Displaced Romanian's persecution claim upheld; pension fund's appeal rejected, new ruling ordered.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Section) dismissed the pension fund's appeal as unfounded, thereby upholding the Bucharest Court of Appeal's decision that had annulled the pension fund's rejection decision and ordered it to issue a new ruling recognizing the claimant's entitlement under art. 1 lit. c) of Law no. 189/2000 for the period 1 April 1944 – 6 March 1945. The dispute concerned a claim for benefits under Law no. 189/2000 by a Romanian citizen who was displaced from Botoșani to Pitești due to the Soviet occupation of Northern Moldova. The court held that the claimant proved both his displacement and, via the Nicolae Iorga History Institute, that Northern Moldova and Bukovina were under military occupation from April 1944 to March 1945, satisfying the ethnic persecution requirement of art. 1 lit. c); the pension fund's argument that Botoșani was not ceded territory was rejected, and the court noted the fund had itself subsequently issued a new decision recognizing the claimant's eligibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Displaced Romanian's persecution claim upheld; pension fund's appeal rejected, new ruling ordered: Conform dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, cetățenii români care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, au fost persecutați pe motive etnice. Ori, intimatul a dovedit atât împrejurarea că a fost strămutat din orașul Botoșani, împreună cu familia, cât și faptul, - dovedit cu adresa Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, că teritoriu Moldovei de Nord și Bucovinei au avut regim de ocupație militară în perioada aprilie 1944 – martie 1945.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la 2 februarie 2004, reclamantul B.L. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 9752 din 18 decembrie 2003, prin care i-a fost respinsă, de către pârâtă, cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, acesta a arătat că la sfârșitul lunii martie 1944 a fost strămutat, împreună cu familia, din orașul Botoșani, în orașul Pitești, urmare a pătrunderii Armatei Sovietice în Moldova de Nord. A mai arătat reclamantul că, în condițiile ocupației, casa familiei sale a fost distrusă, iar întoarcerea în localitatea de domiciliu nu a fost posibilă decât în iunie 1945.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 396 din 25 februarie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 9752/9103 din 18 decembrie 2003 a Casei de Pensii a municipiului București și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, încadrarea în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 – 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa de Pensii a municipiului București, susținând că, în mod greșit, s-a acordat intimatului-reclamant, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece județul Botoșani nu a avut statutul de teritoriu cedat în perioada 1940 – 1945.
Recursul este nefondat.
Conform dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, cetățenii români care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945, au fost persecutați pe motive etnice. Ori, intimatul a dovedit atât împrejurarea că a fost strămutat din orașul Botoșani, împreună cu familia, cât și faptul, - dovedit cu adresa Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, că teritoriu Moldovei de Nord și Bucovinei au avut regim de ocupație militară în perioada aprilie 1944 – martie 1945.
De altfel, recurenta însăși a dispus reexaminarea cererii intimatului, emițând o nouă decizie – nr. 266 din 13 mai 2004 – prin care a recunoscut încadrarea situației acestuia, în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, înscris depus de intimat în dosarul de recurs.
Față de considerentele expuse, urmează a se respinge cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 396 din 25 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2004.