Bribery acquittals upheld: evidence fails to prove €5,000 paid to clerk for judicial influence

Decizia nr. 125/A/2016

Deliberând asupra apelurilor, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 39/F din 17 martie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpata A. la 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. anterior.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 33, 34 C. pen. anterior a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa de 15.000 lei amendă penală aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. anterior și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2151 C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. (1) C. proc. pen. așa cum a fost dispusă prin Decizia penală nr. 2782 din 9 octombrie 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, față de inculpata A.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe aceeași inculpată la 2 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpată la câte 4.500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul în sumă de 600 lei pentru avocatul desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2012 din 27 decembrie 2012 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor A., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, și a inculpatei B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență, prev. de art. 26 C. pen. anterior, rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000, reținându-se, în esență, că inculpata A. i-a dat inculpatului C. suma de 5000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistrații ce vor judeca Dosarul nr. x/95/2011, asupra cărora inculpatul a lăsat-o să creadă că are influență, iar inculpata B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, cu intenție, a ajutat-o nemijlocit pe inculpata A. în activitatea infracțională de cumpărare de influență, prezentându-l acesteia pe inculpatul C., ca pe o persoană cu reală influență asupra magistraților judecători de la Curtea de Apel Craiova, pe lângă care inculpatul ar putea interveni în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabilă inculpatei A., în dosarul penal în care era cercetată, participând la mai multe întâlniri dintre inculpatul C. și inculpata A. și având nenumărate convorbiri telefonice cu cei doi pe tema intervențiilor pe care inculpatul urma să le facă pe lângă judecători în scopul urmărit de inculpata A..

Ulterior, prin Încheierea penală nr. 79/F Curtea de Apel Pitești, pronunțată la data de 16 mai 2013, a disjuns cauza, privind pe cele două inculpate din Dosarul penal nr. x/54/2012 prin care inculpatul C. și alți inculpați au fost trimiși în judecată tot pentru infracțiuni de corupție.

Învestită cu soluționarea cauzei, în ceea ce le privește pe inculpatele A. și B., Curtea a reținut următoarea situație de fapt:

În cursul anului 2012, inculpata B., avocat în cadrul Baroului Gorj, a pus-o în legătură pe clienta sa, inculpata A. cu inculpatul C., grefier la Curtea de Apel Craiova, spunându-i inculpatei A. că acesta poate interveni pe lângă judecătorii Curții de Apel Craiova, care făceau parte din completul de judecată învestit cu judecarea Dosarului nr. x/95/2011, în care era inculpată, în scopul obținerii unei pedepse neprivative de libertate, contra unei sume de bani.

Consecvenți înțelegerii inițiale, inculpatul C. și inculpatele A. și B. și-au continuat demersurile ilegale și după ce magistrații Curții de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 107, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2011, a admis apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție, a desființat în parte sentința Tribunalului Gorj și a modificat modalitatea de executare a pedepsei înlăturând aplicarea art. 861 - 864 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca inculpații A. și D. să execute 3 ani închisoare cu detenție.

Astfel, inculpatul C. s-a angajat că va pune la dispoziția inculpatelor o copie de pe motivarea recursului Direcției Naționale Anticorupție și le-a asigurat pe acestea că, în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție vor obține o soluție favorabilă, prin intermediul avocatului E., întrucât acesta, prin prisma calității deținute anterior - judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, poate interveni pe lângă foștii săi colegi.

Pentru această intervenție, inculpatul C. i-a pretins inculpatei A., suma de 5.000 euro, pe care aceasta i-a remis inculpatului, în cursul lunii iulie 2012, în două tranșe, respectiv în data de 03 iulie 2012, contravaloarea în lei a sumei de 2.000 euro, la Popasul "La Nică", situat pe raza comunei Plopșoru, județul Gorj, iar în 06 iulie 2012, suma de 3.000 euro, pe raza municipiului Târgu-Jiu, în zona magazinului G..

Inculpatul C. și inculpatele A. și B. nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, susținând că banii primiți de inculpat de la inculpata A. au reprezentat un împrumut.

S-a arătat că apărările acestora au fost infirmate de probele administrate în cauză, atât convorbirile telefonice înregistrate și interceptate, cât și înregistrările audio-video, efectuate cu prilejul supravegherilor operative.

Astfel, din data de 20 iunie 2012 până la 09 noiembrie 2012, între inculpatul C. și inculpatele A. și B. s-au purtat nenumărate convorbiri telefonice de la posturile telefonice cu numărul X1 - C., respectiv X2 - A. și X3 - B., precum și cu avocatul E. de la postul telefonic cu numărul X4. Din conținutul transcrierilor convorbirilor telefonice purtate între aceștia, în intervalul 20 iunie 2012 - 09 noiembrie 2012, a reieșit că înțelegerea acestora nu a vizat niciun împrumut, ci cumpărarea de influență, în beneficiul inculpatei A., pentru ca aceasta să obțină o pedeapsă neprivativă de libertate, după cum urmează:

În convorbirea telefonică din 02 iulie 2012, ora 09:25:22, inculpatul C. o întreabă pe inculpata A. "dacă nu îi este dor de Craiova", spunându-i că trebuie să vină acolo.

În aceeași zi, la ora 13:28:23, inculpatul C. a vorbit și cu inculpata B., care s-a interesat ce treabă are inculpatul cu A., pentru că aceasta s-a speriat, inculpatul asigurând-o pe inculpata B. că o va suna pe A. și o va liniști.

Tot în data de 02 iulie 2012, ora 17:44:04, inculpatul C. a sunat-o pe inculpata A., căreia i-a spus că trebuie să se vadă neapărat a doua zi și să stea liniștită că nu este o chestiune de rău.

În data de 03 iulie 2012, între inculpatul C. și inculpata A. au loc mai multe discuții telefonice, iar cei doi au stabilit să se întâlnească în județul Gorj, la un popas turistic din apropierea localității Izvoare. Cu prilejul acestei întâlniri, care a avut loc în jurul orei 17:00, inculpata A. i-a remis inculpatului C. contravaloarea în lei a sumei de 2.000 euro, aspect confirmat de procesul-verbal de supraveghere operativă, de înregistrările audio-video și planșele foto realizate.

Despre înțelegerea dintre inculpatul C. și inculpatele B. și A. avea cunoștință și soția sa, F., așa cum rezultă din convorbirile telefonice dintre aceștia din 03 iulie 2012, ora 13:39:13, ocazie cu care inculpatul îi spune soției sale, că "am fost sunat de B.", care se află în București, pentru o operație și îi trimite pe cineva că trebuie să rezolve o treabă despre care el a spus că este urgentă și nu mai poate aștepta o săptămână, motiv pentru care el va face jumătate de drum și ea jumătate de drum (ea- fiind inculpata A.), iar în convorbirea telefonică dintre inculpat și soția sa, în aceeași zi, ora 18:17:42, după întâlnirea inculpatului C. cu inculpata A., i-a comunicat soție sale, că: "vreau să-ți spun că B., cred că i-a dat toate instrucțiunile, tot, că (...) sau a pus-o în gardă, că femeia veni pregătită, așa că am banii, stai liniștită(...) așa că rezolvarăm și problema banilor."

Soția i-a spus să rezolve treaba pentru care i-a luat, iar inculpatul i-a spus: "Lasă că e (...) Îți spun eu, lasă! Nu (...) deci sunt ai noștri că mai (...) mai am altceva pentru altcineva. E altă treabă aia. Da?".

În data de 06 iulie 2012, ziua în care inculpatul urma să se întâlnească cu inculpata A. să primească și diferența de bani până la suma de 5.000 euro, între inculpatul C. și inculpata B. a avut loc o convorbire telefonică la ora 08:55:15, ocazie cu care învinuita B. îl întreabă:" Tu știi sigur ce faci? Da?, iar inculpatul C. i-a răspuns - Da. Da. Știu, știu.

În aceeași zi, inculpatul s-a întâlnit cu inculpata A. pe raza municipiului Târgu-Jiu, în zona magazinului G., ocazie cu care inculpata i-a remis suma de 3.000 euro.

După ce a luat banii de la inculpata A., inculpatul C. a avut două discuții telefonice cu soția sa, una la ora 17:08:23, când F. îl întreabă dacă "făcu rost de bani", iar el i-a confirmat, și alta la ora 17:39:11, în care i-a comunicat soției sale că a ieșit din Târgu-Jiu și a terminat, că a dus ce a avut de dus și a luat ce a avut de luat, lucru care o bucură pe soția sa, care îi spune: "Bravo, super tare (...) înseamnă că făcuși ceva", ia el îi răspunde: "Normal că făcui".

Inculpata A. l-a mai sunat pe inculpatul C. în ziua de 06 iulie 2012, după ce se despărțiseră, ocazie cu care l-a întrebat dacă "scrisoarea aia a plecat", iar inculpatul îi răspunde că "Nu", că o duce el.

O altă dovadă a faptului că inculpatul C. a primit banii de la inculpata A. în ziua de 06 iulie 2012, o constituie convorbirea telefonică de la ora 17:43:43, pe care inculpatul a avut-o cu soacra sa, H., ocazie cu care stabilesc "să-i dea banii ăluia" (numitului I.), că vine dinspre Târgu-Jiu și a luat bani.

Curtea a apreciat că apărările inculpatelor B. și A., conform cărora singura înțelegere pe care au avut-o cu inculpatul C. a fost aceea de a le recomanda un avocat bun în penal, care să o reprezinte pe inculpata A. la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu prilejul judecării recursului, din Dosarul nr. x/95/2011, în speță, pe avocatul E., au fost infirmate atât de convorbirile telefonice și de mesajele dintre cei trei, pe care aceștia le-au avut în Craiova și în județul Gorj, la care avocatul E. nu a participat, cât și lipsa delegației avocatului E. la Dosarul nr. x/95/2011, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (în acest sens adresa nr. x/95/2011 din 19 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Astfel, în 27 iunie 2012, inculpatul C., s-a întâlnit cu cele două inculpate la o terasă din incinta supermarketului J., ocazie cu care au discutat, iar inculpatul C. i-a înmânat inculpatei B. un înscris format A4 (vezi proces-verbal de supraveghere operativă, planșe foto și înregistrări video).

Relevantă pentru activitatea infracțională a celor trei, este și întâlnirea pe care inculpatul C. a avut-o cu inculpata A. în data de 13 august 2012, în Craiova, ocazie cu care cei doi au vorbit la telefon cu inculpata B. de pe telefonul mobil al inculpatei A., convorbirea de la ora 18:58:39.

După ce s-au despărțit, atât inculpatul C., cât și inculpata A. au sunat-o fiecare pe inculpata B., pentru a o informa cu privire la modul cum a decurs întâlnirea (convorbire dintre C. și inculpata B., ora 19:10:38; convorbire inculpata A. și inculpata B., ora 19:09:09).

Inculpatul C. s-a întâlnit cu inculpata B. la Curtea de Apel Craiova, în 05 septembrie 2012 și în 06 septembrie 2012, iar cu ocazia acestei ultime întâlniri, i-a remis un înscris.

Atât în cele două zile, cât și anterior, inculpatul C. și inculpatele B. și A. au purtat mai multe convorbiri telefonice, care dovedesc fără echivoc, legătură dintre aceștia: în data de 03 septembrie 2012, ora 09:39:09, convorbire dintre A. și B., ocazie cu care inculpata B. i-a spus inculpatei A.: "deci, trebuie să veniți să vorbim, să ne hotărâm, ce facem, cum facem. Mă rog, nu e deocamdată de agitat, dar e de lucru(...). Și nu știu, cred că o să și contramandăm Craiova, adică nu pe E., deci, E. chiar ne e de foarte mare ajutor, am aflat (...)" și ora 11:18:24, vorbesc despre o întâlnire cu avocatul E. pentru că la Înalta Curte este dezastru (...), în 04 septembrie 2012, ora 09:13:52, în 05 septembrie 2012, orele 09:33:34, 09:46:51, 11:09:16, 11:45:17, 12:57:21, 14:57:23, 14:59:20, iar în 06 septembrie 2012, orele 10:04:52 și 13:08:31, când inculpatul i-a comunicat inculpatei B.: "Luni, când veniți, am și motivele gata".

Despre motivele de recurs din Dosarul nr. x/95/2011, cei doi au discutat și în data de 22 august 2012, ora 09:09:21, ocazie cu care inculpata B. l-a întrebat pe inculpatul C. dacă are motivele de recurs ale parchetului.

Curtea a apreciat că o recunoaștere tacită a participării la activitatea infracțională descrisă mai sus a inculpatei B. este conduita pe care aceasta a adoptat-o în data de 09 noiembrie 2012, când, deși i-a promis inculpatei A. că o va asista la audierile de la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, unde aceasta urma să fie prezentată cu mandat de aducere, nu a mai făcut acest lucru, după ce a aflat de la avocat K. că dosarul în care urma să fie audiată A. îl privea pe inculpatul C..

În discuția telefonică cu avocata K., inculpata B. i-a confirmat inițial acesteia că vine la Craiova, să-și asiste clienta, însă nu a intrat în cauză, ci a așteptat în fața Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împreună cu L., rugând-o pe avocata K. să o asiste, împreună cu avocatul M. pe inculpata A.

În aceeași zi, inculpata B. l-a apelat de mai multe ori pe avocatul E., care nu i-a răspuns, iar la ora 17:15:16, i-a lăsat un mesaj vocal cu următorul conținut: "Bună seara! B. sunt. Dați-mi vă rog, un telefon când puteți".

De asemenea, pe parcursul cercetărilor desfășurate în acest dosar, inculpata B. a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și i-a cerut martorei N. să aibă grijă ce va declara la Direcția Națională Anticorupție, pentru că va fi o problemă dacă va fi întrebată ce a fost în plic și să nu indice nume, sfătuind-o pe aceasta ce să declare.

În dovedirea înțelegerii dintre inculpatul C. și inculpatele B. și A. sunt și mesajele și convorbirile telefonice dintre cei trei: din 30 iulie 2012, ora 10:28:07 (inculpata B. către inculpat C., "Răspunde, sunt probleme", din 31 iulie 2012, ora 10:48:07 (discuție dintre inculpatul C. și inculpata A., când aceasta îi reproșează: "Cred că vrei să fac cu inima, să mă îmbolnăvesc cu inima", iar acesta îi spune să stea liniștită că știe despre ce este vorba și să știa că dosarul ei va avea termen la Înalta Curte pe 06 noiembrie 2012), din 31 iulie 2012, ora 10:55:46 (când inculpata A. o sună pe inculpata B. și îi relatează ce a vorbit cu inculpatul la telefon, spunându-i că acesta, "totuși că până la sfârșitul anului, se întâmplă și minunea"), din 05 septembrie 2012, ora 11:42:45 (discuție dintre inculpatele B. și A., când inculpata B. îi comunică celeilalte inculpate că "(...) apăru și ăla astăzi, dar era pe la tribunal, nu m-am mai dus după el. A rămas să vină mai târziu, aici să se întâlnească, să-i spună de dosar, în principal să-l aducă și să ne vedem mâine(...)".

S-a arătat că această situație de fapt, reținută de altfel și în cuprinsul rechizitoriului și nemodificată prin probele administrate în faza de cercetare judecătorească, a fost dovedită prin declarațiile martorilor audiați în cauză, înregistrările convorbirilor și comunicărilor telefonice și în mediul ambiental, precum și procesele-verbale de certificare a acestor convorbiri și comunicări, prin procesele-verbale de percheziție, prin planșele foto realizate, dar și prin declarația martorului C., ce a avut calitatea de inculpat în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză și care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

Întrucât legea penală mai favorabilă o constituie dispozițiile Codului penal anterior și Legii nr. 78/2000, instanța de fond a încadrat în drept faptele inculpatelor și a individualizat pedepsele în raport de acestea și nu de noul C. pen., un argument fiind cel referitor la obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, conform Noului C. pen., dar și stabilirea pedepsei rezultante în cazul concursului de infracțiuni, care este mai împovărătoare conform Noului C. pen.

Față de probele administrate în cauză și amplu expuse cu ocazia prezentării situației de fapt, Curtea a considerat că, în drept, fapta inculpatei A. de a-i da inculpatului C. suma de 5000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistrații ce vor judeca Dosarul nr. x/95/2011, asupra cărora inculpatul a lăsat-o să creadă că are influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia inculpata a fost condamnată.

Fapta inculpatei B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, cu intenție, a ajutat-o nemijlocit pe învinuita A. în activitatea infracțională de cumpărare de influență, prezentându-l acesteia pe inculpatul C., ca pe o persoană cu reală influență asupra magistraților judecători de la Curtea de Apel Craiova, pe lângă care inculpatul ar putea interveni în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabilă inculpatei A., în dosarul penal în care era cercetată, participând la mai multe întâlniri dintre inculpatul C. și inculpata A. și având nenumărate convorbiri telefonice cu cei doi pe tema intervențiilor pe care inculpatul urma să le facă pe lângă judecători în scopul urmărit de inculpata A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000, text în baza căruia inculpata a fost condamnată.

Contrar opiniei apărării, Curtea a considerat că nu a fost adus niciun argument convingător, în sensul achitării inculpatelor, dimpotrivă, probatoriul administrat în cauză a dovedit cu prisosință săvârșirea infracțiunilor imputate de către inculpate.

S-a apreciat ca fiind relevantă sub acest aspect declarația inculpatului C., care a relatat organelor judiciare despre activitatea infracțională a celor două inculpate, fără a fi considerată această declarație ca fiind un mijloc prin care inculpatul a acceptat orice acuzație pentru a beneficia de reducerea pedepsei.

De notat și faptul că, declarația acestui inculpat are semnificația unei declarații de martor, în prezenta cauză, în ceea ce le privește pe cele două inculpate.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatei A., au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv: gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale până la săvârșirea infracțiunii ce constituie obiectul prezentei judecăți și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, apreciindu-se că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii orientată spre minimul său special și care va fi executată în condiții privative de libertate. S-a apreciat că aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen., anterior, se impune deoarece infracțiunea a fost săvârșită de aceasta în legătură cu un dosar aflat pe rolul unei instanțe de judecată, fiind necesară descurajarea oricărei intervenții în înfăptuirea actului de justiție.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Întrucât inculpata este cunoscută cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, în baza art. 33, 34 C. pen. anterior, a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedepsele de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu pedeapsa de 15.000 lei amendă penală aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 99 din 31 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, definitivă prin Decizia penală nr. 2734 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că, a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen. anterior și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie, inculpata fiind nedemnă de a exercita dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 2151 C. proc. pen., a menținut măsura preventivă a controlului judiciar prevăzută de art. 211 alin. (1) C. proc. pen. așa cum a fost dispusă prin Decizia penală nr. 2782 din 9 octombrie 2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, față de inculpata A., constatând că temeiurile ce au determinat luarea acesteia se mențin.

La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicată inculpatei B., au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv: gradul de pericol social concret al faptei, persoana inculpatei care a avut calitatea de avocat, nu este cunoscută cu antecedente penale și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special și care va fi executată în condiții privative de libertate. De asemenea, a apreciat că aplicarea dispozițiilor art. 57 C. pen., anterior, se impune deoarece infracțiunea a fost săvârșită de un avocat în legătură cu un dosar aflat pe rolul unei instanțe de judecată, fiind necesară descurajarea oricărei imixtiuni în realizarea actului de justiție.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatei și drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie, inculpata fiind nedemnă de a exercita dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. De asemenea, această inculpată este nedemnă de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Pitești și inculpatele A. și B..

Ministerul Public a criticat hotărârea numai în ceea ce o privește pe inculpata B., solicitând aplicarea și a pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., constând în dreptul de a exercita profesia de avocat.

Ambele inculpate au invocat, în esență, faptul că acuzația ce le-a fost adusă constă în cumpărarea influenței pe care inculpatul C. o avea asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova pentru a-i determina pe aceștia să pronunțe o soluție favorabilă, și că nu existe probe care să susțină această învinuire.

Cu ocazia cercetării judecătorești efectuată în apel, Înalta Curte a procedat la ascultarea ambelor inculpate, încuviințând cererea acestora de administrare a probei cu martori în cadrul căreia au fost audiați O., K. și C., precum și proba cu înscrisuri, la dosar fiind depusă împuternicirea avocațială nr. 280333 din 26 septembrie 2012 prin care E. era împuternicit de A. să redacteze motivele de recurs în Dosarul nr. x/95/2011 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, precum și memoriul cuprinzând motivele de recurs.

Totodată, la solicitarea Ministerului Public, a fost ascultat martorul M.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Asupra apelurilor formulate de inculpatele B. și A.:

O primă problemă care a fost invocată prin motivele de apel și care se impune a fi analizată cu prioritate vizează stabilirea faptei ce face obiectul învinuirii aduse celor două inculpate.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată în primul rând o neconcordanță totală între situația de fapt descrisă în hotărâre și cea prezentată în mod sintetic la încadrarea juridică. Astfel, preluând în integralitate conținutul rechizitoriului și fără a se raporta la obiectul judecății astfel cum acesta a fost stabilit în procedura de cameră preliminară, instanța de fond a reținut următoarele:

"În cursul anului 2012, inculpata B., avocat în cadrul Baroului Gorj, a pus-o în legătură pe clienta sa, inculpata A. cu inculpatul C., grefier la Curtea de Apel Craiova, spunându-i inculpatei A. că acesta poate interveni pe lângă judecătorii Curții de Apel Craiova, care făceau parte din completul de judecată învestit cu judecare Dosarului nr. x/95/2011, în care era inculpată, în scopul obținerii unei pedepse neprivative de libertate, contra unei sume de bani.

Consecvenți înțelegerii inițiale, inculpatul C. și inculpatele A. și B. și-au continuat demersurile ilegale și după ce magistrații Curții de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 107, pronunțată în Dosarul nr. x/95/2011, a admis apelul declarat de Direcția Națională Anticorupție, a desființat în parte sentința Tribunalului Gorj și a modificat modalitatea de executare a pedepsei înlăturând aplicarea art. 861 - 864 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., urmând ca inculpații A. și D. să execute 3 ani închisoare cu detenție.

Astfel, inculpatul C. s-a angajat că va pune la dispoziția inculpatelor o copie de pe motivarea recursului Direcției Naționale Anticorupție și le-a asigurat pe acestea că, în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție vor obține o soluție favorabilă, prin intermediul avocatului E., întrucât acesta, prin prisma calității deținute anterior - judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, poate interveni pe lângă foștii săi colegi.

Pentru această intervenție, inculpatul C. i-a pretins inculpatei A., suma de 5.000 euro, pe care aceasta i-a remis inculpatului, în cursul lunii iulie 2012, în două tranșe, respectiv în data de 03 iulie 2012, contravaloarea în lei a sumei de 2.000 euro, la Popasul "La Nică", situat pe raza comunei Plopșoru, județul Gorj, iar în 06 iulie 2012, suma de 3.000 euro, pe raza municipiului Târgu-Jiu, în zona magazinului G.."

Apreciind că probatoriul administrat demonstrează vinovăția ambelor inculpate, instanța de fond a dispus condamnarea acestora reținând că "fapta inculpatei A. de a-i da inculpatului C. suma de 5000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistrații ce vor judeca Dosarul nr. x/95/2011, asupra cărora inculpatul a lăsat-o să creadă că are influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000; fapta inculpatei B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, cu intenție, a ajutat-o nemijlocit pe inculpata A. în activitatea infracțională de cumpărare de influență, prezentându-l acesteia pe inculpatul C., ca pe o persoană cu reală influență asupra magistraților judecători de la Curtea de Apel Craiova, pe lângă care inculpatul ar putea interveni în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabilă inculpatei A., (...) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000".

În privința obiectului judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Încă din etapa camerei preliminare, în raport de modalitatea de prezentare a situației de fapt în rechizitoriu și de faptele pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, apărarea a invocat neregularitatea actului de sesizare susținând existența unei neconcordanțe între fapta pentru care s-a început urmărirea penală, aceea de cumpărare a influenței grefierului C. asupra judecătorilor de la Curtea de apel Craiova, și cea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cea de cumpărare a influenței avută de avocatul E. asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Răspunzând acestor critici, prin încheierea de ședință din 24 martie 2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Pitești a arătat că acuzația adusă inculpatelor prin actul de sesizare constă în cumpărarea influenței grefierului C. asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă, acesta primind în acest scop de la A. suma de 5.000 euro.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară a arătat că descrierea concretă a acuzației adusă inculpatelor este făcută la fila 46 a rechizitoriului, unde se reține că "fapta învinuitei A. de a-i da inculpatului C. suma de 5.000 euro, pentru ca acesta să intervină pe lângă magistrații ce vor judeca Dosarul nr. x/95/2011, asupra cărora inculpatul a lăsat-o să creadă că are influență, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000; iar fapta învinuitei B., avocat în cadrul Baroului Gorj, care, cu intenție, a ajutat-o nemijlocit pe învinuita A. în activitatea infracțională de cumpărare de influență, prezentându-l acesteia pe inculpatul C., ca pe o persoană cu reală influență asupra magistraților judecători de la Curtea de Apel Craiova, pe lângă care inculpatul ar putea interveni în scopul obținerii unei hotărâri judecătorești favorabilă inculpatei A., în dosarul penal în care era cercetată, participând la mai multe întâlniri dintre inculpatul C. și inculpata A. și având nenumărate convorbiri telefonice cu cei doi pe tema intervențiilor pe care inculpatul urma să le facă pe lângă judecători în scopul urmărit de inculpata A., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la cumpărare de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000". De asemenea, s-a arătat că împrejurarea că organele de urmărire penală s-au sesizat și cu privire la o pretinsă faptă săvârșită de către E. este fără relevanță.

Înalta Curte constată că aspectele statuate de judecătorul de cameră preliminară referitoare la obiectul judecății coincid cu poziția Ministerului Public exprimată prin "Notele scrise referitoare la legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală" în care s-a prezentat situația de fapt reținută în sarcina inculpatelor, constând în plata sumei de 5.000 euro pentru cumpărarea influenței pe care inculpatul C. o avea asupra magistraților de la Curtea de Apel Craiova învestiți cu soluționarea Dosarului nr. x/95/2011, dar și cu faptele pentru care s-a început urmărirea penală.

Astfel, prin rezoluția din 9 noiembrie 2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Craiova a început urmărirea penală față de A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000, în fapt reținându-se că în cursul lunii iulie 2012, aceasta "a oferit învinuitului C., grefier la Secția I civilă a Curții de Apel Craiova, suma de 5.000 euro pentru ca acesta să intervină pe lângă judecătorii care făceau parte din completul de judecată investit cu judecarea Dosarului nr. x/95/2011 aflat pe rolul Curții de Apel Craiova în care era inculpată, în scopul obținerii unei pedepse neprivative de libertate". Totodată, prin rezoluția din 12 decembrie 2012 s-a început urmărirea penală față de B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență în forma de participație a complicității, prev. de art. 26 rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000, în fapt reținându-se că: "în cursul anului 2012, numita B. a pus-o în legătură pe învinuita A. cu inculpatul C., grefier la Curtea de Apel Craiova, spunându-i învinuitei A. că aceasta poate interveni pe lângă judecătorii Curții de Apel Craiova, care făceau parte din completul de judecată învestit cu judecarea Dosarului nr. x/95/2011, în care era inculpată, în scopul obținerii unei pedepse neprivative de libertate. Pentru această intervenție, inculpatul C. i-a pretins învinuitei A. suma de 5.000 euro, pe care aceasta i-a remis-o inculpatului în cursul lunii iulie 2012, în două tranșe, respectiv în data de 3 iulie 2012, contravaloarea în lei a sumei de 2000 euro, iar în 6 iulie 2012, suma de 3.000 euro".

Ca atare, Înalta Curte reține că acuzațiile aduse inculpatelor vizează oferirea sumei de 5.000 euro pentru cumpărarea influenței pe care o avea C. asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel Craiova care făceau parte din completul de judecată învestit cu soluționarea Dosarului nr. x/95/2011, în care A. era inculpată, nu și cumpărarea indirectă, prin intermediul lui C., a influenței pe care ar fi avut-o avocatul E. asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sub acest aspect atât apărarea cât și Ministerul Public au avut un punct de vedere similar, însă precizările anterioare se impuneau față de modul în care instanța de fond a reținut situația de fapt și a efectuat analiza probatoriului (exclusiv din perspectiva unei eventuale cumpărări a influenței avocatului E. asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, deși a dispus condamnarea inculpatelor pentru cumpărarea influenței martorului C. asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova), chestiunile constituind totodată și critici formulate în apel.

În ceea ce privește probatoriul ce susține această învinuire, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Sentința penală nr. 99 din data de 31 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția penală, în Dosarul nr. x/95/2011, s-a dispus, în procedura recunoașterii vinovăției, condamnarea inculpatei A. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară, constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, iar în baza art. 861 C. pen. anterior s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Sentința a fost atacată numai de către Ministerul Public, care a criticat, printre altele, modalitatea de individualizare a pedepselor atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare, iar prin Decizia penală nr. 107 din 28 martie 2012, Curtea de apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului, a desființat în parte hotărârea, și, rejudecând, a dispus, în ceea ce privește latura penală, aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, privind interzicerea dreptului de a fi administrator și de a desfășura activități comerciale pe o durată de 2 ani pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), 2, 3 și 5 C. pen. anterior, și, totodată, a înlăturat aplicarea art. 861 - 864 C. pen. anterior, pedeapsa urmând a fi executată în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât inculpata A. cât și Ministerul Public, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2012, având stabilit prim termen de judecată la data de 06 noiembrie 2012.

În cauză este necontestat de către apărare și este dovedit de probatoriul administrat faptul că martorul C., grefier în cadrul Secției civile a Curții de Apel Craiova, persoană ce se afla în relații relativ apropiate cu inculpata B., a primit de la inculpata A. în două tranșe, la datele de 3 iulie 2012 și 6 iulie 2012, suma de 5.000 de euro.

Având în vedere că primirea banilor a avut loc la un interval de peste 3 luni de la data la care Curtea de apel Craiova soluționase apelul (decizia fiind în defavoarea inculpatei A.), pentru a se putea reține săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență era necesar ca, sub aspect probator, să se demonstreze existența unei promisiuni prealabile făcută de inculpata A., cu ajutorul inculpatei B., grefierului C., în sensul remiterii unei sume de bani în scopul exercitării influenței acestuia asupra judecătorilor din cadrul Curții de Apel Craiova, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă în Dosarul nr. x/95/2011.

Înalta Curte constată că niciuna dintre probele pe care se întemeiază hotărârea de condamnare nu demonstrează existența unei înțelegeri între inculpate și martorul C., premergătoare pronunțării deciziei de către Curtea de Apel Craiova, toate chestiunile analizate de prima instanță vizând exclusiv împrejurări petrecute ulterior soluționării apelului declarat de către Ministerul Public, respectiv în perioada iunie-noiembrie 2012, fără absolut nicio referire la circumstanțele/evenimentele anterioare judecării cauzei.

Astfel, instanța de fond face trimitere la convorbirile telefonice dintre inculpați prin care stabilesc întâlnirea din data de 03 iulie 2012, ce a avut loc între C. și A.; la procesul-verbal de supraveghere operativă din care rezultă că martorul a primit de la inculpata A. contravaloarea în lei a sumei de 2.000 euro; la convorbirile telefonice dintre martor și soția sa, F., în care confirmă primirea banilor; la convorbirile telefonice și la întâlnirea din data de 06 iulie 2012 dintre inculpata A. și martorul C., ocazie cu care inculpata i-a remis suma de 3.000 euro; la convorbirile telefonice ulterioare ale martorului din care rezultă primirea acestei sume de bani; la întâlnirea din data de 27 iunie 2012 ce a avut loc la o terasă din incinta supermarketului J. între martorul C. și cele două inculpate, ocazie cu care acesta i-a înmânat inculpatei B. un înscris format A4; la convorbirea telefonică din 22 august 2012, purtată între B. și martorul C., în cadrul căreia inculpata l-a întrebat dacă are motivele de recurs ale parchetului; la convorbirile telefonice dintre B. cu martorul C. purtate în datele de 05 septembrie 2012 și 06 septembrie 2012, martorul comunicându-i ca are motivele de recurs gata, precum și la întâlnirea din 06 septembrie 2012 între cei doi, în cadrul căreia C., i-a remis un înscris acesteia un înscris.

Făcând propria analiză a materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că singurele mijloace de probă care oferă date privind perioada de timp anterioară soluționării Dosarului nr. x/95/2011 de către Curtea de Apel Craiova sunt declarațiile inculpatelor A. și B., precum și ale martorului C..

Inculpatele au negat în mod constant orice înțelegere prealabilă soluționării cauzei cu martorul C. în sensul susținut de Parchet.

Inculpata B. a arătat că, deși era specializată în litigii de drept comercial, a asigurat asistența juridică a inculpatei A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât se afla în relații de prietenie cu aceasta și o cununase. După pronunțarea instanței de apel, având în vedere că soluția se modificase în defavoarea inculpatei, a dorit să se retragă din dosar, întrucât cunoștea "faptul că în asemenea situații clienții sunt nemulțumiți și găsesc o culpă a avocatului. De altfel, a fost și dorința acesteia (s.n. a inculpatei A.), susținând că vrea un avocat de la București." În acest context, în luna mai sau iunie, a luat legătura cu martorul C., grefier la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, pe care îl cunoștea de aproximativ 10 ani (întrucât asigurase asistența juridică a unor cunoștințe ale acestuia), și i-a solicitat să îi înmâneze o copie a hotărârii și a motivelor de recurs formulate de parchet, dar și să îi recomande un avocat care să o reprezinte pe A.

în fața Înaltei Curți de Casație și Justiției. "El mi l-a recomandat pe dl avocat E. Am luat legătura cu acesta chiar în aceeași zi, întrucât în momentul în care acesta a primit telefonul de la C. se afla chiar în incinta Curții de Apel. Dl avocat E. a spus că este incompatibil la Înalta Curte de Casație și Justiție și nu poate susține cauza, în schimb poate formula motivele de recurs. La acel moment am discutat că o să îi înmâneze C. motivele de recurs și decizia Curții de Apel. Îmi amintesc că toate acestea s-au petrecut undeva înainte de vacanța judecătorească.

La acel moment, hotărârea era redactată, eu personal verificând acest aspect" (...). "Undeva în luna septembrie m-a sunat C. și mi-a spus că a redactat motivele de recurs. A. s-a întâlnit cu acesta, au semnat contractul și i-au fost înmânate motivele de recurs și împuternicirea avocațială. La începutul lunii septembrie, eu l-am căutat și pe dl avocat P., cu care am fost colegă de facultate, întrucât dl avocat E. nu putea să susțină cauza în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acesta mi-a spus că este prea ocupat și că dacă are timp, se va uita în dosar.

Problema pe care o aveam noi era legată de latura civilă a cauzei, pe care o consideram greșit soluționată, însă A. nu formulase apel în cauză. Ulterior, dl P. nu a mai văzut dosarul, urmând ca aceasta să își caute alt avocat. Din câte cunosc, a găsit ulterior un alt avocat. Eu nu am fost prezentă la primul termen în dosar".

Referitor la suma de bani pe care inculpata A. i-a dat-o martorului, inculpata B. a susținut că "la sfârșitul lunii iunie 2012, aflându-mă la Curtea de Apel Craiova, m-am întâlnit cu C. pe holul Curții și mi-a solicitat împrumut o sumă de bani pentru că urma să meargă cu fiica sa în Italia pentru un transplant de măduvă. Știam că fata acestuia este bolnavă de mai mulți ani. Eu i-am spus că nu pot să îl împrumut pentru că nu dispun de bani. M-a întrebat dacă îl poate împrumuta dna A., iar eu i-am sugerat să vorbească cu aceasta întrucât eu urma să mă internez în spital la București.

Nu cunosc de unde îl cunoștea inculpata A. pe C. Este posibil să îl fi cunoscut prin intermediul meu, însă, la fel de posibil este să îl fi cunoscut și în altă împrejurare, având în vedere că aceasta a avut mai multe litigii, chiar la secția de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova. Mă refer la firma administrată de inculpată.

La începutul lunii iulie 2012, eu m-am internat în spital la București. Îmi amintesc că am primit un telefon de la dna. A., prin care îmi comunica că a fost contactată de către C., care îi solicita să vină la Craiova.

După ce mi-a cerut suma de bani, eu i-am spus doamnei A. că acesta îi va solicita o sumă de bani, cu titlu de împrumut. Ea m-a întrebat dacă este de încredere, iar eu am răspuns afirmativ.

De faptul că l-a împrumutat am aflat când m-am externat și am înțeles că convenția dintre cele două părți era ca împrumutul să fie restituit în rate și undeva în toamnă. La acea dată se discuta o intrare în vigoare a codurilor, undeva la 1 septembrie 2012 iar eu l-am rugat pe C. să îmi spună dacă primesc vreo circulară în acest sens. El la un moment dat a sunat-o pe dna A. și i-a comunicat că a venit circulara".

Referitor la perioada în care dosarul s-a aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, inculpata a arătat că în dosar erau angajați și alți doi avocați din Craiova, care îl reprezentau pe coinculpatul D., și aceștia s-au ocupat de obținerea de fotocopii și că își amintește că a existat o cerere de amânare a cauzei iar pe portal nu era afișat termenul stabilit, astfel că "aflându-mă într-o altă cauză la Curtea de Apel Craiova am apelat la martorul C., rugându-l să verifice termenul acordat. Aceasta a fost singura discuție purtată cu martorul în legătură cu dosarul mai sus menționat, până la pronunțarea deciziei".

Cu privire la aceleași împrejurări, în esență, concordant cu declarațiile din faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, inculpata A. a arătat în fața instanței de apel următoarele: "(...) întrucât am o societate comercială din 1994, am avut mai multe litigii pe rolul Secției de contencios administrativ și comercial de la Tribunal și Curtea de Apel Craiova. În acest context l-am cunoscut pe C., însă îl știam doar din vedere. Pe de altă parte, eu în mai multe rânduri am condus-o pe inculpata B. la Curtea de Apel Craiova, pentru soluționarea unor alte litigii în care aceasta avea calitatea de apărător. Am procedat în acest fel întrucât B. nu conduce, datorită problemelor de vedere. În aceste circumstanțe, am ajuns să îl și cunosc pe C.

Nu am avut nicio discuție cu C. până la soluționarea dosarului meu la Curtea de Apel Craiova și nici ulterior nu am discutat cu acesta despre acest dosar. Singurul lucru pe care i l-am cerut a fost să îmi recomande un avocat și să îmi comunice încheierile și motivele de recurs ale Parchetului.

În discuțiile avute acesta, de cele mai multe ori, vorbea despre copii, chiar și în discuția ce a avut loc la magazinul J., C. fiind mulțumit de rezultatul obținut de fiica sa la examenul de capacitate.

La începutul lunii iulie, după ce se pronunțase Curtea de Apel Craiova și se schimbase modalitatea de executare a pedepsei, fără legătură cu acest dosar, C. mi-a solicitat sub formă de împrumut o sumă de bani, deoarece fetiței îi era foarte rău și fusese programată la o clinică din Napoli pentru un transplant de măduvă. M-a impresionat, știam situația copiilor și am consimțit să îl ajut, fiind și eu mamă, însă sub formă de împrumut. I-am dat 5000 euro în 2 tranșe, respectiv 2000 euro inițial și m-a rugat apoi să îi dau cât pot. I-am explicat acestuia situația în care mă aflu și eu, faptul că am nevoie de bani pentru angajarea unui apărător la Înalta Curte de Casație și Justiție și că în septembrie este primul termen de judecată. Ca atare, am stabilit ca banii să mi-i ramburseze și în tranșe până în septembrie - noiembrie". Inculpata a arătat că a discutat telefonic cu B., care la acel moment se afla internată în spital, întrebând-o, referitor la C. "dacă este serios și îmi restituie banii, respectiv dacă este o persoană de încredere", răspunsul fiind afirmativ.

"Motivul pentru care am decis să schimb apărătorul pentru Înalta Curte de Casație și Justiție a fost, în primul rând, susținerea inculpatei B., care afirma că nu dorește ca eu să intru la închisoare pe mâna ei și totodată, am sperat că o persoană specializată în penal mă poate ajuta mai mult, în condițiile legii." (...) "M-am consultat cu B. și cu privire la angajarea apărătorului E. De fapt, pe aceasta am rugat-o să îmi găsească un apărător. Am fost prezentă și eu și dna B. la discuția cu dl avocat E., i-am plătit 200 lei pentru redactarea motivelor, mi-a dat delegația, explicându-mi că nu poate susține cauza în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât era incompatibil".

Înalta Curte reține, așadar, că ambele inculpate au negat orice discuție cu martorul C. privind o eventuală influență pe care acesta ar fi avut-o asupra judecătorilor de la Curtea de apel Craiova, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă inculpatei A.

S-a susținut de către Ministerul Public că existența înțelegerii anterioare soluționării Dosarului nr. x/95/2011 de către judecătorii Curții de Apel Craiova rezultă din declarația din 19 decembrie 2012, când inculpatului C. a recunoscut săvârșirea faptelor, dar și declarațiile date de acesta în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, când a fost ascultat în calitate de martor.

Analizând aceste declarații, Înalta Curte constată următoarele:

La data de 10 noiembrie 2012, C., ascultat în calitate de învinuit, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (17 acte materiale), cu referire la acuzația ce i-a fost adusă în legătură cu faptele pentru care sunt trimise în judecată apelantele inculpate, susținea următoarele:

"Pe numita A. o cunosc de circa un an, de când pe rolul Curții de Apel Craiova se judecă apelul în dosarul în care este inculpată, fiind trimisă în judecată de Direcția Națională Anticorupție - Biroul Teritorial Târgu Jiu.

Pe A. am cunoscut-o prin intermediul avocatei acesteia, B., căreia i-am furnizat informații despre dosarul în care A. era inculpată. Pe lângă toate informațiile despre mersul dosarului, m-am angajat față de B.!", să-i pun la dispoziție o copie de pe motivele de recurs pe care le va formula Direcția Națională Anticorupție, în dosarul în care A. era inculpată. Revin și precizez că motivele de recurs mi-au fost solicitate și de către A. direct, când ne-am întâlnit în incinta supermarketului J. Cu aceeași ocazie, mi-au cerut să le recomand un avocat care să o reprezinte la Înalta Curte de Casație și Justiție, la judecarea recursului. Eu l-am recomandat pe avocatul E. pentru că, în virtutea faptului că a fost judecător la Secția penală, pensionat de la Înalta Curte de Casație, mi se părea cea mai oportună alegere. De la A. am primit cu titlu de împrumut următoarele sume de bani: 8.000 lei în data de 3 iulie 2012, la un popas aflat pe raza localității Izvoare, județul Gorj; 3.000 euro în data de 6 iulie 2012, când m-am întâlnit cu A. în centrul orașului Târgu Jiu, zona magazinului G.. (...)

Discuțiile pe care le-am avut cu A., am informat-o că la 01 septembrie 2012 va intra în vigoare Noul C. pen. pentru că am primit o circulară de la CSM și Ministerul Justiției în acest sens și pe prevederile Noului C. pen. are mari șanse să obțină o reducere a pedepsei.

Pe lângă informațiile pe care i le-am furnizat lui A. despre dosarul ei prin intermediul avocatei B., la un moment dat A. m-a sunat și m-a rugat să mă interesez de un dosar al unui anumit Pisc Constantin, viitorul său ginere, scop în care mi-a trimis prin sms numărul dosarului.

Cred că în cursul lunii august 2012, m-am întâlnit cu A., ocazie cu care am discutat de pe telefonul A. cu numitul R., care mi-a explicat că este vorba de legalizarea unei hotărâri de divorț, rămasă irevocabilă la Curtea de Apel Craiova".

Ulterior, C. a solicitat să fie reaudiat de către procuror, arătând, în declarația din 19 decembrie 2012 că "doresc să-mi reconsider poziția procesuală și să recunosc săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetat în prezenta cauză, situație în care arăt că nu mențin declarațiile date anterior în cauză, întrucât acestea nu corespund adevărului".

Înalta Curte constată că, dacă în ceea ce privește celelalte 16 acte materiale, C., inculpat la acel moment, recunoștea acuzațiile ce i-au fost aduse, nu aceeași concluzie se poate susține cu privire la învinuirea de traficare a influenței pe lângă judecătorii din cadrul Curții de Apel Craiova pentru a pronunța o soluție favorabilă în Dosarul nr. x/95/2011. Astfel, referitor la această faptă, inculpatul arăta următoarele: "doresc să precizez că în ceea ce o privește pe A. este adevărat că am primit de la aceasta suma de 5.000 euro, însă înțelegerea nu am avut cu aceasta ci cu avocata ei, B., pe care eu o cunoșteam de mult. Înțelegerea cu avocata B. a constat în aceea că ea s-a angajat să o convingă pe A. să-mi remită suma de 5.000 euro, din care o parte, respectiv 2 - 3.000 euro să nu-i mai restitui niciodată, iar restul să-i restitui când pot. Banii care urmau să-mi rămână mie, respectiv 2 - 3.000 euro erau ca recompensă din partea lor drept recunoaștere pentru informațiile pe care le-am furnizat din Dosarul nr. x/95/2011, pentru recomandarea unui alt avocat care să o ajute la Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv domnul avocat E. Avocatul recomandat de mine, respectiv E., le-a redactat motivele de recurs, după ce eu personal le-am pus la dispoziție atât avocatului E. cât și avocatului B. o copie a motivării recursului Direcției Naționale Anticorupție și a hotărârii instanței de fond."

Se constată, așadar, că, în realitate, inculpatul nu recunoștea această acuzație și singurele diferențe față de depoziția anterioară priveau faptul că o parte din suma de bani primită de la A. constituia o recompensă față de faptul că a furnizat inculpatelor informații în legătură cu dosarul în care A. era judecată și pentru recomandarea și punerea în legătură cu avocatul E., care a redactat motivele de recurs. Este însă de precizat că declarația inculpatului C. din 19 decembrie 2012 coincide cu cea dată la 10 noiembrie 2012 de A., în calitate de învinuită, în care preciza că pentru sumele de bani remise în 03 și 06 iulie, acesta s-a angajat să o pună la curent cu noutățile din dosar și i l-a recomandat pe avocatul E., declarație asupra căreia ulterior aceasta a revenit.

Trimis în judecată alături de inculpatele A. și B., inculpatul C. nu a mai fost audiat, instanța încuviințând solicitarea ca judecata sa să aibă loc în procedura simplificată.

Cauza a fost disjunsă în privința coinculpatelor A. și B., fără însă ca C. să fie ascultat de către instanța de fond, singura declarație dată de acesta fiind în cadrul cercetării judecătorești din apel, când a fost audiat în calitate de martor. Cu acest prilej, acesta și-a menținut declarația din data de 19 decembrie 2012, arătând următoarele:

"Anterior pronunțării acestei hotărâri, nu am solicitat vreuneia sau celor 2 inculpate și nici acestea nu mi-au oferit, respectiv nu mi-au promis o sumă de bani pentru a-mi trafica influența la nivelul Curții de Apel Craiova.

Este vorba despre 5.000 euro, sumă pe care am primit-o între 3 - 6 iulie 2012 și care reprezenta un ajutor bănesc pe care inculpata A. s-a oferit să mi-l dea cu titlu de împrumut pe care să îl restitui parțial, întrucât exista o situație medicală în familia mea, inculpata înțelegând să mă ajute. Nu exista nicio relație cu inculpata A., am cunoscut-o în 2005 sau 2006 și ulterior am avut o relație de cunoștințe.

Solicitarea pentru acordarea unei sume de bani oarecare am făcut-o către inculpata B., pe care o cunoșteam de mai mult timp. Cea din urmă mi-a explicat că nu poate să mă ajute, dar poate vorbi cu cineva care poate să mă ajute în acest sens, aflând ulterior că era vorba despre inculpata A. Nu știu dacă a fost o voință proprie a inculpatei A. pentru a mă ajuta. Sunt sigur că a făcut-o la cererea avocatei B. Mai mult, într-o convorbire cu B., am rugat-o pe aceasta să o roage pe A. să fie de acord să îi restitui suma atunci când voi putea, iar ulterior o parte a acestei sume să nu o mai restitui deloc.

Ulterior pronunțării hotărârii la Curtea de Apel Craiova și după ce mă întâlnisem cu inculpata A., am vorbit cu A. în luna august, și i-am promis că o să îi pun la dispoziție, la momentul la care o să apară la instanță, motivele de recurs ale Parchetului în dosarul în care era inculpată.

La momentul la care au apărut motivele de recurs ale Parchetului, i-am pus la dispoziție un exemplar, iar o copie a acestor motive, am înmânat-o domnului avocat E., pentru redactarea motivelor de recurs.

Avocatul E. a fost judecător la Curtea de Apel Craiova timp de 13 ani, după care a promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, și apoi s-a pensionat, trecând în avocatură la Baroul Dolj. La momentul înmânării motivelor de recurs către inculpata A., după terminarea vacanței judecătorești, am avut și o discuție cu privire la recomandarea unui apărător pentru recursul de la Înalta Curte de Casație și Justiție. L-am recomandat pe dl. avocat E., m-am oferit să iau legătura cu acesta, ceea ce am și făcut, i-am înmânat motivele de recurs ale Parchetului, iar avocat E. a redactat motivele de recurs pentru inculpată și mi le-a înmânat pentru a i le da inculpatei A., ceea ce am și făcut la câteva zile după ce le-am primit. Din câte am înțeles de la avocat E., acesta s-a întâlnit cu inculpata A. ulterior.

La momentul la care l-am recomandat pe domnul avocat E., i-am spus inculpatei A. că o să-l contactez și o să îi dau eu motivele de recurs ale Parchetului, iar apoi voi aștepta să redacteze avocatul motivele proprii de recurs, pentru a evita deplasarea inculpatei A. în repetate rânduri de la Tg. Jiu la Craiova".

Totodată, acesta a susținut că o parte din sumă, respectiv 2 - 3000 euro urma să nu mai fie restituită, constituind o recompensă pentru informațiile date și pentru recomandarea unui avocat, arătând însă că "nu am făcut referiri la intervenții la Înalta Curte de Casație și Justiție, singura legătură cu această instanță consta, așa cum am relatat, cu faptul că îl cunoșteam pe dl. avocat E., care fusese judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție ".

Referitor la perioada anterioară soluționării dosarului de către Curtea de Apel Craiova, martorul a arătat că, pe parcursul judecării dosarului în apel, i-a oferit inculpatei A. o serie de informații legate de termenele de judecată acordate în cauză, în situația în care aceasta lipsise, și despre compunerea completului afirmând că aceste date "le-am furnizat inculpatei A. în diferite ocazii, dar nici aceasta și nici B., cu care de altfel nu am avut astfel de discuții, nu mi-au solicitat intervenirea pe lângă vreun complet de judecată, care să îi asigure o situație favorabilă inculpatei A.".

Ca atare, Înalta Curte constată că în niciuna din declarațiile sale, date în calitate de învinuit, inculpat sau de martor în cauza disjunsă, C. nu a afirmat că ar fi pretins suma de bani de la inculpate, susținând că are influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă inculpatei A.

Așa cum s-a arătat anterior, celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv înregistrările convorbirilor telefonice purtate de martorul C. cu inculpatele A. și B. dar și cu alte persoane, procesele-verbale de supraveghere operativă, declarațiile martorilor E. și N., nu oferă niciun fel de date referitoare la perioada anterioară soluționării Dosarului nr. x/95/2011 de către Curtea de Apel Craiova, ci relevă doar primirea banilor de către martorul C. și demersurile acestuia pentru obținerea motivelor de recurs formulate de către Ministerul Public și facilitarea legăturii cu avocatul E., angajat să redacteze motivele de recurs ale inculpatei A.

În acest sens se constată că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de martorul C. cu inculpatele B. și A. în perioada 02 iulie 2012 - 06 iulie 2012, ca și procesul-verbal de supraveghere operativă din 03 iulie 2012 demonstrează doar primirea banilor de către martor de la inculpata A., nu însă și titlul cu care suma a fost dată.

Discuțiile telefonice ce au avut loc între martorul C. și soția acestuia, subsecvente primirii banilor (în care acesta îi spune că "B. i-a dat toate instrucțiunile", "că femeia veni pregătită", "am banii" și că "rezolvarăm și problema banilor"), sunt apreciate ca lipsite de concludentă în ceea ce privește dovedirea săvârșirii infracțiunii de trafic de influență. Aceeași concluzie se impune și referitor la convorbirile telefonice ulterioare purtate între inculpate sau cu C. Din analiza acestora rezultă următoarele:

La data de 31 iulie 2012, contactat de inculpata B. pentru a-i comunica faptul că termenul stabilit pentru judecarea recursului este la 06 noiembrie 2012 și că "sigur nu intră în septembrie" (o problemă de interes pentru inculpate fiind intrarea în vigoare a noului C. pen. care prevedea limite de pedeapsă semnificativ reduse pentru infracțiunea de înșelăciune) C. îi spune că este plecat din țară, în Italia, la o clinică cu fiica sa, că "știam de 06.11 de când am plecat" și că "ăla va intra până la sfârșitul anului clar".

La data de 13 august 2012 are loc o întâlnire între C. și A., în cadrul căreia A. îi telefonează inculpatei B. iar aceasta discută și cu martorul, convorbirea telefonică fiind fără relevanță în cauză (inculpata se informează despre un executor judecătoresc din Craiova). Ulterior, în cursul aceleași zile are loc o nouă convorbire telefonică între C. și B., care se asemenea este fără relevanță în raport de obiectul acuzației (din coroborarea cu alte convorbiri telefonice, obiectul discuției pare a fi intrarea în vigoare a noului C. pen., la 1 ianuarie).

La 22 august 2012, B. se interesează dacă a intrat în posesia motivelor de recurs ale Parchetului și dacă E. a redactat recursul sau a văzut dosarul, C. comunicându-i că nu are încă motivele de recurs ale Ministerului Public, dar că "o să vină săptămâna viitoare" și că avocatul este plecat.

Din convorbirea telefonică purtată între B. și inculpata A. la data de 03 septembrie 2012, rezultă că prima îl contactase pe "P." (avocatul P.), care i-a spus că "codul nu intră, P. a zis undeva la 1 septembrie. Deci, nu intră sigur" și că "a zis că poate să fie o răsturnare de situație după alegeri, dar mare minune", că acesta o să își facă împuternicire să studieze dosarul, dar că "săptămâna asta nu prea are timp", și că urmează ca miercuri să se întâlnească să vorbească și cu E.

La aceeași dată, inculpata B. îi telefonează martorului C. spunându-i că miercuri vrea să se întâlnească cu E., "pentru că acolo, la Înalta Curte vreau să-ți spun că este dezastru. Este cea mai proastă variantă care se putea întâmpla (...) I-a dat acte în original cu tot, și-i trebuie dosarul", martorul promițându-i că va verifica dacă avocatul este disponibil în acea zi.

La 06 septembrie 2012, ora 10:24 are loc o întâlnire între C. și inculpata B. în holul Curții de Apel Craiova, ocazie cu care martorul îi înmânează acesteia un set de înscrisuri A4 (procesul-verbal de supraveghere operativă), iar ulterior, la ora 12,23 martorul s-a deplasat în imediata apropiere a Curții de Apel, unde s-a întâlnit cu avocatul E. care i-a arătat "câteva hârtii" (procesul-verbal de supraveghere operativă). Ulterior, în cursul aceleiași zile martorul îi comunică inculpatei B. că, "luni, când veniți, am și motivele gata".

Ascultat în calitate de martor, E. a arătat faptul că a fost rugat de grefierul C., pe care îl cunoștea din perioada în care își desfășurase activitatea de judecător la Curtea de Apel Craiova, să asigure asistența juridică a inculpatei A., că i-a comunicat că nu poate pleda în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție în raport de calitatea sa anterioară, însă la insistențele acestuia a acceptat să se întâlnească cu inculpatele. Martorul recunoaște că a primit de la C. hotărârile pronunțate în cauză și pe baza acestora a motivat recursul, activitate pentru care a încasat un onorariu în cuantum de 200 lei.

La dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse în apel atât împuternicirea avocațială nr. 280333 din 26 septembrie 2012 emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 33 din 26 septembrie 2012 încheiat între E. și A. având ca obiect redactarea motivelor de recurs în Dosarul nr. x/95/2011 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, precum și memoriul cuprinzând motivele de recurs redactate și semnate de avocatul E.

Referitor la celelalte probe administrate de către instanța de apel, constând în declarațiile martorilor K., O. și M., acestea vizează aspecte legate de modalitatea de desfășurare a urmăririi penale și de un presupus conflict avut cu procurorul anchetator, apărarea invocând că acesta stă la baza că soluției de trimitere în judecată a inculpatelor, întrucât pentru toți ceilalți cumpărători de influență din dosar s-au pronunțat soluții de scoatere de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Înalta Curte apreciază că nu se impune o analiză a acestor depoziții, în raport de ceea ce se tinde a se demonstra, respectiv conflictul avut cu procurorul de caz. Având însă în vedere că atitudinea inculpatei B. de la data de 09 noiembrie 2012, de a nu intra în sediul Direcției Naționale Anticorupție, deși se deplasase de la Târgu Jiu pentru a asigura asistența juridică, a fost apreciată ca o probă indirectă de vinovăție, Înalta Curte va reține din declarația martorei K., avocatul care asigura la acel moment asistența juridică pentru A., faptul că martora a fost cea care i-a comunicat inculpatei B., încă înainte ca aceasta să ajungă la Craiova, preluând o afirmație a procurorului anchetator, "că ar fi bine să nu mai intre la DNA"; împrejurări similare rezultă și din declarația martorului M. care a învederat că "am aflat de la d-na procuror anchetator, în mod indirect, faptul că d-na B. nu putea să intre în dosar, având o altă calitate în dosar".

În raport de materialul probator expus anterior, Înalta Curte constată că nu există probe care să susțină acuzația Parchetului, respectiv să demonstreze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că suma de 5.000 euro a fost dată martorului C., în baza unei înțelegeri anterioare cu acesta, în sensul de a-și exercita influența asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova investiți cu soluționarea căii de atac formulată de Ministerul Public. De altfel, instanța nu întrevede niciun eventual interes al inculpatei A. de a înmâna suma de bani în scopul susținut de acuzare, la un interval de peste trei luni de la soluționarea dosarului de către Curtea de Apel Craiova și mai ales în condițiile în care sentința fusese desființată în defavoarea acesteia, prin înlăturarea dispozițiilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cu ocazia dezbaterilor asupra apelurilor, reprezentantul Ministerului Public a invocat faptul că hotărârea de condamnare a inculpatului C. nu poate fi ignorată, instanțele statuând definitiv cu privire la vinovăția sa precum și asupra titlului cu care a fost primită suma de bani de către acesta.

Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare a unei persoane, fie că a fost pronunțată în procedura simplificată, fie în urma efectuării cercetării judecătorești conform procedurii obișnuite, nu poate proba, într-o altă cauză sau în cauza disjunsă, vinovăția altor participanți la comiterea faptei. Ceea ce se poate valorifica din punct de vedere probator sunt doar declarațiile inculpatului, precum și celelalte probe pe care se întemeiază soluția de condamnare, care însă trebuie administrate nemijlocit de către instanța învestită cu judecarea celeilalte cauze. Oricum, constatarea vinovăției unui inculpat, nu exclude, nici chiar în cazul infracțiunilor corelative, pronunțarea unei soluții de achitare justificată de lipsa probelor, față de un alt inculpat.

În prezenta cauză, Înalta Curte a analizat anterior toate declarațiile date în calitate de învinuit, de inculpat și de martor de către C. dar și celelalte probe administrate în cauză și a concluzionat că acestea sunt total insuficiente pentru a se reține că scopul pentru care A. a dat suma de bani este cel susținut de Parchet. De asemenea, referitor la C. s-a constatat că, dacă în ceea ce privește celelalte 16 fapte, reținute ca acte materiale ale infracțiunii de trafic de influență, poziția sa a fost de recunoaștere a învinuirilor ce i se aduceau, nu aceeași a fost atitudinea procesuală cu referire la acuzația de pretindere și primire a sumei de 5000 euro de la A., afirmând că are influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova, pentru a-i determina să pronunțe o soluție favorabilă în Dosarul nr. x/95/2011. Ceea ce recunoștea inculpatul C. era total diferit de acuzația ce i se aducea, acesta referindu-se la primirea sumei de bani, o parte cu titlu de împrumut și o parte ca și recompensă pentru ajutorul dat prin comunicarea unor informații, a unor înscrisuri din dosar și punerea în legătură cu avocatul E..

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că, deși Curtea de Apel Pitești a admis cererea de judecare a cauzei în procedura simplificată, situația de fapt pe care a reținut-o în hotărârea de condamnare este total diferită de acuzația ce i s-a adus inculpatului C. prin rechizitoriu (anterior descrisă).

Astfel, în ceea ce privește acest act material al infracțiunii de trafic de influență, prin sentința penală 83 din 22 mai 2013, Curtea de Apel Pitești a reținut că, în fapt, "în cursul anului 2012, inculpatul s-a angajat că va pune la dispoziția învinuitelor A. și B. Daniele o copie de pe motivarea recursului Direcției Naționale Anticorupție și le-a asigurat pe învinuite că, în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție vor obține o soluție favorabilă, prin intermediul avocatului E., întrucât acesta, prin prisma calității deținute anterior, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, poate interveni pe lângă foștii săi colegi. În acest sens a pretins suma de 5.000 euro" (Dosar nr. x/54/2012).

Rezultă așadar că, cel puțin în speță, nici nu se ridică problema invocată de către Ministerul Public cu ocazia dezbaterilor, întrucât cele statuate prin Sentința penală nr. 83 din 22 mai 2013 a Curții de Apel Pitești, de condamnare a inculpatului C., nu contravin cu cele stabilite de Înalta Curte în prezenta cauză, respectiv a constatat lipsa probelor din care să rezulte că suma de 5.000 de euro a fost dată pentru traficarea influenței pe care C. o avea asupra judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova ce soluționau Dosarul nr. x/95/2011, privind-o pe inculpata A.

Ca atare, în raport de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte de Casație și Justiției constată întemeiate criticile formulate de către inculpate, soluția de condamnare pronunțată de către prima instanță fiind lipsită de fundament probator, în cauză impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Deși este limitată de obiectul acuzației penale, totuși, pornind de la analiza probatoriului efectuată în cele ce preced, Înalta Curte nu poate să nu constate că aceeași soluție se impunea și în ipoteza în care obiectul judecății l-ar fi constituit cumpărarea, cu ajutorul martorului C., a influenței pe care avocatul E. ar fi avut-o asupra judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiției, situație examinată de instanța de fond. Înalta Curte nu a identificat în conținutul materialului probator administrat în cauză, vreun mijloc de probă din care să susțină o atare concluzie, aceasta rămânând la nivelul unei simple supoziții, pornind de la calitatea de fost judecător la această instanță a avocatului E..

Concluzionând, Înalta Curte de Casație și Justiției va admite apelurile formulate de inculpatele A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 17 martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va desființa în totalitate sentința apelată și rejudecând:

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatei B. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 26 rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Pitești, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și împrejurarea că criticile acestuia vizau pedeapsa complementară aplicată inculpatei B., urmează să îl respingă ca nefundat.

Cheltuielile judiciare atât la fond cât și în apel vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelantele inculpate de câte 65 lei se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile formulate de inculpatele A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 39/F din 17 martie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează în totalitate sentința apelată și rejudecând:

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. dispune achitarea inculpatei B. pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 26 rap. la art. 61 din Legea nr. 78/2000.

II. Respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Pitești.

Cheltuielile judiciare atât la fond cât și în apel rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelantele inculpate de câte 65 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 martie 2016.

Procesat de GGC - GV