Jurisdictional conflict over suspension of public procurement contract: accessory nature governed by Article 123 Civil Procedure Code despite Article 283 OUG 34/2006

Decizia nr. 3200/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 472/CA din 09 aprilie 2015, Tribunalul Iași a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect suspendare executare contract de achiziții publice, formulată de reclamanta C.M.V.I. Dr. A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a avut în vedere că litigiul dedus judecății are ca obiect o cerere de suspendare a executării unui contract de achiziții publice pentru servicii, încheiat de către autoritatea contractantă cu încălcarea operațiunii administrative prevăzute de dispozițiile art. 255 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv a modului de desfășurare a procedurii de licitație deschisă în data de 30 ianuarie 2015, precum și a modului și rezultatului evaluării ofertelor depuse la procedura de atribuire a contractului.

În analiza excepției invocate, tribunalul a reținut că cererea de suspendare formulată are un obiect specific și determinat, subsumându-se, din punctul de vedere al procedurii aplicate și al instanței competente, dispozițiilor art. 2831 din O.U.G. nr. 34/2006, care sunt consecutive prevederilor art. 283, care stabilesc competența de soluționare a fondului litigios în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei rază se află sediul autorității contractante.

Prin decizia nr. 709 din 26 mai 2015, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a curții, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii reclamantei în favoarea Tribunalului Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență și a suspendat judecata până la soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut, în esență, că prezenta cauză are ca obiect cererea de suspendare a executării unui contract de achiziții publice pentru servicii, până la soluționarea Dosarului nr. x/99/2015, ce are ca obiect anularea unor acte emise de autoritatea contractantă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași în cadrul procedurii de achiziție publică.

Instanța a apreciat că tribunalului îi revine competența de a soluționa cererea de suspendare a executării contractului, nu curții de apel, deoarece reclamanta a optat să sesizeze cu cererea principală direct secția de contencios administrativ a tribunalului, fără a adresa contestație Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Astfel, curtea a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 2831 din O.U.G. nr. 34/2006, care vizează doar ipoteza în care, după formularea contestației, persoana nemulțumită de modul de soluționare formulează plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliu, ci prevederile art. 123 C. proc. civ., potrivit cu care cererile accesorii, adiționale și incidentale se judecă de instanța competentă să judece cererea principală.

Având în vedere că cererea principală, având ca obiect anularea unor acte emise în cadrul procedurii de achiziție publică, a fost adresată tribunalului, curtea de apel a constatat că, raportat la dispozițiile art. 123 din actul normativ menționat, precum și ale art. 15 din Legea nr. 554/2004, tribunalului îi revine competența materială de a judeca prezenta cauză în primă instanță.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Iași a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

În speță, prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 martie 2015, sub nr. x/99/2015, reclamanta C.M.V.I. Dr. A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, să se dispună suspendarea executării contractului de achiziții publice pentru servicii, încheiat de către autoritatea contractantă pentru lotul I - CSVA Miroslăvești, județul Iași, cu încălcarea operațiunii administrative prevăzute de dispozițiile art. 255 alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv a modului de desfășurare a procedurii de licitație deschisă în data de 30 ianuarie 2015, precum și a modului și rezultatului evaluării ofertelor depuse la procedura de atribuire a contractului.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit prevederilor art. 281 din O.U.G. nr. 34/2006: „(1) Deciziile Consiliului privind soluționarea contestației pot fi atacate de către autoritatea contractantă și/sau de către orice persoană vătămată, în sensul art. 255 alin. (2), cu plângere la instanța judecătorească prevăzută la art. 283 alin. (1), în termen de 10 zile de la comunicare, atât pentru motive de nelegalitate, cât și de netemeinicie”, iar potrivit prevederilor art. 283 din același act normativ: „(1) Instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu este curtea de apel, secția de contencios-administrativ și fiscal în a cărei rază se află sediul autorității contractante. Cu excepția cazurilor în care plângerea are ca obiect contestarea amenzii, Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor nu are calitatea de parte în proces.

(11) Instanța competentă să soluționeze plângerea formulată împotriva deciziei pronunțate de Consiliu privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, așa cum este definită de legislația în vigoare, este Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ și fiscal.”

Înalta Curte constată însă, în acord cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași, că prezenta cauză are ca obiect cererea de suspendare a executării unui contract de achiziții publice pentru servicii până la soluționarea dosarului ce are ca obiect anularea unor acte emise de autoritatea contractantă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași în cadrul procedurii de achiziție publică pentru atribuirea respectivului contract.

Având în vedere că în speță reclamanta a optat să sesizeze cu cererea principală, având ca obiect anulare acte administrative, direct secția de contencios administrativ a tribunalului, fără a adresa contestație Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, Înalta Curte apreciază că tribunalului îi revine competența de a soluționa cererea de suspendare și nu curții de apel.

Astfel, cererea de suspendare a executării contractului de achiziții publice pentru servicii are un caracter accesoriu și nu principal, aceasta depinzând de soarta acțiunii principale, iar în favoarea instanței învestite cu soluționarea cererii principale operează o prorogare legală de competență în ceea ce privește judecata cererilor accesorii, adiționale și incidentale, conform prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În acest context, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 2831 din O.U.G. nr. 34/2006, care vizează numai ipoteza în care, după formularea contestației, persoana nemulțumită de modul de soluționare formulează plângere împotriva deciziei pronunțate de Consiliu, ci prevederile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale și incidentale se judecă de instanța competentă să judece cererea principală.

Or, cererea principală, având ca obiect anularea unor acte emise în cadrul respectivei proceduri de achiziție publică, a fost adresată tribunalului, astfel că, raportat la dispozițiile art. 123 C. proc. civ., precum și ale art. 15 din Legea nr. 554/2004, tribunalului îi revine competența materială de a judeca cererea de suspendare în primă instanță.

De altfel, acțiunea în anulare care face obiectul Dosarului nr. x/99/2015, a fost deja soluționată de către Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 955 din 01 iulie 2015.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta C.M.V.I. Dr. A. și pe intimata Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Iași, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2015.