Failure to record external claims and counter-fund interest in accounting

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 11 pronunțată la 12 septembrie 2002, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins întâmpinarea formulată de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 52 din 22 iunie 2002, emisă de președintele Secției de Control Financiar Ulterior al Curții de Conturi.

În motivarea soluției, prima instanță a reținut că față de măsurile dispuse prin decizia nr. 55 din 22 iulie 2002, de președintele Secției de Control Financiar Ulterior al Curții de Conturi, la pct. 3 și 6, a constatat că potrivit Raportului de control intermediar nr. 13662/AI din 15 iulie 2002, pct. 1 și 4, Guvernul României a beneficiat de un ajutor nerambursabil în valoare de 500 milioane yeni japonezi din partea Guvernului Japoniei, pentru a contribui la promovarea eforturilor de ajustare structurală a economiei, precum și la diminuarea dificultăților economice, în cadrul căruia s-a urmărit procurarea de bunuri din import, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a acordului, urmând ca utilizatorii finali ai ajutorului să ramburseze contravaloarea în lei la valoarea FOB a importurilor, într-un fond de contrapartidă distinct, în condițiile H.G. nr. 308/2000 și în conformitate cu H.G. nr. 794/1997.

S-a constatat că pe perioada creditării beneficiarilor interni, Ministerul Finanțelor Publice nu a perceput și încasat dobânzi în valoare de 13.485.896 mii lei, ceea ce a influențat negativ realizarea de venituri în Fondul de contrapartidă, cu toate că, în conformitate cu Anexa 1 pct. IV alin. (4) din H.G. 794/1997, obligațiile de plată către fondul respectiv au fost eșalonate pe diverse perioade, în baza convențiilor încheiate în acest sens, cu percepere de dobândă prin aplicarea ratei anuale a dobânzii medii pasive practicată de băncile comerciale pentru operațiuni interbancare.

S-a concluzionat că în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 și ale O.G. nr. 61/2001, toate titlurile de bunuri materiale, titlurile de valoare în numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice trebuiau înregistrate obligatoriu în contabilitate, deci inclusiv veniturile realizate în cadrul fondului de contrapartide.

Instanța a mai reținut că măsura dispusă la pct.6 din decizi,e privind înregistrarea în contabilitate a contravalorii în lei a creanțelor la data de 31 decembrie 2001, în sumă de 2.239,6 milioane dolari SUA și 955,9 milioane ruble transferabile, aflate în evidență extracontabilă a Direcției Generale a Finanțelor Publice Externe, este în conformitate cu prevederile art. 12 și 15 din Legea nr. 82/1991 și trebuie adusă la îndeplinire.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs jurisdicțional Ministerul Finanțelor Publice, considerând-o nelegală.

În motivarea recursului s-a susținut că măsura dispusă la pct. 3 din decizia nr. 55/2002, nu poate fi pusă în aplicare, deoarece în convențiile încheiate între Ministerul Finanțelor Publice și beneficiarii ajutorului nerambursabil nu s-a prevăzut plata de dobândă pe perioada eșalonată, întrucât H.G. nr. 308/2000, prin care s-a aprobat înțelegerea realizată prin schimbul de Note diplomatice între Guvernul României și Japonia, nu s-a prevăzut calcularea unei asemenea dobânzi, urmând ca în cazul unor sume neplătite la termen, să se calculeze penalități de întârziere.

În legătură cu măsura de la pct. 6 din decizie s-a susținut că instanța trebuia să aibă în vedere că nu se poate înregistra în contabilitate, contravaloarea în lei a creanțelor la data de 31 decembrie 2001, deoarece s-ar ajunge la o denaturare artificială a contului de execuție a trezoreriei.

De asemenea, s-a precizat că aceste creanțe provin din exporturi efectuate în urmă cu 20 - 30 ani și cu scadențe depășite din activitatea unor societăți mixte falimentare, dizolvate sau lichidate, pentru care nu exista o documentare justificativă completă.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 155 pronunțată la 7 martie 2003, a respins recursul jurisdicțional, reținând că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și în drept că nu a fost respectate prevederile H.G. nr. 794/1997 și H.G. 308/2000, rezultând că intimata nu a înregistrat în contabilitate dobânzile datorate pentru plățile eșalonate ce se cuvenea fondului de contrapartidă.

Referitor la critica privind pct. 6 din decizie, de asemenea, s-a reținut că au fost încălcate prevederile art. 15 și 17 din Legea nr. 82/1991, care stabilesc înregistrarea din contabilitate a contravalorii în lei a creanțelor la data de 31 decembrie 2001, în sumă de 2.239,6 milioane dolari SUA și 655,9 milioane ruble transferabile, aflate în evidența extracontabilă a Direcției Generale a Finanțelor Publice Externe.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice, susținând că hotărârea este nelegală, criticile referindu-se la pct. 3 și 6 din decizia nr. 52 din 22 iulie 2002, cu aceeași motivare expusă în fața secției jurisdicționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul, urmează să-l respingă ca nefondat, reținând că decizia nr. 155, pronunțată la 7 martie 2003, de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, este legală și temeinică.

Curtea de Conturi a analizat amplu criticile formulate, rezultând că intimații, prin Direcția Generală a Trezoreriei Statului, nu au calculat și nu au virat dobânda aferentă disponibilităților Fondului de contrapartide, provenite din ajutoarele externe acordate de Japonia, fiind încălcate prevederile art. 3 din H.G. nr. 794/1997.

De asemenea, nu au fost înregistrate în evidența contabilă, creanțele externe ale României, în sumă de 2.239,6 milioane dolari SUA și 955, 9 milioane ruble transferabile, provenite din activitatea de export, derulate înainte de 31 decembrie 1989, fiind încălcate astfel prevederile art. 12 și 15 din Legea contabilității nr. 82/1991.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 155 din 7 martie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2004.