Workplace injury compensation liability; annulment of cassation appeal for non-payment of judicial stamp duty
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) annulled the defendant's appeal for lack of payment of the required judicial stamp duty, thereby upholding the Court of Appeal's 2016 decision that awarded the claimant specific material damages, moral damages, and a monthly rent equal to the minimum wage, while simultaneously dismissing the claimant's request for unproven travel costs as litigation expenses. The dispute concerned a civil liability claim for physical injury resulting from a workplace accident, where the appellate court had previously modified the first-instance judgment to include late-payment penalties and adjust the calculation of material damages. Relying on the mandatory advance payment requirement of the Law on Judicial Stamp Duties and the corresponding sanction for non-compliance, the ICCJ determined that the defendant's failure to deposit the specific stamp tax and judicial stamp by the designated hearing date necessitated the annulment of the appeal, leaving the appellate court's allocation of liability and damages in force as the final resolution.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Workplace injury compensation liability; annulment of cassation appeal for non-payment of judicial stamp duty: La termenul de judecată din data de 20 aprilie 2016, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului, ce se impune a fi analizată eu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 947/2016
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1636 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, ulterior precizată și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 40.000 euro, echivalentul în lei, cu titlu de daune materiale; suma de 25.000 euro. echivalentul în lei, cu titlu de daune morale; cu titlu de rentă lunară o sumă egală cu salariul minim din economie, până la remedierea handicapului fizic existent.
A fost respins capătul de cerere privind aplicarea penalităților de 0,1%/zi, Ia sumele arătate.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 6.000 lei cheltuieli de judecată;
Prin Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admis apelul declarat de reclamanta A. și în parte apelul declarat de pârâta SC B. SA, împotriva sentinței civile nr. 1636 din 26 noiembrie 2014 a Tribunalului Bistrița Năsăud și în consecință:
A fost schimbată în parte hotărârea atacată în sensul că a fost admisă în parie acțiunea reclamantei și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.900,44 lei cu titlu de daune materiale precum și, cu titlu de rentă lunară, o sumă egală cu salariul minim pe economie, diminuată cu indemnizația acordată, începând cu luna noiembrie 2013 și până la remedierea handicapului fizic existent: a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata celorlalte sume cu titlu de daune materiale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi calculate asupra sumelor acordate, începând cu data de 27 iunie 2012 și până la achitarea integrală a sumelor datorate.
Au fost menținute dispozițiile hotărârii apelate privind daunele morale acordate și cheltuielile de judecată.
Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților în apel.
împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. SA., solicitând casarea în parte a hotărârii în ceea ce privește petitul referitor la obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 0.1% pe zi calculate asupra sumelor acordate, începând cu data de 22 iunie 2012 și până la achitarea integrală a acestor sume și trimiterea cauze: spre o nouă judecată instanței de apel.
La termenul de judecată din data de 20 aprilie 2016, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului, ce se impune a fi analizată eu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă SC B. SA. nu a timbrat recursul, deșt a fost legal citată pentru termenul din 20 aprilie 2016 (filele 21-24 dosar recurs), cu mențiunea îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru de 2.347,6 lei, datorată conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. f) coroborate cu cele ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a depunerii timbrului judiciar de 5 lei, în temeiul prevederilor art. 3 alin. (2) din Ordonanța nr. 32/1995 privind timbru judiciar.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare, taxele - judiciare de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat.
Cu totul excepțional, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanțele judecătorești pot reține cereri sau acțiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată.
În speță, prin citația emisă pentru termenul de judecată din 20 aprilie 2016, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere obligația legală de achitare a taxei judiciare de timbru de 2.347,6 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, însă partea nu a depus la dosar dovada complinirii timbrajului.
Neîndepiinirea acestei obligații se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Totodată, prevederile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 fac trimitere la aceeași sancțiune prevăzută de dispozițiile legale în vigoare referitoare la taxa judiciară de timbru, în cazul neaplicării timbrului judiciar.
Cum în speță, recurenta SC B. SA. nu s-a conformat îndeplinirii obligației legale de plată prevăzută de actele normative menționate, recursul declarat de aceasta va fi anulat, ca netimbrat.
De asemenea, va fi respinsă cererea formulată de intimata-reclamantă A., de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în cheltuieli de transport, deoarece nu a fost dovedită. Apărătoarea aleasă a intimatei, persoană cu pregătire juridică, nu a depus diligentele necesare pentru a avea asupra sa dovada cheltuielilor de transport, deși a fost prezentă personal la termenul de judecată la care recursul a fost soluționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva Deciziei nr. 1 din 11 ianuarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2016.