Vehicle identity verification: refusal to modify identity card due to identification non-conformities under O.G. 78/2000

Decizia nr. 3163/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/42/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Registrul Auto Român Bucuresti, Registrul Auto Român Dâmbovița, B. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la emiterea actului administrativ constând în modificările aduse autoturismului proprietatea sa, marca F. cu nr. DBxxx, operat de către pârâți în înscrisul carte de identitate; obligarea pârâților la plata daunelor materiale în cuantum de 10.000 RON și daune morale în cuantum de 10.000 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 9 mai 2013, pârâta Regia Autonomă Registrul Auto Român a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pe considerentul că acesta nu este deținătorul autovehiculului marca F. A invocat și excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și a lipsei capacității de exercițiu a Reprezentanței RAR Dâmbovița, având în vedere că reprezentanțele teritoriale ale RAR sunt puncte de lucru fără personalitate juridică.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul B. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe considerentul că îndeplinește funcția de Director Tehnic al Regiei Autonome Registrul Auto Român, iar în această calitate, a semnat adresa emisă de R.A.R. din 25 ianuarie 2013, anexată de reclamant acțiunii sale. Prin această adresă, R.A.R. a precizat care sunt motivele pentru care nu se pot finaliza prestațiile specifice pentru autovehiculul ce formează obiectul prezentului dosar.

Prin încheierea de ședință din 14 iunie 2013, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, apreciind că acesta a făcut dovada achiziționării autoturismului în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 12 noiembrie 2007.

Prin încheierea de ședință din 28 iunie 2013, Curtea a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Reprezentanței Dâmbovița a Regiei Autonome a Registrului Auto Român și a constatat nulitatea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu această pârâtă, pentru considerentele arătate în încheierea menționată.

Totodată, Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B., apreciind că, raportat la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 554/2004, acesta are calitate procesuală pasivă.

La termenul de judecată din 9 octombrie 2013, Curtea a luat act de transmiterea convențională a calității procesuale active de la A. la Fundația C., ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra autovehiculului în litigiu, în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din 1 octombrie 2013

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 12 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Fundația C., în contradictoriu cu pârâții Regia Autonomă Registrul Auto Român și B., a obligat reclamanta la plata, către pârâtul B., a sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, și în temeiul art. 339 alin. (3) C. proc. civ., a obligat reclamanta la plata, către expertul D., a sumei de 131 RON cheltuieli de cazare și convocare părți.

2. Recursul

2.1. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta Fundația C. a formulat recurs, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din Noul C. proc. civ. și susținând, în esență, că:

- în ceea ce privește primul motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 5), judecătorul fondului era obligat, potrivit art. 22 din Noul C. proc. civ., care îl obligă să stăruie în aflarea adevărului și să aplice corect legea;

- în ceea ce privește al doilea motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 6), a susținut că judecătorul nu a respectat prevederile art. 425 din Noul C. proc. civ. care îl obligă să arate, în hotărâre, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea în sensul respingerii cererilor formulate.

2.2. Intimata RA Registrul Auto Român și intimatul B. au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului și susținând, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

2.3. Prin Întâmpinarea din 1 aprilie 2015, completul de filtru a analizat raportul întocmit în cauză și a admis în principiu recursul formulat, fixând termen pentru judecarea acestuia în ședința publică din data de 15 octombrie 2015.

3. Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit prevederilor art. 498 și art. 499 din Noul C. proc. civ.

3.1. Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

3.2. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din Noul C. proc. civ., instanța de recurs reține că este nefondat.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din Noul C. proc. civ., o hotărâre poate fi casată atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Referitor la acest motiv de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că judecătorul fondului a încălcat prevederile art. 22 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Or, din actele și lucrările dosarului rezultă că judecătorul fondului a administrat proba cu înscrisurile depuse de recurenta-reclamantă și cu interogatoriul intimatei-pârâte RA-RAR, precum și cu efectuarea unei expertize auto cu privire la aspectele tehnice ale litigiului.

În ceea ce privește respingerea probei cu interogatoriul intimatului-pârât, precum și a probei testimoniale, instanța de recurs reține că, în raport cu obiectul litigiului, instanța de fond a apreciat în mod just că probele respective nu erau pertinente și utile cauzei.

3.3. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ., instanța de recurs reține că este nefondat.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 din Noul C. proc. civ., o hotărâre poate fi casată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Analizând conținutul considerentelor sentinței recurate, instanța de recurs constată că motivarea instanței de fond satisface cerințele prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., argumentele judecătorului de la fond raportându-se la susținerilor părților, la înscrisurile depuse la dosar și la constatările și concluziile expertizei tehnice, precum și la dispozițiile legale aplicabile litigiului dedus judecății.

3.4. Totodată, instanța de recurs constată că instanța de fond a reținut în mod just că, însuși reclamantul, inițiator al litigiului, a recunoscut faptul că au fost efectuate modificări la vehiculul în litigiu, constând în transformarea acestuia într-un autovehicul cu platformă pentru transportul vehiculelor avariate, defecte, etc.

De asemenea, instanța a reținut în mod judicios că, la prezentarea autovehiculului la RAR - Reprezentanța Dâmbovița, s-a constatat că există mai multe neconcordanțe între vehiculul prezentat și cel pentru carte a fost eliberată cartea de identitate.

Astfel, suportul purtător al numărului de identificare este fixat neconform, prin cordon de sudură.

Există neconcordanță între marca și tipul vehiculului menționate în carte de identitate.

Vehiculul pentru care a fost eliberată cartea de identitate are masa autorizată 3500 kg iar vehiculul prezentat are masa autorizată de 5000 kg.

Seria de motor este poansonată artizanal pe suprafață polizată.

Având în vedere toate aceste neconformități, susținerile recurentei-reclamante sunt nefondate, din moment ce numărul de identificare nu reprezintă identitatea reală a autovehiculului, identitate ce nu a putut fi stabilită nici de Inspectoratul Județean de Poliție Dâmbovița, după cum rezultă din adresele acestei autorități atașate de reclamant acțiunii sale, iar potrivit prevederilor art. 12 din O.G. nr. 78/2000, nu pot fi omologate și nu pot obține modificarea cărții de identitate vehiculele care nu pot fi identificate.

Or, aceste neconcordanțe/neconformități ale autovehiculului au fost constatate și confirmate și de expertul tehnic auto, acestea fiind menționate în raportul de expertiză, ceea ce a condus la concluzia acestuia că autovehiculul nu îndeplinește condițiile pentru identificare și omologare, în vederea obținerii inspecției tehnice pentru circulația pe drumurile publice sub același număr de circulație.

Astfel fiind, instanța de recurs constată că instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză nu a fost dovedit un refuz nejustificat din partea RA-ARR, soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Fundația C. împotriva sentinței nr. 12 din 15 ianuarie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2015.