Employer’s recovery of excess health-insurance contributions assigned to administrative-fiscal jurisdiction.

Decizia nr. 954/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Curții de Apel București la data de 9 iulie 2015, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

În principal:

Obligarea B. la restituirea sumei de 2.498.592 lei, reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de SC A. SA, pentru perioada martie 2013-iunie 2014;

Obligarea B. la plata dobânzilor legale, aferente debitului principal, până la achitarea integrală a debitului restant;

În subsidiar:

Obligarea B. Ia soluționarea cererii SC A. SA înregistrată la B. din 22 decembrie 2014;

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

Prin sentința nr. 2748 din 26,10.2015, Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivarea sentinței, instanța a reținut, față de obiectul acțiunii introductive, incidența dispozițiilor art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale și de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința nr. 2349 din 3 martie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că litigiul de față are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamantul angajator la C. și care depășesc valoarea cotei de contribuție datorate conform legii.

Soluționarea litigiului presupune stabilirea valorii cotei de contribuție datorată de angajator, a sumelor virate de acesta la C. și, eventual, a depășirii cotei de contribuție datorate, așadar analizarea unui raport juridic de drept fiscal

Prezentul litigiu nu privește nici modul de calcul și nici plata indemnizațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legai sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate prevăd că litigiile care au ca obieci modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de această ordonanța se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.

Textul de lege reglementează aspecte care privesc relația dintre beneficiarul indemnizației care s-a aflat în concediu și căruia se datorează indemnizația și cel obligat la plata indemnizației, respectiv angajator, sau o altă instituție conform distincțiilor făcute de art. 36 alin. (3) din O.U.G. nr. 158/2005. Modul de calcul ai indemnizației privește tot relația dintre beneficiarul dreptului și cel obligat la plată după distincțiile prevăzute de lege (art. 25, 30).

Așadar, litigiile jurisdicției asigurărilor sociale, conform art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 sunt cele născute din raportul juridic ce se stabilește între angajator și salariatul asigurat șl privesc calculul și plata acestor drepturi sociale.

Însă, prezentul litigiu nu privește nici modul de calcul și nici plata indemnizațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005.

Astfel, prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat restituirea sumei de 2.498.592 lei, reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de SC A. SA, pentru perioada martie 2013-iunie 2014.

Prevederile art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005 dispun că sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul C. din creditele bugetare prevăzute cu această destinație în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

Drept urmare, prezenta acțiune are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamanta angajator la C. și care depășesc valoarea cotei de contribuție datorate conform legii. Așadar, obiectul acestui litigiu, care privește contribuții ce se recuperează,și nu indemnizații ce se calculează și se plătesc, nu intră în sfera materiilor date în competența jurisdicției asigurărilor sociale și, ca urmare, nu este supus reglementării speciale prevăzută de art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005.

Acțiunea reclamantei privește în raport juridic de drept fiscal, având în vedere că, contribuțiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul C. sunt prevăzute de C. fisc. Art. 2 din C. fisc. include la alin. (2) lit. c), contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului C.

Totodată, C. proc. fisc. definește raportul juridic de drept fiscal, precum și creanțele fiscale ca fiind drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Potrivit dispozițiilor C. proc. fisc., din raporturile de drept rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri la buget.

Față de cele ce preced, soluționarea cauzei de față întră în sfera contenciosului administrativ-fiscal, fiind de competența instanței judecătorești astfel specializată,

Pe de altă parte, prin petitul subsidiar al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Ia soluționarea cererii SC A. SA înregistrată la B. din 22 decembrie 2014, invocând dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Și din această perspectivă, față de pretenția reclamantei dedusă judecății prin acțiune, competența de a soluționa prezenta cauză revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2016.