Decizia nr. 415/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 415/A/2016

Asupra apelurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117/F din 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosar nr. x/2/2016:

I. Cu privire la inculpata A. în temeiul art. 386 alin. (1) rap. la art. 377 alin. (4) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, în sensul aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în ref. la art. 79 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (pct. 13 din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în ref. la art. 79 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (pct. 14 din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 9 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), inculpata urmând să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 1 lună închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat), pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

S-a constatat că, față de inculpată, nu au fost luate măsuri preventive.

A constatat că suma de 25.000 euro, primită de inculpată prin săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, a fost pusă la dispoziție de către organul de urmărire penală și a fost recuperată, în totalitate, de către acesta.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpată la plata către stat a sumei de 10.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

II. Cu privire la inculpata B. în temeiul art. 386 alin. (1) rap. la art. 377 alin. (4) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 48 alin. (1) rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și, respectiv, de art. 48 alin. (1) rap. la art. 292 alin. (1) corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., în sensul aplic. art. 77 lit. a) C. pen., pentru fiecare dintre cele două infracțiuni.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în ref. la art. 79 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, în stare de recidivă postcondamnatorie (pct. 9 din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 48 alin. (1) rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în ref. la art. 79 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, în stare de recidivă postcondamnatorie (pct. 10 din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., interzice inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), inculpata urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 96 alin. (4), 5 rap. la art. 43 alin. (2) C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 680/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București (rămasă definitivă la data de 13 decembrie 2012) și a dispus executarea acestei pedepse, pe care a adăugat-o la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpata urmând să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestării preventive din cauza soluționată prin Sentința penală nr. 680/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București (05 octombrie 2010 - 18 octombrie 2010), precum și perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din prezenta cauză (11/12 iunie 2015 și 13 iunie 2015 - 23 iunie 2016).

În temeiul art. 399 alin. (1), (4) C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile (începând cu data de 23 iunie 2016 până la data de 21 august 2016, inclusiv), această dispoziție fiind executorie.

În temeiul art. 215 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) lit. a), d) C. proc. pen., pe durata controlului judiciar, inculpata va trebui să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organele judiciare, ori de câte ori este chemată;

- să informeze, de îndată, organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată;

- să nu depășească limita teritorială a municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza;

- să nu se apropie de inculpații A., C., D., E., F. și G. și să nu comunice cu aceștia, în mod direct sau indirect, pe nicio cale.

În temeiul art. 215 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. (4) C. proc. pen., a încredințat supravegherea respectării de către inculpată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiește.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpată la plata către stat a sumei de 25.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1), (5) C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanțele procurorilor din datele de 31 iulie 2015 și 26 octombrie 2015, emise în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014, asupra imobilului (teren și construcție) situat în municipiul București și, respectiv, asupra sumei de 1.736 lei, depusă în contul deschis la I., Sucursala Știrbei-Vodă, în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatei, până la concurența valorii acestora.

III. Cu privire la inculpata C. în temeiul art. 386 alin. (1) rap. la art. 377 alin. (4) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, în sensul aplic. art. 77 lit. a) C. pen.

A respins, ca nefondată, cererea inculpatei, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 77 lit. a) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în ref. la art. 79 alin. (3) C. pen., a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, ce urmează a fi executată în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (pct. 11 din rechizitoriu).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1), (3) C. pen., a interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea acelorași drepturi, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. și art. 399 alin. (9) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei perioada reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din prezenta cauză (11/12 iunie 2015 și 13 iunie 2015 - 23 iunie 2016).

În temeiul art. 399 alin. (1), (4) C. proc. pen., a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o perioadă de 60 de zile (începând cu data de 23 iunie 2016 până la data de 21 august 2016, inclusiv), această dispoziție fiind executorie.

În temeiul art. 215 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) lit. a), d) C. proc. pen., pe durata controlului judiciar, inculpata va trebui să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la organele judiciare, ori de câte ori este chemată;

- să informeze, de îndată, organul judiciar în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemată;

- să nu depășească limita teritorială a municipiului București, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar în fața căruia se află cauza;

- să nu se apropie de inculpații A., B., D., E., F. și G. și să nu comunice cu aceștia, în mod direct sau indirect, pe nicio cale.

În temeiul art. 215 alin. (3) C. proc. pen., a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor impuse, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

În temeiul art. 215 alin. (4) C. proc. pen., a încredințat supravegherea respectării de către inculpată a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar organului de poliție în a cărui rază teritorială locuiește.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) rap. la art. 255 alin. (1), (2) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpată, cu obligația păstrării până la pronunțarea unei hotărâri definitive, a aparatului tip DVR, telefoanelor mobile, cartelelor SIM, tabletei PC, notebook-ului și laptop-urilor - probele nr. 2, 4, 5, 6, 7 și 12, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare din data de 11 iunie 2015.

În temeiul art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpată la plata către stat a sumei de 40.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1), (5) C. proc. pen., a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța procurorilor din data de 21 august 2015, emisă în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014, asupra sumei de 31.700 lei, depusă în contul deschis la I., Sucursala Știrbei-Vodă, în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare stabilite în sarcina inculpatei, până la concurența valorii acestora.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 10 noiembrie 2015, emis în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție [verificat, conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen. și art. 222 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, sub aspectul legalității și temeiniciei, de către procurorul-șef de secție], s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) C. proc. pen., trimiterea în judecată a următorilor inculpați:

- inculpata A. (avocat în cadrul Baroului București, fără măsură preventivă), sub acuzația săvârșirii, în concurs real, a unei infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, a unei infracțiuni de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) corob. cu art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.;

- inculpata B. (aflată în stare de arest preventiv), sub acuzația săvârșirii, în concurs formal și în stare de recidivă, a unei infracțiuni de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) corob. cu art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, a unei infracțiuni de complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) corob. cu art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și ambele cu aplic. art. 38 alin. (2) C. pen.;

- inculpata C. (aflată în stare de arest preventiv), sub acuzația săvârșirii unei infracțiuni de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- inculpata D. (aflată în stare de arest preventiv), sub acuzația săvârșirii, în concurs real și în stare de recidivă, a patru infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, a două infracțiuni de complicitate la trafic de influență, prevăzute de art. 48 alin. (1) corob. cu art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și toate cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul E. (aflat în stare de arest preventiv), sub acuzația săvârșirii, în concurs real și în stare de recidivă, a două infracțiuni de cumpărare de influență, prevăzute de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, fiecare cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen. și ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul F. (aflat în stare de arest preventiv), sub acuzația săvârșirii, în stare de recidivă, a unei infracțiuni de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) corob. cu art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.;

- inculpatul G. (având impus control judiciar), sub acuzația săvârșirii unei infracțiuni de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) corob. cu art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Instanța de fond a reținut că, potrivit actului de sesizare, acuzațiile aduse inculpaților anterior menționați se întemeiază pe următoarea situație de fapt, stabilită pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală:

I. În perioada iulie - august 2014, inculpata A. a pretins, de la martorul J., suma de 200.000 euro, care urma să îi fie remisă în trei tranșe (50.000 euro, 50.000 euro și 100.000 euro) și, de asemenea, a acceptat promisiunea aceluiași martor, de remitere a sumei respective, promițând în schimb că va interveni pe lângă judecătorul competent din cadrul Tribunalului București, învestit cu judecarea, în primă instanță, a cauzei din Dosarul nr. x/3/2013 (în care martorul respectiv avea calitatea de inculpat, fiind trimis în judecată sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și constituire de grup infracțional organizat), pentru pronunțarea unei soluții favorabile acestuia (o pedeapsă cu suspendarea executării), iar, la data de 07 august 2014, a primit, de la martorul anterior nominalizat, din suma de bani pretinsă, în scopul deja menționat, suma de 25.000 euro, fiind depistată în flagrant de către organele de urmărire penală - faptă încadrată juridic, pentru inculpata A., în infracțiunea de trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 13 din rechizitoriu.

La rândul său, în cursul lunii iulie 2014, inculpata D. a înlesnit pretinderea sumei de 200.000 euro, de la martorul J., de către inculpata A., asigurând-o pe cea din urmă că, printr-o altă persoană, putea interveni la judecătorul competent, în favoarea acelui martor, pentru pronunțarea soluției anterior menționate și întărind astfel rezoluția sa de a pretinde în continuare sume de bani de la acesta - faptă încadrată juridic, pentru inculpata D., în infracțiunea de complicitate la trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 5 din rechizitoriu.

De asemenea, în cursul lunii august 2014, inculpata D. a pretins, în mod indirect, prin intermediul inculpatei A., suma de 50.000 euro, de la martorul J., promițând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, pe lângă judecătorul competent, pentru pronunțarea aceleiași soluții favorabile martorului respectiv - faptă încadrată juridic, pentru inculpata D., în infracțiunea de trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 6 din rechizitoriu.

II. În perioada iulie - august 2014, inculpata D. a pretins și a primit, în mod indirect, prin intermediul inculpatei A., suma de 40.000 euro, în două tranșe (30.000 euro și 10.000 euro), de la inculpatul E. (tatăl lui K., trimis în judecată, în stare de arest preventiv, în Dosarul nr. x/3/2014 al Tribunalului București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de camătă și spălare de bani), promițând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării, în calea de atac a contestației, a unei soluții favorabile lui K. (înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă) - faptă încadrată juridic, pentru inculpata D., în infracțiunea de trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 1 din rechizitoriu.

La rândul său, în luna iulie 2014, inculpata A. a înlesnit pretinderea și primirea sumei de 40.000 euro, în cele două tranșe, de către inculpata D., de la inculpatul E., intermediind față de cel din urmă acțiunile de pretindere și remitere a sumei respective, cunoscând că, în schimbul acesteia, inculpata D. a promis că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării soluției anterior menționate, în favoarea lui K. - fapte încadrate juridic, pentru inculpata A., în infracțiunea de complicitate la trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) și, respectiv, în infracțiunea de complicitate la cumpărare de influență (pentru care, prin rechizitoriu, s-a dispus o soluție de clasare, constatându-se, potrivit art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., incidența unei cauze de nepedepsire) - pct. 14 din rechizitoriu.

Pe de altă parte, în perioada iulie - august 2014, inculpatul E. a oferit și a dat, în mod indirect, prin intermediul inculpatei A.), suma de 40.000 euro, remisă acesteia în trei tranșe (20.000 euro, 10.000 euro și 10.000 euro), inculpatei D., în schimbul promisiunii celei din urmă că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării soluției favorabile lui K. - faptă încadrată juridic, pentru inculpatul E., în infracțiunea de cumpărare de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 7 din rechizitoriu.

La rândul său, în luna iulie 2014, inculpata B. a înlesnit pretinderea, de către inculpata D., prin intermediul inculpatei A., de la inculpatul E., precum și oferirea, de către cel din urmă inculpat (fratele său), prin intermediul inculpatei A., către inculpata D., a sumei de 40.000 euro, facilitând discuțiile purtate în ambele sensuri între inculpații E. și A. și luarea deciziei de remitere a banilor pretinși, prin prezentarea celei din urmă drept o "persoană de încredere", cunoscând că, în schimbul sumei respective, inculpata D. a promis că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării soluției favorabile lui E. - fapte încadrate juridic, pentru inculpata B., în infracțiunile de complicitate la trafic de influență și, respectiv, complicitate la cumpărare de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 9 și 10 din rechizitoriu.

III. În luna august 2014, inculpata C. a pretins, în mod indirect, prin intermediul inculpatei D., care a acționat în acest sens față de inculpata A., "persoana de legătură" cu inculpatul E., suma de 30.000 euro, de la ultimul inculpat, promițând în schimb că va interveni la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării unei soluții favorabile lui K. (înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă) - faptă încadrată juridic, pentru inculpata C., în infracțiunea de trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 11 din rechizitoriu.

La rândul său, în luna august 2014, inculpata D. a înlesnit pretinderea, de către inculpata C., în mod indirect, a sumei de 30.000 euro, de la inculpatul E., intermediind acțiunea de pretindere față de inculpata A., "persoana de legătură" cu ultimul inculpat, cunoscând că, în schimbul sumei respective, inculpata C. a promis că va interveni la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării soluției favorabile lui K. - faptă încadrată juridic, pentru inculpata D., în infracțiunea de complicitate la trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 2 din rechizitoriu.

De asemenea, la data de 18 august 2014, inculpatul G., în baza unei înțelegeri anterioare cu inculpata D., a înlesnit pretinderea, de către inculpata C., în mod indirect, prin intermediul acesteia, a sumei de 30.000 euro, de la inculpatul E., acționând, în cadrul discuțiilor purtate cu inculpata A., "persoana de legătură" cu ultimul inculpat, într-o modalitate prin care a prezentat-o pe inculpata D. ca fiind o persoană "cu relații în domeniul judiciar", care putea interveni, printr-o "persoană influentă", la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării soluției favorabile lui K. - faptă încadrată juridic, pentru inculpatul G., în infracțiunea de complicitate la trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 15 din rechizitoriu.

IV. În luna august 2014, inculpatul E. a promis acordarea unui împrumut, în sumă de 10.000 euro, inculpatei A., în schimbul finalizării demersurilor efectuate de aceasta, prin intermediul inculpatei D., în sensul intervenției celei din urmă pe lângă judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării unei soluții favorabile fiului său, K. (înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă) - faptă încadrată juridic, pentru inculpatul E., în infracțiunea de cumpărare de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 8 din rechizitoriu.

V. În perioada iunie - iulie 2014, inculpata D. a pretins, în mod indirect, prin intermediul inculpatului F., de la inculpatul E., suma de 40.000 euro, promițând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării unei soluții favorabile fiului celui din urmă, K. (înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă) - faptă încadrată juridic, pentru inculpata D., în infracțiunea de trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 3 din rechizitoriu.

La rândul său, în luna iulie 2014, inculpatul F. a înlesnit pretinderea, de către inculpata D., în mod indirect, a sumei de 40.000 euro, de la inculpatul E., intermediind acțiunea de pretindere față de ultimul inculpat, cunoscând că, în schimbul sumei respective, inculpata D. a promis că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea pronunțării soluției favorabile lui K. - faptă încadrată juridic, pentru inculpatul F., în infracțiunea de complicitate la trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 12 din rechizitoriu.

VI. În perioada martie - august 2013, inculpata D. a pretins, de la martorul LL. (cercetat, în stare de arest preventiv, în perioada 13 martie - 29 august 2013, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală într-un dosar penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București), suma de 50.000 euro, promițând în schimb că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorii competenți de la Tribunalul București și Curtea de Apel București, ce urmau să se pronunțe asupra măsurii arestării preventive, în vederea punerii în libertate a acestuia - faptă încadrată juridic, pentru inculpata D., în infracțiunea de trafic de influență (pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată) - pct. 4 din rechizitoriu.

Ca urmare a trimiterii în judecată a inculpaților, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 13 noiembrie 2015, constituind obiectul Dosarului nr. x/2/2015 (x/2015).

Prin încheierea din data de 15 decembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară al Curții a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile formulate de inculpatele C. și D. cu privire la legalitatea sesizării instanței, efectuării actelor și administrării probelor în faza de urmărire penală, a constatat că inculpații A., B., E., F. și G. nu au formulat astfel de cereri și excepții, a constatat competența și legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea efectuării actelor și administrării probelor în faza de urmărire penală și a dispus începerea judecății, cu privire la toți cei șapte inculpați. Contestațiile formulate de inculpatele C. și D. împotriva acestor soluții au fost respinse, ca nefondate, prin încheierea nr. 384 din data de 21 martie 2016, pronunțată de un judecător de cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2015/a4.

De asemenea, prin aceeași încheiere, judecătorul de cameră preliminară al Curții a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, constatând că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1421 și art. 143 alin. (21) C. proc. pen., invocată de inculpata C., este inadmisibilă, această dispoziție din încheierea respectivă nefiind contestată.

Pe tot parcursul procedurii de cameră preliminară, au fost menținute măsurile preventive, astfel cum au fost luate în faza de urmărire penală, față de inculpații E., F. și G. (arestare preventivă, în cazul primilor doi inculpați și, respectiv, control judiciar, în cazul celui din urmă inculpat), iar, până la data de 11 martie 2016, și față de inculpatele B., C. și D., în privința cărora, la data respectivă, a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, potrivit încheierii nr. 334 din data de 11 martie 2016, pronunțată de un judecător de cameră preliminară al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.

În cursul judecății, după prezentarea în ședință publică a actului de sesizare, Curtea a procedat, în mod nemijlocit, la termenele din 20 aprilie 2016, 18 mai 2016 și 15 iunie 2016, la ascultarea inculpaților A., B., C., E., F. și D., în timp ce inculpatul G. a refuzat să dea declarație, prevalându-se de dreptul la tăcere, recunoscut de art. 83 lit. a) C. proc. pen.

Au fost menținute, în continuare, de către Curte sau de către instanța ierarhic superioară, măsurile preventive luate față de ultimii șase inculpați (arestare preventivă, în cazul inculpaților E. și F., arest la domiciliu, în cazul inculpatelor B., C. și D. și, respectiv, control judiciar, în cazul inculpatului G.).

Inculpatele A., B. și C. au formulat cereri de aplicare a procedurii simplificate, potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., precizând, cu ocazia ascultării lor nemijlocite de către Curte, în prezența apărătorilor aleși care le-au asigurat asistența juridică, că recunosc, în totalitate, faptele care li se rețin în sarcină prin actul de sesizare, dar și că nu contestă probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fie judecate numai pe baza acelor probe.

Aceste cereri au fost puse în discuție, conform art. 375 alin. (1) C. proc. pen., la termenul din data de 15 iunie 2016 [după ascultarea tuturor inculpaților trimiși în judecată care au consimțit să dea declarații și după ce, potrivit art. 377 alin. (4) din același cod, la solicitările inculpatelor care au formulat cererile respective, s-a amânat judecata, în vederea pregătirii apărării cu privire la schimbările de încadrare juridică invocate de reprezentantul Ministerului Public și, respectiv, puse în discuție, din oficiu, de către Curte] și au fost admise, la același termen, în temeiul art. 375 alin. (2) C. proc. pen., pentru motivele arătate în încheierea din data de 15 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015.

De asemenea, la cererile celor trei inculpate, puse în discuție, a fost încuviințată, conform art. 377 alin. (1), (2) rap. la art. 374 alin. (4) și art. 375 alin. (2) C. proc. pen., administrarea probei cu înscrisurile prezentate de acestea.

În schimb, în considerarea argumentelor expuse în aceeași încheiere, a fost respinsă cererea inculpatei A., de efectuare a unei adrese către Direcția Națională Anticorupție, Structura Centrală, pentru obținerea de informații cu privire la rezultatul cercetărilor efectuate ca urmare a unui pretins denunț formulat de aceasta, înregistrat sub nr. 192/P/2016.

Tot la termenul din data de 15 iunie 2016, Curtea a pus în discuție și a dispus, în temeiul art. 46 alin. (1), (2) C. proc. pen., pentru motivele arătate în încheierea întocmită la acel termen, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, disjungerea cauzei cu privire la cele trei inculpate pentru care au fost admise cererile de aplicare a procedurii simplificate de judecată, fiind constituit, în privința acestora, prezentul dosar, în care, la aceeași dată, au avut loc dezbateri pe fondul cauzei, stabilindu-se termen de pronunțare a hotărârii, potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., la data de astăzi, 23 iunie 2016.

În urma analizării probatoriului din faza de urmărire penală, a cărui legală administrare a fost constatată, prin încheiere definitivă, în procedura de cameră preliminară și al cărui conținut nu a fost contestat, în cursul judecății, de către inculpatele care au formulat cererile, admise, de aplicare a procedurii simplificate, în raport cu acuzațiile aduse acestora (pct. 9, 10, 11, 13 și 14 din rechizitoriu), Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

I. În perioada 15 iulie 2014 - 01 august 2014, inculpata A., avocat în cadrul Baroului București, în mod direct, a pretins de la martorul J. suma de 200.000 euro și a acceptat promisiunea acestuia de a-i remite suma respectivă, ce urma să îi fie înmânată, la cererea sa, în mai multe tranșe, iar, la data de 07 august 2014, a primit de la acel martor, fiind prinsă în flagrant, din suma de bani anterior menționată, 25.000 euro, în condițiile în care, în raport cu toate acțiunile sale, inculpata a afirmat sau a lăsat să se creadă că, atât personal, cât și prin persoane interpuse (între care a făcut referire la inculpata D.), avea influență asupra judecătorului L. de la Tribunalul București, care judeca, în primă instanță, cauza ce constituia obiectul Dosarului nr. x/3/2013, în care martorul avea calitatea de inculpat și a promis acestuia că va interveni, pe lângă acel judecător, în vederea pronunțării unei hotărâri favorabile (o pedeapsă cu suspendarea executării).

Martorul J. a fost trimis în judecată, în calitate de inculpat, prin rechizitoriul din data de 05 martie 2013, emis de Direcția Națională Anticorupție în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2011, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, cauza respectivă, trimisă pentru judecare în primă instanță la Tribunalul București, fiind repartizată judecătorului L.

La data de 06 iunie 2014, martora R. a denunțat, la Direcția Națională Anticorupție, pretinse fapte de corupție săvârșite de membri ai familiei fraților M. (zis "N.") și O. (zis "P.") și de un avocat al acestora (nenominalizat), despre care a susținut că a aflat de la inculpatul Q., martora respectivă susținându-și denunțul formulat și cu ocazia audierii sale la datele de 06 iunie 2014 și 16 iunie 2014.

În declarația din data de 17 iunie 2014, martora R. a făcut următoarele afirmații: în cursul lunii mai 2014, într-o discuție purtată cu inculpatul Q., i-a relatat acestuia despre situația unui prieten, al cărui nume nu l-a menționat, care fusese trimis în judecată pentru evaziune fiscală și, fiind administratorul unei societăți comerciale, avea o situație financiară bună; în contextul discuțiilor referitoare la punerea în libertate a lui O., contra sumei de 50.000 euro, ce ar fi fost pretinsă de un avocat care ar fi promis o intervenție la judecătorul competent, inculpatul Q. i-a propus să-l pună pe prietenul său în legătură cu acel avocat, pentru a-i rezolva, în același mod, în schimbul unei sume de bani, problema juridică; ulterior, inculpatul Q. i-a spus că a discutat cu avocatul respectiv, care era dispus "să rezolve" problema prietenului său; în aceste împrejurări, martora a acceptat să colaboreze cu organele de urmărire penală.

Folosirea martorei R., drept colaborator cu identitate reală și participarea acesteia la activități anume stabilite, pe o perioadă de 60 zile, începând cu data de 19 iunie 2014, au fost autorizate de procuror, prin două ordonanțe din aceeași dată.

Fiind audiat de către organele de urmărire penală, inculpatul Q. (zis "S.") a făcut, la rândul său, următoarele afirmații, care s-a apreciat că se coroborează cu cele ale martorei R.: în cursul lunii iunie 2014, a avut câteva întâlniri cu martora respectivă și i-a relatat acesteia că el cunoștea un avocat care, în schimbul unor sume de bani, prin intervenții la magistrați, "rezolva în mod favorabil dosare penale", exemplificând cu situația verilor săi, M. și O., cărora acel avocat le ceruse suma de 50.000 euro, pentru a fi eliberați; ulterior acestor discuții, martora i-a prezentat situația unei cunoștințe, despre care a afirmat că era cercetată într-un dosar penal, pentru infracțiuni de natură economică, cu prejudicii foarte mari, de ordinul milioanelor de euro; în acest context, el a luat legătura telefonic, în prezența martorei, cu inculpata A., pentru stabilirea unei întâlniri, aceasta din urmă fiind avocatul la care el făcuse referire că putea să obțină, în schimbul unor sume de bani, prin intervenții la magistrați, rezolvarea favorabilă a unor dosare penale.

Instanța de fond a reținut că susținerile inculpatului Q. sunt confirmate de transcrierea (necontestată de inculpata A.) unora dintre înregistrările convorbirilor telefonice ale acestora, realizate în baza unor mandate de supraveghere tehnică.

Astfel, la data de 27 iunie 2014, începând cu ora 11:46:41, cei doi inculpați au purtat o convorbire telefonică, din care Curtea reține următoarele pasaje cu relevanță în speță:

"(...) Q. - Putem să (...) Mâine ești în București?

A. (n.r. utilizatoarea postului telefonic X1) - Da, sunt. De ce?

Q. - Da? Tre’ să ne vedem puțin, să ne întâlnim cu cineva și să vorbești tu cu el, cu persoana respectivă, să vedem dacă putem să rezolvăm ceva. Îi trebuie un avocat.

A. - Aaa! Să mă angajeze.

Q. - Da, să te angajeze.

A. - Îhâm (...) și are bani?

Q. - Îți dai seama, că altfel nu te sunam (...)."

La aceeași dată, începând cu ora 21:34:57, cei doi inculpați poartă o nouă convorbire telefonică, pasajele cu relevanță în speță au fost a fi reținute următoarele:

"(...) Q. - Da’ ce-ai, ești supărată?

A. - Nu. N-am bani, n-am bani.

Q. - Aoleu!

A. - Îhâm (...) așa că un client e binevenit.

Q. - Da, tată. (...)

A. - (...) Oricum, am înțeles că tu te pregătești de botez. (...) E! Așa că trebuie (...) Ai (...) și tu ai nevoie de bani, nu?

Q. - Îți dai seama!

A. - Acolo (...) o mie de euro cel puțin tre’ să dai la masă.

Q. - Tată, vrei să-ți spun ceva?

A. - O mie, două, cel puțin.

Q. - Nu știu, să vedem. Vedem.

A. - Mă, da’ clientul ăsta-i serios sau nu-i serios? Adică, nu, nu (...)

Q. - Tată, tre’ să-ți explic eu niște ceva și pe urmă, că na!

A. - Îhâm (...)

Q. - Că vine prin cineva.

A. - Aaa! Prin cineva! Am înțeles.

Q. - Da.

A. - A zecea spiță.

Q. - A doua spiță, nu a zecea.

A. - A doua spiță (...)

Q. - Da.

A. - Bine, atunci. Atunci, mâine (...) Tu mâine dimineață ce (...) ce faci, ai treabă? Te deranjez dacă te (...)

Q. - Tată, nu, nu mă deranjezi".

La data de 28 iunie 2014 (a doua zi), începând cu ora 12:48:16, cei doi inculpați poartă o altă convorbire telefonică, replicile relevante reținute de Curte au fost următoarele:

"(...) Q. (n.r. referindu-se la martora R.) - Îi dai speranțe. La maxim.

A. - Cum?

Q. - Îi dai speranțe, la maxim.

A. - Ce să-i dau?

Q. - Speranțe. Speranța vieții.

A. - Nu înțeleg ce zici!

Q. - Speranță, speranță, iubire!

A. - A, da, da, bine, bine, bine!

Q. - Speranță! Dacă ai speranță și așa (...) în viață treci (...)

A. - Ai de toate.

Q. - Da.

A. - Îhâm, bine.

Q. - Ai înțeles, da?

A. - Îhâm, bine.

Q. - Tu (...) tu, oricum, nu vorbești prea mult, așa că nu tre’ să dăm explicații prea multe.

A. - Îhâm, bine. (...)"

La aceeași dată, începând cu ora 13:28:21, cei doi inculpați sunt implicați într-o nouă convorbire telefonică, pasajele cu relevanță în speță fiind următoarele:

"A. - Da!

Q. - Ce zici, tată?

A. - Păi (...) ce să zic? E așa, OK, da’ e (...) vorbește ea foarte mult.

Q. - Da. Păi, da. Da. (...)"

La data de 01 iulie 2014, începând cu ora 14:55:09, cei doi inculpați poartă o nouă convorbire telefonică, Curtea a reținut drept relevante următoarele pasaje:

"A. - Te pup, stimate domn! Acum nu mai ești obosit după botez, nu? (...)

Q. - N-am fost, că n-am avut bani și, decât să zică că m-am dus fără bani, mai bine să zică că nu m-am dus.

A. - Păi, hai să facem bani.

Q. - Păi, facem, da’ (...) Stai, că aștept, că a plecat la Constanța asta (n.r. referindu-se la martora R.), tre’ să se întoarcă în seara asta.

A. - A, păi și n-a venit?

Q. - N-a venit. Nu te sunam eu, dacă venea? (...)

A. - Da’ nu știi dacă a apucat să vorbească?

Q. - Tată, nu. Nu a (...) n-a vorbit, că n-am vorbit nimic, că, dacă era, îmi spunea că a vorbit, a (...)

A. - Bine. Lasă, că știu eu anumite chestii. (...)

Q. - A, bravo, e bine!

A. - Îm (...) Zii tu, nu sunt eu fată deșteaptă?

Q. - Da, viața mea. (...)"

În continuarea aceleiași declarații, inculpatul Q. a făcut următoarele afirmații: în urma discuțiilor telefonice purtate cu inculpata A., a stabilit, cu aceasta și cu martora R., o întâlnire, care a avut loc, în vara anului 2014, la o terasă din apropierea Spitalului Budimex; în cursul acelei întâlniri, el a prezentat-o martorei pe inculpată ca fiind un avocat bun, care "îl pusese în libertate pe N." și putea face același lucru și cu "P.", dar cel din urmă nu a fost de acord să-i dea suma de 50.000 euro pentru a fi eliberat, lăsând de înțeles că inculpata, în schimbul unor sume de bani, prin intervenții la magistrații competenți, putea rezolva situațiile juridice ale unor persoane implicate în cauze penale; cu aceeași ocazie, martora a făcut niște precizări generale cu privire la situația juridică a unei persoane cercetate într-un dosar penal, despre care a afirmat că se numea "Ș.", întâlnirea terminându-se cu solicitarea inculpatei de a avea loc o nouă întâlnire, la care să participe și persoana respectivă, ce trebuia să aducă copia dosarului și alte documente necesare.

Și aceste susțineri ale inculpatului Q., în opinia instanței de fond, au fost confirmate de transcrierea (necontestată de inculpata A.) unei înregistrări realizate în baza unui mandat de supraveghere tehnică.

Astfel, la data de 04 iulie 2014, a fost înregistrată, în mediul ambiental, o conversație purtată între inculpații A. și Q., pe de o parte și martora R., pe de altă parte, din cuprinsul căreia Curtea reține, drept relevante, următoarele pasaje:

"(...) R. - Păi, tot dumneavoastră, nu dumneavoastră sunteți avocata lu’ domnu’ P.?

A. - Da, sunt!

Q. - Da.

R. - Păi, d-asta că avocații care sunt așa, sunt cu nume.

A. - Sunt avocata N., P., S. eu.

R. - Lasă, să vă dea Dumnezeu sănătate.

A. - Zi, mă!

Q. - Da, mă, ce mai am să zic?

A. - Nu-i așa, cea mai tare avocată.

R. - Bravo!

Q. - Păi, să știi că ești, stai liniștită. Păi, ea l-a dat pe N. afară.

R. - Bravo ei!

Q. - Da’ ăsta nu bagă mâna în buzunar!

R. - Bravo ei!

Q. - Ăsta nu bagă mâna în buzunar, domnu’ P.!

R. - Cine, cine? Păi, poate n-o avea.

Q. - E, nu are. (...) Ține patruzeci de cai acasă, bă! Îl costă treizeci de mii de (...) treizeci de mii de euro îl costă pe lună, întreținerea și n-are să dea cincizeci de mii să scape, ă?

A. - Mai încet! (...)

Q. - Un cal, un cal de-a lu’ P., minim, minim, e peste o sută douăzeci de mii.

R. - Și n-are el cincizeci de mii de euro să-i dea lu’ doamna avocat.

Q. - Păi, tu zici că n-are. (...) Nu vrea să bage mâna în buzunar (...)".

În aceeași declarație, inculpatul Q., continuând expunerea derulării evenimentelor la care a fost martor, a relatat următoarele fapte: după câteva zile, a avut loc o nouă întâlnire, la care martora R. a venit însoțită de un bărbat, pe care l-a prezentat ca fiind "J.", spunând că acesta era persoana la care făcuse referire anterior; la rândul său, el a prezentat-o pe inculpată, acelui bărbat, ca fiind un "avocat care avea relații la nivelul instanțelor din București", precizând în mod explicit că ea "l-a eliberat pe N. din starea de arest"; pentru a întări convingerea lui "J." că inculpata putea rezolva în mod favorabil și dosarul său, prin intervenții la judecător, al cărui nume a fost în mod explicit menționat în cursul discuțiilor (L.), el a afirmat că inculpata era prietenă cu acel judecător; anterior acestei întâlniri, a avut mai multe discuții telefonice cu inculpata, în care a convenit cu aceasta ca el să o prezinte ca fiind o persoană ce putea interveni la judecătorii competenți, pentru soluționarea favorabilă a situației juridice a persoanei cu care urmau să se întâlnească, știind, în baza înțelegerii avute cu inculpata, că aceasta urma să pretindă, în schimbul acelor "intervenții", o sumă de bani; tot anterior întâlnirii respective, el aflase, din discuțiile cu martora R., că persoana respectivă era dispusă ca, în schimbul acestor "servicii", să ofere o sumă de bani de ordinul sutelor de mii de euro (200.000 euro); de asemenea, s-a întâlnit cu inculpata, care i-a spus că, în schimbul "serviciilor" sale, intenționa să ceară suma de 50.000 euro, dar el i-a adus la cunoștință ceea ce aflase din discuțiile cu martora R., și anume că bărbatul interesat de acele "servicii" era dispus să ofere și 200.000 euro, context în care inculpata i-a promis că, dacă va primi acea sumă, le va da lui și martorei respective 20.000-30.000 euro.

La data de 23 iulie 2015, inculpatul Q. a încheiat, cu procurorii de caz, un acord de recunoaștere a vinovăției, ale cărui efecte au fost avizate de procurorul ierarhic superior, iar, prin Sentința penală nr. 1382 din data de 28 august 2015 (rămasă definitivă prin neapelare), pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015, Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe acesta la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

La data de 05 iulie 2014, procurorul a autorizat, prin două ordonanțe, folosirea martorului J., drept colaborator cu identitate reală și participarea sa la activitățile stabilite, pe o perioadă de 60 zile, precum și utilizarea de către acesta de dispozitive tehnice, pentru obținerea de fotografii și înregistrări audio-video.

Fiind audiat în faza de urmărire penală, martorul J. a relatat următoarele aspecte faptice relevante, care au confirmat susținerile martorei R. și inculpatului Q.: la data de 05 iulie 2014, s-a întâlnit cu martora R. și cu inculpații Q. și A. la o terasă din apropierea Spitalului Budimex; cu această ocazie, martora R. l-a prezentat ca fiind prietenul ei, care avea un dosar penal pe rolul Tribunalului București, iar el și-a dat seama că o cunoștea pe inculpata A., întrucât aceasta fusese, la un moment dat, avocatul unui alt inculpat acuzat în același dosar cu el; le-a relatat celor doi inculpați despre acuzațiile formulate împotriva sa, precizând și identitatea judecătorului care avea cauza spre soluționare, precum și următorul termen de judecată, stabilit în data de 18 septembrie 2014; auzind identitatea acelui judecător, L., inculpatul Q. a afirmat că inculpata A. era prietenă cu acesta, precizând despre aceeași inculpată că avea multe conexiuni la instanțele din București, aspecte pe care cea din urmă le-a confirmat; el le-a spus celor doi interlocutori că avea nevoie de un avocat "ca să fie bine", dorind să obțină o pedeapsă cu suspendarea executării, context în care inculpata A. a precizat că era important să beneficieze de "o apărare corespunzătoare" și că, pentru a se putea pronunța cu privire la șansele lui, trebuia să studieze în prealabil dosarul și rechizitoriul, urmând ca, la o altă întâlnire, să-i spună părerea ei; cu toate acestea, continuând discuțiile, inculpatul Q. a afirmat că, după părerea lui, avea nevoie de un "avocat cu relații", iar inculpata A. l-a asigurat că era "pe mâini bune", ea fiind "persoana potrivită"; în cursul aceleiași întâlniri, inculpata A. i-a spus, despre judecătorul L., că este "o fată extraordinară" și "o dulce", afirmând că era foarte importantă soluția pe care acest judecător urma să o pronunțe la Tribunalul București; de asemenea, inculpata i-a spus că O. și M. erau clienții săi, afirmând că cel din urmă a fost pus în libertate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, spre deosebire de cel dintâi, care, fiind mai zgârcit, nu a vrut să dea bani pentru a fi și el eliberat.

Afirmațiile martorului J. au fost confirmate de înregistrarea ambientală a conversației purtate la data de 05 iulie 2014 între acesta, martora R. și inculpații Q. și A., din transcrierea căreia (necontestată de către cea din urmă), Curtea reține următoarele pasaje relevante în speță:

"J. - Săru’-mâna, A.!

A. - Eu nu știu de unde vă cunosc (...)

J. - Din (...) din dosar cu (...)!

A. - A(...)! (...) Da’ pe el nu-l cheamă Ș.!

J. - Păi, da, eu i-am zis, să nu (...) Că mă gândeam că e pe dos vreo (...) ceva, știi? (...)

A. - Tu ești celebrul om de afaceri?

J. - Într-un fel. Într-un fel. (...)

A. - Și ce-ai făcut în dosar?

J. - Ne-a trimis în judecată (...)

A. - Știu că v-a trimis. (...)

J. - La mine beleaua e alta, A., că tu poate îți aduci aminte. Eu am ăla cu (...) care-l am aici, pe (...) ăla, pe înșelăciune. (...) Ăla mare, unde m-a băgat cap de (...) M-a băgat șef de grup, că am organizat, că am făcut (...)

A. - Ăsta despre care vrei să vorbești cu mine?

J. - Ăsta pe TMB, ăsta pe TMB (...)

A. - Deci, nu e evaziune fiscală, nu e cu spălarea banilor (...)

J. - Am și cu evaziune, stai un pic, că am! (...) Urgența la mine este următoarea: am pe TMB unul trimis în momentul în care eram arestat. (...) De fapt, nu eram arestat, eram pe goană. (...) Ăsta pe TMB e dosar din 2007. Ai înțeles?

A. - Ai avocat în ăsta (...)

J. - Îl am pe T., mă, care nu face nimic! (...)

A. - DIICOT-ul ți l-a făcut!

J. - Nu DIICOT-ul, mămicule!

A. - DNA-ul ți l-a făcut!

J. - DNA-ul. Da’ mai am (...) în ăsta.

A. - Deci, ce termen ai?

J. - 18 septembrie (...)

A. - Pe cine ai judecător?

J. - Pe L.. E bună?

Q. - Prietena ta!

J. - Nu mai (...)

A. - Și tu, acuma! (...) Acuma nu mai poți să fii prieten cu nimeni, că DNA-ul e (...) Ai termen pe 18 septembrie.

J. - Da.

A. - Nu mai vreau niciun alt avocat în dosar. Deci, T. nu mai este! (...)

J. - L. asta e destul de flexibilă, știi? (...)

A. - Mare grijă cu ea! E o fată extraordinară! (...) Să nu fii obraznic cu ea în sală! (...) Deci, L. nu e pe zvâc! L. nu e de-asta! (...) Ideea este să ai o apărare corespunzătoare. În al doilea rând: degeaba ai tu combinație acolo, la Tribunalul București, pentru că dosarul ăsta va avea apel la Curtea de Apel. (...) Important este următorul lucru: să faci legal tot ce este mai bine în dosar, ca să poată un magistrat (...) Să-ți dea o soluție (...) bazată pe ceva. (...) Tu știi foarte bine câte arestări s-au făcut la Tribunalul București! Tribunalul București este mai mult decât (...) deci, e o nebunie ce-i acolo! (...) Ție îți trebuie un avocat (...)

Q. - Pentru curățare. (...)

A. - Curățătorie. (...)

J. - Auzi? Hai să facem să fie bine! Asta e ideea. (...) Să fie bine și să scap subțire aici (...) să scap subțire aici. (...)

A. - Ești pe mâini bune! (...)

J. - A.! Discutăm drept totul, de la început. (...) Pot 75% sau pe tot. (...) Eu zic: Uite, am bănișorii ăștia. I-ai! Înțelegi? Asta ne interesează!

A. - Dar să fii corect, pentru că și eu o să fiu. (...) Să nu te mai iei cu ea! Că ea e o dulce! (...)

J. - Ăștia ce-au făcut, mă? Lu’ (...) pe Ion l-au pus liber? (...) Păi, și ce, mă, n-a găsit să bage mâna? Ce dracu, mă?

A. - Îi e frică!

J. - Îi e frică lui să dea? (...)

A. - Nu se bagă nimeni! Și pe N. l-a pus liber Înalta Curte.

J. - Ce avocat a avut?

A. - Ă (...) mi se pare că a avut din oficiu, când (...) și mi-am pus eu cu Ț. avocat, că eu nemaiputând să fiu avocatul celorlalți (...) Am pus eu un prieten avocat și mi se pare că atunci a avut unul din (...) din oficiu. (...)

J. - Auzi? Eu dacă plec varză de pe fond și mă duc în Curtea de Apel, pot să găsesc (...)!

Q. - Da, da. Tu ascultă (...) tu ascultă pe fratele tău; știi și tu că are! Păi, cine l-a dat afară pe N.? (...)".

În continuarea aceleiași declarații, martorul J. a făcut următoarele afirmații, reținute de Curte a fi drept relevante: la data de 15 iulie 2014, în aceeași locație, a avut o nouă întâlnire cu inculpata A., la care au participat însă numai ei doi, ocazie cu care au reluat discuțiile despre dosarul penal în care fusese trimis în judecată; în acest context, inculpata i-a spus că, după ce a studiat dosarul, constatând valoarea prejudiciului pe care l-a cauzat, și-a dat seama că el era "un tip deștept și tupeist", întrebându-l dacă "a pus deoparte", iar el i-a răspuns că "mai avea ceva posibilități financiare"; de asemenea, discutând despre situația sa juridică, inculpata i-a spus că "nu era roz", dându-i de înțeles că a discutat cu judecătorul L., care îl considera obraznic și puțin arogant; el i-a relatat că a avut o ofertă, pe care a refuzat-o, de la o persoană care, pentru o pedeapsă cu suspendarea executării, i-a cerut suma de 50.000 euro, context în care inculpata a afirmat că ea "nu vrea să-și piardă timpul", dându-i de înțeles că, pentru o situație ca a sa, erau necesare sume mari de bani și spunându-i apoi că nu era sigură dacă el "merita" ca ea să se implice în acel dosar; de asemenea, inculpata a insistat să afle dacă "era hotărât", afirmând că judecătorul urma să pronunțe o soluție în dosarul său destul de rapid și dându-i de înțeles că putea să discute cu acesta, însă trebuia să știe "cât să se angajeze" și "până la ce punct", în sensul dacă el era de acord să primească o pedeapsă minimă, cu suspendarea executării, răspunsul său fiind afirmativ; drept urmare, inculpata a început să vorbească de sume de ordinul sutelor de mii de euro, dorind să afle de la el dacă avea astfel de posibilități financiare, în condițiile în care, anterior, afirmase că suma de 50.000 euro era prea mică; el i-a spus inculpatei că îi va da bani "doar cu rost", dându-și acceptul ca ea să se angajeze, în numele său, la plata unei sume cuprinse între 100.000 euro și 250.000 euro; atunci, inculpata l-a întrebat dacă el era dispus să-i dea toți banii sau măcar un avans, înainte de pronunțarea soluției, răspunsul său fiind acela că putea să-i remită astfel circa 15% din suma totală; inculpata i-a spus că a intervenit deja, în favoarea sa, la judecătorul L., al cărui răspuns inițial a fost negativ, afirmând însă că o să mai discute cu acesta și în zilele următoare și, de asemenea, întrebându-l dacă era de acord ca, la solicitarea judecătorului respectiv, el să dea o sumă de bani înainte de pronunțarea soluției; la această întrebare, el i-a răspuns afirmativ, dar a solicitat o garanție, și anume ca următorul termen de judecată să fie stabilit în ultima zi de vineri din luna octombrie 2014;

în continuare, inculpata i-a propus ca, dacă judecătorul era de acord cu acești termeni ai înțelegerii, banii să fie dați cash, în afara frontierelor României, exclusiv prin intermediul său; în final, inculpata a afirmat că va discuta din nou cu judecătorul, spunându-i "roagă-te să vrea", context în care a susținut că acesta îl considera o persoană simpatică și a făcut referire la aspecte din viața privată a judecătorului (o relație intimă și pasiunea pentru ghicitul în cărți); cu ocazia aceleiași întâlniri, a stabilit cu inculpata și onorariul cuvenit acesteia, de 10.000 euro, pe care urma să i-l plătească, fără a încheia contract de asistență juridică, în două tranșe egale; la despărțire, au stabilit să se întâlnească din nou, atunci când inculpata putea să-i comunice "condițiile" judecătorului.

Transcrierea înregistrării ambientale din data de 15 iulie 2014 (necontestată de inculpata A.) a confirmat susținerile martorului J., Curtea reținând, din aceasta, următoarele pasaje cu relevanță în speță:

" . - Deci, mie nu-mi trebuie povești de adormit copiii.

A. - Păi, asta-ți spun, că nici eu nu vreau să pierdem timpul pe (...)

J. - Mie îmi trebuie unul care să știe și carte .. Ascultă-mă în câteva cuvinte, ca să încheiem discuția vis-a-vis de treaba asta. Mie îmi trebuie unu să știe și carte, dar să aibe și undeva ceva, că dacă .. degeaba știi carte și (...) dacă ăștia se pișe pe ei în fața DNA-ului, iarăși nu mai e (...) poți să știi carte, A., de te ia amețeala. Eu am văzut oameni cu carte. Uite, U., nu i-a avut pe ăia cu cap, echipă de avocați buni? Ă, V., echipă de avocați buni. X. n-a avut echipă de avocați buni? Și ce, ce-au făcut? (...) Pârnaie.

A. - Da, nu ține (...) situația nu e roz. (...) Deci, ă, a zis că ești foarte obraznic, dar cu un tupeu din ăla (...) Obraznic, ți-am zis, în sensul în care are așa dereglări de comportament (...) Ieșiri, ieșiri, ieșiri, ieșiri. Ă, a zis că ești frumușel. (...) Vrei să-ți spun tot, da? (...) Ăla care crede că el e cel mai deștept, e buricul pământului, bărbatul fatal ..

J. - Cine mă, L.? (...)

A. - Cu arestarea celor două .. (...) A ajuns pe la urechile ei.

J. - Am văzut că i-a făcut, am citit de ea pe net, că i-a făcut Y. plângere pe la CSM.

A. - Î, o doare pe ea .. (...) Tu ai făcut infracțiuni deștepte. (...) Măi, deci, mă lași să termin până la capăt? (...) E genul ăla .. buricul pământului, care știe el (...) totul. Face și drege. Zic: Da, dar e băiat bun! Zice: Dar de unde știi că e băiat bun? (...)

A. - Iar, pe de altă parte, cine ți-a zis ție că rezolvă cu cincizeci de mii, te-a mințit. (...) Poate onorariul și alte plăți. (...) Deci, îți spun foarte clar: nu vrea complicații (...) e riscul (...) Numai că .. nu știu dacă tu meriți .. ai înțeles? (...) Nu știu de ce să mă complic. (...)

J. - Deci, A., când mi-ai zis că nu e nicio combinație pe Curte.

A. - Nu e! (...) și dacă ți-l trimite nu (...) Cine îți spune că poate să (...) ăla te minte. (...) Eu gândesc că (...) vorbesc cu ea. (...) Ea, ea, când mă văd cu ea. (...) O deranjez (...) Să nu faci să mă duc și să mă duc de dragul de a mă duce. (...) Trebuie să știu ce ai tu de gând! (...) Eu trebuie să știu dacă după aia poate să te (...) să nu știu ce. Și, în al doilea rând, onorariul pe care trebuie să-l dai. (...) Ca să știu dacă, a zis: Avansez discuția (...) Puteam să merg până la un anumit punct sau nu, pentru că ea, în momentul de față (...) a zis: Nu.

J. - Da’ depinde cât de motivată e până la urmă .. că asta e motivația.

A. - A, a urmat (...) Exact același lucru mi-a zis și ea. Că (...) ești un tip foarte inteligent, dacă tu crezi (...) și numai tu ești deștept. (...) Am zis ca să dea o soluție, să fie (...) Trebuie să dai .. să-ți motivezi facturile. (...) Altceva vreau să te întreb. Ă .. pe tine te-ar avantaja dacă aș cere printr-un program, te-ar avantaja o pedeapsă minimă cu executare? (...) Nu, deci, asta-i întrebarea pe care o pun ca să știu. (...) Deci, pe tine te avantajează numai pedeapsa cu suspendare.

J. - Numai suspendare. Altceva nu. (...)

A. - Dacă (...) și ea îmi cere o sută cincizeci, dăm un exemplu (...) Vreau să știu!

J. - Fac bani, A., mânca-ți-aș gura ta! Acuma, ce să mai zic? Fac bani (...) Nu se pune problema, pot s-o fac fără niciun fel de problemă! Adică, tu vezi ce avansează, ca și onorariu, colega și .. (...) Eu vreau să fiu foarte sincer. Ai înțeles? Pe stânga, dreapta. Atunci, dau toți bănuții din buzunar, sunt mort pe străzi. Ai înțeles? Sunt mort pe străzi. A, îi dau, dar ideea este următoarea: Să-i dau cu rost! Înțelegi? Și când trebuie. (...) Ideea e următoarea: Vezi ce avansează ca să .. vezi ce se avansează și când (...) eu pot să mă duc. Două sute, două sute jumate, maxim. (...) Adică, între o sută și două sute jumate.

A. - În condițiile în care ea (...) vrea mai (...)

J. - Îi dau banii înainte?

A. - Nu.

J. - Îi dau un avans.

A. - Exemplu.

J. - Un avans, da. Avans da, dar toți banii nu-i dau, că .. (...) Adică, în ziua în care s-a făcut aia, când e la final, poc, am venit cu o su..

A. - Asta-ți ziceam! (...) În condițiile .. În general, se merge pe (...) tu vrei așa, să dai totul la final.

J. - Nu să-i dau totul la final. Îi dau un avans, să zicem, dacă-i dau o sută zece, să-i dau douăzeci, da? Da’ nu mai mult, A., că .. (...) Stau și cu banii dați și cu toți .. și cu banii luați. (...) Mă, A., facem altceva. Tu avansează discuția, eu vin, fac contract cu tine. Da? Îți dau onorariul tău. Înțelegi? Vezi ce avansează și, în funcție de ce avansează, eu pot să-ți zic: Băi, A., îți dau zece, douăzeci, treizeci. Îți dau douăzeci, treizeci, patruzeci (...) Fiindcă nu pot să avansez .. Eu acuma .. pe pielea ursului din pădure, știi? Adică, să știm ceva. (...)

A. - Am implorat-o să mă mai accepte o dată. Răspunsul ei, inițial, a fost nu. (...) Fiindcă nu vreu să te mint. (...) A spus, a fost nu pentru că .. ești vinovat, ești nu știu ce, ești nu știu cum. După aia am discutat și pe dosar. Procedura pe dosar (...)

J. - Da, mă, discută și vezi exact ce, cum.

A. - În condițiile în care ea, să zicem, îmi spune așa .. nu acceptă (...) Și-mi spune săptămâna asta în (...) În septembrie sau în octombrie (...) Sigur?

J. - Sută la sută, dar știi ce vreau și eu? (...) În septembrie, când e ăla pe optișpe (...) Când e zi de penal? Numai pe optișpe. Numai vinerea, nu? La ea, nu?

A. - Nu mai are .. N-am întrebat-o chestia asta, sincer! Pe hol, n-am întrebat-o, sincer! Vrei s-o întreb? Zi-mi ce vrei!

J. - Să-mi dea termen la sfârșitul lui octombrie, c-am eu de alergat. Aș vrea la sfârșitul lui octombrie, după douăzeci încolo. În ultima vineri din octombrie să-mi dea termen.

A. - O să-ți dea. (...) Vreau să-ți spun sincer, de la început, următorul lucru. (...) Să-mi dai cinci mii de euro (...) Ceea ce spunem așa, plus încă cinci mii. (...) Și dacă poți cinci mii, o să mi-o dai de zece mii. (...)

J. - Discută via-a-vis de .. vezi ce .. cum .. defilează. Nici să abereze, A., că nu mai sunt vremurile de ars. Ai înțeles? (...)

A. - Mie mi-e frică că nu vrea. (...) Și-a zis nu la altcineva. (...)

J. - Ascultă-mă! Dacă are preferință și afară, să-i vând cașcaval afară, am combinație și afară. (...) Dacă are preferință să-i dăm com.., să-i dăm banii afară, nu aici, putem să-i dăm și afară. (...) Mi-e ușor, pe Austria, Germania, Turcia, unde ..

A. - Mai bine .. eu îi dau banii ei cash. (...) Rămâne bătut în cuie ce-am discutat! Roagă-te, te rog frumos, să .. așa. Eu cred că (...) într-o anumită perioadă chiar ar putea să te placă."

În aceeași declarație, martorul J. a relatat și următoarele aspecte faptice relevante: la data de 22 iulie 2014, s-a întâlnit din nou cu inculpata A., la terasa "Hanul Berarilor" din apropierea Curții de Apel București, ocazie cu care au reluat discuțiile referitoare la suma de bani pe care el trebuia să o dea în vederea pronunțării unei hotărâri favorabile, context în care i-a spus interlocutoarei sale că, în cursul următoarei săptămâni, îi putea plăti onorariul, nu însă și banii pentru judecător, întrucât nu dispunea de lichidități, având banii investiți în afaceri;

în acel moment, inculpata i-a spus că, în realitate, el avea de dat "mai puțini bani decât credea", scriind, în fața sa, pe o foaie de hârtie, pe care ulterior a rupt-o, păstrând fragmentele asupra sa, sumele de bani pe care trebuia să le plătească, pentru o soluție favorabilă, și anume suma de 200.000 euro, împărțită în trei tranșe (50.000 euro - în luna august 2014, 50.000 euro - în luna octombrie sau decembrie 2014 și 100.000 euro - după pronunțarea hotărârii); inculpata i-a dat de înțeles că va mai trebui să plătească o sumă cuprinsă între 50.000 euro și 100.000 euro, pentru menținerea, în apel, a soluției judecătorului de la Tribunalul București, menționând că acesta va pronunța hotărârea în aproximativ 1 an; referitor la suma de 200.000 euro, inculpata i-a spus că a discutat, pentru obținerea soluției favorabile dorite, cu "persoanele implicate", afirmând că ea "era băgată la înaintare", discuțiile cu judecătorul fiind purtate prin alte persoane, pe care nu le-a nominalizat; mai departe, inculpata i-a solicitat să îi confirme dacă cele discutate "rămân bătute în cuie", menționând, ca o garanție a discuțiilor purtate cu judecătorul, că acesta urma să lipsească, sub pretextul unei boli, la termenul din data de 18 septembrie 2014, urmând a fi stabilit un nou termen de judecată, pentru asigurarea continuității completului; el și-a dat acordul la plata sumei pretinse (200.000 euro), spunându-i inculpatei că avea încredere în ea și promițându-i că, în zilele următoare, urma să facă rost și să-i remită cel puțin 25.000 euro; atunci, inculpata a afirmat că, dacă nu dădea în avans toți cei 50.000 euro, "pica absolut tot", propunând ca ea să primească acei bani în străinătate, eventual în Bulgaria;

și de această dată, inculpata i-a povestit despre relația ei amicală cu judecătorul L., convenind, la finalul discuției, ca acel judecător "să se îmbolnăvească" și să lipsească la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014, urmând ca, până atunci, în luna august 2014, el să remită inculpatei avansul de 50.000 euro.

Transcrierea înregistrării ambientale din data de 22 iulie 2014 (necontestată de inculpata A.) a confirmat susținerile martorului J., Curtea reținând, din aceasta, următoarele pasaje cu relevanță în speță:

"A. - Problema este ce facem?

J. - Păi, ce facem? Vis-a-vis de onorariu, ți-l dau săptămâna viitoare, că nu am (...) nu am! Nu am bani! Am câteva milioane în buzunar!

A. - Mai încet!

J. - Așa! Ă (...) Ce este de dat în partea ailaltă (...) stai să pun mâna pe niște bani! Eu am niște bani, da’ îi am băgați în treabă. (...)

A. - Ascultă-mă puțin! Ai să vezi tu, că dăm foarte puțin! (...)

J. - E OK! E OK! (...) Merg până la capăt, A. (...) Eu merg cu tine pe încredere!

A. - Deci, sută la sută, dar ce, nu spuneam eu!? Rămâne bătut în cuie! (...) Am discutat, inclusiv (...) să rămână și așa! (...)

J. - Păi, și asta e important, că până la urma urmei (...) (...) Degeaba plec bine de-aicea, că-mi fac ăia recurs! (...)

A. - Știi de ce? Pentru că (...) trebuie să mă bage pe mine la înaintare. Nu vrea să se știe. Nu-ți dai seama, că n-o să zică absolut nimica. (...) Știu, iubire, dar în momentu’ în care discut un lucru e bătut în cuie! (...) Da? Tu știi! Pe optișpe septembrie (...) Pe optișpe septembrie ori se îmbolnăvește ea special (...) Ai înțeles? Și se dă (...) Că el dacă-i zice: Nu intra!, nu intră!

J. - Păi și cu cine vine în locul ei la instanță?

A. - Îi dă termen pentru continuitate. (...) Pentru că magistratu’ e bolnav. Ai înțeles? (...) Și dă termen. (...) Dă termen (...) în octombrie (...) o dată (...) deci, dă termen la sfârșitu’ lunii octombrie. (...)

A. - În jur de(...)!

J. - Toată suma!

A. - Onorariu!

J. - Onorariu!?

A. - Da? Trebuiau săptămâna trecută!

J. - Păi, am zis că douăzeci! (...) Așa am zis (...) acuma(...)

A. - Octombrie sau noiembrie (...)

J. - Încă cincizeci!?

A. - Da! La sfârșit!

J. - Păi, se pronunță până atunci?

A. - După (...) la sfârșit, după (...)

J. - După (...)? Pronunțare (...)

A. - În ziua (...) (...) Ai înțeles?

J. - Îhm! (...) Judecarea la Curte (...) cum facem?

A. - Restul (...) La restul, am zis aproximativ (...) poate să fie încă (...) cincizeci .. dar .. o sută .. Ăsta durează aici aproximativ un an.

J. - Ăsta(...) primu’!?

A. - Primu’! (...) Da! Aproximativ un an! Deci, practic, tu ai nevoie repede de ăștia! Pentru că ăștia .. după un an! (...) Ai înțeles?

J. - Deci, o sută cu o sută și cincizeci, tu!? Nu?

A. - Numai că ăștia (...)

J. - Onorariul(...)!

A. - Atât (...) atât vreau! Ăștia (...) restul (...) ai timp în noiembrie, nu?

J. - Ăștia în septembrie zici!?

A. - Nu! Acum!

J. - Acuma? Luna asta?

A. - Da! Acum! Ăștia, octombrie sau noiembrie (...) (...) Da? Și restu’, ăștia, la sfârșit, peste un an!

J. - Nu pot să ți-i dau pe-ăștia în septembrie?

A. - Nu! Nu! Astea doar!

J. - Păi, nu știu dacă am de unde să-ți dau în august!

A. - În luna august (...) de săptămâna trecută! Sau măcar (...) sau măcar (...) căci el nu (...) nu discută decât așa! Și după aia (...)

J. - De douăzeci, hai să zic că am, da’ cincizeci n-am acuma, că rămân fără bani de motorină la echipament! Rămân fără bani de motorină și după aia nu mai am (...) nu mai am din ce să încasez! Că (...) vezi tu, eu lucrez din (...)

A. - Ascultă-mă! Douăzeci (...) (...) Stai să facem următorul lucru, că eu nu vreau să mă (...) Deci, douăzeci plus cinci mii, deci ăia care sunt ai mei .. (...) Înseamnă douăzeci și cinci (...) săptămâna asta!

J. - Să văd cum fac, cum scot!

A. - Ascultă-mă! Și douăzeci și cinci (...) în august! (...) La început! (...) Păi, da’ când? La sfârșit?

J. - N-am cum! La sfârșit!

A. - Sută la sută!? Și ăștia! Noiembrie!

J. - Da’ săptămâna asta n-am de unde să dau douăzeci și cinci! Deci, mai devreme de luni, marți, săptămâna viitoare, n-am de unde! (...) Păi, n-am de unde! Păi, ce vrei, mă? Să te mint? Să te mint (...) să zic: Da! Și după aia să nu răspund la telefon sau să zic că am plecat (...) să (...) să inventez ceva?

A. - Să nu-mi faci lucru’ ăsta, că (...) (...) Ai înțeles? (...) O sută, la sfârșit (...) (...) Dar trebuie să iei tu palpabil!

J. - Măi, nene, îi facem cash, colateral afară, unde vrei tu! În ce cont vrea (...) Deci, merge pe cont escrow, fără niciun fel de problemă! Pe numele la cine vrea (...) Pe mine nu mă interesează!

A. - Nu, nu, nu! Cash, nu! În mână (...) în buzunar! În (...) saltea (...) în .. Ăștia n-au nicio treabă!

J. - Da, mă, nu-i problemă! Da’ sută la sută să se îmbolnăvească pe optișpe! Că altfel nu-i dau! Nu se îmbolnăvește (...) a picat!

A. - Sută la sută! Ori ea se îmbolnăvește ori eu mă îmbolnăvesc!

J. - Păi, la tine e ușor! Da’ eu de unde (...) ce garanții am?

A. - Nu, nu, nu! Nu! Problema este că termenul va fi în octombrie! (...) Ea normal dădea termen la două săptămâni (...) și va fi la sfârșitul lunii octombrie (...) (...) Eu îmi depun delegația cu termen pe paișpe septembrie!

J. - Deci, eu vreau (...) eu (...) eu vreau să știu că e treaba făcută, s-o văd pe aia bolnavă pe optișpe!

A. - Bine! (...)

J. - Ai înțeles? Și eu fac rost de douăzeci și cinci de mii săptămâna asta! Luni, marți (...)

A. - Mai încet!

J. - Nu e, mă, nici dracu’! Ce-ai?! Așa (...) Eu fac luni, marți, rost de bani (...) așa (...) E OK! Și două sute ți-i dau la sfârșitul lui august, că n-am de unde!

A. - Minimu’ (...) Douăzeci și cinci! Eu din onorariul meu .. (...) Deci, rămâne să îmi dai tu onorariu’ meu (...) până când?

J. - În septembrie, în octombrie! Să-ți dau toată .. tot zece mii?

A. - Da! Poți să mi-i dai până în decembrie? (...)

A. - Îmi pare rău că nu pot să (...) Eu nu vreau să (...) Dar eu vorbesc printr-o tipă! Ă (...) Și nu (...) nu prea (...) o s-o cunoști, dar nu acuma! (...) E o tipă care vreau să-ți spun că e unsă cu toate alifiile!

J. - Eu vreau să știu că nu vine pe optișpe ea la instanță! Atât! Am văzut, după aia (...) Hai să-ți zic ceva! Eu după aia îți dau și toți banii!

A. - Mi se pare corect! (...) Luni rămâne bătut în cuie(...) (...) Deci, rămâne bătut, pentru că dacă nu rămâne bătut, pică absolut tot! (...) Deci, rămâne stabilit! Nu vreau să mai vorbim în telefon! (...) Trebuie să-i zic exact ce și cum!

J. - Ți-am zis, până marți, eu rezolv cu banii. Adică eu am de încasat zilele astea (...) mie poate îmi intră și astăzi. (...)

A. - Deci, vreau să știu că de chestia asta rămâne bătută în cuie.

J. - Rămâne bătut în cuie.

A. - Nu mai pleci și mă Iași ă (...) Vorba aia!

J. - Nu! (...) Deci, rămâne cu îmbolnăvirea, să facă pojar (...) Da? Pe optișpe.

A. - Da’ până atuncea (...)

J. - Până atuncea, îți dau banu’ (...) Îți dau (...) ce trebuie dat. (...)"

Făcând referire la următoarea întâlnire cu inculpata, care a avut loc în data de 01 august 2014, la aceeași terasă din apropierea Spitalului Budimex, martorul J. a relatat, în cuprinsul aceleiași declarații, următoarele fapte: la momentul respectiv, a reluat, cu inculpata A., discuțiile referitoare la sumele de bani pe care trebuia să le dea în vederea pronunțării unei soluții favorabile de către judecătorul Tribunalului București; la începutul discuției, i-a înmânat inculpatei, în copie, mai multe documente din dosar și i-a comunicat că nu deținea cei 50.000 euro, reprezentând prima tranșă din suma de bani pretinsă, în valoare totală de 200.000 euro;

în acest context, inculpata a susținut că persoanele prin care intervenise la judecător (vorbind de un bărbat nenominalizat, după ce, în discuția precedentă, făcuse referire la o femeie), despre care a afirmat că au intervenit și pentru eliberarea din arest preventiv a numitului K., nu acceptă această situație, cerându-i să facă rost de bani; atunci, el a propus să constituie o garanție bancară în valoare de 200.000 euro sau să ofere un imobil evaluat la aceeași sumă, dar inculpata i-a refuzat propunerea și i-a atras atenția că risca să fie considerat neserios; drept urmare, i-a făcut inculpatei o altă propunere, și anume să depună banii într-un cont bancar escrow, având termen de deblocare la data de 18 septembrie 2014; cu privire la această nouă propunere, inculpata i-a spus că, pentru "problema" lui, "nu se lucrează așa", exemplificând din nou cu situația numitului K., despre care a afirmat că a fost pus în libertate de către o instanță a Tribunalului București doar după ce a dat bani în avans; de asemenea, inculpata a afirmat că ea, ca persoană, reprezintă "garanția" în fața magistraților;

în consecință, i-a făcut inculpatei o altă propunere, pe care, în final, aceasta a acceptat-o, și anume să depună avansul de 50.000 euro într-o cutie de valori închiriată de ea la o bancă, menționând în acest sens BB., iar el să dețină cheia de la cutia respectivă, drept garanție, până la termenul din data de 18 septembrie 2014, când ar fi trebuit ca judecătorul L. să lipsească de la serviciu și până când urma să primească și alte "garanții" în sensul soluționării favorabile a dosarului său; la finalul discuției, a convenit cu inculpata ca ea să transmită ultima propunere și celorlalte "persoane implicate", context în care aceasta a făcut referire, pentru prima oară, la o persoană numită "EE." (n.r. inculpata D.), cu care, ulterior, i-a propus să se și întâlnească, afirmând că persoana respectivă era cea care ținea legătura cu judecătorul L.; de asemenea, au convenit ca, dacă și celelalte "persoane implicate" acceptau propunerea lui, cu privire la modalitatea de remitere a avansului de 50.000 euro, să se întâlnească în ziua de 07 august 2014, pentru a realiza acea activitate, urmând ca el să-i dea inculpatei, tot atunci, și o altă sumă de bani, ca parte din onorariul său.

Transcrierea înregistrării ambientale din data de 01 august 2014 (necontestată de inculpata A.) confirmă susținerile martorului J., Curtea reținând, din aceasta, următoarele pasaje cu relevanță în speță:

"(...) J. - Nu am niciun ban să-ți dau! Nu am acum niciun ban. Luni, marți, miercuri, săptămâna viitoare.

A. - Problema știi care este. (...) Ă .. tipu’ este foarte supărat. (...) Că el nu acceptă chestii de genu ăsta. Spre exemplu, acuma mi l-a pus în libertate pe K. (...) Deci, am discutat și toate lucrurile astea îl deranjează și eu nu pot, eu zic că nu (...)

J. - Da’ până la urma urmei, până pe optișpe mai e!

A. - Nu, puiule! (...) Noi trebuie să ju.., el vrea așa! Eu, dacă el vrea așa, întotdeauna ..

J. - Mă, A.! Eu am bănuți, ideea este următoarea, ideea este următoarea. Îmi intră zilele astea, dacă vrea, uite îi dau o garanție bancară, îi dau o garanție de două sute de mii. Îi dau o casă.

A. - Iubita, nu! El e prea șmecher ca să facă căcaturi de genu’ ăsta. Și crede-mă că eu, când m-am dus la el, tu ai zis de ceva, că tu ai venit la mine, nu te-am tras eu de mână! (...) Problema e că .. el nu .. Deci, mai ales acuma, crede chiar că ești neserios. (...) El vrea exact așa cum am stabilit noi. Și el .. m-a anunțat că nu va veni, că va fi bolnavă.

J. - Și eu ce garanție am, A., că îi dau o grămadă de bani? (...) O sută de mii sunt bani mulți mânca-ți-aș gura ta!

A. - Mai încet! Care o sută de mii?

J. - Să-i dau cinzeci acuma până în termen?

A. - Păi, n-am stabilit așa, cinzeci de mii?

J. - Cinzeci de mii.

A. - Păi și după aia ..

J. - Cinzeci de mii nu mai sunt bani pe vremea asta? (...) Dau cinzeci de mii și, dacă nu ..? A., dacă pe optișpe nu .. vine aia la termen? Eu ce-am făcut? (...) Hai să facem altceva. Vin, îți aduc onorariul tău săptămâna viitoare. (...) Vin cu cinzeci de mii. (...) Da? Îi punem pe un cont escrow, înțelegi? Avans la o casă, avans la un teren, avans la orice, îi pun pe un cont escrow și pe nouășpe, pe optișpe, ți i-am deblocat.

A. - Iubire, ascultă-mă puțin! Nu se lucrează așa. Iubire, îți zic ție lucrurile astea și n-am zis la nimeni. (...) Acum l-a pus în libertate, ieri a avut termen, l-a pus în libertate și săptămâna viitoare au fost. Omu’ .. ca să lucrez așa. Tu ai venit la mine, că eu prezint garanție. (...) E prea șmecher omu’ ca să ne facă. Iar, din păcate, dacă nu facem așa cum spune, eu nu te mai pot reprezenta. Clar! (...)

J. - Îi fac unde vrea el, pe Austria, pe Ungaria. Îi fac un LC pe Austria, pe Ungaria, cash colateral, garanție în cont, în ce cont vrea el. Pe bune acuma, eu .. hai ca să-ți zic ceva.

A. - Mai încet! (...) Înseamnă că tu .. eu vreau să știu, astea sunt condițiile. Dacă tu vrei, bine, dacă nu eu pot să-i zic ..

J. - Bă, A., eu vreau, eu vreau! Hai să-i duc .. deci, fii atentă? Îți dau ție onorariu săptămâna viitoare, îți dau onorariu și în optișpe, când am termen, când am văzut că n-a venit L. acolo, pac, ți-am dat banii!

A. - Nu face nimica, dacă tu nu-i dai ei banii, parte din banii ăștia, mai bine.

J. - Îi fac, îi fac garanție.

A. - Nu mă complic. (...) Iubita, tu habar n-ai despre ce om .. ce oameni sunt .. Deci? (...) Hai, să facem următoru’ lucru. (...) Ca să poți tu să ai, să ai .. încredere în mine. (...) Deci, ascultă-mă puțin! Îmi dai banii .. (...) Știe că banii sunt la mine. (...)

J. - Hai să facem altă șmecherie.

A. - Nu, nu, nu, ascultă-mă! Să știe că banii sunt la mine, eu mă duc, mă întâlnesc cu el, îi spun: Uite, banii sunt aicea, sunt la mine. El are, da, are mai multă încredere în mine. (...)

J. - Fii atentă ce-ți propun eu ție! (...) Așa, hai, să facem altceva. Simplu. Simplu, simplu.

A. - Nu mă lua cu banca, cu chestii, cu toate astea ..

J. - Nu bancă, nene, nu bancă, nu bancă. Sunt ăștia, firmele de securitate, cu transport valori (...) cum e Z.-ul, cum sunt ăștia de la W. și au seifuri dintr-alea de închiriat. Punem banii într-un seif amândoi, ții cheia la tine, fără niciun fel de problemă. Așa da! (...) Păi, nu, te duci tu și îi arăți! Și în aceeași zi îi punem într-un seif și să-i ai tu garanție și cheia e la tine.

A. - Eu nu știu în ce seif, habar n-am, n-am lucrat până acuma cu (...)

J. - Au și BB.-ul seifuri, te duci și închiriezi, dai buletinu’ (...) Plătești două sute de mii pe lună. (...) Adică, să știu și eu c-au ajuns la ăia ceva. Că, după aia, mă trezesc în .. Pățesc cum a pățit ăștia prin oraș. Că sunt, A., nu te supăra, eu sunt, nu sunt sceptic în ceea ce te privește, sunt sceptic privind relația ta cu .. (...)

A. - Să facem altceva. Putem să ne întâlnim cu tipa.

J. - Cu L.?

A. - Cu aia!

J. - Cu L., da, îi dau toți banii, trei sute de mii.

A. - Nu, nu, nu! L. nu știe .. Cu EE., cu tipa care se va duce la el. Ți-am povestit eu de ea. (...)

J. - Mă, da’ o știu eu p-aia? Vezi, eu te știu pe tine, mânca-ți-aș gura ta. Eu ți-o zic șmecherește, că ești fată șmecheră. Eu știu eu pe cineva? Mânca-ți-aș gura ta, eu te știu pe tine. Deci, îi pun .. Deci, dacă mă văd cu L., trei sute de mii îi pun toți banii.

A. - Nu. (...) Ea, ea a zis, ea nu și-a dat acceptu’ decât .. Deci, ea a zis că n-are bani ..

J. - Păi, ea dacă nu și-a dat acceptu’, eu pe ce dau?

A. - Iubire, habar n-ai despre ce vorbim, crede-mă! O să, o să te lămurești.

J. - Deci, până la urmă, de principiu, vrea?

A. - În momentu’ de interes, îți spui dacă ai avea un șef mare și tare și ar fi .. Ai pus vorbe la .. (...) Ce facem cu contractu’? Haide .. că trebuie să mă duc, să mă duc în seara asta și să-ți spun exact. Ea mi-a zis că douăzeci și cinci de mii, cincizeci de mii, a zis că .. (...) Douăzeci și cinci de mii și .. douăzeci și cinci. (...) Deci, cincizeci de mii (...).

J. - Mă, mi-e frică, A., mă, mânca-ți-aș gura ta, că eu m-am riscat să fac banii ăștia. Am făcut infracțiuni, am stat la pușcărie opt luni de zile. (...) Nu pot să dau aiurea, cai verzi pe pereți. A, dacă vine, vine L., L., pac, i-am dat pe loc! (...)

A. - Nu vrea să te .. Nu vrea să te cunoască. N-am discutat cu ea .. (...) Și ea mi-a zis așa, eu m-am dus pe altă cale. (...) Nu, ascultă-mă! Vreau să plec în concediu după ce rezolv recursu’ cu K. (...) Are la Tribunal. Am fost .. de a pus cererea și acuma are recursu’ la Curtea de Apel. (...) Și, și aș vrea să .. o depun marți (...)

J. - Deci, eu, luni, marți, nu am de unde să-ți dau. (...) Deci, joi bătut în cuie, joi bătut în cuie, îți dau onorariu. Dar vis-a-vis de ăia gândește-te la o formulă.

A. - Nu .. te rog frumos. Eu n-am cum să mă duc, tu, dacă e, săptămâna viitoare, să-mi faci rost de ăia cincizeci de mii.

J. - Băi, nene, eu fac rost de ăia cincizeci de mii, da’ nu dau pe vorbe eu bani. (...)

A. - Dar îți spun serios. (...) Eu nu știu cum e cu cutia de valori, că nu știu.

J. - Bă, nene, cutie de valori la BB. (...) Mă duc eu, o deschid eu pe numele meu. (...) Sau pe, o deschizi tu pe numele tău. (...) Ca să am și eu garanție, să ai și tu garanție, pe numele tău. (...) O deschizi pe numele tău. (...) Frumos! Merg cu tine la cutie, că avem voie să intrăm la cutie. (...) Ă .. Băgăm banii în cutie, cincizeci de mii.

A. - Da!

J. - Așa! Am luat cheia de la cutie, că eu nu pot să intru la cutie fără tine, sub nicio formă. Ai înțeles? Și, pe optișpe, când s-a făcut treaba (...) Pac! Am .. Ia, A., cheia! OK! E cea mai simplă așa! Nu-i bine așa?

A. - Și dacă nu vrea? Dacă vrea cel puțin să aibă palpabil ceva în mână?

J. - Păi, palpabil, nu-s la tine mă? Nu-s la mine! (...) Ascultă-mă! Ideea (...) ideea e următoarea (...) asta e cea mai bună formulă! Ai deschis cutia de valori pe numele tău la BB., este unu’ chiar în rond acolo, la (...) la Victoriei. (...) Pac! Frumos, mergem amândoi (...) am pus banii în cutie, ți-am luat cheia (...) îți dau cheia pe optișpe! Că eu așa îi dau un LC de două sute de mii, fără niciun fel de problemă! (...) Și ți-am dat acum, în august (...) Pac! Ți-am dat ăia, i-am pus în cutie și (...) sănătate! (...) Și pot să pun, dacă-mi ajută Dumnezeu, până (...) până în optișpe septembrie, îți pun și diferența, cincizeci. (...) Eu știi ce vreau să (...) (...) Să nu vină aia pe optișpe la termen (...) așa (...)

A. - Și tre’ să dea termen! Am înțeles!

J. - Să dea termen la sfârșitu’ lu’ octombrie și la sfârșitu’ lu’ octombrie să știu și eu că au ajuns la ea ceva (...) Nu știu, să facă un ceva cu pixu’, un (...) ceva (...) ceva!

A. - Nu, măi, termină! Că dacă nu vine, nu te interesează pe tine dacă au ajuns sau n-au ajuns! (...) Gata, am înțeles! Săptămâna viitoare (...) Deci, fii atent! Eu mă duc în seara asta (...) dacă omu’ vrea să-i duc luni sau să-i arăt luni, marți, ce zic?

J. - Nu am luni, marți! (...) Spre sfârșitu’ săptămânii, când îți aduc onorariu’! Păi, ce să-ți aduc, vrăjeli? (...)

A. - Nu! Vreau să rezolv toate problemele până plec în concediu!

J. - Deci, săptămâna viitoare eu îți pun în casetă cincizeci de mii!

A. - Și onorariu’? (...) Vreau să fie în aceeași zi! Când anume? Ca să nu ne mai(...)

J. - În a (...) joi! Joia viitoare!

A. - Joia viitoare? (...) La ce oră?

J. - La ora asta! Că mergem la BB. împreună! Îi depunem în casetă! Ăia! Și onorariu’ ți-l dau separat!

A. - Fii atent! Dacă nu acceptă chestia asta, eu te sun mâine! (...) Nu, te sun și să ne întâlnim (...) Dacă nu te sun, înseamnă că e OK! (...) Deci, joi rămâne stabilit!"

Cu privire la faptele petrecute la data de 07 august 2014 (într-o zi de joi), martorul J. a făcut, în declarația analizată, următoarele afirmații, reținute de Curte a fi drept relevante: la data respectivă, în jurul orei 11:30, s-a întâlnit, la o terasă din apropierea sediului BB. - Universitate, cu inculpata A., care era însoțită de o femeie necunoscută lui, pe care aceasta i-a prezentat-o drept prietena sa, CC. (n.r. martora CC.); i-a spus inculpatei că avea asupra lui doar suma de 30.000 euro (primită de la organele de urmărire penală), din avansul de 50.000 euro cu privire la care conveniseră să fie depus în cutia de valori deschisă pe numele ei la BB. - Universitate; amândoi au convenit ca, din cei 30.000 euro, suma de 25.000 euro să fie depusă în cutia de valori, iar suma de 5.000 euro să-i fie remisă inculpatei, cu titlu de parte din onorariu; referitor la diferența de 25.000 euro (din avansul de 50.000 euro), au convenit ca el să o remită, în data de 11 august 2014, prietenei inculpatei, în condițiile în care aceasta din urmă a susținut că, în ziua respectivă, ea urma să fie plecată din București; în cursul discuțiilor, a reiterat, față de inculpată, faptul că suma de 25.000 euro, remisă în acea zi în modalitatea convenită, era dată pentru obținerea unei soluții favorabile în dosarul aflat pe rolul Tribunalului București, aceasta confirmându-i că soluția va fi în modul dorit de el; în continuare, împreună cu inculpata și prietena acesteia, au intrat în sediul BB. - Universitate, așezându-se, la rând, la căsuțele de valori; înainte ca inculpatei să îi fie permis accesul la căsuța de valori în baza bonului de ordine pe care aceasta îl ridicase anterior, el i-a înmânat un plic în care se afla suma de 30.000 euro, iar inculpata a introdus acel plic în geanta personală; după aproximativ 10 minute, în sediul băncii, au intrat organele de urmărire penală, inculpata fiind depistată, în flagrant, având asupra sa suma de 30.000 euro, primită de la el în condițiile anterior menționate.

Instanța de fond a menționat că din procesele-verbale, între care și cel de constatare a infracțiunii flagrante, semnat fără obiecțiuni, inclusiv de inculpata A. și planșele fotografice întocmite de către organele de urmărire penală, rezultă următoarele aspecte faptice, cu relevanță în speță, datând din 07 august 2014, care confirmă susținerile martorului J.: suma de 30.000 euro, pusă la dispoziție de către organele de urmărire penală, în 60 bancnote din cupiura de 500 euro, cu serii consemnate, a fost înmânată martorului respectiv; acesta a fost identificat apoi, în compania inculpatei A. și a martorei CC., în sediul BB. - Sucursala Universitate; fiind întrebată despre motivul prezenței sale în acea locație, inculpata a afirmat că se afla acolo pentru a depune într-o casetă de valori o sumă de bani; fiindu-i solicitate informații cu privire la cuantumul și proveniența sumei respective, inculpata a scos, din geanta pe care o avea asupra sa, un plic de culoare albă, în interiorul căruia se aflau cele 60 bancnote din cupiura de 500 euro, cu seriile anterior consemnate; referitor la suma de 30.000 euro, găsită asupra sa, inculpata a susținut că a primit-o, în cursul aceleiași zile, cu puțin timp înainte de a intra în sediul băncii, de la martorul J., precizând că 5.000 euro reprezentau onorariul de avocat, plătit de acesta pentru acordarea de asistență juridică într-un dosar penal aflat în curs de judecată pe rolul Tribunalului București, iar 25.000 euro reprezentau suma primită, de la aceeași persoană, cu titlu de împrumut, pentru achitarea unor cheltuieli legate de executarea silită a unui imobil ce îi aparținea; inculpata a prezentat organelor de urmărire penală două contracte de închiriere a două casete de valori la BB. - Sucursala Universitate și două chei aferente acestora.

Cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală, realizată chiar la data constatării infracțiunii flagrante, martora CC. a relatat următoarele aspecte: inculpata A., care era prietena sa, se afla într-o situație financiară precară, imobilul în care locuia fiind scos la licitație în cadrul unei proceduri de executare silită, iar aceasta a încercat să facă rost de bani de la diverși clienți, între aceștia fiind, conform spuselor sale, și bărbatul cu care urmau să se întâlnească în ziua respectivă; în ziua precedentă, a însoțit-o pe inculpată la BB. - Sucursala Universitate, unde aceasta a încheiat, pe termen de o lună, contracte de închiriere pentru două căsuțe de valori, spunându-i martorei că a împuternicit-o să aibă acces la una dintre acele căsuțe, cu argumentul că ea urma să plece din București în zilele următoare; în seara aceleiași zile, inculpata i-a comunicat însă, în cursul unei convorbiri telefonice, că a omis să o treacă drept împuternicit și, drept urmare, i-a solicitat ca, în ziua următoare, să o însoțească la bancă; la data de 07 august 2008, s-a deplasat, împreună cu inculpata, la banca respectivă, unde au efectuat formalitățile prin care era împuternicită să aibă acces la una dintre cele două cutii de valori, iar apoi au mers la o terasă din apropiere, unde a apărut un client al inculpatei, pe nume "J.", cu care aceasta a discutat pe un ton foarte scăzut, astfel că nu a putut auzi conversația lor; ulterior, au intrat în bancă, pentru a depune, în casetele de valori, o sumă de bani, a cărei proveniență nu o cunoștea, însă, anterior realizării acestei operațiuni, au intervenit procurorii și ofițerii de poliție judiciară.

S-a mai reținut că, încă din prima declarație formulată în fața organelor de urmărire penală, în calitate de persoană suspectă, la data prinderii în flagrant, 07 august 2014, inculpata A. a recunoscut, în totalitate, săvârșirea faptei, făcând următoarele afirmații, care confirmă susținerile martorilor J. și R. și ale inculpatului Q., autenticitatea înregistrărilor obținute prin supravegherea tehnică, precum și aspectele constatate cu ocazia prinderii ei în flagrant: l-a cunoscut pe Q., zis "S. ", văr primar al fraților "P." și "N.", la sfârșitul anului 2011, stabilind cu acesta o relație caracterizată prin amiciție și respect; la sfârșitul lunii iunie 2014, a fost contactată de acesta, care i-a spus că o bună prietenă a sa avea, la rândul ei, un prieten implicat într-un dosar penal, fiind interesat de serviciile unui avocat; după câteva zile, s-a întâlnit cu Q., căruia i-a solicitat mai multe informații, iar acesta i-a spus că prietenul prietenei sale dispunea de bani și era interesat să găsească un avocat bun, care "să îi facă treaba în dosar";

încă de la momentul acelei discuții, ea a înțeles că era căutat un avocat care să nu fie doar pregătit, ci și, prin "relațiile avute la nivelul instanțelor judecătorești", să-i "garanteze" clientului "o soluție favorabilă"; în continuare, Q. a sunat-o pe prietena sa, zisă "DD." (n.r. martora R.), stabilind să se întâlnească toți trei, în jumătate de oră, la un restaurant din zona Trafic Greu, fapt care s-a și întâmplat; cu ocazia acestei întâlniri, "DD." i-a explicat că prietenul său era o persoană cu posibilități financiare și se afla în căutarea unui avocat care să-i "rezolve" problema dosarului penal, urmând să-i comunice informații suplimentare cu ocazia unei noi întâlniri; ei i-a fost clar, chiar la acel moment, că respectivul client dorea să angajeze un avocat care să îi "garanteze" o soluție favorabilă în dosarul său, inclusiv prin intervenția la judecătorii ce urmau să soluționeze cauza respectivă; de altfel, "DD." i-a și spus că prietenul său era dispus să plătească 250.000 - 300.000 euro, bani din care și persoana respectivă urma să ia o parte, de 50.000 euro;

în aceste condiții, s-a arătat interesată de continuarea discuțiilor referitoare la problema acelui dosar penal, stabilind ca, la o întâlnire ulterioară, "DD." să îi dea mai multe informații; la începutul lunii iulie 2014, s-a reîntâlnit cu Q. și "DD." la terasa "You&Me" din apropierea Spitalului Budimex, ocazie cu care cea din urmă i-a spus că pe prietenul său îl chema "Ș." și era cercetat pentru infracțiuni de evaziune fiscală și spălare de bani, iar ea i-a cerut să-i comunice numele complet al acestuia, numărul dosarului în care era cercetat și, eventual, să-i pună la dispoziție o copie a rechizitoriului; cu ocazia aceleiași întâlniri, Q. a prezentat-o interlocutoarei lor ca fiind cea care "l-a scos pe N. afară", afirmație față de care ea nu a adoptat o poziție de negare; din această afirmație, ea a înțeles și a acceptat că Q. a prezentat-o ca fiind "un avocat care are relații la instanțele judecătorești"; acesta i-a făcut acea prezentare întrucât era interesat să obțină și el o parte din banii pe care clientul urma să îi dea, în condițiile în care "obținea o soluție favorabilă";

înainte de această întâlnire cu "DD.", a discutat, doar cu Q., despre suma pe care ea urma să o solicite și, respectiv, despre suma care i-ar fi revenit însoțitorului său, stabilind, în considerarea sumei de bani la care făcuse referire "DD." în discuția anterioară, să ceară, având în vedere și complexitatea dosarului, suma de 200.000 euro, din care urma să-i dea lui Q. aproximativ 20.000-30.000 euro; cu ocazia aceleiași întâlniri, însoțitorul său a povestit că O., zis "P.", nu a vrut să dea 50.000 euro, pentru a fi eliberat în dosarul în care era arestat preventiv, deși dispunea de sume importante de bani; ea nu a intervenit în această discuție, dar a menționat, la un moment dat, că făcea parte din "clanul N., P., S.", referindu-se la faptul că fusese trimisă în judecată de DIICOT, pentru grup organizat și favorizarea infractorului, în același dosar în care erau trimiși în judecată și frații "N., P."; la finalul acestei întâlniri, a făcut schimb de numere de telefon cu "DD.", stabilind să discute pe această cale, pentru a programa o întâlnire cu prietenul celei din urmă; a doua zi, la aceeași terasă din apropierea Spitalului Budimex, s-a întâlnit cu Q.

și cu "DD.", ocazie cu care aceasta i l-a prezentat pe numitul J. ca fiind prietenul interesat de serviciile sale, despre care anterior afirmase că se numea "Ș."; îl cunoștea pe sus-numitul din anul 2013, când era cercetat într-un dosar penal în stare de arest preventiv, întrucât ea acorda asistență juridică unui alt inculpat din același dosar; J. i-a spus că, întrucât nu a dorit ca numele lui să apară în discuțiile anterioare, i-a cerut lui "DD." să îi dea un nume fictiv; cu ocazia acelei întâlniri, J. i-a dat detalii cu privire la dosarul său penal, în care fusese trimis în judecată de DNA pentru infracțiuni de grup organizat și înșelăciune, spunându-i că dosarul respectiv se afla pe rolul Tribunalului București, la judecătorul L.;

în momentul când acesta a făcut referire la numele acelui judecător femeie, ea a zâmbit și a spus că o cunoștea, caracterizând-o drept "o drăguță", iar Q. a precizat că era prietena sa, fapt pe care, deși nu era real, nu l-a contrazis; ca urmare a întâlnirii cu J. și pe baza discuțiilor purtate cu acesta și, anterior, cu Q. și "DD.", i-a fost reconfirmată ideea, pe care ulterior a acreditat-o la rândul său, că ea era "avocatul cu relații" pe care cel dintâi îl căuta pentru a-i soluționa în mod favorabil dosarul, prin intervenția la judecătorul cauzei, în schimbul unor sume de bani; cu toate acestea, atunci când ea a făcut referire la suma de bani menționată de "DD.", J. doar a zâmbit, fără a-i confirma dacă era dispus să ofere suma respectivă; cu ocazia aceleiași întâlniri, s-a discutat și situația juridică a fraților O.

și M., dar nu și-a amintit dacă ea sau Q. au făcut vorbire despre faptul că celui dintâi i s-au solicitat bani pentru a fi pus în libertate, însă acesta nu a vrut să-i dea; și-a amintit însă că, referitor la M., ea a făcut afirmația că a fost pus în libertate, la Înalta Curte, de un "complet blând"; la finalul acestei întâlniri, a făcut schimb de numere de telefon cu J., convenind să se întâlnească din nou în zilele următoare, pentru a continua discuțiile; după aproximativ 10 zile, pe la mijlocul lunii iulie 2014, s-a întâlnit, din nou, cu J., în aceeași locație, unde, la cererea expresă a acestuia, nu au mai fost prezenți Q.

și "DD."; la această întâlnire, discutând despre situația dosarului penal, ea i-a spus lui J. că a discutat cu judecătorul L., fapt care nu era adevărat și că acel judecător nu a fost de acord să primească vreo sumă de bani, pentru a pronunța o soluție care să îi fie favorabilă, intenționând să pronunțe în ceea ce îl privește condamnarea la o pedeapsă cu executare; de asemenea, l-a mințit pe interlocutorul său că judecătorul L. a spus despre el că avea un comportament arogant în sala de judecată, dar era un bărbat frumos; pe de altă parte, i-a vorbit acestuia despre o nouă "intervenție" a sa la același judecător, pentru a-l determina să pronunțe o soluție favorabilă, spunându-i că urma să se întâlnească cu acesta în cursul aceleiași zile;

în acest context, ea a avansat suma de 200.000 euro, ce fusese precizată de la început de "DD.", dar pe care J. nu o confirmase încă, drept "bază de discuție", suma respectivă trebuind remisă de acesta, în scopul intervenției la judecător, pentru a-i soluționa favorabil dosarul; i-a spus interlocutorului său că, dacă judecătorul accepta "intervenția", probabil el trebuia să dea un avans din suma totală de 200.000 euro, înainte de termenul de judecată din data de 18 septembrie 2014, iar acesta s-a declarat de acord să plătească un avans de aproximativ 20.000 - 30.000 euro, menționând însă că dorea "garanții" ale realizării acelei "intervenții" și, de asemenea, că dorea să se întâlnească personal cu judecătorul; i-a explicat că acest ultim fapt nu era posibil, dar i-a promis că va încerca să-i ofere, în zilele următoare, alte "garanții", în urma discuțiilor cu judecătorul; cu ocazia aceleiași întâlniri, a discutat cu J.

și despre onorariul său de avocat, distinct de sumele solicitate de ea ca "preț al intervenției" sale la judecătorul cauzei, stabilind ca acesta să fie în sumă de 10.000 euro, fără a încheia însă contract de asistență juridică și fără a fi semnată de către client vreo împuternicire; la despărțire, i-a spus lui J. că, la momentul următoarei întâlniri, îi va comunica, în concret, "condițiile" judecătorului L., dacă acesta era de acord să pronunțe o soluție favorabilă; următoarea întâlnire cu J. a avut loc după încă aproximativ o săptămână, de această dată la "Hanul Berarilor" din apropierea Curții de Apel București, ocazie cu care i-a comunicat interlocutorului său că, deși judecătorul L. nu și-a dat acordul, ea a găsit o soluție de "a interveni" la același judecător, printr-o altă persoană, numita "EE." (inculpata D.), pe care o cunoscuse în acea perioadă, aceasta având influență asupra judecătorilor din cadrul Tribunalului București printr-o altă persoană, caracterizată drept "foarte influentă", care era "un fel de șef al judecătorilor, inclusiv al judecătorului L.";

în acest context și pentru scopul anterior menționat, respectiv pronunțarea unei soluții favorabile pentru J., ea a scris pe o hârtie suma totală pe care acesta trebuia să o dea, și anume 200.000 euro, scriind, pe aceeași hârtie, și tranșele în care urma să o plătească, astfel: 25.000 euro, până la sfârșitul lunii iulie 2014, 25.000 euro, până la sfârșitul lunii august 2014, 50.000 euro, în octombrie-noiembrie 2014 și restul de 100.000 euro după pronunțarea de către judecător a soluției convenite; interlocutorul său și-a dat acordul să plătească suma totală solicitată, dar a susținut că nu putea să dea 25.000 euro în luna iulie 2014, fiind dispus însă să remită 50.000 euro până la termenul din data de 18 septembrie 2014, cu condiția să obțină "garanții" că judecătorul L.

îi va soluționa în mod favorabil dosarul, cerând ca acesta să lipsească la termenul respectiv și să fie stabilit un alt termen, mai lung, spre sfârșitul lunii octombrie 2014; la aceste solicitări ale lui J., ea i-a spus că, dacă va da avansul de 50.000 euro, va primi "garanțiile" dorite și că acel avans, care era "o condiție obligatorie", trebuia plătit până la termenul din data de 18 septembrie 2014; ea însăși a rupt foaia de hârtie pe care a scris sumele de bani și modalitatea de plată, în tranșe, iar fragmentele au rămas asupra sa, dorind astfel să nu existe urme ale celor discutate; pe la mijlocul lunii iunie 2014, a cunoscut-o pe numita "EE." (identificată în persoana inculpatei D.), prin intermediul prietenei sale (martora HH.), iar aceasta s-a prezentat ca fiind o persoană care putea "să rezolve orice fel de dosare la instanțele de judecată și la parchete", motivându-și acea susținere prin faptul cunoașterii de către ea a unui "bărbat foarte influent, care lucra în serviciile secrete", al cărui nume nu l-a precizat, afirmând însă că "mai sus de el nu mai există nimeni" și că acesta putea interveni, pentru "rezolvarea dosarelor", în maniera dorită, contra unor sume de bani, la magistrații competenți;

în acest context, anterior întâlnirii cu J. de la "Hanul Berarilor", a discutat cu "EE.", căreia i-a relatat situația juridică a acestuia, întrebând-o dacă putea interveni în favoarea lui, prin bărbatul respectiv, la judecătorul L.; "EE." i-a spus că acel bărbat "putea să facă orice", fiind de acord ca ea să facă, pe lângă acesta, demersurile corespunzătoare, urmând să-i dea ulterior detalii; ea i-a comunicat "lui EE." suma de bani pe care o oferea J., și anume 200.000 euro, cu care aceasta a fost de acord, fără a discuta însă, la momentul respectiv, despre modul în care urmau să împartă banii și tranșele în care trebuiau achitați; cu toate acestea, "EE." i-a garantat că "persoana influentă" la care făcea referire va rezolva, în mod favorabil, dosarul lui J., prin "intervenția" la judecătorul L.; ca atare, modalitatea de achitare a sumei de 200.000 euro, pe care ea i-a comunicat-o lui J., cu ocazia întâlnirii de la "Hanul Berarilor", a fost inițiativa sa personală, întrucât "EE." nu îi comunicase încă rezultatul demersurilor sale pe lângă "persoana influentă", inculpata motivându-și această acțiune prin faptul că se afla într-o situație financiară precară, având casă scoasă la licitație, pentru recuperarea unui împrumut cu garanție ipotecară; după alte câteva zile, s-a întâlnit din nou cu J., la terasa "You&Me" din apropierea Spitalului Budimex, crezând că acesta îi va aduce prima tranșă de 25.000 euro, astfel cum ea îi solicitase la întâlnirea precedentă; interlocutorul său i-a comunicat însă, pe de o parte, că nu a putut să facă rost de acea sumă, iar, pe de altă parte, că el nu avea încredere să dea banii care îi fuseseră ceruți, dorind o "garanție" imediată;

în acest context, J. i-a propus să îi remită avansul de 50.000 euro, fie într-un cont bancar, fie printr-un cash colateral, operațiuni cu care ea nu a fost de acord, fie prin depunere într-o cutie de valori pe care ea urma să o închirieze la BB., spunându-i că, după depunerea banilor în această modalitate, cheia cutiei de valori urma să rămână la el, drept "garanție", până la termenul din data de 18 septembrie 2014, când urma să primească și celelalte "garanții" solicitate (lipsa judecătorului L. de la serviciu și acordarea unui alt termen de judecată la sfârșitul lunii octombrie 2014); cu aceeași ocazie, J. i-a spus că, odată cu remiterea avansului de 50.000 euro, urma să îi dea și onorariul de avocat convenit; ea nu i-a dat un răspuns imediat cu privire la modalitatea propusă de remitere a avansului de 50.000 euro, urmând să-i comunice telefonic dacă o accepta, dacă persoanele implicate erau de acord; la despărțire, a stabilit cu interlocutorul său ca, dacă acea modalitate de remitere a banilor era acceptată, operațiunea respectivă urma să se realizeze în următoarea zi de joi, respectiv la data de 07 august 2014;

în acest context, la data de 01 august 2014, fiind însoțită de martora HH., s-a întâlnit, la restaurantul "Anca", cu "EE.", care i-a confirmat că "persoana sa influentă" "va rezolva în sens favorabil" problema dosarului penal al lui J. și i-a cerut să continue demersurile față de acesta, pentru a obține avansul pe care ea îl solicitase, de 50.000 euro; drept urmare, la data de 06 august 2014, l-a contactat telefonic pe J., pentru a confirma întâlnirea din ziua următoare, stabilită a se realiza în zona BB. - Universitate; la aceeași dată, ea a deschis, la BB. - Universitate, două cutii de valori, în care intenționa să depună avansul de 50.000 euro și, respectiv, onorariul său de 10.000 euro; la data de 07 august 2014, împreună cu prietena sa, CC., a ajuns, mai devreme de momentul întâlnirii stabilite, la sediul BB. - Universitate, unde a dat împuternicire acesteia pentru cutia de valori unde intenționa să depună suma stabilită drept onorariu;

în continuare, ea și prietena respectivă s-au întâlnit, la o terasă din apropiere, cu J., care i-a spus că avea asupra lui doar suma de 30.000 euro, ce includea și jumătate din onorariul său, de 5.000 euro, promițându-i că, în următoarea zi de luni, îi va da și diferența de 25.000 euro, din avansul de 50.000 euro; întrucât ea i-a comunicat acestuia că, în ziua respectivă, nu se afla în București, au convenit ca diferența de 25.000 euro să-i fie remisă, la acel moment, prietenei sale; a intrat, împreună cu J. și CC., în sediul BB. - Universitate, iar, când stăteau la rând, la căsuțele de valori, cel dintâi i-a dat un plic cu bani, spunându-i că erau 30.000 euro, plic pe care ea l-a introdus în geanta personală; după aproximativ 10 minute, au apărut organele de urmărire penală, care au găsit asupra sa suma de 30.000 euro, primită de la J.

în condițiile anterior menționate.

Fiind audiată în mod nemijlocit de către Curte, cu privire la faptele reținute în actul de sesizare în ceea ce o privește, inculpata A. (de profesie avocat) a făcut, la termenul din data de 20 aprilie 2016, în prezența apărătorului ales care i-a asigurat asistența juridică, următoarea declarație: "După ce am luat cunoștință de faptele menționate în actul de trimitere în judecată și de drepturile procesuale, precizez că solicit să fiu judecată conform procedurii simplificate, în condițiile în care recunosc în întregime faptele de care sunt acuzată, în modalitatea prezentată în actul de sesizare și nu contest probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fiu judecată numai pe baza acelor probe. (...) Recunosc că, în perioada iulie - august 2014, am pretins de la numitul J. suma totală de 200.000 euro, ce urma a-mi fi plătită de către acesta în trei tranșe, de 50.000 euro, 50.000 euro și, respectiv, 100.000 euro și am acceptat promisiunea aceleiași persoane de a-mi remite suma de bani anterior menționată, promițând acesteia că, în schimb, voi interveni pe lângă judecătorul L. de la Tribunalul București, care judeca în fond cauza privindu-l pe sus-numitul, în vederea pronunțării unei pedepse cu suspendarea executării, iar, la data de 07 august 2014, am primit de la aceeași persoană, din suma de 200.000 euro, în scopul anterior menționat, suma de 25.000 euro. (...) Am săvârșit fapta din cauza unor probleme financiare proprii, întrucât, la momentul respectiv, aveam casa pusă sub sechestru, era pornită o executare silită, trebuia să restitui un credit de 40.000 euro și nu aveam suficienți bani pentru a-mi acoperi datoria." .

De asemenea, fiind audiată de Curte, cu privire la faptele de care a fost acuzată inculpata D., inculpata A. a făcut, în declarația suplimentară de la termenul din data de 15 iunie 2016, formulată în prezența aceluiași apărător ales, următoarele afirmații, cu relevanță pentru fapta analizată: "(...) eu am cerut numitului J. suma de 200.000 euro, pentru a interveni la judecătorul L. de la Tribunalul București, în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru acesta, astfel cum am recunoscut în precedenta declarație dată în fața instanței.

După ce eu i-am cerut suma de 200.000 euro sus-numitului, i-am spus inculpatei D. nu că eu am cerut acei bani, ci că numitul J. este dispus să plătească, pentru o soluție favorabilă la Tribunalul București, chiar și suma de 200.000 euro. Atunci, inculpata D. mi-a spus: este OK, o să o rezolvăm și pe asta, dar mai întâi să îl rezolvăm pe E.. În mod sigur, acest lucru mi-a fost spus de către inculpata D. anterior datei de 07 august 2014. După data de 07 august 2014, inculpata D. a venit în fața blocului meu (..) și mi-a cerut să merg la numitul J.

și să îi cer acestuia suma de 50.000 euro, spunând că omul ei vroia să îl rezolve atunci, în sensul de a interveni, pentru o soluție favorabilă, la judecătorul de la Tribunalul București. Arăt că eu nu m-am dus la numitul J. și nici nu i-am transmis pe altă cale cererea inculpatei D.. (..) Când i-am cerut numitului J. suma de 200.000 euro, nu am avut în vedere inițial ajutorul inculpatei D., în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru acesta. Ulterior acestei fapte proprii, dar anterior datei de 07 august 2014, am purtat cu inculpata D. discuția deja relatată, când i-am pomenit acesteia despre sus-numitul, iar ea mi-a spus: o să-l rezolvăm, dar mai întâi să îl rezolvăm pe E..

La momentul când inculpata D. a făcut această afirmație, aceasta îmi spusese deja că putea să intervină la judecători, întrucât se afla în plină desfășurare evenimentul referitor la fiul inculpatului E.. Cu privire la fapta mea, mențin declarațiile anterioare, inclusiv cele din faza de urmărire penală. Tot anterior datei de 07 august 2014, i-am spus numitului J. despre inculpata D.. În concret, i-am spus acestuia că eu cunosc o persoană, pe care am și nominalizat-o, pomenind numele "EE.", care îl poate ajuta să obțină o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei la Tribunalul București, în contul celor 200.000 euro ceruți de mine" .

Raportat la probatoriul anterior prezentat, Curtea a constatat vădit nefondată apărarea inculpatei (expusă cu ocazia dezbaterilor de la termenul din data de 15 iunie 2016), în sensul săvârșirii faptei fără vinovăție [situație invocată de apărare drept temei de achitare, conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.], pe motiv că nu a avut intenția comiterii acesteia, întrucât nu i-a aparținut inițiativa faptei, ci a fost determinată la a o săvârși de martorii colaboratori R. și J., folosiți de către organele de urmărire penală ca agenți provocatori, fără a căror intervenție ea nu ar fi comis fapta respectivă.

Instanța de fond a reținut că probatoriul cauzei dovedește, în afara oricărui dubiu, că inculpata A. a luat, în mod liber, în absența oricărei acțiuni provocatorii, hotărârea săvârșirii faptei, pe care și-a format-o înainte de întâlnirea cu martora R. (din data de 04 iulie 2014) și, respectiv, de prima întâlnire cu martorul J. (din data de 05 iulie 2014), relevante, în acest sens, fiind discuțiile sale (necontestate) cu inculpatul Q., pe care, la data de 27 iunie 2014, l-a întrebat, în mod explicit, dacă clientul pe care i-l propunea avea bani, în contextul în care ea se plângea de lipsa resurselor financiare, pentru ca, primind un răspuns afirmativ, să-i spună interlocutorului său, la data de 01 iulie 2014, printr-o expresie neechivocă, "hai să facem bani", întrucât "Zii tu, nu sunt eu fată deșteaptă?".

De asemenea, declarația inculpatului Q. a confirmat realizarea, anterior întâlnirii, în trei, cu martora R., a unei înțelegeri frauduloase între el și inculpata A., în executarea căreia acesta și-a asumat rolul de a o prezenta pe cea din urmă drept un "avocat cu relații", care "l-a dat pe N. afară" (cu referire la eliberarea din arest preventiv a lui M., zis "N."), însă nu și pe " P." (n.r. O., zis "P."), care "nu a băgat mâna în buzunar", deși "n-are să dea cincizeci de mii să scape, ă?", pentru a crea astfel interlocutoarei convingerea că inculpata avea, în mod real, posibilitatea de a influența, contra unor sume mari de bani, hotărâri ale judecătorilor în cauze de natură penală.

Existența acestei înțelegeri, stabilită mai înainte de întâlnirea cu martora R., rezultă chiar din replici neechivoce ale inculpatei A., care, întâlnind-o pe acea martoră la data de 04 iulie 2014, i s-a adresat însoțitorului său (inculpatul Q., zis "S.") cu expresia: "Zi, mă, S.! (...) Nu-i așa, cea mai tare avocată", confirmarea acestuia venind imediat: "Păi, să știi că ești", pentru ca, la prima întâlnire cu martorul J., din data de 05 iulie 2014, același însoțitor să reacționeze prompt atunci când inculpata a aflat, la întrebarea sa, de la acel martor, identitatea magistratului care îl judeca, afirmând, în mod calculat spontan, cu referire la judecătorul L., "Prietena ta!".

S-a arătat că, pe de altă parte, teza determinării, printr-o pretinsă provocare, la săvârșirea faptei, este contrazisă, mai presus de orice îndoială rezonabilă, chiar de afirmații din declarațiile inculpatei înseși, care, având calitatea de avocat, era pe deplin conștientă de semnificația lor, la momentele când le-a exprimat într-un mod lipsit de orice echivoc, relevante, sub aspectul în discuție, fiind următoarele:

- "la finalul discuției (n.r. din data de 05 iulie 2014, când a avut loc prima întâlnire cu martorul J."), eu făcând referire la suma de bani, în raport de ce spusese DD., acesta a zâmbit și a spus doar că DD. vorbește mult, neconfirmându-mi la acel moment dacă este dispus să ofere sumele de bani." (conform declarației din faza de urmărire penală, datând din ziua prinderii în flagrant, 07 august 2014);

- "la această întâlnire (n.r. din data de 15 iulie 2014), raportat la situația dosarului penal în discuție, al numitului J., i-am spus acestuia că am discutat cu judecătoarea L. (aspect nereal de altfel) și că respectiva nu a fost de acord să primească vreo sumă de bani pentru a-i pronunța o soluție favorabilă și că dorește să îi dea o condamnare cu executare. (...) În continuare, am reiterat lui J. despre o nouă intervenție a mea la judecătoarea L. pentru a pronunța o soluție favorabilă, spunându-i acestuia că urma să mă întâlnesc cu judecătoarea în cursul acelei zile. În acest context, am avansat suma de 200.000 euro (sumă care îmi fusese precizată de la început de numita DD., dar care nu fusese confirmată de J.) drept sumă totală, ca bază de discuție ce trebuia achitată, în scopul intervenției la judecător, pentru a i se soluționa favorabil dosarul" (potrivit declarației din faza de urmărire penală, datând din ziua prinderii în flagrant, 07 august 2014);

- "i-am scris, pe o hârtie, lui J., suma totală care (n.r. corect gramatical, pe care) trebuie să o dea, în cuantum de 200.000 euro, evidențiindu-i, tot pe hârtie, că trebuie să o achite în patru tranșe (...) modalitatea de achitare a sumei de 200.000 euro, comunicată lui J. cu ocazia întâlnirii cu acesta de la terasa Hanul Berarilor (n.r. din data de 22 iulie 2014), a fost inițiativa mea personală, întrucât D. nu îmi comunicase încă rezultatul demersurilor sale pe lângă persoana influentă, întrucât mă aflu într-o situație financiară precară, fiindu-mi scoasă casa la licitație publică, pentru recuperarea unui împrumut cu garanție ipotecară" (conform declarației din faza de urmărire penală, datând din ziua prinderii în flagrant, 07 august 2014);

- "eu am cerut numitului J. suma de 200.000 euro, pentru a interveni la judecătorul L. de la Tribunalul București, în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru acesta (...) După ce eu i-am cerut suma de 200.000 euro sus-numitului, i-am spus inculpatei D. nu că eu am cerut acei bani, ci că numitul J. este dispus să plătească, pentru o soluție favorabilă la Tribunalul București, chiar și suma de 200.000 euro. (...) Când i-am cerut numitului J. suma de 200.000 euro, nu am avut în vedere inițial ajutorul inculpatei D., în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru acesta. (...) Tot anterior datei de 07 august 2014, i-am spus numitului J. despre inculpata D.. În concret, i-am spus acestuia că eu cunosc o persoană, pe care am și nominalizat-o, pomenind numele "EE.", care îl poate ajuta să obțină o soluție de condamnare cu suspendarea executării pedepsei la Tribunalul București, în contul celor 200.000 euro ceruți de mine" (potrivit celei de-a doua declarații din cursul judecății, datând din 15 iunie 2016).

În consecință, Curtea a constatat că fapta analizată există și a fost săvârșită de inculpata A. cu vinovăție, în forma intenției directe, aceasta acționând, în mod deliberat, pentru a obține de la martorul J., pentru sine, prin pretindere directă și acceptarea promisiunii acestuia, suma de 200.000 euro, ce urma a-i fi remisă în tranșe și din care a și primit, fiind prinsă în flagrant, suma de 25.000 euro, în condițiile în care, în schimbul întregii sume, a afirmat sau a lăsat să se creadă că, fie personal, fie printr-un intermediar, avea influență asupra judecătorului din cauza penală în care martorul respectiv fusese trimis în judecată, promițând acestuia că, prin relații directe ori prin persoane interpuse, îl va determina pe acel judecător să îndeplinească, într-un mod favorabil martorului, un act care intra în atribuțiile sale de serviciu, și anume pronunțarea unei hotărâri de condamnare a acestuia la o pedeapsă cu suspendarea executării, această faptă întrunind, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru care inculpata va fi condamnată, potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen.

II. În perioada 21 iulie 2014 - 04 august 2014, inculpata A., avocat în cadrul Baroului București, a intermediat pretinderea și primirea, de către inculpata D., a sumei de 40.000 euro, pe care i-a remis-o acesteia din urmă, în tranșe, după ce a obținut-o, tot în tranșe, de la inculpatul E., cunoscând faptul că, în schimbul sumei respective, inculpata D. a promis că, printr-o persoană interpusă, cu influență afirmată asupra judecătorului competent de la Curtea de Apel București, îl va determina pe acel judecător să pronunțe, în calea de atac a contestației, o hotărâre definitivă, în favoarea lui K. (fiul inculpatului E.), judecat în primă instanță la Tribunalul București (în cauza ce constituia obiectul Dosarului nr. x/3/2014), în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă.

La rândul său, în aceeași perioadă, inculpata B. a înlesnit atât pretinderea, de către inculpata D., prin intermediul inculpatei A., de la inculpatul E., cât și oferirea, de către cel din urmă (fratele ei), prin intermediul inculpatei A., către inculpata D., a sumei de 40.000 euro, facilitând discuțiile purtate în ambele sensuri între inculpații A. și E. și luarea, de către ultimul inculpat, a deciziei de remitere a banilor pretinși prin intermediul interlocutoarei sale, cunoscând că, în schimbul sumei respective, inculpata D. a promis că, prin pretinsa influență pe care o putea exercita asupra judecătorului competent de la Curtea de Apel București, îl va determina pe acel judecător să pronunțe, în calea de atac a contestației, o hotărâre definitivă, în favoarea lui K., în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă.

K. a fost trimis în judecată, în calitate de inculpat, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din data de 11 martie 2014, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul București în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2013, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de camătă și spălare de bani, cauza respectivă fiind trimisă, pentru judecare în primă instanță, la Tribunalul București.

Măsura arestării preventive a fost menținută, în primă instanță, K. formulând mai multe cereri de înlocuire a acesteia cu măsura preventivă a controlului judiciar, cele cu relevanță în speță fiind soluționate, la Tribunalul București, în datele de 23 iunie 2014, 15 iulie 2014 și, respectiv, 31 iulie 2014. Prima astfel de cerere a fost respinsă, iar ultimele două admise. Toate încheierile prin care au fost pronunțate aceste soluții au fost atacate cu contestații de către persoana arestată preventiv și, respectiv, Parchet, iar asupra acestora judecători ai Curții de Apel București, secția a II-a penală, au hotărât astfel:

- prin Decizia penală nr. 502/C din data de 14 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a5, după dezbateri desfășurate la termenul din data de 07 iulie 2014 și trei amânări de pronunțare, pentru datele de 10 iulie 2014, 11 iulie 2014 și, respectiv, 14 iulie 2014, judecătorul GG. a respins contestația lui K. împotriva încheierii de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive;

- prin Decizia penală nr. 522/C din data de 21 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a6 chiar în ziua când s-au desfășurat dezbaterile, judecătorul FF. a admis contestația Parchetului împotriva încheierii de înlocuire a măsurii arestării preventive;

- prin Decizia penală nr. 645/C din data de 20 august 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014/a7, după dezbateri desfășurate la termenul din data de 08 august 2014 și două amânări de pronunțare, pentru datele de 18 august 2014 și, respectiv, 20 august 2014, judecătorul GG. a admis contestația Parchetului împotriva încheierii de înlocuire a măsurii arestării preventive.

În declarația din faza de urmărire penală, inculpatul E. a făcut, cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatelor A. și B., următoarele afirmații, reținute de Curte a avea relevanță în speță: în luna iulie 2014, avocata A. l-a căutat și i-a spus că "putea să-l pună liber" pe băiatul său, K., care era arestat preventiv la acel moment; în concret, în jurul datei de 13-14 iulie 2014, în timp ce se afla în zona Pieței Reșița, inculpata B., sora sa, i-a spus că a fost contactată telefonic de avocata A., care dorea să se întâlnească cu el; a acceptat întâlnirea care i-a fost propusă, iar, cu acea ocazie, inculpata A. i-a spus că, în schimbul sumei de 30.000 euro, ea "putea să-l pună liber" pe K., dându-i de înțeles că avea "relații" la Curtea de Apel București și cerându-i ca, din suma respectivă, să-i dea 20.000 euro înainte, iar diferența de 10.000 euro după punerea în libertate a acestuia;

întrucât au ajuns la o înțelegere cu privire la acest aspect, în ziua următoare, a mers la blocul unde locuia inculpata A., iar, în fața imobilului respectiv, i-a dat acesteia un pachet în care se aflau 20.000 euro; cu toate acestea, fiul său, care în acea perioadă avea o contestație pe rolul Curții de Apel București, nu a fost eliberat; în ziua de 17 iulie 2014, când se afla la o înmormântare împreună cu inculpata B., inculpata A. a sunat-o pe aceasta și i-a chemat pe amândoi la ea acasă, solicitare căreia el și sora sa i-au dat imediat curs; anterior, el îi spusese inculpatei B. că îi dăduse inculpatei A. cei 20.000 euro, iar acesta din urmă îi promisese că, în schimbul sumei de 30.000 euro, "îl va pune liber" pe K.; când au ajuns la destinație, numai el a discutat, pe holul blocului, cu inculpata A., care i-a spus că suma de 30.000 euro anterior cerută, din care îi dăduse deja 20.000 euro, nu era suficientă și că trebuia să mai dea încă 10.000 euro, rezultând astfel un total de 40.000 euro, pentru ca fiul lui să fie pus în libertate; la acel moment, inculpata A. i-a spus, pentru prima dată, că "persoana influentă" era o femeie pe nume "EE." (n.r. inculpata D.), aceasta fiind cea care, potrivit spuselor sale, a mai cerut suplimentar 10.000 euro; el a acceptat și ultima solicitare a inculpatei A., stabilind să țină legătura în continuare; drept urmare, a doua zi, împreună cu inculpata B., s-au întâlnit din nou cu inculpata A., tot în zona Pieței Reșița, dar numai el a discutat cu aceasta, care i-a spus că, în ziua următoare, trebuia să-i dea, pe o străduță lăturalnică, încă 10.000 euro, ceea ce s-a și întâmplat în ziua respectivă; tot atunci, inculpata A. i-a spus că urma să facă noi cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive a fiului său și că, după ce dosarul va ajunge, de la Tribunalul București, la Curtea de Apel București, K. va fi pus în libertate; drept urmare, într-una din zilele următoare, s-a întâlnit din nou cu inculpata A., tot în zona Pieței Reșița, unde i-a dat acesteia și diferența de 10.000 euro, suma totală remisă acesteia ajungând astfel la 40.000 euro;

în discuțiile pe care le-a avut, în acea perioadă, cu inculpata B., i-a spus acesteia că i-a dat toată suma respectivă inculpatei A.; în cursul lunii august 2014, în dosarul aflat la Curtea de Apel București, au fost stabilite mai multe amânări de pronunțare, motiv pentru care, în cursul unor întâlniri la care a participat și inculpata B., i-a cerut explicații inculpatei A. și, considerând că a fost mințit, a cerut restituirea sumei de 40.000 euro, pe care o dăduse pentru ca, potrivit spuselor inculpatei respective, inculpata D. să obțină, printr-un "om influent", pronunțarea de către judecătorul competent de la Curtea de Apel București a soluției de înlocuire a măsurii arestării preventive, pentru fiul său, K.; de la inculpata A. a aflat că aceasta a dat toți banii primiți de la el inculpatei D., fără a-și opri pentru ea vreo sumă.

Inculpatul E. a reiterat aceste afirmații și cu ocazia audierii lui, de către Curte, la termenul de judecată din data de 18 mai 2016 .

În declarația din faza de urmărire penală, inculpata AA. (soția inculpatului E. și mama lui K., care a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, cu privire la o infracțiune proprie de trafic de influență, ce a fost admis, cu consecința condamnării sale la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării, prin Sentința penală nr. 2175 din data de 15 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 al Tribunalului București, secția I penală) a făcut, la rândul său, cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatelor A. și B., următoarele afirmații cu relevanță în speță: în timp ce fiul său era arestat preventiv, fiind judecat în primă instanță la Tribunalul București, inculpata B., cumnata sa, le-a propus ei și inculpatului E. să o angajeze pe inculpata A., motivând că aceasta "este un avocat mai bun" și "știe să pledeze"; inițial, ea și soțul său nu au fost de acord, întrucât știau că inculpata A. era "avocatul clanului N., P., S.", cu care familia lor se afla în conflict; ulterior însă, s-au răzgândit, astfel că au discutat cu inculpata A. cu ocazia unor întâlniri, derulate în perioada iulie - august 2014, la care, pe lângă ea și soțul său, a participat și inculpata B.; de la soțul său a aflat că acesta i-a dat inculpatei A. suma totală de 30.000 - 40.000 euro, în schimbul promisiunii acesteia că, printr-o "persoană influentă", "va rezolva" ca judecătorul de la Curtea de Apel București să dispună, în cazul fiului lor, înlocuirea măsurii arestării preventive.

În prima declarație din faza de urmărire penală, inculpata A. a relatat, cu privire la fapta proprie și, respectiv, cu privire la faptele reținute în sarcina altor inculpați din prezenta cauză, pe care le-a denunțat începând cu data de 07 august 2014, următoarele aspecte faptice relevante: la sfârșitul lunii iulie 2014, la o întâlnire la care a participat și martora HH. (prietena sa), inculpata D. i-a cerut să meargă la părinții lui K. și să le solicite acestora suma de 40.000 euro, în schimbul căreia, aceasta, printr-o persoană căreia îi spunea "omul meu influent", a afirmat că putea "să intervină" la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în sensul punerii în libertate a sus-numitului, cu ocazia soluționării unei cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive; în aceeași zi, s-a întâlnit, în apropierea Pieței Reșița, cu inculpatul E., căruia i-a transmis solicitarea inculpatei D., acesta fiind de acord cu acea solicitare, în condițiile în care ea "i-a garantat că fiul său va fi pus în libertate, prin influența numitei EE."; drept urmare, a doua zi, inculpatul E. a venit în fața blocului unde ea locuia și i-a înmânat suma de 20.000 euro, iar, a doua zi, la Piața Reșița, acesta i-a mai dat încă 10.000 euro; după câteva zile, la o terasă din zona Pieței Unirea, ea i-a dat inculpatei D., în prezența martorei HH., suma de 30.000 euro, primită anterior, în cele două tranșe, de la inculpatul E.; la data de 04 august 2014, în zona Pieței Reșița, inculpatul E. i-a dat și diferența de 10.000 euro, pe care, în cursul aceleiași zile, ea i-a înmânat-o, tot în prezența martorei HH., inculpatei D., cu care s-a întâlnit, în acest scop, la restaurantul "Anca" din zona Titan.

În declarațiile ulterioare din faza de urmărire penală, inculpata A., detaliind împrejurările de comitere a faptelor succint relatate în prima declarație, a făcut, cu relevanță în speță, următoarele afirmații: la mijlocul lunii iunie 2014, prin intermediul martorei HH. (și ea avocat în cadrul Baroului București), a cunoscut-o pe inculpata D., zisă "EE.", care s-a prezentat ca fiind "o persoană care poate să rezolve orice fel de dosare la instanțele de judecată și la parchete", oferind, drept argument al susținerii sale, faptul că ea cunoștea "un bărbat foarte influent", nenominalizat, care "lucra în servicii" și "mai sus de el nu mai exista nimeni", iar acesta, contra unor sume de bani, putea interveni, pentru "rezolvarea dosarelor", în maniera dorită, la magistrații competenți;

în timpul acestei discuții, inculpata D. a făcut referire la numitul K., despre care le-a spus interlocutoarelor sale că era arestat preventiv într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului București și că, în privința acestuia, încercase anterior, pe alte căi, să obțină punerea lui în libertate, în schimbul sumei de 30.000 - 40.000 euro; în apropierea termenului de judecare a contestației formulate de K. împotriva încheierii Tribunalului București din data de 23 iunie 2014, ea și martora HH. s-au întâlnit cu inculpata D., la cererea acesteia, la restaurantul "Hanul Berarilor" din apropierea Curții de Apel București, ocazie cu care au stabilit ca martora anterior nominalizată să se prezinte la proces, în calitate de avocat ales al contestatorului și să solicite amânarea judecării cauzei, în vederea studierii dosarului, în contextul în care inculpata D. a afirmat că "omul ei" i-a spus că "așa este mai bine", precizând totodată, fără a oferi detalii, că "totul este aranjat"; evenimentele s-au petrecut conform celor astfel stabilite, astfel că judecata în cauza respectivă a fost amânată, iar apoi, după dezbateri, judecătorul a amânat în mod succesiv pronunțarea hotărârii, decizând însă, în final, la data de 14 iulie 2014, să respingă contestația; la data de 16 iulie 2014, ea și martora HH. s-au întâlnit din nou cu inculpata D., iar aceasta le-a spus că a fost respinsă contestația respectivă, întrucât "nu s-au dat banii judecătorului GG.", susținând că s-a întâlnit personal cu acel judecător, care s-a arătat nemulțumit de faptul că nu a primit suma de 40.000 euro, pe care, la data de 13 iulie 2014, un prieten al său, inculpatul F., îi solicitase, fiind însă refuzat, de la părinții lui K.;

între timp, la data de 15 iulie 2014, la Tribunalul București, a fost admisă o nouă cerere a lui K., de înlocuire a măsurii arestării preventive, iar inculpata D. le-a spus că, în perspectiva judecării contestației Parchetului, era nevoie de suma de 40.000 euro, pentru a fi remisă magistratului de la Curtea de Apel București ce urma să judece acea contestație; drept urmare, inculpata D. a întrebat-o dacă era dispusă să meargă la părinții lui K. și să le solicite suma respectivă, pentru ca aceasta să fie remisă de "omul ei" acelui judecător, în vederea punerii în libertate a fiului lor; la acel moment, ea nu a dat un răspuns ferm întrebării ce i-a fost adresată, ulterior constatând că, la Curtea de Apel București, contestația Parchetului a fost admisă de judecătorul FF.;

în aceeași zi în care s-a pronunțat soluția respectivă (n.r. 21 iulie 2014), s-a întâlnit din nou, în prezența martorei HH., cu inculpata D., iar aceasta i-a solicitat să meargă la părinții lui K. și să le solicite acestora suma de 40.000 euro, în schimbul căreia inculpata respectivă, prin "omul său influent", putea interveni, la judecătorul competent al Curții de Apel București, în vederea punerii fiului lor în libertate, cu ocazia soluționării unei alte cauze având ca obiect o nouă cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive;

în aceeași zi (n.r. 21 iulie 2014) a sunat-o mai întâi pe inculpata B., care a fost de acord să-i intermedieze o întrevedere cu inculpatul E., astfel că, în ziua respectivă, s-a întâlnit, în apropierea Pieței Reșița, cu ambii inculpați, cărora le-a spus că, în schimbul sumei de 40.000 euro, puteau obține eliberarea nepotului și, respectiv, fiului lor, întrucât ea cunoscuse o persoană pe nume "EE.", care, la rândul său, avea o cunoștință cu influență pe lângă magistrații de la Curtea de Apel București; înainte de a lua decizia de a-i da suma de 40.000 euro, inculpatul E. a întrebat-o pe inculpata B., care a asistat în permanență la discuția lor, dacă ea (n.r. inculpata A.) era "o persoană de încredere" și dacă sora lui putea garanta cu privire la persoana sa, iar inculpata respectivă, care o cunoștea de foarte mult timp, a răspuns afirmativ; drept urmare, în cursul a trei întâlniri ulterioare, la care inculpatul E. a venit însoțit, de fiecare dată, de inculpata B., iar, la ultima întâlnire, și de inculpata AA., cel dintâi i-a înmânat, în trei tranșe, întreaga sumă solicitată, de 40.000 euro, despre scopul remiterii căreia inculpata B. avea cunoștință, știind, în permanență, "modul în care a decurs și evoluat toată problema privind eliberarea nepotului său"; astfel, în ziua imediat următoare (n.r. 22 iulie 2014), inculpatul E. i-a dat, în fața blocului său, suma de 20.000 euro, iar, a doua zi (n.r. 23 iulie 2014), i-a mai dat, la Piața Reșița, suma de încă 10.000 euro; după câteva zile, ea i-a înmânat inculpatei D.

întreaga sumă de 30.000 euro, primită de la inculpatul E., acest fapt petrecându-se, în prezența martorei HH., la o terasă din zona Pieței Unirea; între timp, ea, în calitate de avocat ales al lui K., a introdus, la Tribunalul București, o nouă cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, care a fost soluționată, în sensul admiterii, la data de 31 iulie 2014; la data de 04 august 2014, în zona Pieței Reșița, inculpatul E. i-a dat și diferența de 10.000 euro, pe care ea, în cursul aceleiași zile, tot în prezența martorei HH., a înmânat-o inculpatei D., cu ocazia întâlnirii desfășurate la restaurantul "Anca" din zona Titan; la data de 07 august 2014, în preziua termenului când, la Curtea de Apel București, a fost stabilit termen pentru judecarea contestației Parchetului, inculpata D. i-a spus că judecătorul cauzei va fi o femeie și i-a dat asigurări că "totul va fi bine", spunându-i că "odorul va veni acasă", întrucât "omul ei a rezolvat problema punerii în libertate" a lui K., aspecte pe care ea le-a comunicat, în cursul aceleiași zile, părinților acestuia; la data de 08 august 2014, după terminarea ședinței de judecată, s-a deplasat la restaurantul "ZET" din apropierea Curții de Apel București, unde, pe lângă martora HH., a venit, însoțită de inculpatul G., inculpata D., iar aceasta i-a dat asigurări că K. va fi pus liber; pe timpul acelei întâlniri, inculpata respectivă a primit un telefon, purtând o conversație pe care ea nu a auzit-o, spunând apoi că "omul ei" i-a transmis că "va pleca în vacanță după 10 zile", expresie din care a înțeles că pronunțarea asupra contestației Parchetului a fost amânată pentru 10 zile (n.r. fapt real, întrucât actele Dosarului nr. x/3/2014/a7 relevă că, după dezbaterile desfășurate la termenul din data de 08 august 2014, pronunțarea a fost amânată, prima oară, la data de 18 august 2014); cu toate acestea, inculpata D. i-a spus să le transmită părinților lui K. "să stea liniștiți", întrucât, la data de 18 august 2014, fiul lor va fi liber, astfel cum i-a spus "omul ei".

În denunțul și declarația din faza de urmărire penală, martora HH. a confirmat, cu privire la aspectele faptice esențiale, susținerile inculpatei A., făcând următoarele precizări, reținute de Curte a fi relevante cu privire la faptele analizate: în cursul lunii iunie 2014, ea a mijlocit întâlnirea dintre inculpatele D. și A., iar, după câteva zile, cea dintâi le-a spus că le va aduce, drept client, pe K., care era arestat preventiv, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de cămătărie și spălare de bani; cu ocazia unei discuții ulterioare (care a avut loc la terasa "Anca"), referitoare la situația juridică a acelui client, inculpata D. a întrebat-o pe inculpata A. dacă familia acestuia avea bani și, primind răspunsul "înclin să cred că da", a afirmat că, într-o astfel de situație, "lucrurile se pot rezolva foarte simplu", adică "cu bani"; începând din acel moment, inculpata D. i-a solicitat inculpatei A. să meargă la părinții lui K. și să le ceară o sumă mare de bani, și anume 30.000 - 40.000 euro, pe care apoi să i-o remită ei, spunând că "va rezolva problema privind punerea în libertate" a acelei persoane; din conținutul discuțiilor purtate pe această temă, a înțeles că era vorba de fapte de corupție, întrucât inculpata D. a afirmat că "omul ei din serviciile secrete" avea influență pe lângă magistrații de la Curtea de Apel București, care vor soluționa favorabil dosarul lui K., în sensul punerii acestuia în libertate; la un moment dat, inculpata A. i-a spus că a vorbit cu părinții lui K., dar și cu mătușa acestuia, inculpata B., iar cei dintâi i-au dat banii ceruți de inculpata D., respectiv 30.000 sau 40.000 euro, care, în mod cert, au ajuns la aceasta din urmă, în două tranșe; despre prima tranșă, a aflat din relatările inculpatei A., dar, la remiterea celei de-a doua tranșe, a asistat personal; astfel, în prezența sa, la începutul lunii august 2014, la terasa "Anca", inculpata A. i-a dat inculpatei D. o sumă de bani, în bancnote euro.

Fiind audiată în mod nemijlocit de către Curte, cu privire la faptele reținute în actul de sesizare în ceea ce o privește pe ea, dar și, între alții, pe inculpata B., inculpata A. a făcut, la termenele de judecată din datele de 20 aprilie 2016 și 15 iunie 2016, în prezența apărătorului ales care i-a asigurat asistența juridică, următoarele afirmații:

"După ce am luat cunoștință de faptele menționate în actul de trimitere în judecată și de drepturile procesuale, precizez că solicit să fiu judecată conform procedurii simplificate, în condițiile în care recunosc în întregime faptele de care sunt acuzată, în modalitatea prezentată în actul de sesizare și nu contest probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fiu judecată numai pe baza acelor probe. (...) Recunosc că, în luna iulie 2014, am înlesnit inculpatei D. să pretindă și să primească, de la inculpatul E., pe lângă care am intermediat aceste acțiuni, în două tranșe, suma totală de 40.000 euro, într-o primă tranșă 30.000 euro, iar în a doua tranșă 10.000 euro, cunoscând că, în schimbul sumei respective, inculpata D. a promis că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, ce urma să soluționeze, în calea de atac, contestația numitului K., fiul lui E., împotriva încheierii prin care Tribunalul București urma să se pronunțe în primă instanță asupra măsurii arestării preventive, în sensul înlocuirii măsurii respective cu o măsură preventivă alternativă mai puțin severă.

Cu privire la aceeași faptă, arăt că, la intermedierea acțiunilor anterior menționate în raport cu inculpatul E., am beneficiat și de ajutorul surorii acestuia, B.. (...) Ajutorul primit din partea inculpatei B. a constat în aceea că aceasta m-a pus în legătură cu fratele său, E., știind că eu urma să îi transmit acestuia din urmă cererea inculpatei D. de a-i fi remisă suma totală de 40.000 euro, în schimbul promisiunii că va interveni la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, în vederea obținerii unei soluții favorabile lui K., în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură alternativă mai puțin severă.

Cu certitudine, la prima discuție pe care am avut-o atât cu E., cât și cu B., le-am spus amândurora atât suma de bani, 40.000 euro, cât și persoana, D., care, în schimbul acelei sume, a promis că va realiza intervenția anterior menționată la judecătorul de la Curtea de Apel București. În legătură cu împrejurările în care B. a ajuns să mă sprijine în acțiunile anterior menționate, fac următoarele precizări: La mijlocul lunii iunie 2014, prin intermediul martorei denunțătoare HH., am cunoscut-o pe D., care (...), la momentul respectiv, intenționa să îi plaseze, în postura de client, pe K., care se afla arestat la Secția 13 Poliție (...).

La acel moment, D., care este o persoană foarte convingătoare, mi-a spus, în prezența martorei HH., că "are un om influent", un anume "domn MM.", care lucrase în servicii și care putea rezolva orice problemă la toate instanțele și parchetele din România. D. a afirmat că, prin intermediul acelui "domn MM.", putea rezolva și eliberarea lui K., însă, deși a încercat prin alți intermediari să ajungă la tatăl său, E., pentru a-i promite o astfel de soluție în schimbul unei sume de bani, nu a reușit acest lucru, întrucât E. nu a avut încredere.

Nici eu nu mă aflam într-o relație foarte bună cu E., întrucât, ca avocat, îl apărasem pe M., cu care acesta se afla într-o stare de conflict. (...) În contextul discuțiilor respective, D. a afirmat că, în schimbul sumei de 40.000 euro, putea interveni pe lângă un magistrat judecător de la Curtea de Apel București, al cărui nume l-am și precizat și rezultă din interceptări, dar eu nu doresc să îl menționez, pentru a nu știrbi reputația acestuia, căutând o cale prin care să pretindă această sumă de bani de la E., tatăl lui K..

D. și E., din ceea ce cunosc eu, nu s-au întâlnit niciodată, eu fiind intermediarul dintre aceștia, fiind ajutată de B., după cum voi arăta. Eu am contactat-o pe B., însă nu în calitate de avocat, deși anterior îl apărasem pe fiul său, ci în calitate de cunoștință și, pot spune, chiar prietenă, întrucât stabilisem o relație apropiată cu aceasta, în condițiile în care unul dintre fiii săi suferă de aceeași boală de care a murit fratele meu. De asemenea, soțul meu a copilărit în cartierul Reșița și era prieten cu copii inculpatei B..

La momentul întâlnirii cu B., i-am spus acesteia să vorbească cu fratele său, E., despre punerea în libertate a fiului celui din urmă, spunându-i că eu am întâlnit pe cineva de încredere, căruia i-am și menționat prenumele, respectiv "EE.", care, în schimbul sumei de 40.000 euro, putea obține eliberarea lui K., astfel cum afirmase aceasta. B. nu putea să ia nicio decizie în această privință, dar i-a spus lui E. ce îi transmisesem eu și a mijlocit o întâlnire, la care am participat toți trei. (...) La întâlnirea respectivă, E. a fost inițial reticent, însă, în final, a acceptat să dea cei 40.000 euro, pe de o parte, pentru că a perceput-o pe sora sa, B., ca un garant al spuselor mele, iar, pe de altă parte, pentru că eu "am ridicat-o în slăvi pe D.", spunându-i ce aflasem de la aceasta că putea să facă pentru punerea în libertate a lui K.. "Am ridicat-o în slăvi pe D.", întrucât HH., cu care era prietenă de aproximativ 20 ani, mi-a spus că aceasta este o persoană de încredere și că pot merge liniștită la E., să îi cer cei 40.000 euro, deoarece, atunci când D. promite ceva, cu siguranță rezolvă ce a promis.

Urmare a demersurilor anterior menționate, E. mi-a dat suma de 40.000 euro, pentru a o remite inculpatei D.. Am primit banii de la E. în două tranșe, 30.000 euro și 10.000 euro, în condițiile în care sora sa, B., știa de acțiunile fratelui său. B. a fost prezentă de fiecare dată atunci când fratele său, E., mi-a dat cele două tranșe de 30.000 euro și 10.000 euro. Cei 40.000 euro, pe care i-am primit de la E. în împrejurările anterior menționate, i-am dat, la rândul meu, inculpatei D., nu mai rețin dacă în două sau în trei tranșe, însă cu siguranță i-am dat pe toți acesteia.

La momentul remiterii ultimei tranșe către D., de 10.000 euro, a fost prezentă și HH.. Toată suma de 40.000 euro i-am dat-o inculpatei D. în cursul lunii iulie 2014. De la prima întâlnire cu B., i-am spus acesteia de suma de bani, 40.000 euro și de persoana la care urma să ajungă, D., pentru a obține eliberarea nepotului său, K.. Nu cred că E. mi-ar fi dat cei 40.000 euro dacă nu m-aș fi dus să discut cu acesta însoțită de sora lui, B., pe care a perceput-o ca un garant al spuselor mele. (...) Eu nu am determinat-o pe B. să îl determine pe E. să dea banii.

Eu doar i-am spus inculpatei B. că aflasem de o posibilitate de a-l elibera pe nepotul său din arest preventiv, astfel cum afirmase D. și, știind că familia celui arestat suferea, i-am spus despre acea posibilitate, ea luând hotărârea de a-mi mijloci o întâlnire cu fratele său, căruia, în final, i-a aparținut în mod liber hotărârea de a-mi da cei 40.000 euro. Cu siguranță, B. știa de suma de 40.000 euro și se afla în preajmă, la 2-3 metri, atunci când eu i-am spus lui E. că, în schimbul acelei sume, persoana care mă contactase, D., putea obține eliberarea fiului său.

La momentul întâlnirii cu E. și B., când am vorbit de suma de 40.000 euro, de persoana care o ceruse prin intermediul meu, D. și de scopul acelei acțiuni, nu formulasem denunțul la Direcția Națională Anticorupție. Acel denunț l-am formulat la data de 07 august 2014, iar faptele relatate s-au petrecute în luna iulie 2014. (...) Primele discuții cu B. și E. le-am avut la sfârșitul lunii iunie, începutul lunii iulie, nu pot preciza data exactă. (...) Inculpatul E. mi-a dat cei 40.000 euro în două sau în trei tranșe. B. a fost de față când E. mi-a dat acele tranșe de bani, cu precizarea că nu sunt sigură de acest lucru în ceea ce privește ultima tranșă, de 10.000 euro, despre care însă B.

știa cu certitudine. Sunt sigură că B. a fost de față când E. mi-a dat cealaltă sau celelalte tranșe anterioare. Precizez că mențin în întregime toate declarațiile pe care le-am dat în faza de urmărire penală, atât pentru faptele proprii, cât și în legătură cu faptele altora. (...) Am acceptat să intermediez cererea inculpatei D., din prietenie în special în raport cu B., al cărei nepot era arestat preventiv. La momentul când eu le-am transmis inculpaților B. și E. cererea inculpatei D., nu știam dacă aceștia urmau să accepte sau nu acea cerere.

Am procedat astfel și pentru că HH. mi-a prezentat-o într-o lumină favorabilă pe D.. Niciodată nu m-am gândit că afirmațiile inculpatei D. nu ar fi reale și că membrii familiei E., K., AA. urmau să piardă 40.000 euro, fără a obține rezultatul dorit. Întreaga sumă de 40.000 euro a ajuns și a rămas la D., care nu mi-a dat din suma respectivă mie nici măcar un cent." (declarația de la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2016 - Dosar nr. x/2/2015).

"Menționez și acum că i-am dat inculpatei D. întreaga sumă de 40.000 euro, pe care am primit-o de la inculpatul E., în condițiile în care inculpata D. a susținut că ea poate interveni, pe lângă un judecător de la Curtea de Apel București, în schimbul acelei sume de bani, pentru a obține eliberarea din arest preventiv a numitului K.. În acest context, menționez că, anterior, în cadrul discuțiilor pe care le-am avut, în prezența martorei HH., cu inculpata D., aceasta din urmă mi-a spus că ea are relații și poate interveni la diverse structuri, menționând instanțele și parchetele, prin intermediul unui bărbat căruia îi spunea "domnul MM." sau "domnul MM.", despre care tot ea a afirmat că ar fi lucrat sau că lucra încă în SPP sau SRI, afirmațiile sale sub acest aspect fiind ambigue.

Arăt că i-am dat inculpatei D. cei 40.000 euro, în două sau în trei tranșe, în următoarele împrejurări. La început, m-am întâlnit cu inculpata D. la un restaurant situat vis-a-vis de Secția 13 Poliție, cu o denumire pe care nu mi-o amintesc, dar în mod cert începea cu litera A. La acea întâlnire, inculpata D. a venit însoțită de o prietenă, despre care nu pot furniza informații certe, întrucât nu o cunoșteam. La acel moment, i-am dat inculpatei D. 20.000 sau 30.000 euro. Spun acest lucru, întrucât nu mai rețin exact dacă a mai existat, până la ultima tranșă, și o tranșă intermediară.

În mod cert însă, după acest episod, m-am întâlnit cu inculpata D. în fața blocului unde locuiesc, de pe Bulevardul Metalurgiei, ocazie cu care aceasta m-a întrebat dacă putea să păstreze banii pe care îi dădusem anterior, întrucât până atunci nu rezolvase nimic. Eu i-am spus la acel moment că poate să păstreze acei bani, pentru a încerca din nou intervenția la judecător, având în acest sens acceptul inculpatului E., cu care discutasem în prealabil. (...) În mod cert, ultima tranșă de 10.000 euro i-am dat-o inculpatei D. la restaurantul Izvorul Rece din zona Unirii, în prezența martorei HH.

și a unei prietene a inculpatei D., pe care, în faza de urmărire penală, am recunoscut-o din fotografie. Toate tranșele, două sau trei, în total 40.000 euro, le-am dat inculpatei D. în cursul lunii iulie 2014, în mod cert anterior datei de 07 august 2014, când au început interceptările ambientale. Cu referire la tranșele de bani remise inculpatei D., arăt că informațiile pe care le-am furnizat în declarațiile din faza de urmărire penală sunt exacte și solicit să se țină seama de acestea, întrucât este posibil ca, între timp, să mai fi uitat anumite aspecte sau să mă aflu în confuzie. (...) Am întâlnit-o pe inculpata D. la mijlocul lunii iunie 2014, prin intermediul prietenei mele, HH., care mi-a prezentat-o a fi "un om de încredere", spunându-mi că aceasta îi furnizase anterior clienți pentru a-i apăra în diverse dosare.

La acea întâlnire, inculpata D. i-a spus martorei HH. că are să îi dea un client, nominalizându-l pe K. și afirmând că ea are posibilitatea 100% să îl scape pe acesta de arest preventiv, în schimbul sumei de 40.000 euro, prin intervenții la judecătorii de la Curtea de Apel București, la care urma să ajungă prin intermediul acelui "domn MM.", la care am făcut referire anterior. Pentru a fi convingătoare, inculpata D. s-a lăudat cu intervențiile pe care le făcuse prin intermediul aceluiași "domn MM.", pentru a-i scăpa de arest preventiv pe niște inculpați, dar și pe ea însăși, într-un dosar instrumentat de DIICOT Constanța, precum și pe numitul LL..

Cu aceeași ocazie, inculpata D. a afirmat că ea nu putea să ajungă la rudele lui K., însă mi-a cerut mie să fac acest lucru, spunând că este păcat să nu obțină punerea în libertate a lui K., dacă putea să o facă. (...) Arăt că eu am făcut operațiunea de intermediere solicitată de inculpata D. fără a urmări obținerea unui folos pentru mine, fiind motivată doar de prietenia pe care o aveam cu mătușa lui K., inculpata B.. Eu le-am spus inculpaților E. și B. cine era persoana prin intermediul căreia urma să se intervină la judecători, în schimbul sumei de 40.000 euro, pentru eliberarea lui K., nominalizând-o în mod explicit pe inculpata D..

În concret, eu le-am spus celor doi inculpați tot ceea ce am relatat anterior în această declarație, pe baza afirmațiilor făcute de inculpata D., inclusiv referirile acesteia la așa-zisul intermediar "domn MM.". Inculpatul E. a avut încredere în spusele mele, întrucât am ajuns să discut cu acesta prin mijlocirea surorii sale, inculpata B.." (declarația de la termenul de judecată din data de 15 iunie 2016, Dosar nr. x/2/2015).

În declarația din faza de urmărire penală, când a solicitat și încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, cererea sa fiind însă respinsă, inculpata B., recunoscând faptele de care la acel moment era deja învinuită, a făcut, la rândul său, în prezența avocatului ales, următoarele afirmații: în luna iunie sau iulie 2014, s-a întâlnit cu inculpata A., care cunoștea că nepotul său, K., era arestat preventiv, iar aceasta i-a spus că avea niște "cunoștințe" la Tribunalul București sau la Curtea de Apel București, prin care îl putea elibera pe acel nepot, precizând că, pentru acest lucru, trebuia dată suma de 30.000 euro; după câteva zile, inculpata A. a revenit cu precizarea că "persoana importantă de la Curtea de Apel București" dorea o sumă mai mare, respectiv 40.000 euro, în schimbul eliberării din arest preventiv a lui K.; inculpata A. i-a cerut să-i comunice fratelui său, inculpatul E., aceste aspecte, ceea ce ea a și făcut; fratele său nu avea încredere în inculpata A., întrucât aceasta era cunoscută drept "avocata N., P., S.", cu care familia lor se afla în conflict; ea i-a comunicat însă fratelui său discuțiile pe care le-a avut cu inculpata respectivă și i-a explicat acestuia că trebuia să facă o schimbare cu privire la avocații pe care îi folosea de regulă, angajând-o pe acea inculpată;

în continuare, l-a convins pe inculpatul E. să vină la o întâlnire cu inculpata A., la care a fost și ea prezentă, iar, cu acea ocazie, aceasta i-a spus că, în schimbul sumei de 40.000 euro, îl putea elibera pe fiul său, prin "relațiile" pe care le avea în rândul judecătorilor de la Curtea de Apel București; inculpatul E. a fost de acord cu solicitarea inculpatei A., căreia, în prezența sa, i-a spus că îi va da suma de 40.000 euro, pentru eliberarea lui K., însă în mai multe tranșe; în zilele următoare, ea și fratele său, E., s-au întâlnit cu inculpata A.

în zona Pieței Reșița, unde acesta i-a dat 20.000 euro, din cei 40.000 euro pretinși; în zilele următoare, au mai avut loc, în aceeași zonă, două întâlniri, la care a participat și ea, iar, de fiecare dată, fratele său i-a mai dat inculpatei A. câte 10.000 euro, la una dintre aceste întâlniri fiind prezentă și cumnata sa, AA.; chiar la prima sa întâlnire cu inculpata A., când aceasta a rugat-o să-l convingă pe fratele său să-i dea suma de 30.000 euro, majorată ulterior la 40.000 euro, aceeași inculpată i-a spus că eliberarea lui K. din starea de arest preventiv, în schimbul acelei sume de bani, se va face prin intermediul unei persoane cu numele "EE.", care va interveni pe lângă judecătorii competenți să dispună o astfel de soluție;

în aceste condiții, suma de 40.000 euro a fost pretinsă de inculpata A. prin intermediul său și, respectiv, remisă acesteia, de către inculpatul E., în prezența sa, în scopul eliberării din arest preventiv a lui K..

Fiind audiată în mod nemijlocit de către Curte, inculpata B. a făcut, la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2016, în prezența apărătorului ales care i-a asigurat asistența juridică, următoarea declarație: "După ce am luat cunoștință de faptele de care sunt acuzată și de drepturile procesuale, solicit ca, în ceea ce mă privește, judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate, întrucât recunosc în întregime faptele menționate în rechizitoriu, astfel cum sunt precizate în acel act și nu contest probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fiu judecată doar pe baza acelor probe.

Cu privire la prima faptă, recunosc că, în luna iulie 2014, am înlesnit pretinderea, de către inculpata D., prin intermediul inculpatei A., a sumei de 40.000 euro, de la fratele meu, E., facilitând discuțiile dintre inculpații A. și E., precum și luarea deciziei de oferire a banilor respectivi de către inculpatul E., căruia i-am prezentat-o pe inculpata A. ca fiind o persoană de încredere, cunoscând că, în schimbul sumei de 40.000 euro, inculpata D., care a pretins-o, a promis că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel București, ce urma să soluționeze contestația împotriva încheierii prin care în primă instanță Tribunalul București trebuia să se pronunțe asupra măsurii arestării preventive a nepotului meu, K., în sensul înlocuirii celei dintâi cu o altă măsură preventivă, mai puțin severă.

Cu privire la cea de-a doua faptă, recunosc că, în luna iulie 2014, am înlesnit oferirea de către inculpatul E., fratele meu, prin intermediul inculpatei A., a sumei de 40.000 euro, către inculpata D., facilitând în acest scop discuțiile purtate între inculpații A. și E. și luarea de către cel din urmă a deciziei de remitere a sumei de 40.000 euro, în considerarea persoanei inculpatei A., pe care i-am prezentat-o a fi o persoană de încredere, cunoscând că, în schimbul sumei respective, inculpata D. a promis că va interveni, printr-o altă persoană, la judecătorul competent de la Curtea de Apel București ce urma să soluționeze contestația numitului K.

împotriva încheierii prin care Tribunalul București trebuia să se pronunțe, în primă instanță, asupra măsurii arestării preventive a acestuia, în sensul dispunerii, în contestație, a unei soluții care să permită înlocuirea măsurii respective cu o altă măsură preventivă mai puțin severă. Cu excepția celor declarate anterior, care reprezintă rezultatul voinței mele, nu doresc să fac alte precizări, prevalându-mă de dreptul la tăcere.".

Instanța de fond după evaluarea probatoriului anterior prezentat a ajuns la concluzia certă că inculpatele A. și B. au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, pe care acestea le-au recunoscut în întregime și fără vreo rezervă, astfel cum rezultă din chiar declarațiile lor și concluziile exprimate în dezbateri, faptele respective, comise în modalitățile precizate și cu vinovăție în forma intenției directe, întrunind, pe latură obiectivă și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 (în cazul inculpatei A.) și, respectiv, ale infracțiunilor de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și complicitate la cumpărare de influență, prevăzută de art. 48 alin. (1) rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real, potrivit art. 38 alin. (1) C. pen., iar nu în concurs formal, conform art. 38 alin. (2) C. pen., astfel cum, în mod eronat, s-a reținut în rechizitoriu (în cazul inculpatei B.).

Astfel, referitor la inculpata A., Curtea a constatat că aceasta a intermediat pretinderea sumei de 40.000 euro de către inculpata D., potrivit înțelegerii stabilite între ele, cunoscând că, în schimbul acelor bani, cea din urmă, prin invocarea influenței indirecte asupra unui judecător al Curții de Apel București, a promis să-l determine pe acesta la efectuarea unui act ce intra în atribuțiile sale de serviciu într-un mod favorabil persoanei față de care trebuia să hotărască cu privire la măsura arestării preventive.

Cu privire la inculpata B., Curtea a constatat că aceasta a săvârșit acțiuni distincte prin care a înlesnit, pe de o parte, pretinderea, de către inculpata D., prin intermediul inculpatei A., a sumei de 40.000 euro, iar, pe de altă parte, oferirea, de către inculpatul E., prin același intermediar, a sumei respective, în ambele situații fiind conștientă că, în schimbul acelei sume, destinatarul său (inculpata D.) a promis că, prin influența afirmată asupra judecătorului competent de la Curtea de Apel București, îl va determina pe acel judecător să îndeplinească, într-un mod favorabil lui K. (nepotul său), un act care intra în atribuțiile sale de serviciu, și anume pronunțarea unei hotărâri de înlocuire a măsurii arestării preventive a acestuia cu o măsură preventivă mai puțin severă, scop pe care inculpata B. l-a prevăzut și urmărit.

În concret, inculpata B. a mijlocit și a facilitat, printr-o contribuție esențială, pentru inculpata A., contactul cu inculpatul E., care i-a acordat încredere interlocutoarei exclusiv în considerarea recomandării și "garantării" ei de către sora sa, aceasta putând să-i transmită astfel cu succes, din postura de intermediar, solicitarea de remitere a banilor și, apoi, în aceeași calitate, să-i și încaseze de la el, comunicându-i, în prezența inculpatei B., promisiunea destinatarului acelor bani, de a obține, în schimbul lor, eliberarea fiului său, prin influențarea judecătorului competent să o dispună.

De asemenea, inculpatul E. a luat, fiind convins de inculpata B., hotărârea de remitere a banilor către intermediarul cu care aceasta l-a pus în contact (inculpata A.) și, în continuare, inculpata B. a facilitat, pentru primul inculpat, și actul propriu-zis de înmânare a banilor, însoțindu-l atunci când el i-a dat intermediarului respectiv acei bani, în condițiile în care cunoștea ea însăși destinația lor și scopul pentru care erau oferiți.

Facilitarea de către inculpata B. atât a acțiunii de pretindere a banilor, având-o ca autor pe inculpata D. și ca intermediar pe inculpata A., cât și a acțiunii de oferire a banilor de către inculpatul E., prin determinarea acestuia la a lua hotărârea remiterii lor, iar apoi la a-i înmâna aceluiași intermediar, este dovedită, în mod convingător, pe lângă probatoriul anterior prezentat, și de conținutul discuției din data de 11 august 2014, înregistrată în mediul ambiental în intervalul orar 21:27 - 22:11, din conținutul căreia Curtea reține, drept relevante pentru aspectul analizat, următoarele pasaje:

"(...) A. - A amânat, a amânat pronunțarea zece zile pentru că ..

K. - Păi, știam mă, eu știam înaintea ta.

B. - Of, of, doamna A.. Mi-ai mâncat creierul, mi-ai mâncat! (...)

A. - (...) Și vreau să-ți spun un lucru, că a mai amânat vreo două pronunțări, tot, ă .. zece zile. Ă, acuma m-am întâlnit cu ea, cu EE. și i-am cerut explicații, că eu de, eu de vineri nu m-am întâlnit .. (...) A primit absolut tot. Eu i-am zis lui EE.: EE., ăia patruzeci de mii de euro au ajuns la om? Mi-a zis: Da, au ajuns la om! (...) Și acum .. acuma, luni .. (...) Luni (n.r. data de 18 august 2014, pentru când se stabilise prima amânare de pronunțare asupra contestației în cauza privindu-l pe K.) .. este acasă. (...)

B. - Că mă doare creierii, nu mai pot! (...)

A. - (...) Lui EE. i-am spus: Dacă luni ă .. ăsta mic nu este acasă, ă .. îmi vii cu patruzeci de mii de euro! Și-a zis: Că nici măcar nu se discută să nu fie, dar că astea sunt măsurile! Așa a vrut ea să facă .. (...) Eu i-am spus lui EE.: EE., omul tău a primit patruzeci de mii? Ea a zis: Da. (...)

K. - Te juri tu pentru ea că e siguranță luni?

A. - Ea mi-a zis: Da. (...)

K. - Tu ai încredere în ea? Să moară băiatul tău că ai încredere în ea? Înjură-te! Vezi, că nu se înjură! Vezi? E mulți în cercu’ astă.

B. - Păi, n-ai spus doamna A., când ai venit mi-ai spus mie că e soto? (...)

A. - Păi, da, că e soto. Și .. și este soto!

B. - Nu mi-ai spus mie că acuma e fără niciun fel de problemă? (...) Și acum, cum n-ai încredere în, în EE., când tu ești prietenă cu EE.? (...) Mie mi-ai spus că e fără nicio problemă, că pe .. (...) Mă, dacă e prietenă bună cu EE., cum să n-aibe încredere mă, frate-miu, mă înnebunești la cap și tu!? (...) Cum? la banii și se folosește de ei?

K. - Și ce? Mi-i dă înapoi! Care-i problema?

B. - Nu, să-mi aducă pe nepotă-miu! N-am nevoie de bani! (...)

K. - Mă, B., tu de unde o știi? Ia, stai puțin! Tu de unde o știi pe EE.?

B. - De la A. o știu. De unde s-o știu? (...)

K. - Da’ asta ce e? Asta e judecătoare? EE.?

A. - Nu e judecătoare.

K. - Așa mi-a zis soră-mea (...) Tu mi-ai zis că e din aia, B.! Tu de unde știai?

B. - Păi, e femeia mare! (...)

A. - Deci, luni a zis că-i acasă! (...) I-am zis următoru’ lucru .. Vezi că nu sunt cinci mii, sunt patruzeci de mii de euro .. (...)

B. - Ă, muncești o viață! (...)

A. - Și i-a zis că luni este acasă.

K. - Frumos!

B. - Doamne ajută! (...)"

Referitor la infracțiunea de trafic de influență, săvârșită cu participația de complice a inculpatei A., Curtea a constatat că, la comiterea acesteia, au participat alte două persoane, și anume autorul infracțiunii respective (indicat a fi fost inculpata D.) și un alt complice (stabilit, pentru argumentele anterior expuse, în persoana inculpatei B.).

Această situație a determinat reținerea, în sarcina ambelor inculpate care au optat pentru procedura simplificată de judecată, A. și B., a circumstanței agravante prevăzute de dispozițiile art. 77 lit. a) C. pen. (săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună), sens în care, în temeiul art. 386 alin. (1) rap. la art. 377 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus, în cazul amândurora, cu privire la infracțiunea la comiterea căreia fiecare a avut participație, schimbarea încadrării juridice, prin aplicarea dispozițiilor anterior menționate.

S-a apreciat faptul că inculpata B. nu a interacționat, în mod direct, cu inculpata D. (indicată drept autoare a infracțiunii de trafic de influență la care s-a stabilit participația sa de complice) este lipsit de relevanță din perspectiva reținerii circumstanței agravante analizate, care, fiind o circumstanță reală, se răsfrânge asupra sa în condițiile art. 50 alin. (2) C. pen., întrucât, cu certitudine, ea a cunoscut, pe baza informațiilor faptice neechivoce care i-au fost furnizate, încă de la început, de către inculpata A. și pe care le-a acceptat ca atare, că, la comiterea faptei, a mai participat, pe lângă ele două (ambele în calitate de complice), și numita "EE." (inculpata D.), știind că aceasta era persoana care a pretins banii în schimbul influenței afirmate și al promisiunii exercitării ei în scopul determinării judecătorului competent la pronunțarea unei soluții favorabile nepotului său și având astfel reprezentarea săvârșirii faptei respective împreună și cu acea persoană.

În cazul inculpatei A., aplicarea circumstanței agravante respective este evidentă, aceasta interacționând, în mod direct, cu fiecare dintre celelalte două participante la săvârșirea aceleiași fapte (inculpata D., în calitate de autor și, respectiv, inculpata B., în calitate de complice) și cunoscând participația acestora, alăturată celei proprii.

Cu privire la infracțiunea de cumpărare de influență, săvârșită cu participația de complice a inculpatei B., Curtea a constatat că, la comiterea acesteia, au participat alte două persoane, și anume autorul infracțiunii respective (indicat a fi fost inculpatul E.) și un alt complice [inculpata A., față de care, pentru această faptă, s-a dispus o soluție de clasare, în considerarea incidenței cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 292 alin. (2) C. pen.].

Această situație a determinat reținerea, în sarcina inculpatei B., a circumstanței agravante prevăzute de dispozițiile art. 77 lit. a) C. pen. (săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună), sens în care, în temeiul art. 386 alin. (1) rap. la art. 377 alin. (4) C. proc. pen., se va dispune, și cu privire la infracțiunea respectivă, schimbarea încadrării juridice, prin aplicarea dispozițiilor anterior menționate.

Inculpata B. a interacționat, în mod direct și chiar simultan, cu fiecare dintre ceilalți doi participanți la săvârșirea faptei (inculpatul E., în calitate de autor și, respectiv, inculpata A., în calitate de complice), cunoscând participația lor, alăturată celei proprii, iar aspectul neexercitării acțiunii penale față de cea din urmă, potrivit art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., pe motivul incidenței unei cauze legale de nepedepsire, nu înlătură împrejurarea reală a participării acesteia la comiterea faptei respective, suficientă pentru reținerea circumstanței agravante invocate, câtă vreme inculpata B. a cunoscut, cu certitudine, acea împrejurare.

Referitor la inculpata B., s-a constatat, conform art. 41 alin. (1) C. pen., în cazul ambelor infracțiuni, și starea de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, aplicată prin Sentința penală nr. 680/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 București (rămasă definitivă la data de 13 decembrie 2012) pentru patru infracțiuni concurente intenționate (trei infracțiuni de șantaj și o infracțiune de violare de domiciliu), în privința căreia, la datele săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina sa în prezenta cauză, nu era împlinit termenul reabilitării de drept.

În consecință, instanța a constatat că faptele analizate există, constituie infracțiuni, în încadrările juridice anterior menționate și au fost săvârșite de către inculpatele în sarcina cărora au fost reținute, inclusiv pe baza recunoașterii lor, Curtea a pronunțat condamnarea acestora, potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen.

III. În perioada 05 august 2014 - 20 august 2014, inculpata C. a pretins, în mod indirect, prin intermediul inculpatei D., care a transmis solicitarea sa inculpatei A., avocat în cadrul Baroului București, de la inculpatul E., față de care a acționat cea din urmă, suma de 30.000 euro, promițând, în schimbul acesteia, că, pe parcursul soluționării contestației privindu-l pe K., îl va determina pe judecătorul competent de la Curtea de Apel București, asupra căruia a susținut că avea influență, să pronunțe o hotărâre definitivă favorabilă acestuia, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă.

S-a reținut că această faptă s-a derulat în mod distinct, în continuarea faptelor prezentate la pct. II, în condițiile în care, după înregistrarea pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, la data de 05 august 2014, în Dosarul x/3/2014/a7, a contestației Parchetului la încheierea primei instanțe de înlocuire a măsurii arestării preventive a lui K. cu măsura preventivă a controlului judiciar și, respectiv, după o primă amânare a pronunțării asupra acelei contestații (de la data de 08 august 2014, când au avut loc dezbaterile, la data de 18 august 2014), judecătorul învestit cu soluționarea acesteia a dispus o nouă amânare a pronunțării (de la data de 18 august 2014 la data de 20 august 2014).

În declarațiile din faza de urmărire penală, inculpata A. a făcut, cu privire la această faptă, următoarele afirmații, reținute de Curte drept relevante în speță: la data dezbaterilor din data de 08 august 2014, la întâlnirea cu inculpata D., de la restaurantul "ZET" din apropierea Curții de Apel București, aceasta i-a spus, după ce a purtat o conversație telefonică pe care nu a putut-o auzi, că "omul ei" i-a transmis că "va pleca în vacanță după 10 zile", prin aceasta înțelegând că pronunțarea în cauza privindu-l pe K. a fost amânată pentru 10 zile (n.r. fapt real, astfel cum deja s-a evidențiat);

într-o discuție ulterioară, purtată la data de 11 august 2014, la restaurantul "Anca" din cartierul Titan, inculpata D. i-a spus, în prezența martorei HH., atunci când ea s-a arătat îngrijorată de faptul că părinții lui K. îi vor cere explicații cu privire la suma de 40.000 euro (pretinsă și remisă în condițiile prezentate la pct. II), că trebuie să stea liniștită, întrucât "omul ei a rezolvat treaba" și "când a zis o treabă așa rămâne", însă, la data de 08 august 2014, judecătorului GG. i-a fost teamă să îl pună în libertate pe K., întrucât, la aceeași dată, a fost pronunțată hotărârea în cauza NN.

și "era peste tot plin de DNA"; la data de 18 august 2014, la terasa "Izvorul Rece", s-a întâlnit din nou, în prezența martorei HH., cu inculpata D., care, între altele, i-a spus că "omul ei de încredere" mai dorește încă 30.000 euro, pentru a interveni la judecătorul care avea în pronunțare cauza privindu-l pe K. și i-a cerut să meargă la părinții acestuia, pentru a le cere suma respectivă; în timpul acestei întâlniri, ea a fost contactată telefonic de AA. (n.r. mama lui K.), care i-a comunicat că a aflat de pe net faptul dispunerii unei noi amânări de pronunțare în cauza fiului său; când a auzit acest fapt, inculpata D. a afirmat că așa își explică de ce "omul ei de încredere" a mai cerut 30.000 euro, însă ea i-a explicat că nu îi mai poate cerere lui E. și acea sumă, deoarece "înțelegerea" a fost doar pentru suma de 40.000 euro (deja remisă); tot atunci, inculpata D. a primit un telefon și a purtat o conversație pentru realizarea căreia s-a ridicat de la masă, astfel încât să nu poată fi auzită, iar, la revenire, i-a spus că, miercuri, 20 august 2014, K. va fi pus în mod sigur în libertate de către judecătorul GG., care va respinge contestația Parchetului, dar că, pentru aceasta, "omul ei" a mai cerut 30.000 euro;

în acest context, inculpata D. a făcut referire, pentru prima dată, la o persoană de sex feminin, zisă "II." (n.r. inculpata C.), spunându-i că "lucrează" cu aceasta de foarte mult timp și este "foarte corectă", în sensul că "rezolvă când spune ceva"; în toate discuțiile purtate cu inculpata D., purtate fie telefonic, fie cu ocazia întâlnirilor directe, foloseau un limbaj codificat, atunci când vorbeau despre "persoana de încredere" a acesteia, prin care putea interveni la judecătorul Curții de Apel București, în vederea obținerii unei soluții favorabile pentru K.;

în concret, acea persoană era "croitorul", dosarul penal era "rochia", iar banii erau "materialele", astfel că "trei materiale" însemnau suma de 30.000 euro; după pronunțarea, la data de 20 august 2014, a hotărârii în urma căreia K. a rămas în stare de arest preventiv, inculpata D. i-a spus că a aflat de la "omul ei de încredere", adică de la "croitor", că dosarul acestuia era în vizorul DNA, motiv pentru care telefoanele lor erau interceptate; cu ocazia unei întâlniri ulterioare, după ce i-a oferit explicații cu privire la motivele care au determinat pronunțarea soluției respective, inculpata D. a afirmat că "nu i s-a mai întâmplat așa ceva", deoarece "până acum a făcut mii de euro cu II.

și nu au fost niciodată probleme".

Referitor la aceeași faptă, inculpata A. a făcut, cu ocazia audierii ei nemijlocite de către Curte, următoarele precizări: "(..) eu îi dădusem - n.r. inculpatei D. - 40.000 euro, pentru intervenția promisă la judecătorul de la Curtea de Apel București și, nefiind obținut rezultatul promis, eram presată de membrii familiei E., K., AA. să le restitui banii. Mai mult, D. mi-a cerut, în același scop al eliberării lui K., la data de 18 august 2014, suma de încă 30.000 euro, context în care a pomenit pentru prima dată numele inculpatei C., zisă II." și, respectiv, "(..) În luna august 2014, după dezbaterile din dosarul Curții de Apel București, referitoare la starea de arest preventiv a lui K., în perioada când s-a amânat pronunțarea hotărârii, am avut o întâlnire cu inculpata D. la același restaurant Izvorul Rece, la întâlnirea respectivă participând, pe lângă noi două, martora HH., inculpatul G., iar, spre finalul ei, și un polițist. La momentul respectiv, fiind în așteptarea soluției Curții de Apel București, inculpata D. a dat mai multe telefoane, părând a fi disperată, întrucât aparent nu primea răspunsul dorit. Înainte de a da ultimul telefon, inculpata D. a afirmat: am vorbit cu omul meu, spunând că mai era nevoie de 30.000 euro, pentru că suma de 40.000 euro nu era suficientă. În acel context, inculpata D. a pomenit, pentru prima data, numele inculpatei C., zisă II., despre care a afirmat că, în trecut, a rezolvat cu ea mai multe dosare aflate pe rolul instanțelor. (...) În cursul acestor discuții, eu i-am spus inculpatei D. că nu îndrăznesc să îi cer inculpatului E. încă 30.000 euro, întrucât, cu certitudine, acesta nu o să îmi dea acei bani și, în plus, eu nu mai doream să fac acest lucru. (...) Cu toate acestea, i-am adus la cunoștință inculpatului E. faptul că EE. (inculpata D.) a cerut în mod suplimentar suma de 30.000 euro, pentru a obține eliberarea fiului său, atunci când inculpatul E. a venit la mine, înainte de pronunțare, să-mi ceară să îi dau înapoi cei 40.000 euro, întrucât nu mai avea încredere în obținerea rezultatului promis. Când i-am spus inculpatului E. de cei 30.000 euro, acesta a început să înjure, mi-a spus că el nu mai dă niciun ban și mi-a cerut în mod imperativ să îi restitui cei 40.000 euro."

S-a apreciat că susținerile inculpatei A. au fost confirmate de martora HH., care, în declarația (necontestată) din faza de urmărire penală, în continuarea afirmațiilor anterior prezentate, a făcut următoarele precizări: la data de 18 august 2014, cu ocazia unei întâlniri care a avut loc la terasa "Izvorul Rece", la care a asistat și ea, inculpata D. i-a solicitat inculpatei A. să meargă la părinții lui K. și să le ceară acestora încă 30.000 euro, pentru ca, prin "omul ei de încredere", să finalizeze demersurile de eliberare din arest preventiv a acestuia; cu acea ocazie, inculpata A. i-a explicat interlocutoarei sale că nu mai putea să le ceară părinților lui K. suma de 30.000 euro, pe lângă cea de 40.000 euro, dată inițial; în discuțiile dintre martoră și inculpatele D. și A., era folosit un limbaj codificat, acestea utilizând termenul de "croitor" pentru persoana cu pretinsă influență ce urma să intervină la judecător, termenul de "rochie" pentru soluția favorabilă așteptată și termenul de "materiale" pentru sumele de bani, cel din urmă fiind menționat de inculpata D. inclusiv atunci când le-a oferit interlocutoarelor sale, drept explicație pentru rămânerea în arest preventiv a lui K., faptul că "nu s-au mai dat materialele".

Informații pertinente și relevante care au condus la concluzia că "persoana de încredere" menționată de inculpata D. ca fiind cea care a pretins, prin intermediul ei, suma suplimentară de 30.000 euro, în schimbul exercitării unei pretinse influențe asupra judecătorului ce urma să se pronunțe în cauza referitoare la starea de arest preventiv a lui K., era inculpata C. (indicată în această postură de către inculpata A.) au fost furnizate de martorul JJ. (subofițer operativ, cu activitate la sediul Curții de Apel București), care, în declarația (necontestată) din faza de urmărire penală, a făcut următoarele afirmații:

în zilele următoare datei de 04 august 2014, când a revenit la serviciu din concediu, în jurul prânzului, în timp ce se afla în incinta Palatului de Justiție, a fost abordat de o femeie și un bărbat, pe care i-a identificat, din planșe fotografice, a fi inculpata C. și, respectiv, soțul acesteia, KK.; bărbatul i-a spus că un nepot al său, căruia i-a menționat identitatea, și anume K., era arestat și, împreună cu femeia, l-au rugat să-i ajute să acceseze aparatul Info-Touch, pentru a afla soluția pronunțată în cauza acestuia; dând curs acestei solicitări, a constatat că, în privința persoanei respective, nu se pronunțase încă o soluție, fapt pe care l-a comunicat celor care îl abordaseră; aceștia au revenit în incinta Palatului de Justiție, în după-amiaza aceleiași zile și i-au spus că nici până atunci nu se pronunțase o hotărâre în cauza care îi interesa; după terminarea programului de lucru cu publicul (ora 16:00), a fost informat de un coleg de la punctul de acces în clădire că un bărbat dorea să afle pronunțarea dintr-un dosar, constatând că acesta era chiar bărbatul care îl abordase anterior; acesta l-a rugat să-i comunice soluția ce urma să se pronunțe în dosarul pretinsului nepot, scop în care i-a dat o bucată de hârtie, pe care se aflau notate un număr de telefon și, respectiv, fie numărul dosarului, fie numele lui K.; el a acceptat să-i furnizeze această informație, promițându-i că îi va transmite un mesaj în momentul când va afla soluția;

în cursul aceleiași zile, prin accesarea aparatului Info-Touch, a constatat că, în cauza respectivă, a fost amânată pronunțarea la data de 18 august 2014, fapt pe care l-a comunicat acelui bărbat, la numărul de telefon indicat de acesta, fie printr-un apel vocal, fie printr-un sms; la data de 18 august 2014, același bărbat, însoțit de o femeie cu aceleași semnalmente cu cea împreună cu care îl abordase inițial, a venit din nou în incinta Palatului de Justiție, solicitându-i informații despre soluția din același dosar; în aceste condiții, el a accesat aparatul Info-Touch aflat la arhiva Secției a II-a penală a Curții de Apel București, constatând că nu era menționată, în dosarul respectiv, nicio soluție, fapt pe care l-a comunicat acelui bărbat; ulterior, când a ieșit din Palatul de Justiție pentru a-și cumpăra de mâncare, l-a întâlnit în apropiere pe același bărbat, însoțit de o femeie, iar cel dintâi l-a rugat ca, mai târziu, să ia legătura telefonic, pentru ca el să-i comunice soluția din acel dosar, cerere pe care, din nou, a acceptat-o; drept urmare, s-a deplasat într-un birou de grefieri de la Secția a II-a penală a Curții de Apel București, interesându-se de soluția pronunțată în cauza referitoare la K., sub pretextul că acesta făcea parte din lumea interlopă, iar el dorea să evite eventuale conflicte în incinta Palatului de Justiție; o grefieră al cărei nume nu și l-a amintit, după ce, inițial, a refuzat să-i răspundă, spunându-i că nu era treaba lui, i-a comunicat în final că pronunțarea în dosarul de care întreba a fost din nou amânată, pe data de 20 august 2014, informație pe care i-a comunicat-o telefonic bărbatului respectiv; după aproximativ o oră - două ore, același bărbat, însoțit de aceeași femeie, au revenit în incinta Palatului de Justiție și au luat legătura cu el, rugându-l să le arate unde puteau vedea dispoziția de amânare a pronunțării, el îndrumându-i spre arhiva Secției a II-a penală a Curții de Apel București; la despărțire, bărbatul a dat noroc cu el, ocazie cu care i-a pus în mână o bancnotă de o valoare pe care nu a remarcat-o, întrucât el a respins imediat acest gest și i-a spus bărbatului respectiv să se îndepărteze; cu toate acestea, la data de 20 august 2014, i-a comunicat telefonic acelui bărbat soluția pronunțată în dosarul care îl interesa, în sensul rămânerii în arest preventiv a numitului K., informație pe care a aflat-o prin accesarea unuia dintre aparatele Info-Touch din incinta Palatului de Justiție.

În declarația din faza de urmărire penală, când a solicitat și încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, cererea sa fiind însă respinsă, inculpata C., recunoscând fapta de care a fost acuzată, a făcut, în prezența a doi avocați aleși, următoarele afirmații: a cunoscut-o pe inculpata D. la sfârșitul anului 2013, stabilind cu aceasta o relație de amiciție; încă de la prima întâlnire, i-a comunicat inculpatei D. faptul că ea se ocupa cu ghicitul în cafea și, referitor la această ocupație, i-a spus că, anterior, o oferit, contra cost, astfel de servicii mai multor persoane, între care judecătoare, polițiste și angajate în mass-media, fără a indica însă numele vreuneia dintre persoanele respective; la sfârșitul lunii iulie 2014, inculpata D., aflată într-o evidentă stare de agitație, a venit la domiciliul său, ocazie cu care a întrebat-o dacă putea interveni la judecători din cadrul instanțelor de pe raza municipiului București, pentru ca aceștia să dispună eliberarea din arest preventiv a unui inculpat;

în continuare, inculpata D. i-a spus că, în schimbul eliberării acelei persoane, avocatele acesteia vor da o sumă de bani considerabilă, fără a-i preciza cuantumul, din care urma să primească și ea o parte importantă; cu aceeași ocazie, inculpata D. i-a spus că avocatele respectivului individ mai încercaseră să găsească și alte persoane cu posibile influențe la nivelul instanțelor judecătorești din municipiul București, pentru a obține, contra cost, eliberarea acestuia; la același moment, inculpata D. i-a mai spus că, dacă era de acord să se implice și putea interveni pentru realizarea acelui scop, nu va discuta și nu va intra în contact cu avocatele individului arestat preventiv, toate discuțiile referitoare la eliberarea acestuia, inclusiv în ceea ce privește suma de bani primită contra-cost, urmând a fi purtate doar de ea; răspunsul său, la momentul respectiv, a fost acela că mai întâi va încerca să vadă dacă putea interveni în sensul solicitat, cerându-i inculpatei D. să-i comunice numărul dosarului penal și numele persoanei în cauză (K.), pe care aceasta i le-a scris pe un bilețel; inculpata D. i-a făcut acea propunere în contextul în care, anterior, ea se lăudase față de aceasta că le cunoștea pe mai multe judecătoare din cadrul instanțelor din municipiul București, cărora le prestase "servicii de ghicit", presupunând astfel că avea "relații" prin care putea interveni pentru eliberarea lui K.; ulterior, respectiv la începutul lunii august 2014, inculpata D. i-a mai făcut o vizită, ocazie cu care i-a relatat că K. fusese pus în libertate printr-o hotărâre a Tribunalului București, dar "îi era frică" de faptul că acea soluție putea fi desființată, la Curtea de Apel București, în contestația Parchetului;

în acest context, inculpata D. a reiterat, față de ea, solicitarea de a interveni la "relațiile" pe care presupunea că le avea, pentru a obține, prin acestea, respingerea acelei contestații și, implicit, punerea în libertate a lui K.; și cu această ocazie, inculpata D. i-a spus că avocatele lui K. ar da sume importante de bani pentru a obține, prin astfel de mijloace, eliberarea acestuia; aflând informația că, la Tribunalul București, fusese pronunțată o soluție favorabilă lui K., a considerat că aceasta putea fi menținută la Curtea de Apel București, motiv pentru care i-a confirmat inculpatei D. faptul că ea putea interveni la completul de judecată competent, pentru a obține respingerea contestației Parchetului, spunându-i că această intervenție a sa o costa suma de 30.000 euro și, totodată, promițându-i că, din suma respectivă, îi va da și ei "ceva", dar "o parte importantă va ajunge mai departe, la persoanele influente ce vor facilita eliberarea lui K."; drept urmare, inculpata D. a fost de acord să solicite, pentru ea, suma de 30.000 euro, în scopul anterior menționat, spunându-i chiar că putea să-i remită acei bani oricând dorea, însă ea i-a comunicat că vroia să primească suma respectivă doar după momentul punerii în libertate a lui K., convenind ca aceasta să-i fie dată de către interlocutoarea sa după pronunțarea unei soluții favorabile la Curtea de Apel București; drept urmare, având în vedere cele stabilite cu inculpata D., la data de 08 august 2014, în jurul orei 12:00, s-a deplasat, împreună cu soțul ei, KK. (care nu știa despre înțelegerea lor), la sediul Curții de Apel București, unde, cunoscând numărul dosarului, a accesat sistemul de informare ECRIS Info-Touch (pus în mod gratuit la dispoziția publicului), constatând că nu existau mențiuni la rubrica termenului stabilit pentru judecarea acestuia;

în aceste condiții, i-a cerut soțului ei să-l roage pe un jandarm aflat în serviciu să le comunice soluția pronunțată în acel dosar, iar jandarmul astfel contactat a fost de acord să-i ajute, solicitându-le să revină mai târziu, întrucât exista posibilitatea ca decizia să fie pronunțată în cursul aceleiași zile; au revenit după câteva ore, când soțul ei, la insistențele sale, i-a cerut din nou acelui jandarm să le obțină informația referitoare la soluția pronunțată în cauza privindu-l pe K.; pentru a le fi furnizată această informație, i-au oferit jandarmului respectiv suma de 50 lei sau 100 lei, pe care acesta a refuzat-o, dar a fost de acord să le comunice, printr-un mesaj sms, conținutul deciziei ce urma a fi pronunțată, scop în care i-au comunicat un număr de telefon la care puteau fi contactați; mai târziu, în cursul aceleiași zile, jandarmul i-a informat, pe calea convenită, că pronunțarea asupra contestației a fost amânată pe un termen de 10 zile;

întrucât inculpata D. îi solicitase, în mod repetat, telefonic, pe parcursul zilei respective, informații privind decizia Curții de Apel București, ea i-a comunicat, tot telefonic, în aceeași zi, folosind un limbaj codat (prin utilizarea termenilor "soră" și "croitor" pentru judecător și a termenului "materiale" pentru suma de bani pe care ea o ceruse), că pronunțarea a fost amânată cu 10 zile, pentru data de 18 august 2014; acest limbaj codat i-a fost propus de inculpata D., aceasta spunându-i că folosea aceiași termeni și în discuțiile purtate de ea cu avocatele lui K.;

în continuare, până la data de 18 august 2014, a mai discutat telefonic cu inculpata D., asigurând-o, prin folosirea aceluiași limbaj codat, că K. urma să fie eliberat prin decizia Curții de Apel București și reiterând față de aceasta solicitarea ca banii pretinși să-i fie remiși după pronunțarea acelei hotărâri; la data de 18 august 2014, s-a deplasat din nou la sediul Curții de Apel București, unde, fie prin accesarea personală a sistemului Info-Touch, fie cu ajutorul aceluiași jandarm, care i-a transmis un mesaj telefonic, a aflat că pronunțarea deciziei fusese amânată cu încă 2 zile, pentru data de 20 august 2014;

în mod similar, i-a comunicat inculpatei D., telefonic, utilizând același limbaj codat stabilit cu aceasta anterior, informația astfel aflată, asigurând-o din nou că K. va fi eliberat și cerând să-i fie remisă, după pronunțarea acelei soluții, suma de 30.000 euro; în perioada 18 - 20 august 2014, într-o seară, a primit, la domiciliul său, vizita inculpatei D., ocazie cu care ea a asigurat-o pe aceasta că K. va fi eliberat din starea de arest preventiv, spunându-i că "amânările de pronunțare sunt un semn bun în acest sens";

în după-amiaza zilei de 20 august 2014, după ce i-a fost furnizată de către același jandarm informația rămânerii lui K. în stare de arest preventiv, a discutat la telefon cu inculpata respectivă, căreia, în limbaj codat, i-a comunicat această informație, spunându-i că "materialele sau cupoanele nu au fost de calitate, întrucât sunt din China și nu sunt din Dubai"; cu ocazia aceleiași convorbiri, i-a spus inculpatei D., tot în limbaj codat, că ea nu mai putea interveni, prin "relațiile" sale, în vederea eliberării lui K., dar aceasta s-a arătat interesată să continue discuțiile pe acea temă; nu a cunoscut niciodată vreo persoană din familia lui K.

și nici nu a știut că una din avocatele acestuia, despre care inculpata D. i-a spus că doreau obținerea contra-cost a eliberării lui, era inculpata A.

Fiind audiată în mod nemijlocit de către Curte, inculpata C. a făcut, la termenul de judecată din data de 20 aprilie 2016, în prezența avocatului ales care i-a asigurat asistența juridică, următoarea declarație: "După ce am luat cunoștință de fapta de care sunt acuzată și de drepturile procesuale, solicit ca, în ceea ce mă privește, judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate, întrucât recunosc în întregime fapta menționată în rechizitoriu, astfel cum este precizată în acel act și nu contest probele administrate în faza de urmărire penală, solicitând să fiu judecată doar pe baza acelor probe. Este adevărat că, în cursul lunii august 2014, am pretins, prin intermediul inculpatei D., care a acționat în raport cu inculpata A., ca persoană de legătură cu inculpatul E., de la cel din urmă, suma de 30.000 euro, promițând că, în schimbul acelei sume, voi interveni pe lângă judecătorul competent de la Curtea de Apel București, învestit cu judecarea contestației împotriva încheierii din data de 31 iulie 2014 a Tribunalului București, în sensul pronunțării unei soluții care să determine înlocuirea măsurii arestării preventive a numitului K. cu altă măsură preventivă mai puțin severă. Cu excepția celor declarate anterior, care reprezintă rezultatul voinței mele, nu doresc să fac alte precizări, prevalându-mă de dreptul la tăcere".

Săvârșirea de către inculpata C. a faptei pentru care a fost trimisă în judecată, recunoscută fără rezerve de aceasta, rezultă cu certitudine, contrar susținerilor din dezbateri ale apărătorilor săi aleși (care sunt într-o contradicție vădită și inexplicabilă cu însăși poziția procesuală exprimată de aceasta în prezența lor), din probatoriul anterior prezentat, căruia i se adaugă convorbirile și comunicările în care inculpata respectivă a fost personal implicată (necontestate sub aspectul conținutului lor), a căror interceptare și înregistrare au fost în mod legal realizate, în baza unor mandate de supraveghere tehnică, aspect definitiv constatat în procedura de cameră preliminară.

Dintre aceste convorbiri și comunicări, Curtea a reținut ca fiind relevante, pe următoarele (redate în ordine cronologică și ad litteram), fiind evidentă împrejurarea coroborării lor depline cu aspectele faptice și semnificația reală a termenilor utilizați în mod codat, astfel cum inculpata a relatat, în mod liber, în declarația amplă pe care a dat-o în faza de urmărire penală, în condițiile asistării ei juridice, la momentul respectiv, de către doi avocați aleși:

- convorbirea telefonică purtată la data de 17 august 2014 (n.r. preziua primei amânări de pronunțare stabilite în cauza privindu-l pe K.), începând cu ora 20:10:10, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., care a apelat postul telefonic utilizat de inculpata C.

"C. - Da.

D. - Ce faci iubirea mea?

C. - Uite, în casă, am venit și eu de la sora mea. Ești acasă?

D. - (...) Ia zi-mi și mie, dacă ajung mai târziu sau dacă nu ajung în seara asta și ne vedem mâine dimineață, mă văd cu tine, e târziu?

C. - Vorbim mâine. (...)

D. - Da, dar ești ok, nu?

C. - Da, mă.

D. - Este chestia doar, este chestia doar, ți-am promis că îți aduc materialul acela și este chestia doar de timp, că tu te culci devreme (...)

C. - Da.

D. - Da, dar am materialul la mine, tot.

C. - Auzi, deci, dacă e din aia, catifea din aia subțirică, că așa e-n (...)!

D. - Da, iubirea mea, din aia e (...) (...)"

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași dată, ora 20:49:04, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., către postul telefonic utilizat de inculpata C. - "Iubita mea eu am materialele la mine dar parka este un fakut sa nu aj la timp la tine. Sper ca maine nu mi spui ca nu le mai iei ca nu am aj azi ca decat sa mi spui asa mai bine aj in seara asta cat de tarziu sa ti le las cand aj eu in buc." ;

- comunicarea telefonică tip SMS transmisă la aceeași dată, ora 20:54:57, de la postul telefonic utilizat de inculpata C., către postul telefonic utilizat de inculpata D. - "Eu plec la sorumea ca pleaca in ANGLIA VB MIINE. MIA SPUS CA CUMPARA TOATE CUPOANELE DE CATIFEA. ALCEVA CE SA SPUN. VI MIINE" ;

- comunicarea telefonică tip SMS transmisă la aceeași data, ora 20:57:03, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., către postul telefonic utilizat de inculpata C. - "Bine printes o.asta vroiam sa aud.ca eram stresata am fakut masina zob ca mi a sarit o javra de caine in fata si aveam 160 la ora ca ma grabeam sa aj. Te pup mult" ;

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași dată, ora 21:09:43, de la postul telefonic utilizat de inculpata C., către postul telefonic utilizat de inculpata D. - "Am vb saptamina trecuta cu tine. Si asa a ramas. Altceva ce sa spun. Aia face fuste din catifea si le vinde la tiganci in provincie scoate o gramada de bani - te pup" ;

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași data, ora 21:15:18, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., către postul telefonic utilizat de inculpata C. - "Da iubirea mea stiu si tocmai de aia te am sunat sa stii de mine ca am primit materialele toate din dubai si am vrut sa aj pana in 10 la tine sa ti le las, eu mi am calculat bine timpul nu am prevazut ca mi iese animalul asta in cale si aj mai tarziu si am vrut sa ma asigur ca mi le mai cumpara sorta, intelegi? Sti doar ca mi place sa ma tin de cuvant" ;

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la data de 18 august 2014 (n.r. data amânării pronunțării asupra contestației privindu-l pe K. cu încă 2 zile), ora 14:59:02, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., către postul telefonic utilizat de inculpata C. - "Mai iubirea mea cf? Cand a zis sora ta sa aj la ea?" ;

- convorbirea telefonică purtată la aceeași dată, în intervalul orar 15:31:22 - 15:32:19, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., care a apelat postul telefonic utilizat de inculpata C.

"(...) C. - Poate ne sunăm mai târziu. (...) Poate ne vedem mai târziu.

D. - Îhî, am înțeles!

C. - Da.

D. - Când pleacă sora ta? În două zile?

C. - Ă (...) Da! Da! (...)

D. - Am înțeles, e bine atunci.

C. - Ne întâlnim mai pe seară dacă poți să vii pe la mine.

D. - Păi, da vin, normal, să-ți las materialele și în două zile pleacă sigur, nu?!

C. - Da. Da, da, da (...)

D. - A, ok!

C. - Da. (...)"

- convorbirea telefonică purtată la aceeași dată, în intervalul orar 18:47:11 - 18:47:39, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., care a fost apelat de postul telefonic utilizat de inculpata C.

"(...) C. - Am greșit. Hai că am vrut să sun pe altcineva.

D. - Am înțeles. (...) Hai (...) oricum trec mai târziu pe la tine.

C. - Bine! Te pup. Pa, pa!"

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la data de 20 august 2014 (n.r. data pronunțării deciziei asupra contestației privindu-l pe K.), ora 14:32:44, de la postul telefonic utilizat de inculpata C., către postul telefonic utilizat de inculpata D. - "Nu mai vin la tine azi";

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași dată, ora 14:34:44, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., către postul telefonic utilizat de inculpata C. - "Dar cand vi? Sau vin eu la tine diseară?" ;

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași data, ora 14:37:18, de la postul telefonic utilizat de inculpata C., către postul telefonic utilizat de inculpata D. - "Nu mai vin deloc azi la tine" ;

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași dată, ora 15:06:59, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., către postul telefonic utilizat de inculpata C. - "Nu ce? Nu te ai suparat sau nu mai vi deloc? Ce naiba ai de te ai suparatasa tare???" ;

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași dată, ora 15:07:47, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., către postul telefonic utilizat de inculpata C. - "Fa ce naiba ti am fakut de te ai suparatasa pe mine?" ;

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași dată, ora 15:12:41, de la postul telefonic utilizat de inculpata C., către postul telefonic utilizat de inculpata D. - "Nu_Mai vin la tine e raulufiimea au esit analizele prost vbcind treci pe la mine nu e telf meu" ;

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași dată, ora 20:11:02, de la postul telefonic utilizat de inculpata C., către postul telefonic utilizat de inculpata D. - "Spune iubito sintacasa daca vrei poti sa vi pe la mine" ;

- comunicarea telefonică tip SMS, transmisă la aceeași dată, ora 20:11:13, de la postul telefonic utilizat de inculpata D., către postul telefonic utilizat de inculpata C. - "Suna ma sa ti spun ceva" ;

- convorbirea telefonică purtată la aceeași dată, începând cu ora 20:16:41, de la postul telefonic utilizat de inculpata C., care a apelat postul telefonic utilizat de inculpata D.

"D. - Auzi, iubita mea?

C. - Hmmm ..

D. - Ăăăăă .. dar sora ta mai vrea materialele?

C. - Nu .. că a zis că sunt în Doraly mai ieftine .. a văzut ..!

D. - A, da?

C. - M-am și certat cu ea, că te-a încurcat! Dacă vrei să vii pe la mine, când ai tu timp .. (...) îți povestesc.

D. - Da. Am înțeles. Da. Da. Deci .. ca să știu, dacă a căzut chestia cu astea .. dacă i le mai aduc sau nu!

C. - Nu, că a zis că catifeaua e din China, că nu e arăbească și că nu știu ce! Ei, și i-am zis du-te în c..t să te bat, că mă fac dracu de râs .. (...) și de panaramă! Pune .. să primească aia cupoane, că, că faci tu fuste de vânzare la țigănci și după aceia, vrăjeală. Niște panaramă!

D. - Mdaa, mdaa!

C. - S-a umflat!

D. - Da.

C. - Ăăăăăă. Când vii pe la mine, vorbim!"

Instanța a reținut că probatoriul cauzei dovedește, în afara oricărui dubiu, nu doar săvârșirea faptei, în materialitatea ei, ci și comiterea acesteia cu vinovăție, în forma intenției directe, fiind dovedită, cu certitudine, împrejurarea că inculpata C. a pretins suma 30.000 euro în schimbul influenței pe care a susținut că, în mod direct, o avea asupra judecătorului care trebuia să se pronunțe, prin efectuarea unui act ce intra în atribuțiile sale de serviciu, asupra măsurii arestării preventive a lui K., cunoscând că cererea sa, transmisă prin intermediul inculpatei D., urma să ajungă la familia persoanei respective, de la care, cu mijlocirea "avocatelor" acelei persoane, se aștepta să primească, după pronunțarea soluției favorabile promise (înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai puțin severă), banii de ea pretinși.

Relevante în acest sens sunt înseși afirmațiile inculpatei C. din declarația dată, în prezența a doi avocați aleși, în faza de urmărire penală, pe care, în acest context, Curtea le reamintește, astfel cum au fost în mod detaliat și neechivoc de ea exprimate, constatând că susținerile sale sunt confirmate de restul probatoriului, inclusiv de declarațiile celor două avocate ale lui K. (inculpata A. și martora HH.): "(..) la începutul lunii august 2014, (..) D. mi-a relatat faptul că numitul K. fusese pus liber printr-o decizie a Tribunalului București, însă îi era frică că această decizie urma să fie desființată de către instanța superioară - Curtea de Apel București (..) D. a reiterat față de mine solicitarea de a interveni la relațiile pe care presupunea că eu le am la nivelul instanțelor judecătorești din municipiul București pentru a obține prin aceștia, direct sau indirect, respingerea contestației parchetului (..) Totodată, D. mi-a spus din nou că avocatele inculpatului K. ar da sume de bani importante pentru a obține, prin asemenea mijloace, eliberarea din arest preventiv (..) Auzind de la D. informația că inculpatul K. a fost eliberat din starea de arest preventiv de către Tribunalul București, am considerat că există posibilitatea ca această decizie să fie menținută și de către Curtea de Apel București.

În acest context, i-am confirmat numitei D. că pot interveni la completul de judecată competent din cadrul Curții de Apel București, pentru a obține respingerea contestației formulate de către parchet (..), însă i-am precizat numitei D. că această intervenție a mea o costă suma de 30.000 euro. I-am promis numitei D. că, din această sumă de bani, îi voi da și ei ceva, iar o parte importantă i-am spus că vor ajunge mai departe, la persoanele influente ce vor facilita eliberarea inculpatului K.. D. a fost de acord să solicite pentru mine suma de 30.000 euro în scopul sus-expus, spunându-mi chiar că poate să-mi remită acești bani oricând doresc eu.

I-am spus numitei D. că doresc însă să-mi fie remisă suma de 30.000 euro doar după momentul punerii în libertate a inculpatului K., căzând de acord cu aceasta ca banii respectivi să-mi fie dați de către ea după pronunțarea favorabilă a Curții de Apel București. (..) în data de 08 august 2014, (..) i-am comunicat acesteia telefonic, într-un limbaj codat (utilizând termenii de «soră» și «croitor», semnificând judecător și, respectiv, «materialele», semnificând suma de bani pretinsă de mine), că s-a amânat pronunțarea cu 10 zile (..) acest limbaj codat, mi-a fost propus tot de către numita D., cu ocazia întâlnirii anterioare, respectiva precizându-mi că folosește acești termeni (cu semnificația sus-expusă) și în discuțiile telefonice purtate cu avocatele inculpatului K..

În continuare, până în data de 18 august 2014, am mai discutat telefonic cu numita D., ocazie cu care, utilizând același limbaj codat, am asigurat-o din nou pe aceasta că inculpatul K. va fi eliberat din starea de arest preventiv prin decizia Curții de Apel București ce urma a fi pronunțată, reiterându-i totodată că doresc ca banii să-mi fie remiși după pronunțarea favorabilă. (..) Similar, i-am comunicat din nou telefonic numitei D., utilizând același limbaj codat stabilit cu aceasta anterior, că pronunțarea deciziei Curții de Apel București (..) fusese amânată cu încă 2 zile (..) asigurând-o din nou pe aceasta că inculpatul K. o să fie eliberat din starea de arest preventiv și că solicit ca remiterea sumei de 30.000 euro să mi se facă după pronunțarea deciziei favorabile.

Ulterior, în perioada 18 - 20 august 2014, am primit (..) vizita numitei D., ocazie cu care am asigurat-o din nou pe aceasta că K. va fi eliberat din starea de arest preventiv și că amânările de pronunțare sunt un semn bun în acest sens."

Astfel fiind, Curtea a constatat ca fiind vădit nefondată solicitarea din dezbateri a apărării, de a se dispune achitarea inculpatei, pe temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a sau lit. c) C. proc. pen., în speță, impunându-se, dimpotrivă, condamnarea acesteia, potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen., întrucât fapta pentru care a fost trimisă în judecată există, a fost săvârșită de ea cu vinovăție și constituie infracțiune.

Astfel, cu privire la fapta reținută în sarcina inculpatei C., săvârșită în modalitatea și cu forma de vinovăție anterior menționate, Curtea a constatat că aceasta realizează, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Referitor la încadrarea juridică, Curtea a constatat că se impune, prin schimbarea acesteia, în temeiul art. 386 alin. (1) rap. la art. 377 alin. (4) C. proc. pen., reținerea, în sarcina inculpatei, a circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen. (săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună).

În acest sens, Curtea a constatat că, la comiterea aceleiași fapte, încadrată juridic în infracțiunea anterior menționată, a participat, pe lângă inculpatele trimise în judecată (inculpata C., în calitate de autor și, respectiv, inculpata D., în calitate de complice), și inculpata A. (în calitate de complice), aceasta însăși recunoscând, în declarațiile sale (anterior prezentate), că, la solicitarea inculpatei intermediar D., ea a transmis către inculpatul E., în perioada de amânare a pronunțării deciziei instanței de control judiciar, cererea prin care inculpata C. (zisă "II.") a pretins suma de 30.000 euro, în schimbul obținerii, prin traficarea afirmatei sale influențe asupra judecătorului de la Curtea de Apel București, a eliberării din arest preventiv a fiului acelui inculpat.

Instanța de fond a reținut faptul că inculpata C. nu a interacționat în mod direct cu inculpata A., ci doar prin intermediul inculpatei D., nu împiedică reținerea în sarcina acesteia a circumstanței agravante invocate, care, fiind o circumstanță reală, referitoare la fapta pe care a săvârșit-o, se răsfrânge asupra sa, potrivit art. 50 alin. (2) C. pen., întrucât este cert că ea a cunoscut împrejurarea participării la comiterea aceleiași fapte și a cel puțin unei a treia persoane. Astfel, din chiar declarația inculpatei C. (anterior citată), rezultă că acțiunea sa, de pretindere a banilor, prin intermediul inculpatei D., având ca destinatar persoana interesată să beneficieze de afirmata ei influență asupra judecătorului competent, se realiza și cu mijlocirea unor "avocate", primind, de la inculpata intermediar, informația că acestea erau dispuse să apeleze contra-cost la "mijloacele" pe care ea le putea furniza în vederea obținerii eliberării lui K. și că aceleași avocate utilizau, în raport cu inculpata respectivă, același limbaj codat pe care cea din urmă i-a cerut și ei să-l folosească în legătură cu activitatea infracțională convenită, având astfel, în afara oricărui dubiu, reprezentarea că fapta ei de autor era săvârșită împreună nu doar cu inculpata D., ci și cu cel puțin încă o persoană (aceasta fiind în speță inculpata avocat A.), ambele din postura de complice ale sale.

S-a apreciat, pe de altă parte, că reținerea în sarcina inculpatei C. a circumstanței agravante invocate nu este împiedicată nici de împrejurarea că inculpata A. nu a fost trimisă în judecată și în raport cu participația sa (pe care a recunoscut-o) la săvârșirea acestei fapte, întrucât incidența circumstanței respective nu este condiționată de angajarea răspunderii penale pentru toți participanții.

Cererea apărării, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei C., din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, în infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) C. pen., Curtea a apreciat-o vădit nefondată, în raport cu situația de fapt stabilită, astfel că a fost respinsă.

În acest sens, Curtea a constatat că inculpata respectivă nu a acționat cu intenția de inducere în eroare a inculpatei D. sau a inculpatului E., în vederea prejudicierii vreunuia dintre aceștia (astfel cum s-a susținut în dezbateri de către avocații săi aleși), ci cu intenția de "a vinde", în folos propriu, influența pe care a susținut că o avea asupra unui judecător, promițând că, în schimbul sumei de bani solicitate, îl putea determina pe acesta să facă, în sensul cerut de ea, un act care intra în atribuțiile sale de serviciu.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatelor, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 C. pen., precum și faptul că, urmare a aplicării procedurii simplificate, acestea beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, iar inculpatei A. i-au fost aplicate și dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Prin aceeași sentință, față de inculpatele B. și C., în raport de stadiul procesual, de conduita procesuală avută, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.

În ceea ce privește cheltuielile judiciare, inculpatele au fost obligate la sume diferite, ținând seama de cheltuielile din faza de urmărire penală, cât și cele din faza de cercetare judecătorească, incluzând în această fază și procedura camerei preliminare.

Pentru garantarea executării acestora au fost menținute măsurile asigurătorii luate în faza de urmărire penală cu privire la inculpatele B. și C.

S-a dispus restituirea către inculpata C. a aparatului tip DVR, telefoanelor mobile, cartelelor SIM și tabletei PC, notebook-ului, PC all in One, laptop-urilor, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - și inculpatele A., C. și B.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în motivele scrise de apel, a criticat Sentința penală nr. 117/F din 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, sub aspectul nelegalității reținerii dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 pentru inculpata A. și al netemeiniciei pedepselor aplicate inculpatelor B. și C..

În dezvoltarea primului motiv de apel se arată că, în aceeași cauză penală, un denunț nu poate profita autorului său atât ca o cauză de impunitate, cât și ca o cauză de reducere a pedepsei în condițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, apreciindu-se că declarația dată de inculpata A., la data de 12 august 2014, nu întrunește caracteristicile unui denunț și, prin urmare, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din O.U.G. 43/2002. Parchetul nu a considerat niciodată că ar fi aplicabile aceste dispoziții legale, iar apărarea a invocat aplicabilitatea lor doar în ceea ce privește cea de-a doua faptă de trafic de influență. Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în raport de conținutul adresei depuse la dosarul cauzei de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la reținerea în favoarea inculpatei A. a dispozițiilor art. 19 din Legea 682/2002, a criticat sentința instanței de fond, în ceea ce o privește pe această inculpată, numai sub aspectul temeiniciei pedepsei aplicate .

Referitor la pedepsele stabilite de către prima instanță inculpatelor B. și C., Parchetul le consideră greșit individualizate, în raport de incidența agravantei referitoare la săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările de comitere, cât și de starea de recidivă, în cazul inculpatei B., motiv pentru care a solicitat majorarea lor.

Inculpata B., prin motivele de apel a criticat sentința instanței de fond sub mai multe aspecte, în esență, solicitând:

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de complicitate la trafic de influență și complicitate la cumpărare de influență în infracțiunea prevăzută de art. 269 C. pen., întrucât " prin acțiunile sale a urmărit întreruperea executării măsurii arestului preventiv în care se regăsea nepotul său", fiind astfel incidente dispozițiile art. 269 alin. (3) C. pen.

- înlăturarea dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen., întrucât au fost reținute în mod nejustificat în raport de actele și lucrările dosarului;

- reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen., având în vedere poziția procesuală de recunoaștere și regret, precum și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 ca urmare a denunțurilor făcute în faza de cercetare judecătorească, toate acestea urmând a se reflecta în stabilirea unei pedepse într-un cuantum redus ;

- reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligată deoarece a fost greșit cuantificat, față de activitățile desfășurate de organul de urmărire penală față de inculpată;

Inculpata C. a solicitat prin apelul formulat:

- trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât nu a fost ascultată cu privire la noua încadrare juridică, nu a fost realizată cercetarea judecătorească cu privire la faptă și la latura civilă a cauzei;

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. și să se constate că părțile s-au împăcat;

- înlăturarea dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen., întrucât nu se justifică reținerea lor și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere;

- reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligată;

Inculpata A. a formulat, în esență, critici la adresa hotărârii instanței de fond sub următoarele aspecte:

- încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal (art. 2 C. proc. pen.) care asigură aflarea adevărului și garantează drepturile procesuale ale părților, prezumția de nevinovăție, consacrată de dispozițiile art. 4 C. proc. pen., art. 23 din Constituția României, art. 6 parag. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca urmare a disjungerii, în mod nelegal și netemeinic, a cauzei privind pe inculpatele care au optat pentru procedura simplificată. În opinia apelantei, această disjungere este nelegală, netemeinică și inoportună, fiind împietată judecarea unitară a cauzei, aflarea adevărului judiciar și buna administrare a actului de justiție;

- încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil prin nepunerea în discuția părților a schimbării de încadrare juridică pentru cea de-a doua faptă;

- interpretarea greșită a probelor administrate în cauză, cu consecințe asupra reținerii unei situații de fapt care nu este conformă cu realitatea, în sensul că a fost provocată de numiții R. și J. să săvârșească fapta;

- aplicarea unor pedepse într-un cuantum exagerat pentru cele două fapte, pedepse care nu au fost raportate la dispozițiile prevăzute de legea penală, respectiv de art. 74 C. pen. și nu au fost reținute circumstanțele atenuante, astfel încât se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum orientat spre minim, a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere;

- greșita reținere în cauză a dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., fiind o măsură excesivă și disproporționată;

- cuantumul excesiv și nejustificat al cheltuielilor judiciare la care a fost obligată inculpata, cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. (2) C. proc. pen.;

În susținerea motivelor de apel, inculpatele au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în efectuarea unor adrese către diferite unități de Parchet pentru a comunica dacă, urmare a denunțurilor făcute, beneficiază de dispozițiile art. 19 din Legea 682/2002 (A. și B.), depunerea de acte în circumstanțiere, cât și efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, pentru a comunica modalitatea de stabilire a cheltuielilor judiciare reținute în sarcina inculpatei C. prin rechizitoriu, probe încuviințate de către Înalta Curte și administrate.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile invocate de către apelanți, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. Cu privire la motivul de apel formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, referitor la greșita reținere a dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, față de inculpata A., motiv care, de altfel, nu a mai fost susținut, dar Înalta Curte, în contextul celor învederate de inculpată îl va supune examinării, cât și cu privire la solicitările apelantelor inculpate B. și A. de reținere a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat, prin motivele scrise de apel, hotărârea instanței de fond cu privire la nelegalitatea reținerii dispozițiilor art. 19 din O.U.G. 43/2002 pentru inculpata A., întrucât declarația dată de aceasta, la data de 12 august 2014, nu întrunește caracteristicile unui denunț.

În urma încuviințării probei cu înscrisuri pentru inculpata A., constând într-o adresă către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru a comunica dacă aceasta beneficiază de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, Parchetul, în cuprinsul adresei nr. 4472 din 17 octombrie 2016, precizează: inculpata A. cu ocazia declarației din 7 august 2014 a denunțat organelor de urmărire penală și alte infracțiuni de corupție comise anterior, în intervalul iulie - 07 august 2014 de către inculpata D. și alte persoane, în care a fost personal implicată (inculpata A. dorind să colaboreze cu organele de urmărire penală în sensul probării acestora).

Ca urmare a denunțului formulat la 07 august 2014 de către inculpata A. au fost trimiși în judecată la 10 noiembrie 2015 inculpații D., E., B., C., F., G., cât și inculpata A. pentru săvârșirea în concurs real prev. de art. 38 alin. (1) C. pen. a infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă cu privire la care cercetările au debutat ca urmare a denunțului formulat în cauză de o altă persoană) și a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 - faptă cu privire la care cercetările au debutat ca urmare a denunțului formulat de inculpată.

De asemenea, se mai arată că și în cadrul rechizitoriului emis în Dosarul nr. x/P/2014 se menționează faptul că inculpata pe tot parcursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele reținute în sarcina sa; a înțeles să formuleze denunț în cauză cu privire la infracțiuni de corupție în curs de derulare; a colaborat cu organele de urmărire penală, implicarea acesteia în identificarea și tragerea la răspundere a altor participanți la faptele de corupție cercetate în cauză, fiind esențială.

Referitor la inculpata AA., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 292 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cauza a fost disjunsă și a făcut obiectul Dosarului nr. x/P/2016 al Direcției Naționale Anticorupție - Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în care la data de 28 octombrie 2015 a fost încheiat acord de recunoaștere a vinovăției, sesizându-se corespunzător Tribunalul București.

Față de aceste considerente, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a concluzionat că A. poate beneficia de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În raport de aceste precizări, reprezentantul Ministerului Public, cu ocazia susținerii orale a motivelor de apel, în ceea ce o privește pe inculpata A., a criticat sentința instanței de fond numai sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate.

Înalta Curte, având în vedere atât cele menționate de către Parchet în cuprinsul adresei adresei nr. 4472 din 17 octombrie 2016, cât și considerentele reținute de către instanța de fond pentru reținerea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, constată că, urmare a denunțului inculpatei cu privire la săvârșirea de fapte de corupție, a fost identificată și facilitată tragerea la răspundere penală a inculpatei D. (pct. 5 și 6 din rechizitoriu), iar cu privire la cea de-a doua faptă pentru care inculpata a fost trimisă în judecată (fapta și participanții) a fost adusă la cunoștința organului de urmărire penală ca urmare a denunțului acesteia, motiv pentru care este justificată reținerea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și nefondată solicitarea Parchetului de înlăturare a acestor dispoziții, solicitare care, de altfel, nici nu a mai fost susținută cu ocazia dezbaterilor.

Cum inculpata A. nu poate beneficia, în mod cumulativ, de aplicarea atât a dispozițiilor art. 19 din O.U.G. 43/2002, cât și a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, practic de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă de două ori, Înalta Curte constatând, în raport de actele dosarului, justificată reținerea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. 43/2002, apreciază că, deși fondată solicitarea inculpatei de aplicare a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, pentru considerentele menționate nu se impune și reținerea acestor dispoziții.

În ceea ce privește solicitarea inculpatei B. de reținere a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a denunțurilor formulate la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Înalta Curte, analizând conținutul adreselor nr. 4906 din 13 octombrie 2016 (inculpata B. a formulat la 22 iulie 2016 un denunț cu privire la eventuale fapte de corupție săvârșite de un cadru medical, cercetările nefiind finalizate până în prezent) și nr. 4906 din 12 octombrie 2016 (inculpata B. a formulat la 21 iulie 2016 un denunț ce are ca obiect săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 354 C. pen., pentru care nu s-a dispus ca urmărirea penală să fie efectuată, în continuare, în calitate de suspect față de vreo persoană) emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin raportare la conținutul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 (persoana care înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege), constată că o asemenea solicitare este nefondată, în cauză nefiind întrunite, cumulativ, condițiile prevăzute în textul de lege (în același sens Decizia nr. 2159 din 25 iunie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

2. Cu privire la motivul de apel invocat de către inculpata A., referitor la încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal (art. 2 C. proc. pen.) și care asigură aflarea adevărului, garantează drepturile procesuale ale părților (art. 349 C. proc. pen.), prezumția de nevinovăție (art. 4 C. proc. pen., art. 23 din Constituția României), respectiv dreptul la un proces echitabil (art. 2 parag. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), ca urmare a "disjungerii, în mod nelegal și netemeinic a cauzei" de către instanța de fond, Înalta Curte îl consideră nefondat.

Procedura simplificată, în cazul recunoașterii învinuirii, este reglementată de dispozițiile art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 377, art. 395 alin. (2) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și conține suficiente garanții pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare al părților și a prezumției de nevinovăție.

Faptul că instanța de fond a disjuns cauza cu privire la inculpatele A., C. și B. nu e de natură să împieteze aflarea adevărului în cauză sau buna administrare a actului de justiție. Dispozițiile legale permit ca, în cauzele în care sunt mai mulți inculpați și numai unul sau o parte dintre aceștia recunosc toate faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, să se dispună disjungerea cauzei cu privire la acesta/aceștia, fiind la latitudinea judecătorului de a opta în acest sens.

Prin disjungerea cauzei nu este încălcat dreptul la un proces echitabil, nu se aduce atingere prezumției de nevinovăție, întrucât la baza acestei măsuri a stat opțiunea inculpatelor de a recunoaște faptele, așa cum sunt descrise în rechizitoriu, iar în cazul în care judecătorul ar fi avut îndoieli legate de sinceritatea acestora, dacă nu era lămurit asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și considera că judecata nu putea avea loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu era obligat să admită cererea acestora.

Or, procedând la admiterea cererii inculpatelor de a fi judecate în procedura simplificată și disjungând cauza cu privire la acestea, instanța a avut convingerea existenței corespondenței faptelor reținute prin rechizitoriu cu cele săvârșite de inculpate, a vinovăției acestora și a caracterului liber și sincer al solicitării formulate de către acestea.

Măsura disjungerii cauzei cu privire la inculpatele care au recunoscut fapta a fost dispusă în interesul unei bune judecăți a cauzei și a unei bune administrări a justiției. Ea este aplicabilă persoanelor aflate în situații identice, conferindu-le acestora posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, contribuind la soluționarea cu celeritate a cauzei penale în ceea ce-i privește pe cei care au optat pentru această procedură.

Susținerile inculpatei A. referitoare la faptul că prin audierea martorilor (în special a martorului J.), în cazul în care nu se dispunea disjungerea, se aduceau lămuriri în ceea ce privește întreaga situație de fapt, cu consecințe asupra gradului de contribuție al inculpatei la săvârșirea faptei, sunt nefondate, în contextul în care inculpata, optând pentru procedura simplificată, a renunțat, în mod neechivoc, la dreptul de a solicita audierea martorilor acuzării, cât și ai apărării, inclusiv a celorlalți coinculpați, în procedură publică și contradictorie, în fața unei instanțe independente și imparțiale, recunoscând situația de fapt, așa cum a fost reținută în rechizitoriu. Astfel, dreptul de a solicita audierea martorilor, a celorlalți coinculpați, în ședință publică și contradictorie este un drept relativ, la care inculpatul poate renunța, prin urmare reprezintă o facultate de care orice inculpat se poate prevala sau la care poate renunța (Cauza Popov contra Rusiei), motiv pentru care dispozițiile normative care prevăd dreptul inculpatului de a solicita aplicarea procedurii simplificate, procedură care presupune judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sunt în concordanță cu exigențele Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv art. 6 paragraf 3 lit. d) .

Inculpata A. nu poate susține că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil sau prezumția de nevinovăție, în condițiile în care aceasta, în mod liber și neechivoc, cunoscând condițiile de aplicare a procedurii simplificate și consecințele ce derivă din opțiunea judecării în această procedură, de esența procedurii fiind tocmai renunțarea la anumite garanții procesuale, cum ar fi audierea în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate a celorlalți coinculpați și martori, s-a prevalat de această procedură, recunoscând săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în rechizitoriu. Mai mult, nu poate fi omis a nu se avea în vedere și pregătirea juridică pe care inculpata o are, aceea de avocat, fapt de natură să ducă la concluzia că aceasta a înțeles pe deplin ceea ce presupune judecarea în procedura simplificată, asumându-și consecințele aplicării acesteia.

Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor inculpaților, iar reglementarea unui regim sancționator diferit, în funcție de conduita persoanelor cercetate, este expresia firească a principiului constituțional, potrivit căruia la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații diferite tratamentul juridic să fie diferit.

3. O altă critică adusă hotărârii instanței de fond de către inculpata A. se referă la încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil prin nepunerea în discuția părților a schimbării de încadrare juridică pentru cea de a doua faptă pentru care a fost condamnată, în sensul reținerii participării și a inculpatei D.

Inculpata A. susține că la termenul de judecată din 20 aprilie 2016, reprezentantul Ministerului Public a solicitat reținerea dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen. pentru cea de a doua faptă săvârșită de aceasta, motivat de faptul că la comiterea faptei, alături de inculpatele A. și B., a participat și inculpatul E., iar instanța de judecată a solicitat și pentru inculpata C. reținerea dispozițiilor art. 77 lit. a) C. pen., întrucât i se impută o faptă la săvârșirea căreia se pretindea că au mai participat inculpatele D. și A.

La termenul de judecată din 16 iunie 2016, inculpata a pus concluzii în sensul celor solicitate de către parchet, însă instanța de fond nu i-a permis să pună concluzii pe cererea de schimbare de încadrare juridică, invocată din oficiu, referitor la inculpata C., deoarece nu o privea pe inculpată.

De asemenea, aceasta mai învederează că, în cuprinsul sentinței penale, referitoare la schimbarea de încadrare juridică pentru cea de a doua infracțiune reținută, de trafic de influență, instanța de fond a reținut participarea "altor două persoane și anume autorul infracțiunii, respectiv (D.) și un alt complice (B.), practic, pronunțându-se într-un sens diferit de cel susținut de Ministerul Public, inculpata A. neavând posibilitatea să-și susțină punctul de vedere cu privire la cele statuate de instanță.

Înalta Curte, analizând actele dosarului, constată nefondate susținerile inculpatei A. cu privire la încălcarea dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil ca urmare a celor reținute de către instanța de fond în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice solicitată de Parchet.

Instanța de fond, prin modalitatea în care a procedat, a asigurat respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale ale inculpatelor, în sensul că li s-a acordat termen în vederea pregătirii apărării pe solicitarea de schimbare a încadrării juridice învederată de parchet, după care, cu ocazia punerii în discuția părților a cererii Parchetului, acestea au avut posibilitatea de a-și susține oral punctul de vedere, cât și de a depune concluzii scrise .

Faptul că instanța de fond, în reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen. pentru fapta de trafic de influență, comisă în calitate de complice de către inculpata A., a statuat în sensul participării a două persoane - autorul (D.) și complicele (B.), nu e de natură să ducă la concluzia încălcării dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil al inculpatei, întrucât acesteia i s-a oferit ocazia legală și suficientă de a-și spune punctul de vedere pe o situație de fapt cunoscută și recunoscută de către inculpată, întreaga procedură fiind echitabilă (cauza Doorson contra Țărilor de Jos). Instanța de fond nu a făcut decât o detaliere a situației de fapt, precizând participația fiecărui inculpat la săvârșirea faptei, făcând trimitere atât la contribuția infracțională a inculpatului E., cât și a inculpatelor D. și B.. Astfel, se arată că inculpata B. a înlesnit, pe de o parte, pretinderea de către inculpata D., prin intermediul inculpatei A. a sumei de 40.000 euro, iar pe de altă parte, oferirea, de către inculpatul E., prin același intermediar a sumei respective, în ambele situații fiind conștientă că, în schimbul acestei sume, destinatarul său (inculpata D.) a promis că, prin influența afirmată asupra judecătorului competent la Curtea de Apel București, îl va determina pe acel judecător să îndeplinească, într-un mod favorabil lui K. (nepotul său), un act care intră în atribuțiile sale de serviciu și anume pronunțarea unei hotărâri de înlocuire a măsurii arestării preventive a acestuia cu o măsură preventivă mai puțin severă.

Or, instanța de fond, prin reținerea în calitate de autor a inculpatei D. și de complice a inculpatei B., nu a schimbat situația de fapt cunoscută și recunoscută de către inculpata A., nu a adăugat alți participanți la săvârșirea faptei, ci a detaliat contribuția infracțională a fiecărui inculpat.

Legat de schimbarea de încadrare juridică dispusă de instanța de fond au mai formulat critici și inculpatele C. și B.

Inculpata C., în susținerea orală a motivelor de apel, a învederat faptul că solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța nu a procedat la ascultarea sa cu privire la noua încadrare juridică care i s-a reținut, că nu a fost realizată nicio cercetare judecătorească cu privire la faptă și nu s-a stabilit cu exactitate semnificația sintagmei "împreună".

Critica inculpatei C. este nefondată, judecătorul nu era obligat să o audieze pe inculpată cu privire la noua încadrare juridică, atât timp cât solicitarea de schimbare a încadrării juridice a fost pusă în discuția părților, inculpatei, i s-a acordat un termen pentru a-și pregăti apărarea și a pus concluzii cu privire la acest aspect.

Este nejustificată solicitarea inculpatei C. de a-i fi înlăturate dispozițiile art. 77 lit. a) C. pen., întrucât, în mod corect, instanța de fond a reținut că la comiterea infracțiunii de trafic de influență a participat, pe lângă inculpatele C., D., și inculpata A. Deși inculpata C. nu a interacționat direct cu inculpata A., ci doar prin intermediul inculpatei D., acest fapt nu împiedică reținerea în sarcina acesteia a circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen. referitor la fapta pe care a săvârșit-o, din actele dosarului rezultând că inculpata C. cunoștea că a participat la săvârșirea faptei și o a treia persoană, declarația inculpatei din fața instanței de fond, fiind relevantă în acest sens: "Este adevărat că în cursul lunii august 2014 am pretins prin intermediul inculpatei D. care a acționat în raport cu inculpata A. ca persoană de legătură cu inculpatul E., de la cel din urmă, suma de 30.000 de euro, promițând că în schimbul acelei sume voi interveni pe lângă judecătorul competent de la CAB, învestit cu judecarea contestației împotriva încheierii din data de 31 iulie 2014 a TB, în sensul pronunțării unei soluții care să determine înlocuirea măsurii arestării preventive a numitului K. cu altă măsură preventivă mai puțin severă".

Astfel, sunt întrunite condițiile textului de lege pentru a se dispune reținerea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., inculpații au contribuit efectiv și concomitent la săvârșirea faptei, între aceștia existând o coeziune subiectivă.

Criticile inculpatei C. referitoare la lipsa unei cercetări judecătorești cu privire la fapta pentru care a fost trimisă în judecată sunt nefondate, pe de o parte, pentru faptul că, alegând ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii simplificate, instanța nu mai putea proceda la cercetarea judecătorească propriu-zisă, ce presupune audierea nemijlocită și în condiții de contradictorialitate a martorilor din dosar, propunere de probe noi, etc., iar pe de altă parte, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii instanței de fond, aceasta a verificat, pentru a dispune admiterea cererii inculpatei de a se judeca în procedura simplificată, corespondența faptelor reținute prin rechizitoriu cu cele săvârșite de inculpată, vinovăția acesteia și caracterul liber și sincer al solicitării formulate.

În mod corect, instanța de fond a reținut pentru inculpata B. circumstanța agravantă, prevăzută de dispozițiile art. 77 lit. a) C. pen., aceasta mijlocind și facilitând, printr-o contribuție esențială, pretinderea de către inculpata D., prin intermediul inculpatei A. a sumei de 40000 euro, iar, pe de altă parte, oferirea, de către inculpatul E., prin același intermediar a sumei respective. Susținerile inculpatei B. în sensul că nu a interacționat, în mod direct, cu inculpata D., că nu a participat la întreaga activitate infracțională, că a urmărit doar punerea în legătură a două persoane sunt lipsite de suport probator, din actele și lucrările dosarului reieșind că aceasta a cunoscut, pe baza informațiilor faptice furnizate de către inculpata A. și pe care le-a acceptat că la comiterea faptei, a mai participat și numita "EE." (inculpata D.), aceasta fiind persoana care a pretins banii în schimbul influenței afirmate și al promisiunii exercitării ei în scopul determinării judecătorului competent la pronunțarea unei soluții favorabile nepotului său, având reprezentarea săvârșirii faptei împreună și cu acea persoană.

4. În ceea ce privește critica inculpatei A. referitoare la greșita reținere și interpretare a probelor administrate în cauză, cu consecințe asupra reținerii unei situații de fapt neconforme cu realitatea, Înalta Curte o consideră nefondată.

Procedura simplificată, în cazul recunoașterii învinuirii, reglementată de dispozițiile art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 377, art. 395 alin. (2) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. este parte a conceptului juridic contemporan de "justiție penală negociată". Potrivit dispozițiilor sus menționate, în schimbul "pledării vinovăției" în fața judecătorului și al acceptării judecării cauzei pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, acuzatul este condamnat, având dreptul să fie sancționat cu o pedeapsă redusă în condițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. O altă soluție nu este posibilă, deoarece, în toate celelalte situații, legea impune, în mod firesc, efectuarea cercetării judecătorești, respectiv: administrarea probelor în mod direct, nemijlocit, contradictoriu și public, în condițiile unei proceduri judiciare complete, iar nu "simplificate".

Numai o cercetare judecătorească "completă" poate sta la baza oricărei soluții prevăzute de art. 396 C. proc. pen. ("achitare"sau "condamnare"), fapt ce rezultă din examinarea dispozițiilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen. Procedura simplificată presupune, printre alte condiții, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reținute în actul de sesizare al instanței, recunoașterea trebuie să fie totală și necondiționată, sub toate aspectele de fapt, singura contestare admisibilă fiind cu privire la încadrarea juridică dată faptei.

Or, susținerile inculpatei A. referitoare la săvârșirea faptei fără vinovăție, pe motiv că nu i-a aparținut inițiativa faptei, ci ar fi fost determinată la a o săvârși de către martorii colaboratori R. și J. sunt incompatibile cu procedura simplificată.

În acord cu instanța de fond, care a examinat detaliat și atent această apărare a inculpatei (cauza Ramanauskas vs Lituania), în contextul admiterii cererii inculpatei de a fi judecată potrivit procedurii simplificate, în sensul existenței corespondenței faptelor reținute în rechizitoriu cu cele săvârșite de către inculpată, a vinovăției acesteia și a caracterului liber și sincer al solicitării de aplicare a acestei proceduri, Înalta Curte își însușește, în totalitate, argumentele instanței, dezvoltate în cuprinsul sentinței, (posibilitate conferită de practica Curții Europene a Drepturilor Omului și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare - Helle c. Finlandei), însă, suplimentar, face următoarele precizări:

În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului există provocare dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) Situația presupus infracțională tinde să fie probată prin solicitarea emanând de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o invitație directă la comiterea unei infracțiuni din partea unui denunțător sau a unui martor anonim.

b) Lipsa oricărui indiciu că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție.

Raportând principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la speța de față, se constată că inculpata A. a luat, în mod liber, în absența oricărei acțiuni provocatorii, hotărârea săvârșirii faptei, relevante fiind discuțiile pe care aceasta le-a avut cu inculpatul Q. în data de 27 iunie 2014, când l-a întrebat, în mod explicit, dacă clientul pe care i-l propunea avea bani, în contextul în care, așa cum susține constant, resursele financiare nu existau, pentru ca, primind un răspuns afirmativ, i-a spus interlocutorului său, la data de 01 iulie 2014, printr-o expresie care nu lasă loc de alte interpretări "hai să facem bani", întrucât "Zii tu, nu sunt eu fată deșteaptă?".

Astfel, întâlnirea cu martora R. a avut loc la 04 iulie 2014, iar cu martorul J. la 05 iulie 2014, deci, ulterioară luării hotărârii infracționale.

Relevante în acest sens, fără a le relua, sunt aspectele reținute de către instanța de fond din cuprinsul declarațiilor inculpatei.

Nu poate fi omis nici faptul că inculpata avea o pregătire juridică și era pe deplin conștientă de consecințele acțiunilor sale.

Or, din probatoriul administrat, prin modul în care inculpata a acționat, rezultă că rezoluția infracțională nu a fost determinată de comportamentul celor doi martori R. și J., exista predispoziția inculpatei de a comite infracțiunea.

5. Referitor la motivele de apel invocate de inculpatele B. și C., privind solicitarea de schimbare a încadrării juridice pentru faptele reținute în sarcina lor, Înalta Curte le consideră nefondate.

Astfel, inculpata B. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de complicitate la trafic de influență și cumpărare de influență în infracțiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 C. pen. deoarece acțiunile sale s-au circumscris favorizării nepotului său, K., în sensul de a "înlătura executarea măsurii preventive", în speță, inculpata apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (3) C. pen., motiv pentru care a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. h) C. proc. pen.

O astfel de apărare a inculpatei este neîntemeiată, față de conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 269 C. pen. în raport cu faptele reținute a fi săvârșite de către inculpata B.

În cazul infracțiunii prevăzută de art. 269 C. pen. ajutorul dat făptuitorului este făcut cu scopul de a împiedica sau de a îngreuna executarea unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate, or, în speță inculpata B. nu a urmărit acest lucru, ci obținerea unei hotărâri favorabile, de înlocuire a măsurii preventive a inculpatului K. cu o măsură mai puțin severă, mijlocind și facilitând atât acțiunea de pretindere a banilor, având-o ca autor pe inculpata D., iar intermediar pe inculpata A., cât și acțiunea de oferire a banilor de către inculpatul E. prin determinarea acestuia la a lua hotărârea remiterii lor și a-i înmâna intermediarului. Discuțiile purtate au fost clare, punctuale și au avut ca obiect emiterea unei sume de bani, ca preț al intervenției pe lângă un magistrat, în scopul obținerii unei soluții favorabile.

Fapta inculpatei a adus atingere relațiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu a unui magistrat, a cărei bună desfășurare este incompatibilă cu inducerea ideii că acesta putea fi determinat la efectuarea, într-un anumit mod, a unui act specific funcției sale de către persoane, care în schimbul banilor pretinși au lăsat să se creadă că au influență asupra sa și nu relațiilor sociale privind înfăptuirea justiției.

Referitor la solicitarea inculpatei C. de a fi schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., iar în final să se constate împăcarea părților, Înalta Curte o consideră neîntemeiată.

Pornind de la modul în care inculpata C. a acționat, rezultă că aceasta nu a urmărit inducerea în eroare a inculpaților D. sau E., în vederea prejudicierii vreunuia dintre aceștia, ci aceasta a acționat cu intenția de "a vinde", în folos propriu, influența pe care a susținut că o avea asupra unui judecător, promițând ca, în schimbul sumei de bani solicitate, îl putea determina pe acesta să facă, în sensul solicitat de inculpată, un act ce intra în atribuțiile sale de serviciu.

Astfel, fapta inculpatei nu a adus atingere patrimoniului persoanelor indicate a fi fost interesate să-i cumpere pretinsa influență, ci a afectat, ca și în cazul inculpatei B., relațiile sociale referitoare la activitatea de serviciu a unui magistrat.

6. Referitor la criticile formulate, atât de Ministerul Public, cât și de cele trei inculpate, vizând temeinicia pedepselor aplicate, Înalta Curte le consideră nefondate.

Instanța de fond a făcut o corectă individualizare a pedepselor aplicate, pe baza unui examen obiectiv al întregului material probatoriu al cauzei și prin raportare la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 C. pen., astfel încât nu se justifică modificarea cuantumului acestora nici în sensul majorării, solicitată de Parchet pentru inculpatele A., B. și C. și nici în sensul diminuării, așa cum au cerut cele trei inculpate apelante.

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar în ceea ce privește, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, aceasta nu se rezumă doar la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, ci și la atenționarea celorlalți destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute atât scopul imediat, cât și scopul mediat al pedepsei.

De aceea, nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei, înțelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârși noi infracțiuni, ignorându-se valențele educative și intimidante ale pedepsei pronunțate față de ceilalți membrii ai societății.

Reeducarea sau îndreptarea condamnatului constă în aptitudinea pedepsei de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și în inocularea unor valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.

Pentru ca pedeapsa să își poată îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite, este necesar ca aceasta să corespundă gravității infracțiunii și nevoilor de îndreptare ale infractorului, impunându-se ca ea să fie adaptată pericolului social concret al faptei și periculozității infractorului, asupra căruia trebuie să se acționeze.

În acest sens, între gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată de instanță, pe de altă parte, trebuie să existe o anumită concordanță, în caz contrar pedeapsa neputându-și atinge scopul, putând conduce chiar la rezultate contrare acestui scop.

De aceea, cu ocazia stabilirii și aplicării pedepsei, trebuie să se țină seama de necesitatea acestei concordanțe, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influența asupra conștiinței, mentalității și conduitei viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuie să corespundă în aceeași măsură gradului de receptivitate a condamnatului față de influența educativă a pedepsei.

Firește, acest grad de receptivitate este reflectat și în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa față de faptă, în modul prin care acesta a contribuit la aflarea adevărului și a relaționat în raporturile cu organele judiciare. La stabilirea cuantumului pedepsei și fixarea modalității sale de executare, este necesar a fi examinate, în mod cumulativ, atât circumstanțele reale de comitere a faptei, urmările produse cât și circumstanțele personale ale inculpatului.

De asemenea, recunoașterea anumitor împrejurări ca și circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea manieră gravitatea faptei în ansamblul său sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei

Astfel, în cazul inculpatei A., instanța a avut în vedere la individualizarea pedepsei dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cele prevăzute de art. 19 din O.U.G. 43/2002 (limitele speciale ale pedepsei închisorii sunt cuprinse între 8 luni și 2 ani și 4 luni), dar și reținerea circumstanței agravante prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen.

În acord cu argumentele instanței de fond, Înalta Curte nu poate achiesa la susținerile inculpatei, în sensul că atitudinea procesuală avută în cursul urmăririi penale și în fața instanței, datele personale favorabile, situația financiară precară ar fi argumente pertinente de natură să diminueze răspunderea penală, întrucât, pregătirea și statutul profesional al inculpatei trebuia să o determine la un alt tip de comportament.

Astfel, având în vedere gradul de pericol social al faptelor (infracțiuni de corupție), modalitatea în care au fost săvârșite (prin folosirea în mod fraudulos a calității de avocat a solicitat sume mari de bani, pentru a exercita sau a mijloci exercitarea unei pretinse influențe asupra unor judecători de cauze penale de la tribunal și curte de apel, în favoarea unor persoane acuzate, la rândul lor, de infracțiuni grave), valoarea sumelor de bani care constituie obiectul lor material (200.000 euro și, respectiv, 40.000 euro), urmările produse(scăderea gradului de încredere în actul de justiție și crearea convingerii că banii pot "cumpăra" oricând hotărâri judecătorești dorite), pedeapsa rezultantă de 3 ani și 1 lună închisoare este aptă să contribuie la îndeplinirea funcțiilor care-i sunt atribuite, corespunzând gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana inculpatei, cât și atitudinii acesteia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

În speță, față de cele reținute, nu se justifică aplicarea vreunei circumstanțe atenuante prevăzute de art. 75 C. pen., iar, raportat la cuantumul pedepsei, nu este posibilă aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpatelor B. și C., nici în privința lor nu se justifică modificarea cuantumului sau a modalității de executare.

Inculpata B. a comis ambele infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie, infracțiunile sunt de o gravitate deosebită (trafic de influență și cumpărare de influență), individualizarea pedepsei a avut în vedere contribuția inculpatei la săvârșirea faptelor, care a îmbrăcat forma complicității și scopul pentru care aceasta a acționat (obținerea eliberării nepotului), poziția procesuală a inculpatei și circumstanțele personale.

Față de aceste considerente nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatei C., instanța a avut în vedere natura infracțiunii (aceasta a săvârșit o infracțiune de corupție solicitând un folos material de 30.000 euro pentru o pretinsă influență asupra unui magistrat, în vederea determinării acesteia de a pronunța o hotărâre definitivă de punere în libertate a unei persoane arestate preventiv), circumstanțele personale - 43 ani, fără antecedente penale, căsătorită, 2 copii majori -aspecte care nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. (în faza de debut a urmăririi penale a avut o atitudine nesinceră) și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei, raportat la natura infracțiunii, scopul urmărit, cuantumul sumei de bani, urmările infracțiunii.

7. În ceea ce privește critica inculpatei A. referitoare la greșita reținere de către instanța de fond a dispozițiilor art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., Înalta Curte o consideră nefondată.

Este adevărat că aplicarea pedepsei complementare nu este obligatorie, dar luând în considerare natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpată, împrejurarea că s-a folosit la comiterea infracțiunilor de profesia sa (avocat), se justifică interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

8. Inculpatele A., C. și B. au criticat cuantumul cheltuielilor judiciare la care au fost obligate prin hotărârea instanței de fond, considerându-l nejustificat și acordat cu încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. (2) C. proc. pen.

Ca urmare a acestei critici, la solicitarea inculpatei C. s-a încuviințat și dispus efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru a comunica modalitatea de cuantificare a cheltuielilor judiciare pentru fiecare inculpată, fiind înaintată instanței de judecată adresa nr. 4472 din 13 octombrie 2016.

Având în vedere conținutul acestei adrese, precum și cuantumul costurilor avansate de stat pentru actele de procedură și de administrare a probelor din cursul urmăririi penale, așa cum a fost estimat de către procurori, prin raportare la ansamblul și complexitatea activităților desfășurate, în conformitate cu dispozițiile art. 272 alin. (1) C. proc. pen., respectiv - cheltuieli presupuse de audierea inculpatelor, suspectelor, înregistrarea convorbirilor ambientale și telefonice, redarea acestor convorbiri, realizarea planșelor fotografice, verificarea listingurilor telefonice - toate actele întocmite de organele de urmărire penală regăsindu-se într-un număr de 23 de volume, Înalta Curte, constatând lipsa unor criterii impuse de acte normative, consideră că organul de urmărire penală a realizat o apreciere echitabilă și proporțională a costurilor pe care le-a presupus activitatea desfășurată, dovedind realitatea și necesitatea acestora (cauza Costin c. României, Stere și alții împotriva României).

De asemenea, Înalta Curte apreciază că, instanța de fond, referitor la cheltuielile judiciare ocazionate de desfășurarea procedurii de cameră preliminară și a celor de judecată în primă instanță, conform procedurii simplificate, ținând seama de numărul termenelor stabilite și de actele efectuate pe parcursul acestor proceduri, în mod corect, a stabilit nivelul cheltuielilor judiciare pentru fiecare inculpat la 5000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - și inculpatele A., C. și B. împotriva Sentinței penale nr. 117/F din 23 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în Dosar nr. x/2/2016 (x2016).

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, rămân în sarcina statului.

Obligă apelantele intimate inculpate A., C. și B. la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpatele A., C. și B., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2016.

Procesat de GGC - GV