Land attribution to long-term possessors following owner's expropriation of adjacent building
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court (Inalalta Curte de Casatie si Justitie) dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s final decision that rejected the original claim. The dispute concerned an action for the annulment of a prefectural order that attributed 440 square meters of land to the defendants, which the appellant alleged violated their property rights as the former owner of an adjacent building. The court found the appeal unfounded because the appellant’s property had been previously expropriated under Decree No. 155/1983 with compensation paid, while the defendants had acquired their specific property in 1981 and had continuously exercised open, peaceful possession over the disputed land under the title of owner since that date, justifying the administrative attribution. The decisive legal basis relied on the principles of acquisitive prescription and the protection of legitimate expectations in property rights, concluding that the administrative act was lawful and the appellant had failed to prove the harm to any legitimate right.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Land attribution to long-term possessors following owner's expropriation of adjacent building: The dispute concerned an action for the annulment of a prefectural order that attributed 440 square meters of land to the defendants, which the appellant alleged violated their property rights as the former owner of an adjacent building. The court found the appeal unfounded because the appellant’s property had been previously expropriated under Decree No. 155/1983 with compensation paid, while the defendants had acquired their specific property in 1981 and had continuously exercised open, peaceful possession over the disputed land under the title of owner since that date, justifying the administrative attribution. The decisive legal basis relied on the principles of acquisitive prescription and the protection of legitimate expectations in property rights, concluding that the administrative act was lawful and the appellant had failed to prove the harm to any legitimate right.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1946/1993, la Tribunalul Vrancea, reclamantul F.I. a chemat în judecată Prefectura județului Vrancea și pe B.A. și B.N., pentru a se dispune anularea Ordinului nr. 108 din 7 iunie 1993, prin care i s-a atribuit lui B.A., suprafața de 440 mp teren.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 211/1993, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, în baza art. 3 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 170 din 15 decembrie 1995, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată, acțiunea.
Tribunalul Suprem, prin decizia civilă nr. 442 din 7 aprilie 1996, a admis recursurile declarate de Prefectura județului Vrancea și F.I. și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Instanța a reținut din oficiu că hotărârea pronunțată este afectată de nulitate, deoarece încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării nu a fost semnată de toți membrii completului de judecată [art. 147 și respectiv, art. 260 alin. final C. proc. civ.].
Curtea de Apel Galați, prin sentința nr. 265 din 15 octombrie 1996, a respins ca nefondată, acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada vătămării vreunui drept legitim, prin emiterea ordinului contestat.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, întrucât este proprietarul terenului în suprafață de 275 mp și prin emiterea ordinului i s-a lezat un drept legitim.
Recursul este nefondat.
Reclamantul F.I. a fost proprietarul unui imobil situat în Focșani; în acest sens este sentința nr. 4586/1985 a Judecătoriei Focșani, definitivă.
Dar imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 155/1983, iar reclamantul a fost despăgubit conform adresei nr. 7885/1994, emisă de R.A. G.C.L. Focșani.
Pârâții B.A. și B.N. au un imobil pe aceeași stradă, însă la nr. 7, pe care îl dețin din 1981, cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1648/1981, iar terenul aparținând casei, l-au folosit în mod neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar, de atunci și până în prezent, astfel că în mod justificat prin ordinul în discuție, acesta le-a fost atribuit în proprietate.
În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.I. împotriva sentinței civile nr. 265 din 15 octombrie 1996 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2004.