evaluatori, ca urmare a refuzului martorului S.S. de a da curs solicitărilor inculpatei făcute atât direct cât și prin intermediul inculpatului F.

Înalta Curte constată că inculpata A. nu a fost trimisă în judecată și nici nu a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită constând în oferirea unei sume de bani martorului S.S., indirect, prin mijlocirea inculpatului F. și. ca atare, criticile formulate sub acest aspect nu vor fi examinate. Instanța de fond s-a pronunțat cu privire la această faptă și a realizat o analiză a probatoriului numai pentru a motiva soluția de condamnare a coinculpatului F., iar verificările referitoare la această faptă vor fi făcute doar în calea de atac a inculpatului F.

Referitor la probatoriul ce susține situația de fapt mai sus expusă, Înalta Curte reține declarațiile martorilor C.C.C., D.D.D., R.R., B.B.B., X., S., E.E.E. date în cursul urmăririi penale, la o perioadă de aproximativ două săptămâni de la data faptelor, în care au arătat că au participat la întâlnirea din data de 27 iunie 2010, descriind maniera în care inculpata A. le-a sugerat strângerea unor sume de bani pentru a le înmâna profesorilor supraveghetori cu scopul de a le permite să comunice între ei.

Este adevărat că o parte dintre martori și-au nuanțat declarațiile în faza cercetării judecătorești, C.C.C. menționând că, de fapt, aceste discuții au existat numai între candidați (fila 331, vol. 2 dosar fond), martorul D.D.D. susținând că nu își poate aminti dacă inculpata le-a sugerat să strângă sume de bani pentru a le da profesorilor (fila 334, vol. 2 dosar fond), o poziție similara având și martorii R.R. (fila 245 vol. 3 dosar fond), B.B.B. (fila 247 vol. 3 dosar fond), iar ceilalți martori, din cauza trecerii timpului, nu au putu reda amănunte ale întâlnirii din data de 27 iunie 2010, precizând însă că își mențin declarațiile date inițiale. Martorii nu au invocat, astfel cum susține apărarea, că asupra lor s-ar fi exercitat presiuni de către organele de urmărire penală pentru a da declarații într-un anumit sens.

Înalta Curte valorifică din punct de vedere probator depozițiile din cursul urmăririi penale având în vedere că acestea se coroborează cu datele ce rezultă din convorbirile telefonice purtate de inculpata A. Astfel, în ziua anterioară întâlnirii din curtea Centrului de Examen „C.C. Galați’’, inculpata îi transmite telefonic inculpatului R. mesaje cu un conținut similar. A. Iar detalii. Ce le spun ăstora, că veți fi mai mulți în aceeași clasă. Vă organizați să vă lase să vă mișcați! La scris!. Vorbești cu colegii! Nu putem vorbi la telefon!" (convorbirea telefonică din 26 iunie 2010, ora 15:55 fila 30 vol. 3 d.u.p.). Probatoriul este completat și de declarațiile inculpatului L. din faza de urmărire penală (în fața instanței solicitând judecarea sa în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției) care, descriind întâlnirea și discuțiile purtate la data de 27 iunie 2010, a confirmat că inculpata a fost cea care le-a sugerat elevilor să strângă sume de bani pentru profesorii supraveghetori (fila 735. vol. 6 d.u.p.).

În ceea ce privește întâlnirea din 28 iunie 2010. la aceasta au participat, conform înțelegerii din ziua anterioară, doar absolvenții liceului care nu erau siguri de reușita la examenul de bacalaureat. Martorii F.F.F., G.G.G., H.H.H., I.I.I., J.J.J., D.D.D., R.R., B.B.B. au arătat concordant. în declarațiile date în cursul urmăririi penale, că inculpata A. le-a pretins sume de bani pentru a obține note de promovare, sugerând că are influență asupra membrilor comisiilor de evaluare, depozițiile acestora coroborându-se cu datele ce rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpata A. și inculpata H.

Instanța de fond a făcut o amplă analiză a acestor probe, arătând motivat de ce se impune reținerea declarațiilor inițiale, nuanțările făcute în cursul cercetării judecătorești de către unii martori referitoare la faptul că inițiativa ar fi aparținut elevilor fiind nerelevante sub aspectul vinovăției inculpatei; Înalta Curte își însușește în totalitate această analiză care nu se mai impune a fi reluată, în condițiile în care apărarea nu a adus argumente concrete care să se impună a fi verificate, simpla susținere că inculpata a descurajat aceste discuții fiind în mod flagrant contrazisă chiar de modul în care aceasta a acționat ulterior întâlnirii din 28 iunie 2010. Probatoriul administrat în apel susține concluzia instanței de fond; astfel, martora K.K.K. a arătat că,, inițiativa acestei întâlniri a avut-o A. care ne-a spus că în situația în care nu ne-am descurcat la examen și considerăm că nu promovăm, să venim la liceu. Acest lucru s-a stabilit, cred că la întâlnirea din curtea liceului, anterioară primei probe, arăt că eram în clasă în momentul în care s-a întocmit lista cu elevii care considerau că nu puteau obține o notă de promovare și am văzut când s-a comunicat numărul de telefon, scris pe tablă. întrucât au fost momente în care am lipsit din sală, aspectele legate de suma de bani le-am aflat de la vecina mea, G.G.G., aceasta povestindu-mi pe drum că s-a pus problema pentru toți cei de pe listă să achite o sumă de bani pentru a promova examenul. Arăt că era vorba doar de cei care doreau să plătească" (filele 113-115 vol. 2 dosar apel).

Săvârșirea infracțiunii de dare de mită inculpatei B. nu este susținută doar de declarația acesteia din urmă, așa cum arată apărarea care invocă insuficiența probelor care să întemeieze soluția de condamnare.

Înalta Curte constată că declarațiile inculpatei B. se coroborează cu datele relevate de procesele verbale de redare a înregistrării convorbirilor telefonice și cu declarațiile inculpaților L. și M. În acest sens se rețin convorbirile telefonice dintre inculpatele A. și B. prin care aceasta din urmă îi comunică notele inițiale obținute de unii dintre candidați, precum și numele profesorilor din comisia de corectare:

B.: Și acum mai avem pe I. Așa! E de cinci. E de cinci fix!. Deci dacă vrea mai mult, se poate. După aceea la H.!. E tot în setu' meu. Da, are între 4,60 și 5!.

A.: Tot așa plusăm, da?

B.: Da! Deci astea două s-au nimerit să fie la mine.

A.: Auzi, da cu frații ăia săracii!. Mi-e și rușine! Că de câte ori veneau cu câte un peștișor la mine aici! Ii spui că-i dai și pește, ce am eu aicea!

B.: Dacă vreți să vă pun în legătură cu persoana?

A.: Dar cum o cheamă?

B.: O cheamă C.! Ea!.

A.: Ei, zi-i că plusează băieții (fila 36 vol. 3 d.u.p.);

B. : .,Doamna A.. Am găsit-o pe aia a lui Ba nu!. E de nota 3!

A.: Aoleu: Hai lucreaz-o!

B.: Da! Bine! La prânz rezolvăm!" (fila 307. vol.3 d.u.p.);

A.: Întrebam de N.! Mi-ai zis ieri că are 4. Se rezolvă și acesta, nul

B.: Da, da!.

A.: Și atunci rămâne pentru L.L.L. Hm, deci vin pentru ăștia trei, vin acum dacă mă aștepți (fila 310 vol. 3 d.u.p.).

Ulterior acestor discuții, inculpata A. a comunicat inculpaților interesați informațiile astfel primite și sumele pretinse de către profesorul corector.

A.: Am noutăți și la tine și la colega ta. Este cinci. Întrebarea e dacă vrei mai mult. doamna vrea ceva! Da nu mi-a zis cât. Tu hotărăști.

H.: Da pentru restu', nu știți?

A.: Mai am niște vesti! Pentru frați! Tot așa au sub cinci. .Am dat eu pentru frați o sumă și cică mai trebuie!.La tine și la colega ta sunt chiar la doamna care o cunosc eu și mi-a zis că este 5 curat! Dacă vrei mai mult.

H.: Păi dacă e, da! Acolo aș da! Pentru un șase măcar.

A.: Să aveți grijă mâine .prima pagină e de referință. Și ultimul rând!

H.: Oricum eu vin cu niște .vin pregătită și dacă e.

A.: Și dacă e ne întâlnim în seara asta sau mâine dimineață.Ca să mă duc să-i și dau, da?"

A.: Și la tine și la C. mi-a zis că e de cinci!. întreabă și pe ea dacă vrea!

H.: Acum o sun " (filele 39-40. vol. 3 d.u.p.);

H.: Sunt H.;

A.: „A, ă. Măi nu vreau să mai vorbesc la telefon, c-am avut un eveniment neplăcut. Da, e bine la tine. E un pic mai mult decât am vorbit aseară. Șase și un pic!.Și la colega îi rotund. Șase." (fila 80, vol. 3 d.u.p.).

A.: L.? A. la telefon;

K.: Da.

A.: A. fratele e cu tine, . Da, nu-mi răspunde! Uite care-i treaba. Doamna aia cu care am vorbit a găsit ce trebuia să găsească, da vrea zece de fiecare!. Eu i-am dat ce mi-ați dat voi!. "(fila 42. vol. 3 d.u.p.);

A.: .Bună. uite care e treaba! A. Doamna vrea 10 bucăți!

N.: Da doamnă. Se rezolvă!

A.: Da? vii mâine pregătit!. Eu la opt fără un sfert mă întâlnesc cu ea!.ei, dacă știu că nu-mi tragi țeapă, lucrez cu materialii' meu" (fila 43 vol. 3 d.u.p.);

A.: M.! Doamna n-a putut să găsească după ce mi-ai dat tu! Nu mai ai niște detalii. Să-mi dai în seara asta? Că mă întâlnesc mâine dimineață cu ea. De pe prima pagină! Nu îți aduci aminte?

M.: Pe prima pagină am scris.

A.:. Lasă mâine dimineață!. Hai încearcă să ajungi la șapte jumătate în Galați. Că mie îmi dai hârtiuța cu detalii și. Și vino și cu ceva material! Că scorurile sunt înalte!. Măi, se aruncă la ce i-am dat până acum la zece! Zece!"

M.: Aha, O.K.

A.: dacă vrei, dacă nu.

M.: E, cum să nu. Am zis! O fac, nu discut!

A.: Hai. Că e vedem mâine dimineață! Da?

M.: Da! Da! Bun! (filele 44, 45 vol. 3 d.u.p.);

A.: „Uite, tu mi-ai dat zece. Dar doamna spune că la subiectul al doilea ai copiat textul! Așa e?

L.: Da! Da, da!

A. Merge 14? Poți?"

L.: Nu, nu, nu! Nu cred că pot. Dar vă sun mai târziu. Vă sun în jumătate de ora. (fila 66, vol. 3 d.u.p.).

L.: „Gata facem treaba (fila 67, vol. 3 dup).

Convorbirile telefonici ulterioare dintre inculpatele A. și B. confirmă faptul că, subsecvent primirii banilor aceasta a ,,a rezolvat tot ce-a fost" (fila 68 vol. 3 d.u.p.).

Înalta Curte constată așadar că în cauză a fost administrat un amplu material probator care nu lasă loc niciunei îndoieli în ceea ce privește vinovăția inculpatei, criticile formulate de apărare fiind în mod vădit nefondate.

Și încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei este corectă, fapta acesteia care, în baza unei rezoluții infracționale unice, a determinat elevii prezenți la întâlnirea din data de 27 iunie 2010 să strângă sume de bani cuprinse între 10-20 lei, în scopul de a le remite profesorilor supraveghetori pentru a-i determina să lase să comunice între ei, iar ulterior, la data de 29 iunie 2010, a determinat-o pe inculpata B. să îi ofere coinculpatei C., membru în comisia de evaluare la proba scrisă de limbă și literatură română, o sumă de bani pentru a acorda note de trecere elevilor J. și K. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată, în forma de participație a instigării, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei care, în baza unei rezoluții infracționale unice. în perioada 28 iunie 2010 - 03 iulie 2010, prin acte materiale repetate, a pretins și primit sume de bani cuprinse între 1.000 lei și 1.500 lei de la zece candidați la examenul de bacalaureat. pretinzând că are influență asupra profesorilor evaluatori la cele trei discipline de concurs. în scopul de a-i determina să acorde fraudulos note de trecere sau note mai mari întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei care. în perioada 28 iunie 2010 - 30 iunie 2010. în baza unei rezoluții infracționale unice, prin acte materiale repetate, i-a dat inculpatei B.. profesor evaluator la disciplina limba și literatură suma de 7.000 lei. primită de la inculpații H., I., J., K., L., M. și N., pentru a evalua cu note de promovare sau cu note mai mari lucrările scrise a cinci dintre candidații menționați, dar și pentru a oferi sumele de bani, în același scop, inculpatei C., profesor evaluator în aceeași comisie. în scopul de a acorda note mai mari celorlalți doi candidați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de dare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fine, fapta aceleiași inculpate care, în baza unei rezoluții infracționale unice, la datele de 29 iunie 2010 și 30 iunie 2010, a determinat-o pe inculpata B. să-i comunice informații ce nu erau destinate publicității cu privire la notele inițiale acordate de unul dintre membrii comisiei de evaluare candidaților J., K., B.B.B., I., H., L., M. și N., precum și cu privire la identitatea profesorului evaluator căruia i-au fost repartizate spre corectare lucrările inculpaților J. și K. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază neîntemeiate apărările inculpatei care asimilează informațiile nedestinate publicității cu informațiile clasificate.

Pentru existența infracțiunii nu este necesar ca informațiile folosite să intre în categoria informațiilor clasificate, o atare interpretare restrângând, dincolo de voința legiuitorului, sfera de aplicare a normei de incriminare. Termenul utilizat în dispoziția legală este de „ informații ce nu sunt destinate publicității", categorie mult mai extinsă decât cea a informațiilor clasificate.

Totodată, faptul că notele erau publicate după corectarea tezelor la toate probele nu conduce la concluzia neîntrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii analizate, întrucât pe de o parte doar nota finală era publică, nu și notele acordate de către fiecare dintre cei doi corectori, cu privire la acestea existând prevederi speciale privind păstrarea borderourilor de evaluare și de notare în plicuri sigilate (art. 67 alin. (9) din Anexa 2 la Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului Interior nr. 5507 din 06 octombrie 2009). De asemenea Înalta Curte reține că acuzația vizează nu numai transmiterea notelor obținute de candidați ci și componența comisie de corectare la limba română, informație care de asemenea nu era destinată publicității.

În raport considerentele anterior expuse. Înalta Curte constată neîntemeiate toate criticile formulate de către inculpată.

Referitor la motivele de apel formulate de către Ministerul Public cu privire la inculpata A., în majoritate, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor față de A., stabilirea cuantumului acestora depinde de legea penală incidență și de criteriile de individualizare prevăzute de actul normativ stabilit ca fiind legea aplicabilă speței.

Evaluarea legii penale mai favorabile va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile care fac obiectul acuzării ca și de influența concursului de infracțiuni asupra pedepsei rezultante. Astfel vor fi avute în vedere:

- infracțiunea de dare de mită (ale cărei limite sunt de la 2 la 7 ani spre deosebire de Codul anterior care prevedea limite de la 6 luni 5 ani), ca și orientarea instanței de fond, în acest caz, către o sancțiune de 2 ani;

- infracțiunea de trafic de influență (ale cărei limite sunt de la 2 la 7 ani spre deosebire de Codul anterior care prevedea limite de la 2 la 10 ani), ca și orientarea instanței de fond, în acest caz, către o sancțiune egală cu minimul;

- infracțiunea de folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în formă continuată (pedeapsă de la 1 la 5 ani), ca și orientarea instanței de fond în acest caz către minimul prevăzut de lege;

- natura juridică a concursului de infracțiuni, care în Codul actual are caracterul unei cauze obligatorii de agravare a pedepsei, spre deosebire de Codul anterior care prevedea caracterul său facultativ. C. pen. actual nu ar permite aplicarea unui spor facultativ de pedeapsă pentru concursul de infracțiuni astfel încât, în considerarea acestui criteriu, ca și al celui referitor la limitele pedepsei pentru faptele de care aceasta este acuzată, instanța apreciază că legea nouă nu poate retroactiva.

Față de cele de mai sus, legea nouă nu este mai favorabilă și nu va retroactiva, în cauză fiind incidente C. pen. și legile speciale în vigoare la data săvârșirii faptelor. Având în vedere că limitele de pedeapsă între care urmează să fie individualizată sancțiunea sunt cele din legea în vigoare la data săvârșirii faptelor, criteriile de individualizare a pedepsei vor fi în consecință cele prevăzute de art. 72 C. pen. anterior.

În ceea ce privește cuantumul sancțiunilor și modalitatea de executare a pedepsei rezultante, analizând căile de atac declarate constată că pedepsele stabilite față de fiecare infracțiune variază (unele sunt orientate spre mediu, iar altele sunt egale cu minimul prevăzut de lege), deși pericolul faptelor este similar. Astfel, instanța de fond a stabilit pedepse de: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la dare de mită în formă continuată, pedeapsă orientată către mediu; 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată, pedeapsă orientată către minimum; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, pedeapsă orientată către mediu; 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la folosirea în orice mod. direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în formă continuată, pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege.

Instanța de apel va avea în vedere aspectele favorabile inculpatei (vârstă, lipsa antecedentelor penale) pentru individualizarea cuantumului sancțiunilor stabilite pentru fiecare infracțiune, care vor fi orientate către minimul prevăzut de lege, și drept criteriu pentru a nu majora pedeapsa rezultantă a concursului de infracțiuni.

În opinie majoritară, consideră că nu poate da relevanță dublă acestor criterii, și în ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii, astfel că nu va stabili ca modalitate de individualizare suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Situația inculpatei A. se deosebește de cea a celorlalte persoane acuzate prin faptul că aceasta este cea care a avut inițiativa săvârșirii faptelor, cea care a implicat atât o parte a elevilor propriului liceu, cât și mai multe cadre didactice în infracțiuni de corupție. Totodată, inculpata A. este cea care a insistat în obținerea unor rezultate contrare realității la examenul de bacalaureat la fiecare dintre cele trei discipline (istorie. limba și literatura română și geografie), chiar și atunci când era refuzată de profesorii examinatori. Astfel, spre deosebire de o parte a cadrelor didactice, care au intervenit la inițiativa inculpatei A. cu privire la modificarea notelor candidaților provenind de la liceul inculpatei, doar la câte o singură materie (de exemplu inculpata B. sau inculpatul F.), inculpata A. a acționat pentru coruperea profesorilor examinatori de la trei materii, premeditând săvârșirea faptelor, insistând în coruperea unui număr mare de persoane, elevi și profesori, făcând demersuri pentru a afla numele profesorilor examinatori în vederea coruperii acestora, stabilind o modalitate de a frauda examenul, pe care a comunicat-o public elevilor de la liceul la care îndeplinea funcția de director.

În ceea ce privește premeditarea faptelor de corupție și fraudarea examenului de bacalaureat, instanța reține întâlnirile cu absolvenții din data de 27 octombrie 2010, 28 iunie 2010. La întâlnirile avute cu absolvenții liceului său, A. i-a îndrumat să remită sume de bani profesorilor supraveghetori pentru a-i determina să dea dovadă de indulgență și pentru a fi lăsați să se inspire unii de la alții. Totodată, inculpata a îndrumat absolvenții ca în cazul în care nu cunosc subiectele să scrie de mai multe ori enunțuri subiectului pentru a nu da foaia goală, sugerându-le că în acest fel, prin coruperea profesorilor examinatori, pot obține o notă contrară valorii lucrării.

Modalitatea de executare a sancțiunii trebuie să reflecte și faptul că, în lipsa acțiunilor inculpatei A., nu ar fi fost posibilă fraudarea examenului, ca și faptul că, încă de la începutul probelor examenului de bacalaureat, aceasta a inițiat acțiunile de corupere a membrilor comisiei pe de o parte, prin îndrumările date absolvenților de natură să permită identificarea lucrării (solicitarea ca aceștia să țină minte și să-i comunice frazele folosite pe ultimul rând al primei și ultimei pagini), prin demersurile de a afla numele profesorilor care corectau tezele la toate disciplinele ce formau probe de bacalaureat pentru absolvenții liceului la care era director, prin contactarea acestora și insistența în coruperea lor chiar în cazul în care profesorii refuzau să dea o notă contrară realității (ca în cazul martorului T.T. sau martorului S.S.), prin coordonarea demersurilor de strângere a banilor de la elevi și oferire de bani profesorilor.

În consecință, demersul său. premeditat și coordonat, iar uneori chiar public (cum a fost cazul adunărilor organizate cu absolvenții liceului înainte de probele examenului de bacalaureat), în care au fost implicați un număr mare de profesori și elevi cărora le-a fost indicat, fără echivoc, faptul că urmează să fie fraudat examenul de bacalaureat. diferențiază gravitatea faptelor sale de cea a celorlalți inculpați, care fie au acționat doar cu privire la una dintre probe, cum este cazul profesorilor B. sau F., fie au avut în vedere strict cazul propriu, ca în situația elevilor.

Gravitatea faptei sale este reflectată și de consecințele produse asupra situației elevilor absolvenți, care au fost implicați, la inițiativa și insistențele sale, în fapte de corupție ceea ce a determinat punerea sub acuzare și condamnarea acestora, deci un cazier judiciar care le restricționează posibilitatea de a alege o profesie.

Cele ce preced determină instanța ca, în opinie majoritară, să aleagă o pedeapsă privativă de libertate, iar nu o pedeapsă cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, astfel cum a stabilit instanța de fond. Circumstanțele personale favorabile reținute de către instanța de fond: vârstă, carieră anterioară, funcții de conducere ocupate nu pot prevala față de gravitatea unor fapte de corupție inițiate și coordonate de către inculpată, care au produs consecințe asupra unui număr mare de absolvenți și profesori trimiși în judecată și condamnați ca urmare a implicărilor în infracțiunile inițiate și coordonate de către A. Aceste circumstanțe favorabile au fost avute în vedere la stabilirea unei pedepse rezultante egale cu minimul prevăzut de lege.

De asemenea, în ceea ce privește drepturile ce urmează a fi interzise inculpatei, în opinie majoritară, găsește criticile formulate de Ministerul Public ca fiind fondate față de legătura dintre fapte și profesia avută de inculpată, astfel că va interzice și dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ.

Asupra apelului declarat de inculpatul F. precum și asupra criticilor formulate de către Ministerul Public cu privire la inculpat.

Inculpatul a solicitat în principal achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. susținând că este nevinovat și că din materialul probator nu rezultă că ar fi comis infracțiunile reținute de către prima instanță. S-a arătat că întâlnirea cu inculpata A. a avut având un caracter privat, fără a se discuta despre darea unor sume de bani sau despre modalitatea de notare a tezelor de bacalaureat la disciplina istorie. Referitor la întâlnirea cu S.S., inculpatul a susținut că aceasta a avut ca scop doar solicitarea opiniei martorului cu privire la un subiect interpretabil și că nu a comunicat nimic cu acesta pe tema examenului de bacalaureat. De asemenea, a arătat că l-a contactat telefonic pe martorul S.S. doar după ce procedura de înregistrare a rezultatelor se încheiase, respectiv la 02 iulie 2010, astfel că nu mai era posibilă influențarea notării. Totodată, s-au invocat și probele noi administrate în apel, respectiv răspunsul primit de la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați. în sensul că nu mai există planșe foto sau înregistrări din 30 iunie 2010.

În subsidiar, hotărârea a fost criticată sub aspectul cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, considerându-se că suma stabilită este vădit disproporționată în raport de cheltuielile efectuate în cauză. în condițiile în care a fost înregistrată o singură convorbire telefonică, respectiv cea din data de 02 iulie 2010. Acest motiv de apel reprezintă o critică formulată și de ceilalți coinculpați. astfel că urmează a fi analizate împreună.

Ministerul Public a invocat greșita reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și greșita dispunere a suspendării condiționate, apreciind că se impunea executarea pedepsei în regim de detenție.

Verificând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate Înalta Curte reține următoarele:

În sarcina inculpatului F. instanța de fond a stabilit că în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, în calitate de profesor de istorie și membru în comisia de evaluare la proba orală de istorie la Grupul Școlar „Y.Y." Galați, a acceptat promisiunea inculpatei A. de a da o sumă de bani pentru membrii comisiei de evaluare la proba scrisă la disciplina istorie din cadrul Centrului zonal de evaluare Seminarul Teologic D.D., pretinzând că are influență asupra acestora pentru a-i determina să acorde note de promovare la această disciplină mai multor elevi.

Totodată s-a reținut că, la data de 30 iunie 2010, i-a înlesnit inculpatei A. o întâlnire cu martorul S.S., profesor de istorie și membru evaluator la proba scrisă de istorie din cadrul Centrului zonal de evaluare Seminarul Teologic „D.D." și a ajutat-o astfel să îi ofere martorului o sumă de bani în mod direct la acea dată, dar și indirect la data de 02 iulie 2010, când F. a acționat ca intermediar, oferind sume de bani martorului în același unic scop al nesocotirii atribuțiilor de serviciu și acordării unor note de trecere.

Efectuând propriul examen asupra întregului material probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești efectuată în fața instanței de fond și în apel, Înalta Curte constată că apărările formulate de către inculpat sunt contrazise de conținutul probelor care conduc dincolo de orice îndoială rezonabilă la concluzia vinovăției acestuia.

În acest sens, Înalta Curte reține că întâlnirea dintre inculpat și coinculpata A. din seara zilei de 30 iunie 2010 a avut loc după ce aceasta din urmă, în mod reperat, încercase să afle numele persoanelor din comisia constituită în vederea corectării lucrărilor la disciplina istorie și după ce martorul T.T., profesor de istorie, refuzase categoric propunerea acesteia de a se întâlni pentru a-l ruga „ceva de sezon" (proces verbal de redare a convorbirii telefonice, vol. 3 d.u.p. fila 329).

După obținerea numărului de telefon al inculpatului F., inculpata l-a contactat comunicându-i că vrea să îl roage ceva iar acesta și-a manifestat totala disponibilitate de a se întâlni în cursul aceleiași seri. în apropierea locuinței sale (proces verbal de redare a convorbirii telefonice, vol. 3 d.u.p. fila 334).

Din procesul verbal de supraveghere operativă a activităților desfășurate de către inculpata A. în seara de 30 iunie 2010 (vol. 4 d.u.p. filele 283-284) rezultă că această întâlnire a avut loc în jurul orelor 20:56, inculpata deplasându-se până în „str. ... în dreptul blocului D4, unde pe scaunul din dreapta față s-a urcat numitul F.", iar după câteva minute, la ora 21:23 „inculpata A. s-a deplasat împreună cu numitul F. până la intersecția străzilor Constructorilor și Brăilei, dând impresia că așteaptă pe cineva. La ora 21:33 cei doi se întâlnesc cu numitul S.S. cu care au discutat câteva minute iar ulterior S.S. s-a despărțit de aceștia și a intrat în scara blocului unde locuiește."

Inculpatul a invocat lipsa unor planșe foto care să redea întâlnirile cu inculpata A. și cu martorul S.S. din seara zilei de 30 iunie 2010, apărare pe care instanța de apel o apreciază ca total lipsită de relevanță în condițiile în care la dosarul de urmărire penală (vol. 4 filele 277 și următoarele) se regăsește procesul verbal de supraveghere operativă efectuată în perioada 27 iunie 2010 - 02 iulie 2010 asupra inculpatei A. prin înregistrarea de imagini în baza autorizației nr. 512 din 24 iunie 2010 emisă de Tribunalul Galați, aspectele operative fiind fixate pe suport magnetic.

În legătură cu conținutul discuțiilor pe care le-a avut cu inculpata A., în declarația dată în fața instanței de fond (în apel prevalându-se de dreptul la tăcere), inculpatul a susținut că a fost contactat de aceasta întrucât se temea că elevii de la liceul său ar putea fi „furați", în sensul de a fi evaluați incorect, având în vedere că la un subiect ar fi răspuns într-o manieră care putea fi interpretată diferit. Inculpatul recunoaște că l-a contactat pe martorul S.S., profesor, unul dintre examinatori, și că, în aceeași seară, însoțit de inculpata A. s-a întâlnit cu acesta, însă susține că nu a participat la discuția dintre cei doi, ci a rămas în interiorul autoturismului, neputându-i observa pe din pricina întunericului.

Apărările inculpatului sunt infirmate de martorul S.S., declarația acestuia coroborându-se atât cu procesul verbal de supraveghere operativă a activităților desfășurate de către inculpata A. în seara de 30 iunie 2010 (anterior prezentat), cât și cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între A. și F., pe de o parte, și acesta din urmă și S.S., pe de altă parte, în intervalul 30 iunie 2010 - 02 iulie 2010.

Astfel, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond martorul S.S., profesor de istorie și membru în comisia de evaluate la proba de istorie la Centrul Zonal de Evaluare nr. 400 Seminarul Teologic „D.D.", a arătat că în seara zilei de 30 iunie 2010 inculpatul F. l-a contactat telefonic „autoinvitându-se la domiciliul meu", „pentru a discuta ceva confidențial". Am mers la locul de întâlnire unde l-am găsit pe profesorul F. însoțit de o doamnă pe care nu o cunoșteam și pe care nu mi-a prezentat-o. Cu această ocazie dl. F. mi-a spus: „Vezi că ai aici o listă cu elevi care trebuie ajutați să promoveze". În acel moment doamna care îl însoțea mi-a înmânat o coală de hârtie format A4 împăturită, în care cred că erau menționate numele acelor elevi despre care îmi spusese dl. F. În acel timp doamna respectivă a deschis poșeta și a vrut să scoată ceva. Bănuind că voia să-mi ofere bani drept mită, am oprit-o, în sensul că i-am spus „doamnă până aici" (vol. 5 d.u.p. filele 5529-532) Aceleași împrejurări rezultă și din declarația dată în fața instanței de fond (vol. 5 d.i. fila 260). martorul precizând însă că este posibil ca interpretarea pe care a dat-o gestului inculpatei A. de a deschide poșeta să fi fost pripită.

Convorbirile telefonice ulterioare dintre inculpați și precum și cele cu martorul S.S., conduc la concluzia că interpretarea dată gestului inculpatei nu a fost una eronată. De altfel, inculpata A. se și afla în posesia unei sume de bani primită în cursul aceleiași seri de la martora Y., scopul urmărit prin abordarea martorului S.S. fiind în mod evident acela de a-i oferi o sumă de bani în schimbul acordării unor note de promovare a examenului la disciplina istorie.

În acest sens relevante sunt convorbirile purtate în data de 02 iulie 2010, din cuprinsul cărora rezultă interesul nedisimulat al inculpatei de a afla dacă martorul S.S. a dat curs cererii sale și de a-i remite sumele de bani, dar și poziția de intermediar a inculpatului F., recunoscută chiar de acesta.

A.: Aveți ceva noutăți?

F.: Nu am nimic! Eu sunt acum în comisie și nici n-am cum să-l contactez. A spus că astăzi, o să-l contactez!.Să vedem, măcar astăzi să-l contactăm, pe numărul acela!

A.: Nu v-a sunat dumnealui? Că vin băieții ăștia la prânz și nu știu ce să le zic!. "

F.: Nu m-a sunat! Și să știți că n-am nici cum să-l contactez, că n-are mobil. (proces verbal de redare a convorbirii din 02 iulie 2010 ora 11:17, vol. 3 d.u.p. fila 340) A.: „Nu ați reușit să vorbiți cu domnul, nu?

F.: Nu, nu. Că n-am avut cum de aicea. Și-am să-l sun acum și dacă o fi! F.: Ce vroiam să îl sun, nu răspunde, doamnă, ce să fac dacă? Să știți că n-are mobil, decât fix;

A.: Mai încercați și vedeți ce vă spune.

F., încerc!.

A.: Eu m-am întâlnit cu băieții și ei așteptau. "(proces verbal de redare a convorbirii din 02 iulie 2010 orele 18:05 și 18:09 11:17, vol. 3 d.u.p. filele 346-347).

La ora 20:51, inculpatul F. a reușit să-l contacteze pe martorul S.S.:

F.:, Ăă. Mă, m-a înnebunit A. asta, cu telefoanele.

S.S.: Îhî, îhî, îhî! Da, da, da!

F.: Ce-i zic?

S.S.: Ăăă. Că. Să se afișeze, nu? Rezultatele.

F.: Păi, nu știu. Ea vrea să știe dacă, s-a făcut ceva la. cine, la care și cum.

S.S.: Îhî! Ăăă. Ăia abia am reușit să-i aduc la. Ei sunt cam. Au fost cam slabi;

F.: Deci au fost aduși toți la.?

La 5;

S.S.: Da. Da;

F.: Gata, da! Ăă, te sunt mâine, să facem.

S.S.: Da, după rezultat, da? Bun!

F.: După, după, după (proces verbal de redare, vol. 3 d.u.p. fila 182) iar imediat;

(ora 20.54), acesta i-a comunicat inculpatei rezultatul discuțiilor (filele 347-348/v. 3 dup).:

F.: .Acum abia l-am prins!.da, scurt!. A avut discuții mari. Se ferea să vorbească! A zis să mă întâlnesc cu el, na în seara asta! Mâine, poimâine, când o fi! Și Abia a reușit să. Probabil cu acela, știți cu cine!

A.: Da!

F.: Bănuiesc! Că nu am discutat prea mult prin telefon și a reușit abia, după disputele astea mari să-i aducă pe toți la trecere.

A.:, În sfârșit! Și ce propuneți? Să ne întâlnim sau să vă spun exact care,cum?

F.: A spus că ne-om întâlni când ne-om întâlni! Nu știu cum! Nu! Pe toți adică.

A.:: Păi, hai să vă dea la fiecare numele și scorul. Ca să știm cum. .Nu-i are așa?

F.; Eu i-a propus să ne întâlnim și noi după ce se afișează! E bine? Ca să fie în avantajul dumneavoastră!"

F.: Luni!

A.: Luni! Dar ideea că abia i-a tras, în sfârșit, nu știu ce să vă zic. Trebuie să ne întâlnim să-mi spună domnul exact la fiecare cum e.

F.." dacă. Eu ce să vă spun mai mult? Și vă spun.

A.: Nu, nu! Doamne ferește! Și dumneavoastră și eu suntem intermediari!. F.: Eu sunt intermediarul intermediarului!

Referitor la discuția telefonică dintre inculpatul F. cu martorul S.S. din seara zilei de 2 iulie 2010, prin motivele de apel s-a accentuat asupra faptului că aceasta a avut loc după ce tezele la disciplina istorie fuseseră deja corectate și nu mai exista posibilitatea modificării notelor.

Înalta Curte constată că apărarea pornește de la ignorarea totală a probelor care demonstrează implicarea inculpatului încă din data de 30 iunie 2010, prin solicitarea expresă adresată martorului de a ajuta mai mulți elevi să promoveze examenul de bacalaureat, convorbirea din seara zilei de 02 iulie 2010 fiind urmarea primei discuții. Mai mult, chiar această convorbire telefonică, invocată de apărare, urmată de cea purtată cu inculpata A., confirmă neechivoc caracterul infracțional al acțiunilor inculpatului.

Concluzionând în raport de probatoriul anterior expus, se reține că situația de fapt stabilită de către prima instanță este în totală concordanță cu conținutul probelor, criticile inculpatului privind inexistența probelor care să confirme vinovăția sa fiind în mod evident neîntemeiate.

Înalta Curte constată că și încadrarea juridică este corectă, faptele de acceptare a promisiunilor inculpatei de remitere a unei sume de bani martorului S.S., asupra căruia inculpatul F. a pretins că avea influență pentru a-l determina să facă un act contrar îndatoririlor sale, iar, ulterior, de sprijinire nemijlocită a acesteia.

Intermediind atât întâlnirea inițială din seara de 30 iunie 2010. cât și actele subsecvente de oferire a unor sume de bani întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și dare de mită. în forma de participație a complicității, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la motivul de apel formulat de către Parchet. Înalta Curte apreciază că atât în privința cuantumului fiecăreia dintre cele două pedepse stabilite cât al modalității de executare a pedepsei rezultante, prima instanță a făcut o justă individualizare.

Datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului justifică reținerea de circumstanțe atenuante. Astfel, inculpatul, în prezent în vârstă de aproximativ 70 de ani, se află la primul conflict cu legea penală, este o persoană pe deplin integrată familial și profesional, cadru didactic pensionat, cu o bună reputație în societate și cu o conduită exemplară anterior săvârșirii faptelor. In mod corect instanța de fond a valorificat aceste împrejurări conform art. 74 lit. a) C. pen., în condițiile unui grad de pericol social mai redus al faptelor, contribuția sa concretă fiind de mai mică importanță iar motivația acesteia nu a fost orientată spre beneficii materiale, cât mai degrabă spre satisfacerea solicitărilor inculpatei A.

Aceleași date ce circumstanțiază persoana inculpatului și demonstrează că săvârșirea faptelor a reprezentat un accident cu totul izolat în viața acestuia, impun concluzia că scopul pedepsei poate fi atins și în condițiile neexecutării acesteia, criticile formulate de către Ministerul Public sub acest aspect fiind nefondate.

În fine, se mai impune a se menționa faptul că noul C. pen., intrat în vigoare pe parcursul judecării căii de atac, nu poate fi calificat ca lege penală mai favorabilă. Limitele de pedeapsă în cazul infracțiunii de dare de mită au fost majorate, circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen. anterior nu se regăsește în noua reglementare iar tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni impune aplicarea unui spor obligatoriu de 1/3 din restul pedepselor ce nu se execută. De asemenea, dispozițiile referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei nu pot fi incidente în raport de limita maximă de pedeapsă pentru infracțiunea de trafic de influență (7 ani).

Asupra apelurilor formulate de către inculpatele D. și E.

Inculpatele au contestat soluția de condamnare, reluând toate apărările formulate în fața prime instanțe, solicitând achitarea în baza art. 16 lit. c) C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătorești în apel, Înalta Curte a procedat la ascultarea ambelor inculpate. Totodată a încuviințat pentru acestea audierea în calitate de martori a numiților M.M.M., N.N.N., O.O.O. și P.P.P., membri ai comisiei de organizare, precum și reaudierea martorilor S., T., V., X., Z., U., R.R.R., S.S.S.

Martorii V., X., U., R.R.R. și S.S.S. nu au putut fi ascultați nemijlocit de către instanța de apel, cu excepția ultimului care a decedat, toți ceilalți fiind plecați din țară.

Din oficiu, Înalta Curte a dispus audierea inculpatei P., având în vedere faptul că în cursul urmăririi penale aceasta s-a prevalat de dreptul la tăcere, iar în fața primei instanțe nu a dat declarații, solicitând prin înscris autentic ca judecata să aibă loc în procedura simplificată.

Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de întregul material probator administrat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că apelurile sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

În sarcina inculpatelor D. și E. s-a reținut în esență de către prima instanță că, acestea au fost desemnate ca asistenți supraveghetori la proba la limba română a examenului de bacalaureat sesiunea iunie 2010, în sala nr. 301 a centrului de examen C.C. Galați, având ca atribuții să asigure ordinea și liniștea în sala de examen, să supravegheze candidații în timpul desfășurării probelor scrise, să interzică acestora să comunice între ei sau cu exteriorul și să sesizeze președintele comisiei cu privire la orice încălcare a metodologiei, să comunice imediat președintelui comisiei eventualele tentative de fraudă, alte nereguli în desfășurarea examenului semnalate de către candidați sau sesizate chiar de către asistenți.

Înainte de transmiterea subiectelor, inculpata P. a propus celorlalți 16 candidați prezenți strângerea unei sume de bani în scopul de a fi remisă celor două inculpate pentru a le determina să dea dovadă de indulgență pe durata examenului.

Majoritatea elevilor prezenți au contribuit cu sume cuprinse între 10 și 30 de lei, totalul de aproximativ 300 lei fiind așezat de către inculpata P. într-o hârtie de culoare albă (plic sau șervețel) și remis coinculpatelor D. și E. Momentul exact al remiterii sumei de bani a fost plasat în intervalul în care, anterior începerii examenului, cele două inculpate au solicitat candidaților să aducă la catedră cărțile ori poșetele rămase asupra lor, tot atunci P. punând pe catedră și suma de bani.

Pe durata desfășurării probei scrise la limba și literatura română, inculpatele D. și E. au avut o conduită indulgentă, permițând candidaților să comunice între ei pentru rezolvarea subiectelor, contrar atribuțiilor ce le reveneau în calitate de supraveghetori.

Făcând propria evaluare a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte reține următoarele;

În primul rând se constată că a existat o acțiune a strângere a unei sume de bani, inițiată de către inculpata P., destinată profesorilor supraveghetori. Deși sub acest aspect unii martori au susținut că banii erau pentru achiziționarea unor produse pentru protocol (suc, fursecuri), această împrejurare nu poate fi reținută, fiind contrazisă de restul materialului probator astfel cum acesta va fi dezvoltat în cele ce succed, dar și de circumstanțele în care strângerea banilor a avut loc - după intrarea în clasă, înainte de venirea inculpatelor - fiind practic imposibilă părăsirea sălii de examen de către vreun elev pentru diverse cumpărături.

Urmare probatoriului administrat nemijlocit. Înalta Curte reține că banii strânși de elevi au fost puși într-un șervețel alb și nu într-un plic. Și din această perspectivă declarațiile martorilor au fost diferite, unii tăcând referire Ia un șervețel, alții la un plic. respectiv Ia un plic sau șervețel. însă împrejurarea a fost lămurită de către inculpata P., cea care a și împachetat banii și ulterior a pus șervețelul pe catedră. Din declarația aceleiași inculpate a mai rezultat faptul că suma a fost împachetată astfel încât „nu se putea observa faptul că în interior există bani" (fila 353 vol. 1 dosar apel).

O altă chestiune ce a constituit motiv de controversă a fost legată de existența sau nu pe catedră a unor genți, cărți, haine, telefoane mobile etc.

Inculpatele D. și E. au contestat declarațiile martorilor și arătat în mod constant faptul că la intrarea în liceu a existat o sală de clasă unde elevii erau obligați să își lase toate obiectele ce Ie aveau asupra lor (genți, cărți, telefoane mobile) iar accesul în sala de examen era permis doar cu apă și instrumente de scris.

Martorii M.M.M., N.N.N.. O.O.O. și P.P.P., membri ai comisiei de organizare, ascultați de instanța de apel la solicitarea apărării, au confirmat că, potrivit regulamentului, nici elevii și nici profesorii supraveghetori nu aveau voie să aibă asupra lor nici un fel de bunuri: genți, manuale, telefoane mobile și că în vederea respectării acestor dispoziții, cu prilejul fiecărei probe, se efectua un control al candidaților chiar la intrare în liceu, unde exista o sală special destinată depozitării acestor lucruri, iar profesorii își lăsau gentile și telefoanele mobile în cancelarie, într-un spațiu asigurat. De asemenea au susținut că au efectuat controale în sălile de examen și nu s-au constatat nici un fel de incidente legate de nerespectarea regulamentului.

Ceilalți martori, dar și inculpata P., au prezentat o situație de fapt diferită, în sensul că au existat elevi care au avut asupra lor genți, telefoane mobile, cărți, etc.

Astfel, martora T.T.T. a susținut încă din fața de urmărire penală că pe catedră „erau așezate diferite obiecte respectiv: telefoane, genți, cărți și chiar eu mi-am lăsat telefonul mobil" (427 vol. 3 d.u.p.); și în fața instanței de apel martora a arătat că, din câte își amintește nu și-a lăsat lucrurile într-o sala separată și că acestea au fost depozitate în sala de examen, pe catedră. Martora a explicat faptul că existau în clasa două catedre:, pe catedra profesorilor se aflau doar hârtiile pentru ciorne și foi de concurs suplimentar pentru cei care doreau", iar la cealaltă catedră, telefoanele noastre și celelalte bagaje, filele 59-60 vol. 2 dosar apel).

De asemenea, martorul T. a arătat că într-adevăr a existat o sală de clasă la intrarea în liceu în care erau obligați să își lase bunurile pe care le aveau, însă,, în sala de clasă exista și o bancă unde aceste bunuri au fost depozitate pentru situațiile în care elevii nu își lăsau toate bunurile în sala special amenajată. Era o bancă lângă catedră care a fost folosită în acest scop" (filele 54-55 vol. 2 dosar apel). "Gențile, hainele și telefoanele mobile au fost așezate pe o masă, lângă catedra profesoarelor, filele 65-66 vol. 3 dosar fond).

Martora K.K.K. a susținut că nu își amintește exact, „dar cred că au existat situații în care elevii au intrat în clasă cu telefoane/e sau cu gentile și au fost invitați să le pună pe catedră."

Martorul V. a susținut că ,,pe masa profesoarelor se aflau și telefoanele mobile ale elevilor. am văzut telefoane și șervețele, nu am văzut ger?" (fila 248 vol. 3 dosar fond).

Martora U., în declarația dată în cursul urmăririi penale, a arătat că, a existat un moment în care profesorii supraveghetori au solicitat ca toate cărțile și poșetele să fie aduse în fața clasei, acesta fiind și cel în care inculpata P. și-a lăsat propria poșetă și plicul cu bani (fila 450 vol. 5 d.u.p.). „Poșetele elevelor s-au strâns în fața clasei, pe catedră, și au rămas acolo pe durata examenului" (fila 73 vol. 3 dosar instanță).

Și inculpata P., a confirmat faptul că pe catedra unde a lăsat șervețelul cu bani,, se aflau genți și mai multe lucruri, haine " (fila 353 vol. 1 dosar apel).

Înalta Curte reține că, deși a existat o încăpere destinată bagajelor, au fost situații în care nu toți elevii și-au lăsat lucrurile sau toate lucrurile acolo, caz în care, pe parcursul desfășurării probei de examen, acestea au depozitate chiar în sala de clasă, pe catedră. Sub acest aspect, instanța de apel nu poate da relevanță probatorie declarațiilor inculpatelor, deși ele au fost confirmate de toți martorii membri ai comisiei de organizare, fiind evident subiectivismul acestora și încercarea de evita prezentarea unor împrejurări care i-ar putea incrimina în privința circumstanțelor în care s-a desfășurat examenul, respectiv nerespectarea exactă a dispozițiilor regulamentare.

Totodată, Înalta Curte reține că, în realitate în sala de examen în care asistenți supraveghetori au fost inculpatele D. și E. au existat două catedre, alăturate. La cea la care au stat inculpatele s-au aflat doar colile de examen, cele pentru ciorne și pixuri, iar pe cea de-a doua au fost depozitate toate bunurile ce s-au aflat asupra candidaților și care nu au fost lăsate în sala de la intrare, respectiv genți, cărți, telefoane mobile, haine. în acest fel se explică și declarațiile martorilor care au insistat asupra faptului că pe catedră au fost numai „niște coli și pixuri" (martor O.O., filele 117-118, vol. 2 dosar apel).

Instanța de fond a stabilit că suma de bani a fost lăsată de către inculpata P. pe catedră, lângă obiectele candidaților strânse acolo. Concluzia este susținută și de materialul probator administrat nemijlocit de către instanța de apel, în special de declarația inculpatei P. care a arătat că a pus șervețelul pe catedră, lângă bagaje, fără a avea nicio discuție cu vreuna dintre cele două inculpate.

Ca atare, Înalta Curte reține că șervețelul în care era împachetată suma de bani nu a fost pus pe catedra la care stăteau cele două inculpate, ci pe cealaltă catedră/masă unde au fost depozitate gentile, cărțile, hainele, telefoanele mobile.

În continuare se impune a analiza în ce măsură probele administrate permit concluzia certă că inculpatele D. și E. și-au și însușit această sumă de bani.

Sub acest aspect, hotărârea de condamnare a inculpatelor s-a întemeiat pe declarațiile martorilor S., U., V., Z. și U.U.U.

Înalta Curte constată însă că martorii nu au avut o poziție constantă, din declarațiile acestora putându-se reține doar faptul că șervețelul în care era împachetată suma de bani a fost pus de inculpata P. pe catedra unde se aflau gentile și celelalte lucruri ale elevilor.

Astfel, martora S. în declarația din cursul urmăririi penale face referire la primirea sumei de bani de către inculpate „această sumă de bani a fost pusă într-un plic pe catedră, acestea primind suma de bani dând dovadă de mai multă înțelegere cu noi." (fila 254 vol. 5 d.u.p.). În cursul judecății martora a arătat că ,,nu am văzut, dar cred că suma a fost remisă profesorilor supraveghetori, deoarece suma nu ne-a mai fost restituită" (fila 72 vol. 3 dosar instanță), iar în apel aceeași martoră a susținut că nu își amintește ce s-a întâmplat cu banii și că menține atât declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și cea din fața instanței, în care a spus adevărul (fila 113 vol. 2 dosar apel).

Aceeași poziție oscilantă a avut-o și U. Referitor la această martoră, deși instanța de fond apreciat relevantă declarația dată de aceasta în cursul urmăririi penale, Înalta Curte constată contradicții evidente în cuprinsul acestei depoziții. în fraza imediat următoare celei în care afirma că a văzut momentul în care inculpata P. a „înmânat acel plic cu bani celor două profesoare care se aflau la catedră " (și care a fost reținută de prima instanță), martora arată că, de fapt P. este cea care i-a confirmat „că a dat plicul cu bani în momentul în care a lăsat poșeta", la solicitarea profesorilor ca toate lucrurile ce le au asupra lor să fie aduse la catedră (fila 452 vol. 5 d.u.p.). în fața instanței de fond martora a susținut că: „am văzut cum colega respectivă a așezat plicul cu suma de bani pe catedră, alături de poșeta ce aparținea colegei respective. In acel moment cele două profesoare nu se aflau în sala de clasă, iar la revenirea lor nu am observat momentul în care acestea au luat ori nu suma de bani" (fila 73 vol. 3 dosar instanță). în apel, deși s-a încuviințat reaudierea martorei, aceasta nu a putut fi ascultată, fiind plecată din țară.

În ceea ce-l privește pe martorul V., acesta a susținut în cursul urmăririi penale că eleva „a adunat banii și i-a împăturit într-un șervețel sau plic de culoare albă și i-a dus profesorilor supraveghetori înainte de sosirea subiectelor .Cred că s-au strâns peste 250-300 lei, bani pe care această elevă i-a dat profesorilor supraveghetori care au luat banii"(fila 437 vol. 5 d.u.p.). Martorul a revenit însă în fața instanței de fond și a arătat că nu a observat momentul în care au fost remiși banii profesorilor, ci a presupus că aceștia au fost dați având în vedere atitudinea de îngăduință a acestora, unii dintre elevi putând discuta între ei. ''Bănuiesc că suma de bani a fost dată profesorilor de domnișoara din fața mea care a avut tot timpul plicul în mană. Nu am văzut momentul în care aceasta a remis plicul profesorilor. Am presupus că plicul a fost dat după reacția profesorilor. Această reacție a fost de îngăduință, eu observând că unii colegi au vorbit între ei, nu am văzut dacă s-a și copiat" (fila 248 vol.3 dosar fond). Martorul nu a putut fi reaudiat de către instanța de apel, acesta fiind plecat în Spania.

Martora Z. a susținut în cursul urmăririi penale că a observat că „ că această elevă a pus plicul cu bani lângă poșetele elevelor pe catedră. Cele două doamne profesor au văzut plicul pus de această elevă și bănuiesc că și-au dat seama despre faptul că în plic erau bani. Această elevă nu a discutat nimic cu doamnele profesor, ci doar a lăsat plicul cu bani așa cum am precizat mai sus. Cred că cele două doamne profesor au luat plicul cu bani căci au dat dovadă de clemență cu noi "(fila 492 vol. 5 d.u.p.). în cursul cercetării judecătorești martora a confirmat strângerea banilor însă a arătat că „nu știu ce a făcut fata respectivă cu plicul cu bani. Eu mi-am pierdut atenția imediat și nu pot spune sigur dacă l-a lăsat sau nu pe catedră" (fila 133 vol. 4 dosar instanță). în apel, insistându-se asupra diferențelor dintre cele două declarații, martora a arătat că nu își amintește dacă a văzut momentul în care plicul a fost lăsat pe catedră, însă a precizat că a spus adevărul în fața de urmărire penală. Martora și-a păstrat aceeași poziție în sensul că nu știe sigur dacă plicul a ajuns la membrii comisiei, dar crede acest lucru, față de faptul că doamnele profesor au avut o atitudine îngăduitoare.

Martora U.U.U. a confirmat în cursul urmăririi penale strângerea banilor și faptul că suma a fost împachetată într-o hârtie sau șervețel și a fost așezată pe catedră, arătând că „nu a văzut când cele două doamne profesor au luat plicul cu bani, însă acestea au dat dovadă de indulgență cu noi, fapt ce mă determină să cred că au primit banii". în fața primei instanțe martora a susținut că nu își amintește dacă a văzut plicul sau șervețelul pus pe catedră și că nu a văzut dacă și în ce mod cele două profesoare au intrat în posesia banilor (fila 249 vol. 3 dosar fond). în apel martora a prezentat două variante ale situației de fapt susținând fie că banii au fost înmânați uneia dintre cele două profesoare, fie că au fost lăsați într-un plic sau șervețel pe catedră, arătând că nu își amintește „dacă vreuna dintre profesoare era prezentă în clasă la momentul lăsării plicului pe catedră" (filele 57-58 vol. 2 dosar apel).

Din declarația inculpatei P. a rezultat că aceasta a primit suma de bani strânsă de ceilalți elevi, a adăugat 10 lei, a pus banii într-un șervețel tip batistă, i-a împachetat, „astfel că nu se putea observa faptul că în interior există bani" și i-a lăsat în fața catedrei („o catedră mică"), alături de genți, sacoșe și pulovere. Inculpata a arătat că nu își amintește dacă „era vreuna din cele două doamne profesor la catedră în momentul la care am lăsat șervețelul cu banii. Nu am avut nicio discuție prealabilă cu persoanele ce ne supravegheau și nici nu ni s-a solicitat de către acestea vreo sumă de bani. După ce am pus șervețelul nu am mai observat ce s-a întâmplat cu acesta dat fiind emoțiile pe care le aveam. Nu am perceput dacă acesta a fost luat sau nu de doamnele profesor. Arăt că banii erau împachetați în șervețelul tip batistă, astfel că nu se putea observa faptul că în interior există bani." (fila 353 vol. 1 dosar apel).

Evaluând acest material probator, Înalta Curte constată că ceea ce se poate stabili cu certitudine este faptul că, în momentul în care inculpatele au solicitat elevilor să aducă la catedră toate bunurile pe care le au asupra lor, respectiv genți, cărți, telefoane mobile, inculpata P. a lăsat pe această catedră, alături de celelalte lucruri, șervețelul în care împachetase suma de bani. Poziția martorilor este oscilantă în ceea ce privește observarea de către cele două profesoare a acestui moment, inculpata P. precizând că nu își amintește „dacă era vreuna din cele două doamne profesor la catedră în momentul la care am lăsat șervețelul cu banii". Dar. chiar dacă acest moment ar fi fost sesizat de inculpatele D. și E., sau de vreuna dintre ele, astfel cum s-a susținut de unii dintre martori în cursul urmăririi penale, această împrejurare nu oferă certitudinea că acestea au perceput faptul că acel șervețel conține o sumă de bani.

Niciunul dintre martori nu a relevat că a observat-o pe vreuna dintre cele două inculpate însușindu-și acel șervețel, ci doar au presupus că acest lucru s-a întâmplat, dat fiind atitudinea îngăduitoare a acestora, fiindu-le permis să discute în timpul examenului. Mai mult. fiind întrebați expres dacă au observat sau nu șervețelul/plicul pe catedră la finalul probei, niciunul dintre martori nu a putut răspunde.

În ceea ce privește atitudinea inculpatelor pe durata probei de verificare la limba română, martorii au evidențiat că au existat diferențe față de cea a profesorilor asistenți la istorie și geografie, aceștia din urmă nepermițându-le să vorbească între ei. Înalta Curte reține însă și declarația martorului T., care a susținut următoarele examene la alte materii, respectiv la matematică și la biologie, și care a arătat că, deși pentru celelalte probe nu au mai fost strânse sume de bani (fila 386 vol. 5 d.u.p.), atitudinea profesorilor supraveghetori a fost similară celor din comisia de la limba română: ,,pe parcursul desfășurării probei scrise am putut să avem mici discuții între noi, însă nu s-a putut discuta liber .Aceeași atitudine au avut-o și membrii celorlalte comisii de la examenele scrise susținute la bacalaureat în zilele următoare" (fila 54 vol. 2 dosar apel).

Înalta Curte apreciază că probatoriul administrat nu permite formularea unei concluzii certe de vinovăție a inculpatelor.

Împrejurarea că banii nu au fost puși într-un plic (situație care ar fi putut atrage atenția), ci într-un șervețel, și că au fost împachetați astfel că „nu se putea observa faptul că în interior există bani"; faptul că șervețelul nu a fost așezat pe catedra la care stăteau cele două inculpate și unde se aflau foile de concurs (situație care ar fi permis univoc înțelegerea de către acestea a semnificației acestei acțiuni), ci pe o catedră alăturată ce a fost destinată bagajelor elevilor; faptul că banii au fost duși într-un moment în care inculpatele solicitau candidaților să aducă la catedră toate obiectele pe care le aveau asupra lor; faptul că nu a existat nicio discuție între inculpata P. și vreuna din cele două profesoare; împrejurarea că absolut niciun martor nu a văzut ca vreuna dintre inculpate să-și fi însușit șervețelul, sau măcar să fi observat la finalul probei că acesta nu se mai afla pe catedră, toate acestea dau naștere unor incertitudini care nu pot fi interpretate decât în favoarea inculpatelor. Simplul fapt, cert, că inculpatele au permis să se discute în timpul examenului poate reprezenta un indiciu care să susțină acuzația, însă nu poate fi considerat decisiv pentru stabilirea vinovăției, mai ales că din probe a rezultat faptul că și la alte materii a existat aceeași atitudine a profesorilor supraveghetori, deși nu s-au strâns sume de bani.

Aprecierea probelor în materie penală se raportează la standardul in dubio pro reo, ceea ce implică și condiția certitudinii, a convingerii dincolo de orice îndoială a existenței vinovăției. Or. în cauză se pot construi diverse variante ale situației de fapt, la fel de plauzibile. în care ambele inculpate să fi observat existența acestui șervețel și să-și fi dat seama că acesta ascunde o sumă de bani, însușindu-și-o, doar una dintre ele să fie autoarea faptei, sau chiar ipoteza în care șervețelul nici nu le-a atras atenția să fi fost luat la finalul probei de către unul dintre elevi odată cu bagajele.

Chiar dacă prezumția de nevinovăție nu este de natură a conduce la stabilirea adevărului, protejând atât persoanele care în realitate au comis o faptă prevăzută de legea penală, cât și pe cele nevinovate, aceasta constituie elementul central al raționamentului ce trebuie să guverneze procesul penal, instanța fiind obligată să dispună o soluție de achitare în cazul în care din probelelor administrate nu rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, vinovăția inculpaților. Aceasta este și situația în cauză, probatoriul, a căruia administrare a debutat la peste 6 luni de la data examenului, deși conturează unele indicii. lasă loc unei nesiguranțe cu privire la vinovăția inculpatelor.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de inculpatele D. și E., astfel că apelurile urmează să fie admise, iar în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., va dispune achitarea acestora pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Asupra apelului declarat de inculpata G.;

Inculpata G. a criticat soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență în forma de participație a complicității, susținând că declarația martorei denunțătoare are caracter singular în ansamblul probator iar aceasta nu se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică care au atestat faptul că nu a existat o corespondență electronică cu martora.

Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

În sarcina inculpatei G. s-a stabilit în esență că, la data de 30 iunie 2010, i-a comunicat martorei denunțătoare Y. suma de bani ce urma a fi plătită ca preț al cumpărării influenței inculpatei A. și i-a înlesnit un prim contact cu aceasta, în acest fel ajutând-o pe martoră să dea suma de 1.500 lei celei din urmă inculpate, care pretindea că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplina istorie, în scopul de a-i determina să acorde denunțătoarei notă de trecere la această disciplină.

Sub aspect probator, prima instanță a reținut declarația martorei denunțătoare Y., convorbirea telefonică dintre inculpatele A. și G. care atestă faptul că aceasta din urmă cunoștea exact materia la care dorea să reușească martora Y., respectiv istorie, dar și rezultatul percheziției informatice efectuate asupra laptopului, aparținând inculpatei G., ce a evidențiat ștergerea din fișierele ce proveneau din baze de date a înregistrărilor conținând, printre altele, numele Y.

Înalta Curte constată că hotărârea de condamnare a inculpatei se fundamentează în mod esențial pe declarațiile martorei denunțătoare Y., celelalte probe fiind indirecte, nedemonstrând prin ele însele săvârșirea faptei. împrejurarea că inculpata G. avea numărul de telefon al martorei a fost recunoscută de inculpată care a relatat circumstanțele în care, îndeplinind pentru scurt timp funcția de secretară în cadrul liceului, a ajuns să intre în posesia acestuia, iar convorbirea telefonică dintre inculpată și mama sa. dovedește doar faptul că G. cunoștea problema martorei (chestiune care nu a fost negată), dar nu și faptul că ar fi ajutat-o în circumstanțele precizate de denunțătoare.

A.: „Ce să fac, mă! Uite sunt supărată. Am listele-n față! N-am putut să fac mare lucru! A. Tâmpită asta, Y., a reușit!

G.: A! Bine!

A.: Nu mai vreau nimic. Auzi!

G.: La istorie!"

Instanța de apel reține că martora denunțătoare Y. a fost ascultată doar în faza de urmărire penală, imediat după formularea denunțului, fără ca inculpata G. sau apărătorul său să fie prezenți (de altfel audierea a avut loc anterior începerii urmăriri penale față de aceasta). Ulterior martora nu a mai putut fi audiată, deși s-au întreprins numeroase demersuri în acest sens, din procesele verbale întocmite de organele de poliție desemnate cu executarea mandatelor de aducere rezultând că aceasta nu mai locuiește de mulți ani la adresa cunoscută de organele judiciare, fiind plecată din țară din anul 2012.

Înalta Curte de Casație și Justiție notează, din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv în cauzele pronunțate împotriva României (Reiner și alții c. României, VB c. României), că în anumite situații se poate dovedi necesar pentru autorități să recurgă la declarațiile date încă din faza cercetării preliminare. Dacă inculpatul a avut o ocazie adecvată și suficientă să conteste asemenea declarații, în momentul în care au fost făcute sau mai târziu, folosirea lor în sine nu încalcă dispozițiile art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenție. Cu toate acestea, dreptul la apărare este limitat într-un mod incompatibil cu garanțiile art. 6 atunci când o condamnarea se bazează exclusiv sau într-o măsură hotărâtoare pe declarațiile făcute de o persoană pe care acuzatul nu a putut să o interogheze sau a cărei audiere nu a putut fi obținută nici în faza urmăririi penale și nici ulterior. Acestea sunt și circumstanțele cauzei inculpata G. neavând nicio ocazie de a contesta declarațiile martorei, nici în momentul în care au fost făcute și nici ulterior, astfel că fundamentarea hotărârii de condamnare pe aceste depoziții încalcă dispozițiile art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenție.

Trecând însă peste aceste chestiuni procedurale, instanța de apel constată și alte împrejurări care nu permiteau acordarea unei credibilități necondiționate declarațiilor martorei denunțătoare.

În primul rând, este de observat interesul martorei în prezentarea unei situații de fapt care să permită obținerea unei soluții de netrimitere în judecată (dispusă de altfel prin rechizitoriu), în condițiile în care toți ceilalți colegi ai săi erau cercetați penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență, iar evenimentele ce au avut loc în seara zilei de 30 iunie 2010 erau cunoscute de anchetatori.

În acest sens, Înalta Curte reține că la data formulării denunțului, respectiv la 28 iulie 2010, organele de urmărire penale erau în posesia probelor din care rezultă implicarea martorei Y. în cumpărarea influenței inculpatei A. Astfel, din procesul verbal de supraveghere operativă a activităților desfășurate de către inculpata A., rezultă că. în seara de 30 iunie 2010. ora 21:10, lângă autoturismul în care se afla inculpata A. a oprit autoturismul, iar „conform evidențelor oficiale autoturismul mai sus menționat se află în proprietatea martorei Y., domiciliată în mun. Brăila. din autoturism a coborât martora Y. care avea în mână o coală de hârtie, de culoare albă, îndoită, și s-a deplasat spre autoturismul inculpatei și a făcut-o atentă de prezența ei. După acest lucru, Y. a revenit la autoturismul său cu aceeași coală de hârtie în mână, moment în care inculpata a coborât din mașina ei având pe brațul stând o poșetă. Amândouă au intrat în interiorul autoturismului lui Y.. După un timp, inculpata A. a coborât din autoturismul martorei Y. având în mâini poșeta și coala de hârtie de culoare albă pe care martora a avut-o inițial și a urcat în autoturismul său" (vol. 4 d.u.p. filele 283-284). De asemenea, aceleași împrejurări rezultă și din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpată și martoră în seara de 30 iunie 2010.

În aceste condiții interesul martorei și subiectivismul acesteia este evident întrucât doar susținerea unor împrejurări noi, necunoscute până la acel moment de organele judiciare, făceau posibilă incidența cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 61 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

În al doilea rând, instanța de apel constată că susținerile martorei nu au fost confirmate de celelalte probe administrate tocmai în acest scop. Astfel, pornind de la datele oferite de martoră, care a arătat că, în „după amiaza zilei de 30 iunie 2010 în jurul orelor 19:30 pe Messenger am contactat-o pe fiica doamne director A., căreia i-am solicitat sprijinul pentru a mă ajuta în vederea obținerii unei note de 6 la disciplina istorie, lucrare pe care o dădusem în dimineața aceleiași zile. I-am cerut acesteia să intervină pe lângă mama sa directoarea liceului B.B. pentru ca aceasta la rândul ei să facă intervenție pe lângă profesorii corectori de la disciplina istorie" (fila 367 vol. V d.u.p.), iar ulterior, inculpata G. i-a transmis pe aplicația Messenger că problema se poate rezolva „și că pe tine te costă 15 milioane lei" procurorul a inclus între obiectivele raportului de constatare tehnico - științifică (pct. 2.c.) și pe acela de a se stabili dacă între G. și martora Y. a existat corespondență informatică (e-mail sau messenger) cu privire la promovarea examenului de la disciplina istorie sau alte examene, cu mențiunea că expresia utilizată de G. a fost „pe tine te costă 15 milioane lei vechi (fila 456 vol. 4 d.u.p.).

Din raportul de constatare tehnico-științifică instanța de apel reține că, verificându-se inclusiv fișierele șterse (raportul având și acest obiectiv), nu au fost identificate convorbiri sau urme din care să rezulte că inculpata G. ar fi purtat o corespondentă, prin aplicația Yahoo! Messenger sau prin orice alt tip de aplicație cu martora denunțătoare Y. (filele 469 verso, 473 verso, 475 verso vol. 4 d.u.p.). Numele Y. a fost găsit într-o listă cuprinzând numerele de telefon pentru un număr de 269 persoane. Și care provine din sincronizarea telefonului mobil al inculpatei G. cu laptopul (473 verso. vol. 4 d.u.p.) precum și respectiv în fișierele șterse care provin din AddressBook.

În tot acest context probator. Înalta Curte apreciază că. și în ipoteza în care martora ar fi fost ascultată în instanță și și-ar fi menținut integral poziția din cursul urmăririi penale, doar declarațiile sale. nesusținute de alte probe, nu erau suficiente pentru a concluziona că prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpata G. a fost răsturnată și. astfel, că se impune pronunțarea unei soluții de condamnare a acesteia.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de inculpată, astfel că apelul urmează să fie admis, iar în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatei G. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Ministerul public a încadrat aceeași faptă și în complicitate la infracțiunea de trafic de influență (săvârșită de inculpata A.) și a criticat sentința de achitare dispusă de prima instanță. Soluția ce urmează a fi pronunțată, care are la bază insuficiența probelor de vinovăției, face inutilă analiza acestui motiv de apel susținut de către Parchet.

Asupra apelului declarat de inculpata C.

Apărarea inculpatei C. a solicitat, prin motivele de apel, achitare acesteia în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen., arătând că singura probă pe baza căreia s-a reținut vinovăția inculpatei este declarația coinculpatei B., care însă nu este valorificată integral de către instanță, în sensul că nu s-a reținut și afirmația coinculpatei care a arătat că apelanta ar fi refuzat de trei ori propunerea acesteia, condiții în care a lăsat acei bani pe catedră.

De asemenea, s-a arătat că nu s-a dat relevanță declarațiilor martorilor V.V.V. și X.X.X., aceasta din urmă acordând inculpaților J. și K. note sensibil egale cu cele stabilite de inculpată.

Verificând sentința apelată din perspectiva criticilor formulate de către inculpată, Înalta Curte constată următoarele:

În sarcina inculpatei C. instanța de fond a reținut că în sesiunea de bacalaureat iunie-iulie 2010, în calitate de profesor evaluator în comisia de evaluare la disciplina limba și literatură română, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, a primit suma de 2.000 lei de la inculpata B., în scopul de a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv să acorde note de promovare inculpaților J. și K.

Sub aspect probator, Curtea de apel și-a fundamentat soluția pe declarația coinculpatei B., pe care a apreciat-o ca fiind credibilă, arătând că nu există indicii de parțialitate care să justifice o eventuală calificare ca subiective a relatărilor acesteia, precum și pe convorbirile telefonice purtate de aceasta cu inculpata A., în care îi comunica numele profesorului la care fuseseră repartizate tezele inculpaților J. și K. (C.), precum și sumele de bani pretinse de acesta.

A.:Pă frații ăia i-ai găsit?. A fost la dvs. sau la altcineva?

B.: Nu! Nu la mine.

A..: Si., mai trebuie dat?

B.: Păi da! Păi mi-a cerut. Mi-a cerut cinci!. Așa. Și i-am dat cinci și a rămas acum pentru cealaltă colegă!. Care.

A.: Și la celălalt?

B.: Iar la celălalt nu vrea să-i dea!.

A.: Păi băiatul e solvabil! Trebuie să rezolve!"

A.: Auzi, dar cu frații ăia săracii!. mi-e și rușine! Că de câte ori veneau cu câte un peștișor la mine aici! Ii spui că-i dai și pește, ce am eu aicea!

B.: Dacă vreți să vă pun în legătură cu persoana?

A.: Dar cum o cheamă?

B.: O cheamă C.! Ea!.

A.: Ei, zi-i că plusează băieții (vol. 3 d.u.p., filele 36-37).

Înalta Curte reține că coinculpata B. a dat o singură declarație în cauză, în fața instanței de fond, atât în cursul urmăririi penale cât și în apel aceasta prevalându-se de dreptul la tăcere. Cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatei C., B. a arătat că inculpata A. i-a prezentat niște bilete care făceau posibilă identificarea tezelor de examen a 7 elevi. Dintre acestea, cinci lucrări i-au fost repartizate spre corectare, „ iar alte două lucrări, ale fraților J. și K., au fost corectate de inculpata C. îmi amintesc că, inițial, am discutat cu inculpata C. despre cele două lucrări, dar aceasta a respins propunerea de notare mai bună făcută de mine cu acea ocazie. Arăt de asemenea, că la un moment dat, m-am întâlnit cu inculpata C. căreia i-am dat ceea ce primisem de la inculpata A. pentru notarea celor două lucrări, respectiv suma de bani la care se face referire în rechizitoriu. Inculpata C. nu a dorit să primească acea sumă de bani, iar eu nu-mi amintesc ce s-a întâmplat cu ea. Cert este că suma de bani nu a rămas la mine, ci la inculpata C., care nu știu ce a făcut cu ea. Precizez că nu i-am lăsat în mână banii doamnei C., ci pe catedră, în sala de clasă, unde ne aflam doar noi două. După ce am așezat suma de bani pe catedră, eu m-am retras și nu cunosc dacă inculpata C. a luat acea sumă de bani".

Se constată așadar că varianta susținută de către inculpata B. cu ocazia audierii este diferită de cea pe care aceeași inculpată o prezenta coinculpatei A., cu ocazia convorbirii telefonice din 29 iunie 2010, ora 20:43.

În ceea ce o privește pe inculpata C., aceasta a fost de acord să dea declarații în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, în apel menținându-si aceeași poziție ca și pe parcursul cercetării judecătorești de la prima instanță. Astfel, inculpata a susținut că nu a fost abordată de coinculpata B., că nu a rămas niciodată singură în sală cu aceasta, iar notele acordate candidaților J. și K. au fost asemănătoare cu cele acordate de cel de-al doilea corector, martora X.X.X. încercând să explice susținerile inculpatei B. care a apreciat lucrările celor doi candidați la o notă cu aproximativ 0.50-0,60 puncte mai mică decât cea acordată, inculpata a precizat faptul că este profesoară de limba română la un liceu tehnologic, care organizează cursuri la seral și este obișnuită cu un nivel al elevilor mai scăzut și tocmai de aceea poate a fost mai îngăduitoare cu ocazia corectării lucrărilor. A arătat că în aceeași situație se afla și martora X.X.X., profesoară la un liceu cu profil sportiv, spre deosebire de inculpata B. și alți profesori corectori care provin de la licee foarte bune și care sunt foarte exigenți, fiind obișnuiți cu un nivel ridicat al elevilor (vol. 1 fila 314 d. apel).

La solicitarea inculpatei C. prima instanță a audiat martora X.X.X. care a arătat că activitatea de corectare a lucrărilor a făcut-o separat de inculpata C., fără a cunoaște nota acordată de aceasta, și că nu au existat diferențe care să depășească marja permisă de lege. A susținut că notele acordate de către primul profesor evaluator nu era trecute pe lucrare ci menționate pe borderouri separate, iar după finalizarea activității de corectare de către ambii profesori, președintele comisiei stabilea nota finală, ca medie a notelor acordate de cei doi corectori. Martora a mai învederat faptul că, în cursul urmăririi penale a fost solicitată de procuror să recorecteze două lucrări, tară a cunoaște numele candidaților, iar notele pe care le-a acordat au fost cu 0,10-0,15 puncte mai mari decât cele acordate inițial (filele 76-77 vol. 6 dosar fond).

Evaluând întregul material probator Înalta Curte constată că nu au fost administrate probe decisive, complete, sigure care să conducă la certitudinea vinovăției inculpatei C.. De fapt, singura probă provine de la coinculpata B.

Dincolo de împrejurarea că numai afirmațiile unui singur martor sau ale unui coinculpat (fie făcute în fața organului judiciar, fie reținute din interceptarea unei convorbiri telefonice cu un terț) nu pot constitui temei pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, instanța de apel reține că inculpata a prezentat variante total diferite ale situației de fapt, aspect ce ridică îndoieli cu privire la sinceritatea acesteia. Astfel, în discuția telefonică cu A., inculpata afirmă că C. i-ar fi pretins suma de 500 lei pentru una dintre lucrări, pe când în declarația din fața instanței susține că a abordat-o de două ori pe inculpata C., că de fiecare dată aceasta a respins propunerea de acordare a unor note mai mari, că a lăsat suma de bani pe catedră iar apoi s-a retras din sala de clasă „și nu cunosc dacă inculpata C. a luat acea sumă de bani".

Instanța de apel constată că în cauză nu există alte probe care să se coroboreze cu convorbirile telefonice purtate de inculpata B. cu inculpata A. Nu s-a demonstrat nici măcar faptul că cele două lucrări ar fi fost supraevaluate, dimpotrivă, astfel cum se prezintă materialul probator administrat sub acest aspect, notele stabilite de inculpată și martora X.X.X. au fost asemănătoare, în marja acceptată de regulament, iar martora, fiind solicitată să recorecteze cele două lucrări fără a cunoaște numele elevilor, a acordat un punctaj sensibil egal celui inițial.

Se reține astfel că probatoriul administrat în acuzare este incomplet, insuficient și nu poate fundamenta o concluzie certă de vinovăție a inculpatei C.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază întemeiate criticile formulate, astfel că va admite apelul inculpatei, va desființa în ceea ce o privește sentința primei instanțe și, rejudecând, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Soluția de achitare ce urmează a fi dispusă nu va produce însă consecințe în ceea ce privește infracțiunea corelativă reținută în sarcina inculpatei B., în condițiile în care numai darea de mită se consumă la momentul oferirii sumelor de bani. iar incertitudinea vizează primirea, însușirea acestora de către inculpata C..

Asupra apelului declarat de către inculpata B. și asupra criticilor formulate de către parchet cu privire la această inculpată.

Inculpata B. a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul individualizării pedepselor, arătând că, în raport de circumstanțele personale și poziția procesuală sinceră, se impunea reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. anterior și coborârea pedepselor sub minimul special, astfel încât să fie posibilă suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 - art. 82 C. pen. anterior.

Ministerul public a invocat omisiunea aplicării pedepselor complementare prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. și greșita individualizare a modalității de executare, solicitând înlăturarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție.

Înalta Curte reține că inculpata B. a fost condamnată după cum urmează:

- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat-o pe inculpata B.;

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiul dreptului de a desfășura activități ca membru în comisiile de bacalaureat din centrele de examen, membru în comisiile de bacalaureat din centrele zonale de evaluare sau în comisiile de contestații prev. de art. 64 lit. c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

- la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a dispus totodată, în urma aplicării dispozițiilor art. 33, 34 C. pen. ca pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condițiile prevăzute de art. 862 C. pen.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere circumstanțele concrete în care au fost comise faptele, funcția în exercitarea căreia a acționat (respectiv profesor evaluator în comisiile de bacalaureat), încălcarea flagrantă a standardelor acestei funcții, caracterul repetat al faptelor, valoarea mare a sumelor primite în scopul încălcării atribuțiilor de serviciu și urmarea socialmente periculoasă, concretizată nu doar în crearea unei stări de pericol pentru buna desfășurare a relațiilor de serviciu, dar și pentru încrederea publică în probitatea cadrelor didactice implicate în examenul de bacalaureat.

Au fost evaluate și circumstanțele personale favorabile inculpatei, constatându-se că acesta este o persoană integrată profesional și social, cadru didactic cu o activitate îndelungată și apreciată pozitiv, aflată la primul conflict cu legea penală și cu o conduită procesuală corespunzătoare. Luând în considerare persoana și conduita de ansamblu a inculpatei, dar și vârsta acesteia, prima instanță a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient și chiar fără executarea efectivă a pedepsei, inculpata nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Înalta Curte apreciază că în cauză s-a făcut o corectă individualizare a pedepselor, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare.

Atât poziția procesuală sinceră cât și circumstanțele ce caracterizează favorabil persona acesteia au fost valorificate de către prima instanță prin aplicarea unor pedepse orientate către minimul prevăzut de lege dar și prin dispunerea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Reținerea circumstanțelor atenuante nu este obligatorie, toate împrejurările enumerate de dispozițiile art. 74 C. pen. având doar o aptitudine potențială de a atenua răspunderea penală. Acestea pot fi recunoscute ca atare numai dacă, prin raportare la faptă, împrejurările comiterii acesteia, precum și la persoana inculpatului, sunt suficient de semnificative pentru a determina coborârea pedepsei sub minimul ei special. Or, nu aceasta este situația în ceea ce o privește pe inculpată, întrucât, pe de o parte poziția procesuală de recunoaștere a faptelor nu a fost una constantă, ci a intervenit numai după ce a cunoscut probele administrate împotriva sa (interceptările convorbirilor telefonice purtate cu inculpata A.), iar circumstanțele sale personale sunt practic anulate de gravitatea faptelor săvârșite dar și de motivației conduitei sale infracționale, orientată spre obținerea imediată a unor beneficii materiale ilicite semnificative.

În ceea ce privește solicitarea Parchetului de a se dispune, ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., Înalta Curte, analizând cererea prin raportare la dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. apreciază, față de natura infracțiunilor care nu au o conotație electorală, față de circumstanțele cauzei și datele ce caracterizează persoana inculpatei B., că nu este necesară și interzicerea acestor drepturi.

Și ultima critică a Parchetului este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen. suspendarea executării pedepsei poate fi dispusă atunci când, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptei, instanța apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Înalta Curte constată că. în susținerea acestui motiv de apel, nici în scris și nici cu ocazia dezbaterilor. Ministerul Public nu a arătat de ce nu este corectă concluzia primei instanțe, respectiv de ce inculpata nu are aptitudinea de a înțelege caracterul de avertisment al condamnării și de ce există riscul de a săvârșirii de alte infracțiuni în lipsa unei executări imediate a pedepsei. S-a făcut referire doar la gravitatea faptelor și calitatea de cadru didactic obligat să vegheze cu profesionalism la îndeplinirea atribuțiilor sale. chestiuni ce sunt evaluate în principal cu ocazia stabilirii cuantumului pedepsei.

Luând în considerare persoana și conduita de ansamblu a inculpatei B., atât în societate cât și în fața instanței, având în vedere vârsta sa, până la care acesta nu a comis alte fapte penale, raportat și la nivelul ridicat de instrucție, Înalta Curte constată că aceasta dispune de resorturi interioare suficiente și înțelege caracterul de avertisment al condamnării, astfel că, și fără executarea pedepsei, nu va mai săvârși alte infracțiuni.

În fine, o ultimă chestiune ce se impune a fi analizată este atrasă de intrarea în vigoare, pe parcursul soluționării căii de atac, a N.C.P. Înalta Curte constată, în raport de majorarea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunea de dare de mită și de tratamentul sancționator actual al concursului de infracțiuni, care obligă la adăugarea, la pedeapsa cea mai grea unui spor de pedeapsă egal cu 1/3 din restul pedepselor ce se execută, că legea nouă nu îndeplinește condițiile pentru a fi calificată ca lege penală mai favorabilă inculpatei. De altfel, sub acest aspect, atât apărarea cât și acuzarea au avut o poziție identică, care coincide cu cea a instanței.

Asupra apelului inculpatului R. și asupra criticilor formulate de către Ministerul Public cu privire la inculpat.

Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 de punere în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., rap. la art. 181 C. pen. anterior. S-a arătat că, în raport de circumstanțele de săvârșire a faptei, de poziția sa procesuală, dar și de circumstanțele sale personale, fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În subsidiar, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor privind renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, considerându-se că legea nouă cuprinde dispoziții penale mai favorabile în privința modalităților de individualizare a executării pedepsei. A fost criticat și cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatului, arătându-se că sumele sunt exagerate și nu se justifică prin prisma actelor dosarului.

Ministerul Public a invocat greșita reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și greșita dispunere a suspendării condiționate, apreciind că se impunea executarea pedepsei în regim de detenție.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Inculpatul R. a fost trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în sarcina acestuia reținându-se că, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, a oferit și a promis că va da o sumă de bani neprecizată inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplina geografie pentru a-i determina să-i acorde notă de trecere.

Instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă de 5 luni închisoare, cu reținerea și circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. dispunând totodată suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În ceea ce privește critica principală. Înalta Curte reține că, potrivit art. 181 C. pen. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind în mod vădit lipsită de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Conform alin. (2) al aceluiași articol, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ție seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita făptuitorului.

Raportând toate aceste criterii stabilite de legiuitor la circumstanțele cauzei, Înalta Curte apreciază că, dincolo de datele personale favorabile ale inculpatului, nu se poate susține că fapta acestuia, care a urmărit promovarea frauduloasă a unui probe la examenul de bacalaureat prin săvârșirea unei infracțiuni de corupție, cumpărare de influență, fiind dispus, pentru atingerea rezultatului, să plătească orice sumă i s-ar fi pretins, este în mod vădit lipsită de importanță. Dimpotrivă, aceasta prezintă un grad de pericol social ridicat și denotă o neînțelegere a principiilor și valorilor care trebuie să stea la baza oricărei societăți democratice. Instanța de apel apreciază astfel că în cauză nu își găsesc incidența dspozițiile art. 181 C. pen.

Intrarea în vigoare a N.C.P. pe parcursul judecării căii de atac (la 1 februarie 2014) nu permite o îmbunătățire a situației juridice a inculpatului, legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei reprezentând legea penală mai favorabilă acestuia.

Deși legea nouă a redus limita maximă de la 10 ani la 7 ani închisoare, astfel că în prezent pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 2 și 7 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, dispozițiile actualului C. pen. nu permit valorificare ca și circumstanța atenuantă a comportamentului inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii. Ca atare, pedeapsa minimă ce i-ar putea fi aplicată inculpatului este de 2 ani închisoare.

De asemenea, Înalta Curte constată că pentru infracțiunea de cumpărare de influență nu este posibilă renunțarea la aplicarea pedepsei, dispozițiile art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen. excluzând toate infracțiunile pentru care pedeapsa prevăzută de lege este lege este închisoarea mai mare de 5 ani.

În ceea ce privește amânarea aplicării pedepsei prev. de art. 83 C. pen., dispozițiile legii noi obligă instanță să impună inculpatului o serie de măsuri pe care trebuie să le respecte pe durata termenului de supraveghere (art. 85 alin. (1) C. pen.), spre deosebire de prevederile art. 81 C. pen. anterior. în cazul cărora singura condiție pentru a interveni reabilitarea de drept era aceea de a nu comite alte infracțiuni pe durata termenului de încercare.

Ca atare, nici în privința cuantumului pedepsei și a individualizării modalității de executare legea nouă nu prezintă atributele pentru a fi calificată ca lege penală mai favorabilă inculpatului R.

Și criticile formulate de către Parchet sunt nefondate, instanța de fond în mod corect valorificând conduita pozitivă a inculpatului anterioară comiterii infracțiunii. împrejurarea că este o persoană tânără, tară antecedente penale, cadru al unei unități militare, integrată profesional și social, în condițiile art. 74 lit. a) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special.

Toate aceste date care caracterizează favorabil persoana inculpatului justifică și concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar și în condițiile neexecutării acesteia, fiind îndeplinite exigențele legale pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Referitor la ultimul motiv de apel al inculpatului, privind cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, având în vedere că acesta a fost invocat de mai mulți inculpați, Înalta Curte va analiza împreună toate aceste critici comune.

Asupra apelului declarat de inculpatul N. și asupra motivelor de apel formulate de către Ministerul Public în privința inculpatului.

Inculpatul a solicitat în apel achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că din probatoriul administrat în cauză nu rezultă săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de către prima instanță. În subsidiar, a fost criticat cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina sa de către prima instanță, apreciind că aceste nu se justifică prin prisma actelor de urmărire penală efectuate în ceea ce-l privește.

Ministerul Public a invocat greșita reținere a circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și greșita dispunere a suspendării condiționate, apreciind că se impunea executarea pedepsei în regim de detenție.

Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate Înalta Curte reține următoarele:

În sarcina inculpatului N. s-a reținut în esență că, în perioada sesiunii de bacalaureat iunie-iulie 2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, a dat suma de 2.000 lei inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplinele limba română și istorie pentru a-i determina să acorde note mai mari.

Instanța ultim control judiciar constată că situația de fapt stabilită de Curtea de apel este în concordanță cu întregul material probator administrat, criticile inculpatului fiind în mod vădit neîntemeiate.

Astfel, din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatele A. și B. (vol. 3 d.u.p., fila 310) rezultă că, la data de 30 iunie 2010, orele 11:54, inculpata A. a contactat-o pe inculpata B. (care intrase anterior în posesia mostrelor de scris ale candidaților), întrebând-o despre lucrarea inculpatului N.

A.:, întrebam de N.! Mi-ai zis ieri că are 4. Se rezolvă și acesta, nul;

B.: Da, da!

A.: Și atunci rămâne pentru L.L.L. și acela L.!. Hm, deci vin pentru ăștia trei, vin acum dacă mă aștepți.

Ulterior, în seara aceleiași zile (ora 21.33), inculpata A. i-a comunicat inculpatului N. cuantumul sumei pretinse de către B.

A.: „Bună, uite care e treaba!

A. Doamna vrea 10 bucăți!

N.: Da doamnă. Se rezolvă!

A.: Da? vii mâine pregătit!. Eu la opt fără un sfert mă întâlnesc cu ea!.ei, dacă știu că nu-mi tragi țeapă, lucrez cu materialul' meu. (proces verbal de redare, vol. 3 d.u.p., fila 43).

De asemenea se au în vedere și declarațiile inculpatei B. care a recunoscut că, subsecvent primirii banilor, a evaluat lucrarea candidatului N. cu nota 5.60.

În ceea ce privește cel de-al doilea act material al infracțiunii, Înalta Curtea reține convorbirea din data de 04 iulie 2010, ora 14.41 (proces verbal de redare, vol. 3 d.u.p., fila 102) în care inculpatul N. îi comunică inculpatei A. faptul că nu a promovat examenul la istorie, cei doi stabilind să se întâlnească pentru restituirea sumei de bani.

N.: „Ăăă! Am picat, doamnă, la, istoriei;

A.: Păi n-am putut, n-am putut să fac nimic Nici eu n-am aflat absolut nimic! Este la mine materialul care l-ai lăsat!. De atunci a dispărut! N-a avut respect!. Dar ce mi-ai dat e la mine!.

N.: Aha!"

Din cuprinsul convorbirii telefonice purtate la aceeași dată ora 19.37, rezultă că cei doi inculpați s-au întâlnit în aceeași zi, „pe faleză", „în dreptul restaurantului Pescarul'' în scopul restituirii sumei de bani (proces verbal de redare, vol. 3 d.u.p., filele 362-363).

Înalta Curte constată astfel că materialul probator administrat nu lasă loc niciunei nesiguranțe, niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului, prezumția de care se bucura acesta conform art. 4 alin. (1) C. proc. pen. fiind răsturnată.

Și încadrarea juridică este corectă, în drept fapta inculpatului, care în baza unei rezoluții infracționale unice, prin două acte materiale repetate, i-a dat suma de 2.000 lei inculpatei A., care a pretins că are influență asupra profesorilor evaluatori la disciplinele limba română și istorie pentru a-i determina să acorde note mai mari întrunește elementele constitutive ale infracțiunii cumpărare de influență în formă continuată, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond, reținând incidența circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, împrejurări criticate în calea de atac a Parchetului.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepsei, prin raportare la toate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. fiind justificată de conduita pozitivă anterior comiterii infracțiunii, vârsta acestuia, persoană tânără, fără antecedente penale, integrată profesional și social. Toate aceste date care caracterizează favorabil persoana inculpatului justifică și concluzia că scopul pedepsei poate fi atins chiar și în condițiile neexecutării acesteia, fiind îndeplinite exigențele legale pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Referitor la ultimul motiv de apel al inculpatului privind cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat, astfel cum s-a arătat și anterior, având în vedere că acesta a fost invocat de mai mulți inculpați. Înalta Curte va analiza împreună toate aceste critici comune.

Referitor la celelalte motive de apel ale Parchetului, Înalta Curte reține că acestea vizează greșita reținere a circumstanțelor atenuate (pentru inculpații H., I., O., J., K., L. M. și P.) precum și greșita individualizare a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților H. și I.

Ca și în cazul celorlalți inculpați, în afara susținerii generice că pedepsele sunt greșit individualizate și că nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante, Ministerul Public nu a adus alte argumente prin care să combată aspectele reținute și valorificate de către instanța de fond în condițiile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Înalta Curte constată că prima instanță a analizat datele personale ale fiecăruia dintre inculpați, foști absolvenți ai liceului particular B.B., actualmente încadrați în muncă, unii dintre ei căsătoriți, având în întreținere copii minori; reținând conduita lor bună anterior comiterii faptelor, împrejurarea că sunt persoane tinere, cu o imagine pozitivă în societate și care se află la primul conflict cu legea penală, chestiuni ce nu au fost negate de către parchet și care rezultă din înscrisurile administrate în cauză, în mod corect toate acestea au fost circumscrise atenuantei judiciare prevăzute de dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., cu consecința coborârii pedepselor sub minimul special.

Datele care caracterizează favorabil inculpatele H. și I. justifică deopotrivă concluzia să pentru atingerea scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen. nu este necesară privarea de libertate, acestea având aptitudinea de a-și corecta comportamentul și în condițiile suspendării executării pedepsei. Referitor la cele două inculpate, singura împrejurare ce diferențiază situația acestora de cea a inculpaților cu privire la care se apreciază corectă soluția primei instanțe de aplicare a dispozițiilor art. 81 C. pen., este faptul că nu au solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată. Înalta Curte constată însă că, deși nu au avut o poziție procesuală de recunoaștere a faptelor, totuși, în apel criticile acestora s-au limitat la cuantumul cheltuielilor judiciare, achiesând practic la situația de fapt stabilită de prima instanță.

Concluzionând, Înalta Curte constată neîntemeiat acest motiv de apel susținut de către Ministerul Public.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, în cazul tuturor acestor inculpați, se constată că acesta este legea în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunilor, argumentele expuse anterior în cazul inculpatului R. fiind pe deplin incidente.

Asupra apelului inculpatelor P., H. și I.

Apelantele și-au restrâns criticile formulate prin motivele scrise de apel doar la cuantumul cheltuielilor judiciare, susținând că acestea sunt exagerat de mari și că nu pot fi justificate doar prin activitatea de interceptare a convorbirilor telefonice, activitate ce s-a desfășurat pe o perioadă relativ scurtă de timp.

Critici similare inculpatelor P., H. și I. au formulat, astfel cum s-a arătat anterior, și inculpații F., N., R., E. și D., însă pentru cele din urmă. dată fiind soluția de achitare ce urmează a fi pronunțată de instanța de apel. cheltuielile judiciare, atât la fond cât și în apel. vor rămâne în sarcina statului.

În cursul cercetării judecătorești în apel. Înalta Curte a admis cererea formulată de inculpați și a dispus efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul teritorial Galați în vederea comunicării cuantumului cheltuielilor judiciare defalcate pe activitățile de urmărire penală efectuate în cauză. Prin adresa nr. x/P/2010 înregistrată sub nr. 2338 din 21 ianuarie 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul teritorial Galați a redat cuantumul cheltuielilor judiciare în forma în care acestea au fost stabilite prin rechizitoriu, menționând că procurorul de caz nu își mai desfășoară activitatea în cadrul Direcție și astfel u pot fi oferite alte date cu privire la modul stabilirii cuantumului cheltuielilor judiciare.

Analizând sentința apelată în raport cu această critică, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează: 20.000 lei în sarcina inculpatei A.; 18.000 lei în sarcina inculpatei B.;14.350 lei în sarcina inculpatei C.; 4.200 lei în sarcina inculpatei D.; 4.150 lei în sarcina inculpatei E.; 7.100 lei în sarcina inculpatului F.; 4.000 lei în sarcina inculpatei G.; 11.200 lei în sarcina inculpatei H.; 8.350 lei în sarcina inculpatei I.; 9.350 lei în sarcina inculpatului K.; 9.350 lei în sarcina inculpatului J.; 8.200 lei în sarcina inculpatului L.; 8.000 lei în sarcina inculpatului M.; 9.400 lei în sarcina inculpatului N.; 8.400 lei în sarcina inculpatului O.; 4.200 lei în sarcina inculpatei P.; 4.400 lei în sarcina inculpatului R.

La stabilirea cuantumului cheltuielilor judiciare, prima instanță a avut în vedere, pe lângă cheltuielile efectuate în cursul judecății, cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite de către procuror în cursul urmăririi penale, respectiv 130.000 lei contravaloarea interceptărilor telefonice; 19.000 lei contravaloarea supravegherii operative; 8.500 lei contravaloarea percheziției informatice; 2.000 lei contravaloarea constatării tehnico-științifice; 6.000 lei onorariile apărătorilor desemnați din oficiu iar 39.900 lei reprezintă alte cheltuieli.

Solicitându-se detalierea cuantumului acestor sume, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Galați a comunicat, astfel cum s-a arătat și în cele ce preced, că procurorul anchetator nu-și mai desfășoară activitatea în cadrul acestei unități de parchet și că nu poate oferi alte relații.

Înalta Curte constată că la dosarul de urmărire penale nu există niciun fel de date din care să rezulte modul în care s-a ajuns la stabilirea sumelor menționate în rechizitoriu.

În opinia instanței de apel și comparativ cu cuantumul cheltuielilor judiciare stabilit de către parchet în alte dosare de o complexitate mult mai ridicată, suma precizată ca și cost al interceptărilor telefonice, de 130.000 lei. este exagerată, mai ales în condițiile în care acesta au fost dispuse pentru o perioadă limitată de timp. iar convorbirile transcrise se rezumă la un singur volum de urmărire penală.

Totodată, nu rezultă din dosar în ce constau cheltuielile în cuantum de 8.500 lei pentru efectuarea percheziției informatice în condițiile în care aceasta a fost efectuată de către un specialist IT din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, iar din cuprinsul procesului verbal de percheziție (filele 440-442 vol. 4 d.u.p.) rezultă că pentru prelevarea datelor a fost folosită o aplicație software deja deținută de către Parchet iar copierea acestora s-a efectuat pe suporturi de memorie pe care le aveau în dotare. Similar se ridica problema și în cazul raportului de constatare tehnico-științifică ce fost întocmit de către același specialist din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

De asemenea, Înalta Curte constată total nejustificată suma de 39.900 lei stabilită cu titlu de alte cheltuieli, având în vedere că restul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale constă în înscrisuri și declarații de inculpați și de martori, nerezultând că ar fi existat cereri formulate de către aceștia din urmă, de restituire a cheltuielilor de deplasare, a contravalorii veniturilor de la locul de muncă, cereri cărora parchetul să le dea curs.

Fără a nega în nici un fel faptul că efectuarea actelor de urmărire penală și administrarea probelor implică o serie de cheltuieli pentru stat care ulterior trebuie recuperate de la persoanele găsite vinovate, lipsa unor date minime care să justifice cuantumul acestora obligă instanța să le cenzureze și să le aprecieze în raport de circumstanțele cauzei, respectiv de activitatea concretă desfășurată în dosar; în caz contrar, prin cuantumul acestora, riscă să se transforme într-o sancțiune pecuniară, stabilită de procuror.

Înalta Curte constată astfel întemeiate criticile formulate de către apelanții inculpații P., H., I., F., R. și N.; având în vedere efectul devolutiv integral al căii de atac, va analiza hotărârea și în privința inculpaților care nu au invocat acest motiv de apel, și, potrivit art. 419 C. proc. pen. și cu privire la inculpații O., J., K., L. și M. care nu au declarat apel.

Ca atare, rejudecând cauza sub acest aspect și reevaluând cuantumul cheltuielilor judiciare în raport de actele dosarului de urmărire penală, având în vedere și cheltuielile efectuate în cursul judecății cu administrarea probatoriilor, inclusiv sumele avansate cu titlu de cheltuieli de transport martorilor ascultați, ținând cont și de împrejurarea că potrivit noilor dispoziții procedurale (art. 275 alin. 6 C. proc. pen.) sumele reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu de către organele judiciare rămân în sarcina statului, Înalta Curte va stabili după cum urmează: 6.000 lei în sarcina inculpatei A.; 5.000 lei în sarcina inculpatei B.; 2.000 lei în sarcina inculpatului F.: 3.800 lei în sarcina inculpatei H.: 2.600 lei în sarcina inculpatei I.: 3.100 lei în sarcina inculpatului K.: 3.100 lei în sarcina inculpatului J.: 2.600 lei în sarcina inculpatului L.: 2.600 lei în sarcina inculpatului M.; 3.100 lei în sarcina inculpatului N.: 2.600 lei în sarcina inculpatului O.; 1.200 lei în sarcina inculpatei P.: 1.300 lei în sarcina inculpatului R.

Cheltuielile judiciare determinate de soluționarea cauzei în ceea ce le privește pe inculpatele C., D., E. și G., urmează să rămână în sarcina statului.

În raport de toate aceste considerente. Înalta Curte va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații C., D.. E., F., G.. H., I., P.. R., A., B. și N. împotriva sentinței penale nr. 468 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, și va extinde efectele în ceea ce-i privește pe inculpații O., J., K., L. și M.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., va dispune achitarea inculpatelor C., D., E. și G. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimise în judecată;

În ceea ce o privește pe inculpata A., în majoritate:

În baza art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, va condamna inculpata la pedeapsa 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la dare de mită în formă continuată.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, va condamna pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior, va interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, va condamna pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată.

Va face aplicarea art. 71. art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de, director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior.

În baza art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, va condamna pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de instigare la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

Va face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, va dispune ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior va interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

Va reduce cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații A., B., F., H., I., K., J., L., M., N., O., P., R. astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

Având în vedere soluția de achitare a inculpatelor C., D., E. și G., cheltuielile judiciare urmează să rămână în sarcina statului.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluționarea apelurilor rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate:

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații C., D., E., F., G., H., I., P., R., A., B. și N. împotriva sentinței penale nr. 468 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și extinde efectele în ceea ce-i privește pe inculpații O., J., K., L. și M.

Desființează. în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

1) În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei D. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. c) C. proc. pen., dispune achitarea inculpatei G. pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

2) Face aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință:

În baza art. 25 C. pen. anterior raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, condamnă pe inculpata A. la pedeapsa 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la dare de mită în formă continuată.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. anterior, interzice inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită în formă continuată.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior.

În baza art. 25 C. pen. anterior rap. la art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, condamnă pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea în formă continuată a infracțiunii de instigare la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații.

Face aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a Il-a. lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, dispune ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea. de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. anterior interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de director într-o unitate de învățământ) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 275 alin. (1) pct. 1 și alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluționarea cauzei în ce le privește pe inculpatele C., D., E. și G., rămân în sarcina statului.

Conform art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, după cum urmează:

- 6.000 lei în sarcina inculpatei A.;

- 5.000 lei în sarcina inculpatei B.;

- 2.000 lei în sarcina inculpatului F.;

- 3.800 lei în sarcina inculpatei H.;

- 2.600 lei în sarcina inculpatei I.;

- 3.100 lei în sarcina inculpatului K.;

- 3.100 lei în sarcina inculpatului J.;

- 2.600 lei în sarcina inculpatului L.;

- 2.600 lei în sarcina inculpatului M.;

- 3.100 lei în sarcina inculpatului N.;

- 2.600 lei în sarcina inculpatului O.;

- 1.200 lei în sarcina inculpatei P.;

- 1.300 lei în sarcina inculpatului R.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluționarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanții inculpați H., P., E., A., B. și N., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați L. și M., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelanții inculpați F., I., R. și a intimaților inculpați O., J., K., în sumă de câte 520 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 decembrie 2015.

Opinie separată;

În opinie separată, se apreciază că se impune menținerea atât a sancțiunilor cât și a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatei A.

În primul rând, este de menționat faptul că nici apelanta inculpată și nici Ministerul Public nu au criticat hotărârea în privința cuantumului pedepselor aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile reținute.

Sub acest aspect, în opinie separată se apreciază că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a sancțiunilor dispuse, prin raportare la toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se, din oficiu, reducerea acestora. Rolul avut de inculpata A. în comiterea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, caracterul repetat al faptelor, valoarea sumelor traficate ori ulterior remise în scopul coruperii profesorilor corectori, calitatea în care aceasta a acționat, respectiv director al unei unități private de învățământ, prevalându-se de influența avută pe plan local, determină stabilirea unor pedepse într-un cuantum superior minimului special legal.

Critica parchetului privind greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen. suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă atunci când, fiind îndeplinite și celelalte cerințe vizând cuantumul sancțiunii aplicate și de lipsa condamnărilor anterioare, ținând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său după comiterea faptei, instanța apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și. chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârși alte infracțiuni.

În susținerea acestui motiv de apel, nici în scris și nici oral. Ministerul Public nu a arătat de ce nu este corectă concluzia primei instanțe, respectiv de ce, ținând seama de criteriile stabilite de către legiuitor (persoana inculpatei și comportamentul său după săvârșirea faptelor), pronunțarea condamnării nu constituie un avertisment pentru aceasta și că există riscul de a săvârșirii de alte infracțiuni în lipsa unei executări imediate a pedepsei. Critica s-a întemeiat exclusiv pe,, modalitatea concretă de comitere a faptelor, modalitatea de concepere și punere în aplicare a rezoluțiilor infracționale de către inculpați, întinderea activității infracționale și calitatea specială a unora dintre inculpați, cadre didactice ce erau obligate să vegheze cu profesionalism în îndeplinirea atribuțiilor specifice "(fila 23 motive de apel), iar cu ocazia dezbaterilor susținerile s-au limitat la cererea de „aplicare a unor pedepse cu executare". De asemenea, nu s-a solicitat administrarea unor probe noi în combaterea argumentelor instanței de fond.

În opinie separată se apreciază că toate chestiunile invocate de către parchet se circumscriu criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., fiind evaluate, în principal, cu ocazia individualizării pedepselor pentru fiecare dintre infracțiunile reținute și acestea justifică menținerea sancțiunilor stabilite de prima instanță nu însă și schimbarea modalității de executare. Fără a nega faptul că și gravitatea concretă a faptelor reprezintă un element ce nu trebuie ignorat în procesul de individualizare a modalității de executare a pedepsei, acesta nu poate fi analizată izolat de criteriile stabilite în art. 861 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv persoana inculpatului și comportamentul său după săvârșirea infracțiunilor, care pot să reflecte sau nu aptitudinea de a înțelege caracterul de avertisment al condamnării pronunțate.

În cauză, inculpata A. se află la primul conflict cu legea penală, în prezent este pensionară, în vârsta de 63 de ani, este fost profesor de fizică cu rezultate deosebite, îndrumător al unor elevi ce au obținut premii la olimpiada națională la această materie, autor al unor culegeri de specialitate și coordonator al Revistei de fizică, îndeplinind de-a lungul timpului funcția de coordonator al Centrului Regional Galați de pregătire a tinerilor capabili de performanță, al Centrului de excelență Galați, este o persoană integrată profesional și social, care a continuat să desfășoare și pe durata procesului activități utile atât în cadrul unor programe naționale cât și internaționale, menite să asigure reeducarea sa, astfel cum rezultă din numeroasele înscrisuri în circumstanțiere administrate în fața instanței de fond (filele 137-369 vol. 7 dosar fond).

Ulterior săvârșirii infracțiunii, inculpata a avut o conduită corespunzătoare, atât în societate cât și în fața organelor judiciare, respectând toate obligațiile impuse în cadrul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara. Este de menționat faptul că inculpata A. s-a aflat sub această măsură preventivă o perioadă semnificativă de timp, de peste 3 ani și 9 luni (iulie 2010 și până în 15 aprilie 2014), comportamentul său fiind supravegheat îndeaproape de către organele de poliție, fără a exista abateri de la obligațiile statuate de către instanță.

Deși formal nu a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa, inculpata a conștientizat pe deplin gravitatea și consecințele faptelor sale, exprimându-și atât în fața primei instanțe cât și în apel regretul pentru întreaga situație creată care a condus la pierderea prestigiului de care se bucura după cei 35 de ani de activitate. De altfel, chiar în momentul săvârșirii infracțiunilor aceasta își manifesta dezgustul față de propriile acțiuni, afirmând că „mi-i este silă de ce misiune mi-am luat eu" (convorbirea telefonică cu inculpatul L. fila 67, vol. 3 d.u.p.). În acest context este relevantă și împrejurarea că faptele nu au fost orientate spre obținerea de către inculpată a unor beneficii materiale directe, ci spre menținerea aparenței unui standard de calitate ridicat la nivelul liceului pe care îl coordona și obținerea. în continuare, a acreditării unității de învățământ.

Pedeapsa trebuie să își exercite acțiunea de constrângere numai în limitele necesare reeducării celui condamnat și reinserției sale sociale. Luând în considerare persoana și conduita de ansamblu a inculpatei, având în vedere vârsta sa, de 63 de ani. până la care acesta nu a comis alte fapte penale și s-a bucurat de o reputație deosebită, raportat și la nivelul ridicat de instrucție. în opinie separată se apreciază că pentru atingerea scopului pedepsei nu este necesară privarea de libertate, respectiv izolarea sa temporară de societate. Aceasta întrucât inculpata dispune de resorturi interioare suficiente pentru a a-și corecta comportamentul (dovedite pe parcursul celor 3 ani și 9 luni în care a fost supravegheată de către organele de poliție), pentru a înțelege semnificația exigențelor sociale și caracterul de avertisment al condamnării, astfel că și fără executarea pedepsei nu va mai săvârși alte infracțiuni, neexistând absolut nici un risc în acest sens.

În opinie majoritară, s-a considerat că, deși inculpata se bucură de circumstanțe personale favorabile, situația sa se deosebește de cea a coinculpaților B. și F., cu privire la care s-a menținut modalitatea de executare stabilită de către instanța de fond, aceștia din urmă intervenind la inițiativa inculpatei A. și doar pentru una dintre probele de examen. într-adevăr cei doi coinculpați s-au implicat numai într-o singură probă a examenului, însă aceasta întrucât erau profesori la disciplinele respective (română și istorie). Din cei 10 elevi pe care inculpata A. a încercat să îi ajute să promoveze ilicit examenul de bacalaureat, cu privire la 7 candidați inculpata B. a intervenit în mod direct, încercând să o atragă și pe C., căreia îi fuseseră repartizate două lucrări. De asemenea, motivația conduitei infracționale a inculpatei B. a fost obținerea imediată, ilicită, a unor beneficii materiale substanțiale spre deosebire de cea a inculpatei A., care, astfel cum s-a arătat și anterior, a acționat pentru menținerea aparenței unui standard de calitate ridicat la nivelul liceului pe care îl coordona, aceasta restituind sumele de bani în situația în care demersurile sale nu s-au finalizat cu un rezultat favorabil pentru candidat (disciplina istorie). Nu în ultimul rând. laxitatea inculpatei B. în abordarea chestiunii promovării frauduloase a examenului de bacalaureat relevă un anumit tipar comportamental care justifică concluzia că faptele din prezenta cauză nu au avut un caracter total izolat. Toate aceste argumente conduc la concluzia că situația celor două inculpate nu este diferită și nu justifică diferențe de tratament sancționator, nici sub aspectul cuantumului pedepselor (astfel cum rezultă urmare a reducerii sancțiunilor inculpatei A.) nici în ceea ce privește modalitatea de executare, unde elementele esențiale sunt capacitatea inculpatului de a înțelege caracterul de avertisment al condamnării și evaluarea riscului de a se comite alte infracțiuni.

Concluzionând, în opinie separată se apreciază că soluția instanței de fond este corectă și satisface imperativele unei juste individualizări, pedeapsa fiind riguros adecvată gradului de pericol social concret al faptelor și persoanei inculpatei fiind totodată corespunzătoare necesităților de reîndreptare a acestuia și de apărare a valorilor sociale.