Patent revocation panel quashed and remanded for prior-art factual rehearing; confidentiality cannot be presumed from general employment duties.

Decizia nr. 930/2016

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 23 noiembrie 2010, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E., F., G. și H., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că obiectul brevetului „Procedeu și instalația pentru tratarea deșeurilor organice” nu este brevetabil potrivit dispozițiilor art. 7 - 10, art. 12 din Legea nr. 64/1991, anularea brevetului sus menționat, conform art. 54 din Legea nr. 64/1991 și înregistrarea la H. a hotărârii de anulare a brevetului de invenție.

În motivare, s-a arătat că la data de 11 iulie 2009, SC I. SA a depus la H. o cerere de acordare a unui brevet de invenție pentru „Procedeu și instalație pentru tratarea deșeurilor organice”. Cererea a fost depusă în baza unui contract de cesiune de drepturi intelectuale din 06 iulie 2007, prin care un colectiv de inventatori - salariați format din B., C., D., E., F. și G. acordau SC I. SA dreptul de a obține brevetul de invenție pentru o instalație de deshidratat deșeuri, în calitate de titular.

SC I. SA s-a obligat, în schimb, să remunereze salariații inventatori în funcție de beneficiile pe care urma să le obțină ca urmare a exploatării instalației și procedeului brevetat, ori din acordarea de licențe neexclusive către terțe persoane. Ulterior, în data de 30 septembrie 2009, SC I. SA a cesionat drepturile sale, în calitate de titular al brevetului, în favoarea inventatorilor și a vândut reclamantei activele în care funcționa instalația brevetată. Începând cu 30 mai 2010, reclamanta și SC I. SA au fost antrenate într-o serie de litigii care vizează această instalație, o parte dintre inventatori pretinzând o creanță de 300.000 euro față de reclamantă. Reclamanta susține că invenția nu îndeplinește condițiile de brevetabilitate prevăzute de art. 7-10 și art. 12 din Legea nr. 64/1991.

Astfel, invenția nu este nouă și nu implică activitatea inventivă - astfel cum prevăd dispozițiile art. 10 alin. (1) din Lege și art. 45 din Regulamentul din 21 mai 2008 de aplicare a Legii nr. nr. 64/1991, în sensul în care, la data de depozit, soluția tehnică - instalația, cât și procedeul erau cunoscute și folosite. Abatorul societății a fost proiectat în anul 1980 de SC J. SA București, iar în acest proiect era prevăzută și instalația care funcționează după același principiu, singura deosebire fiind aceea a locației și faptul că era prevăzută cu două distructoare, față de unul, cât era în prezent.

Mai mult, în prezent, se cunosc soluții tehnice (instalații) cu mult avansate față de cea pe care reclamanta o folosește și care face obiectul brevetului, deosebire fiind următoarea: instalația preia deșeurile rezultate în urma abatorizării puilor (pene și viscere) într-o fază separă apa de deșeuri. Deșeurile sunt introduse într-un distructor în care sunt măcinate și concomitent supuse unui proces de eliminare a apei și sterilizare prin folosirea aburului. În urma acestui proces, rezultă o făină care este transportată la K spre incinerare. Instalațiile noi funcționează după același principiu numai că au în plus separatoare de grăsime, deci pe lângă măcinarea, uscarea și sterilizarea deșeurilor, ulterior sterilizării este eliminată și grăsimea.

La data de depozit soluția tehnică era deja accesibilă publicului fiind cuprinsă în stadiul tehnicii, atât din punct de vedere teoretic, cât și practic fiind folosită în toate abatoarele din țară, cât și de K într-o variantă mult mai complexă. Împrejurarea că soluția tehnică era cunoscută rezultă din faptul că SC I. SA încheiase un contract de proiectare cu SC L. SRL, înregistrat din anul 2006 al cărei obiect a fost prestarea serviciilor de proiectare pentru următoarele investiții: „instalație de deshidratat deșeuri abator păsări, boxă de igienizare, mașini păsări carne (…)”. În această documentație există o descriere a modului în care funcționează instalația, completată cu desene și schițe (schema instalației și a procedeului), întocmai ca cea din brevetul de invenție. Autorii susțin că problema tehnică pe care o rezolvă instalația constă în elaborarea condițiilor tehnice pentru transformarea deșeurilor organice ușor alterabile din fluxul tehnologic al abatoarelor de păsări în deșeuri uscate, sterilizate, biodegradabile și fără pericol pentru biosecuritate conform normelor de mediu - extras din brevet, ceea ce este fals pentru că și vechea instalație și celelalte existente rezolva aceeași problemă. Același aspect rezultă și din adresa primită de reclamantă de la SC J. SA. Reclamanta susține, în acest context, că H. nu a efectuat o examinare de fond completă a invenției. În drept, s-au invocat dispozițiile Legii nr. 64/1991 și Regulamentul de aplicare al legii.

Prin întâmpinarea formulată la data de 18 februarie 2011, pârâții B., C. și D., au invocat, în principal excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâții au susținut că invenția lor îndeplinește pe deplin condițiile de brevetabilitate prevăzute de lege și este diferită de instalațiile cunoscute în stadiul tehnicii la data depozitului reglementar, inclusiv cea descrisă de reclamantă. S-a arătat totodată că este eronată susținerea reclamantei conform căreia instalația este rezultatul activității SC L. SRL, având în vedere că nu proiectantul este cel ce a găsit soluția tehnică, sau a efectuat cercetări științifice în vederea descoperirii acesteia, misiunea acesteia fiind aceea de a întocmi proiectul pe tema de proiectare gândită, completă și elaborată de colectivul de inventatori. În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul însușirii de către inventatori a vechii instalații de făină proteică proiectată de SC J. SA București, aceasta este vădit neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât în documentația de brevetare a invenției, autorii au nominalizat vechea instalație în stadiul tehnicii și aceasta a fost analizată de H.

Astfel, invenția brevetată - procedeu și instalație pentru tratarea deșeurilor organice, diferă mult de instalația menționată la stadiul tehnicii, în primul rând prin aceea că nu și-a propus să prelucreze și cadavrele de păsări sau să fabrice făina proteică, ci și-a propus să trateze deșeurile organice de abatorizare păsări pentru a le transforma din deșeuri periculoase pentru biosecuritatea cărnii de pasăre destinat consumului uman, în deșeuri pasive, sterilizate, biodegradabile și fără niciun pericol pentru mediul înconjurător. Procedeul și instalația prelucrează și tratează în exclusivitate numai deșeurile organice rezultate în urma abatorizării păsărilor - pene, viscere, sânge și alte resturi de pe fluxul de abatorizare și nicidecum cadavre de păsări colectate de ferme.

În acest context, este îndeplinită condiția noutății prevăzută de art. 45 din H.G. nr. 547/2008 alin. (9), deosebirile fiind esențiale față de vechea instalație fiind atât din punct de vedere al scopului utilizării - descris mai sus, cât și din punct de vedere funcțional. Astfel, noua instalație nu conține utilajele - distructor de oase, transportoare cu șnec și cu benzi, mori cu ciocănele, site vibratoare, răcitor de făină, elevatoare, iar deshidratorul care este utilajul de bază a noii instalații brevetate, este o altă construcție și un alt rol. Totodată, invenția îndeplinește și condiția activității inventive astfel cum este prevăzută în art. 12 din Legea nr. 64/1991 și totodată îndeplinește și condiția aplicabilității industriale.

Pârâtul F. a formulat la rândul său întâmpinare, arătând în esență că, în realitate, instalația brevetată, a existat în cadrul abatorului și anterior datei de depozit și a fost cunoscută și folosită la scară largă în industria alimentară din România.

Pârâții G. și E., prin întâmpinările formulate au precizat că, în realitate, nu au avut nicio contribuție la brevetarea invenției, fiind incluși în colectivul de autori fără voia lor.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2011 de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți vizează excepția lipsei de interes și a respins această excepție ca neîntemeiată, apreciind că reclamanta justifică un interes în condițiile în care contestă noutatea și activitatea inventivă prin raportare la faptul că este angrenată în litigii în care i se solicită despăgubiri pentru folosirea brevetului.

La data de 23 septembrie 2011, SC I. SA a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei, cerere admisă în principiu de tribunal prin încheierea de ședință de la termenul din 4 octombrie 2011 cu motivarea că intervenienta justifică un interes ca parte în litigiul în care se solicită despăgubiri pentru exploatarea brevetului iar cauzele de nulitate se circumscriu neîndeplinirii condițiilor de brevetabilitate.

Prin încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția IV-a civilă, a fost respinsă proba cu interogatoriu și martori solicitată de reclamantă și s-a dispus efectuarea unei expertize în materia proprietății industriale.

Prin sentința civilă nr. 2229 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-au respins ca neîntemeiate acțiunea și cererea de intervenție formulată de intervenientul accesoriu SC I. SA cu următoarea motivare:

Cererea de brevet de invenție a fost depusă la data de 11 iulie 2007, de către SC I. SA, în temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 64/1991 și avea ca obiect „„Procedeu și instalația pentru tratarea deșeurilor organice”, inventatorii B., F., G. C., D. și E., cesionând dreptul la eliberarea brevetului societății.

La data de 24 iunie 2009, prin adresa înregistrată la H., SC I. SA a renunțat în tot la drepturile conferite de brevetul de invenție, fiind de acord ca inventatorii să preia brevetul, modificarea de titular fiind publicată în Buletinul Oficial de Publicitate Imobiliară nr. 9/2009.

La data de 30 iulie 2010 a fost înregistrată la H. cesiunea drepturilor inventatorilor F. și G. către B., mențiune publicată în Buletinul Oficial de Publicitate Imobiliară nr. 8 din 30 august 2010, titularii brevetului fiind B., C., D. și E.

Formulând cererea de chemare în judecată, reclamanta ale cărei apărări sunt susținute și de intervenientă, a solicitat anularea brevetului de invenție pentru neîndeplinirea condiției noutății și activității inventive, indicând ca materiale distructive de noutate - proiectul SC L. SRL, instalație de făină furajeră proiectată de SC J. SA.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 64/1991, o invenție este nouă, dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosirea sau prin orice alte mod până la data depozitului cererii de brevet.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, la determinarea noutății se va lua în considerare un singur document din stadiul tehnicii - cel mai apropriat.

Invenția îndeplinește condiția noutății dacă diferă prin cel puțin o caracteristică tehnică esențială de soluția tehnică din documentul selectat.

Brevetul contestat conține două revendicări independente - procedeu pentru tratarea deșeurilor organice și instalație de aplicare a procedeului.

Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (9) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, cunoștințele care au devenit accesibile publicului, pe cale orală, prin folosire sau prin orice alt mod, sunt considerate ca făcând parte din stadiul tehnicii numai în măsura în care sunt confirmate printr-un document care să le conțină, și care să poarte dată certă - care să dovedească momentul în care acestea au devenit accesibile publicului.

În acest context, instanța de fond a apreciat că proiectul SC L. SRL nu constituie un material distructiv de noutate din perspectiva legii și nu constituie un document ce face parte din stadiul tehnicii, având în vedere caracterul confidențial al acestuia, inaccesibil publicului, proiectul fiind de uz intern și neavând caracter general. Proiectul nu conține date tehnice concrete la procedeul și instalația revendicate în brevet. În mod asemănător, punerea în funcțiune a instalației la data de 15 martie 2007, astfel cum a rezultat din procesul-verbal de constatare din 5 iulie 2007 nu relevă faptul că soluția tehnică protejată prin brevetul de invenție contestat ar fi fost adusă la cunoștința publicului, anterior depunerii cererii de brevet.

Înscrisurile depuse la dosar - contract colectiv de muncă, contract individual de muncă încheiate între societatea SC L. SRL + O. - proiectantul ce a întocmit documentațiile depuse la M. și N. Vâlcea pentru obținerea avizelor necesare punerii în funcțiune a noii instalații, contractul de proiectare din 2006 semnat între SC I. SA și SC L. SRL, fișa postului unui angajat, atestă caracterul nepublic confidențial al documentației pretins a fi distructive de noutate de către reclamantă.

Astfel, toate aceste înscrisuri conțin prevederi clare prin care persoanele implicate în proiect sunt obligate să păstreze confidențialitatea asupra informațiilor conținute de proiect, atestând așadar caracterul nepublic al informațiilor conținute.

În mod asemănător, din clauzele contractului colectiv de muncă semnat de salariații SC I. SA, inclusiv de cei implicați în faza probelor tehnologice privind punerea în funcțiune a instalației anterior depunerii cererii de brevet, ce se coroborează și cu prevederile Regulamentului de Ordine Interioară din SC I. SA, în vigoare în perioada de referință (anii 2006 - 2007) a rezultat că toți salariații aveau obligația de a nu transmite informații din societate despre care au luat cunoștință în timpul serviciului, obligația de a păstra confidențialitatea asupra informațiilor, datelor și documentelor despre care au luat cunoștință, de a păstra secretul asupra documentelor, datelor și informațiilor privind societatea care sunt destinate publicului.

Mai mult, conform anexei 14 din contract, enumeră în cadrul datelor și documentele despre care salariatul a luat cunoștință la locul de muncă sau incidental, procedeele și tehnologiile de fabricație, proiectele și programele de lucrări și afaceri, instalațiile și rezultate activității de cercetare, proiectare etc.

Având în vedere regimul special al proiectelor de cercetare derulat în cadrul SC I. SA, astfel cum a reieșit din documentele menționate mai sus, regim impus prin reglementări interne în cadrul societății și instituit totodată prin contractele încheiate între societate și salariați - informațiile din proiectul SC L. SRL și cele din SC I. SA nu îndeplinesc condițiile documentelor distructive de noutate, astfel cum susține reclamanta.

În ceea ce privește cel de-al doilea material opozabil, reprezentat de instalația de făină furajeră al cărei proiectant a fost SC J. SA, ce a funcționat în cadrul SC I. SA anterior depunerii cererii de brevet, în urma analizei comparative efectuată, expertiza tehnică a concluzionat că cele două instalații sunt diferite, au arhitectura complet diferită, instalația brevetată având ca element de noutate - cuva cu fund dublu, deshidratorul, coșul legat de deshidrator, cuva de stocare a deșeurilor uscate și tratate.

Expertiza a concluzionat că instalația brevetată constituie un produs industrial - având obiect determinat, forma și caractere speciale, ce o deosebesc de instalațiile anterioare. O invenție de produs se deosebește de alta prin compoziție, structură sau construcție. Orice modificare în compoziția sau structura unui produs este brevetabilă, atât timp cât produce un rezultat industrial diferit.

Analizând comparativ cele două instalații opozabile, expertiza a subliniat atât diferențele structurale, de construcție, cât și rezultatul industrial diferit urmărit de inventatori la realizarea ei.

În ceea ce privește invenția de mijloace - circumscrisă procedeului brevetat, analiza condiției noutății a fost efectuată prin aplicarea criteriilor prevăzute de lege și regulamentului de aplicare.

Astfel, invențiile de mijloace sau procedeele trebuie să fie noi, în forma sau structura lor, și orice modificare de formă sau structură trebuie să antreneze o modificare de rezultat.

Analiza comparativă a celor două procedee a condus la concluzia că acestea sunt diferite, având în vedere atât rezultatul diferit urmărit: procedeu pentru fabricarea făinii furajere față de procedeu pentru tratarea deșeurilor organice, materia primă diferită folosită în cadrul celor două procedee, faze de lucru diferite, parametrii de lucru diferiți.

În ceea ce privește activitatea inventivă, expertiza a determinat că invenția brevetată îndeplinește această condiție raportat la procedeul și instalația utilizate de intervenientă anterior datei depozitului reglementar al invenției.

Concluzia expertizei este pertinent, analiza condiției activității inventive fiind efectuată în mod corect conform criteriilor prevăzute de Legea nr. 64/1991 și a Regulamentul de aplicare a legii.

Potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 64/1991 o invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii.

Conform art. 47 din regulamentul de aplicare pentru aprecierea activității inventive se pot combina în sistem mozaic mai multe documente, fie părți din documente, fie părți diferite de aceleași documente din stadiul tehnicii și compararea lor cu invenția revendicată cu condiția ca această combinație să fie evidentă pentru un specialist din domeniu.

Procedând la o astfel de analiză comparativă a invenției brevetate cu materialul opozabil pretins de reclamantă, expertiza de specialitate efectuată a concluzionat că atât instalația, cât și procedeul din instalație nu rezultă în mod evident, acestea fiind în mod esențial diferite de instalațiile existente până la data depunerii cererii de brevet.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., a obligat reclamanta și intervenienta la plata către pârâții B., C., D. și E. a sumei de 2.841,52 lei, cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1513 din 1 august 2013 aceeași instanță a dispus completarea dispozitivului sentinței nr. 2229/2012 cu mențiunea obligării reclamantei și intervenientei la 3.000 lei onorariu expert și a îndreptat eroarea materială conținută în dispozitiv în sensul că pârâtul E. nu este beneficiar al cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 2229 din 11 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, au declarat apel părțile.

I. În motivarea apelului său, care a vizat și încheierea din data de 25 octombrie 2011 apelanta reclamantă SC A. SRL invocă faptul că instanța de fond în mod nelegal i-a respins acțiunea, reținând în mod eronat situația faptică și făcând o greșită interpretare a probelor administrate, pentru următoarele motive:

1. Instanța de fond nu a ținut cont că procesul verbal din 5 iulie 2007 face dovada faptului că instalația a fost pusă în funcțiune și folosință cu circa a 4 luni înainte de data de depozit - 15 martie 2007, deci așa zisa invenție a fost divulgată înainte de data de depozit, fapt distructiv de noutate ce are ca și consecință anularea brevetului.

Instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că înscrisurile depuse de pârâți la dosar atestă caracterul nepublic, confidențial al informațiilor divulgate, deși "obligația" de confidențialitate a salariatului nu trebuie extinsă cu privire la toate documentele de care ia cunoștință un salariat ci numai acele documente clasificate astfel de societatea angajatoare.

În cazul apelantei - reclamante, nici SC I. SA nu a clasificat ca fiind secret sau confidențial proiectul instalației și nici societatea care a întocmit proiectul, SC L. SRL, care de altfel a atestat aceasta printr-o adresă aflată la dosarul cauzei.

Mai mult, nu avea relevanță dacă, prin folosire, instalația a fost cunoscută de public efectiv, ci este suficient să fi existat posibilitatea ca ea sa fie cunoscută. Critică faptul că, prin încheierea apelată din 25 octombrie 2011, instanța de fond i-a respins, în mod nejustificat, reclamantei proba cu martori, deși a arătat că prin aceasta urmează să dovedească faptul că instalația și procedeul brevetat „deși se aflau într-o clădire închisă" au fost cunoscute publicului și folosite fără nicio restricție, la instalația respectivă având acces inclusiv persoane care nu aveau nicio calitate în cadrul societății.

2. Expertiza efectuată în cauză conține concluzii și interpretări ale normelor legale eronate, întrucât instalația a fost făcută publică și prin proiectul realizat de SC L. SRL.

În raportul de expertiză este susținut faptul că SC L. SRL nu poate fi considerat ca făcând parte din stadiul tehnicii, întrucât "contractul între părți este un contract comercial care prin definiție are caracter confidențial" deși în acel contract nu exista nicio clauză de confidențialitate, contractul comercial nefiind prin definiție și confidențial iar tema de proiectare a fost pusă la dispoziția societății de proiectare fără nici o restricție și înainte să fie semnat contractul de proiectare.

3. H. a acordat brevetul în considerarea solicitantului SC I. SA.

Profitând de faptul ca normele sanitar veterinare impuneau mutarea instalației, B. mai întâi a cooptat și alte persoane pe care trebuia să le folosească la mutarea instalației (cei doi mecanici și un maistru mecanic) plus doi directori ca să poată obține foloasele materiale, apoi a încheiat un contract de cedare drepturi de proprietate intelectuala cu SC I. SA, fără să menționeze în contract care erau drepturile cedate sau să fie anexată instalația și procedeul inventat.

4. Condițiile de brevetabilitate

O invenție eligibilă în vederea protejării prin brevet trebuie să aibă un obiect care să poată fi brevetat, să fie aplicabilă industrial (utilă), să fie nouă (caracter de noutate), să conțină un "pas inventiv" suficient (să nu aibă un caracter evident), iar dezvăluirea invenției în cererea de brevet trebuie să îndeplinească anumite standarde.

În ceea ce privește dezvăluirea invenției, apelanta - reclamanta menționează că au apărut completări între cerere și descrierea publicată la 30 ianuarie 2009 nu numai în fluxul de recirculare a apei dar au fost făcute completări și la instalație cu două repere noi, respectiv rezervorul 6 și pompa 7. Modificările făcute de solicitant în descrierea, desenele și revendicările depuse ulterior depășesc limitele dezvăluirii invenției la data de depozit și nu respectă prevederile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 64/1991 și art. 37, alin. (6) din Regulament care menționează ca modificările aduse sunt admise de H. dacă „se referă la caracteristici existente în descrierea și desenele din depozitul național reglementar și conțin precizări si explicații cu privire la acestea" și dacă nu introduc caracteristici noi în revendicările inițiale.

Apelanta - reclamantă prezintă în continuare evoluția modificării instalației pentru tratarea deșeurilor organice.

În prima reprezentare grafică apelanta - reclamantă prezintă instalația depusă la H. conform depozitului inițial, la data de 11 iulie 2007 cu un semn de întrebare în locul gol în care vor apare completările.

În a doua reprezentare grafică se prezintă instalația depusă la H. conform descrierii finale a brevetului, publicat la data de 30 ianuarie 2009, unde se văd modificările aduse instalației.

Din descrierea invenției rezultă că instalația este prevăzută cu un deshidrator. Din descriere nu rezultă: construcția mantalei; traseul aburului care să garanteze îndeplinirea funcției de sterilizare-sistemul constructiv al amestecătorului și modul sau de antrenare în mișcarea de rotație (electric, manual, etc).

Având în vedere că acest deshidrator este partea esențială și determinantă a instalației în îndeplinirea funcției sale de deshidratare și sterilizare, a deșeurilor organice, apelanta - reclamantă consideră că dezvăluirea sistemului constructiv și funcțional este obligatorie nu numai din punct de vedere legal, conform art. 18 din Legea nr. 64/1991, dar și din punct de vedere al îndeplinirii normelor sanitar-veterinare.

În această situație, invenția nu poate fi realizată de o persoană de specialitate, acest deshidrator fiind un aparat complex care funcționează cu aburi sub presiune și trebuie să realizeze o funcție dată, respectiv sterilizarea unor deșeuri organice, conform normelor Uniunii Europene.

Efectele juridice ale neîndeplinirii condiției referitoare la dezvăluirea invenției sunt prezentate în doctrină astfel: Dacă se constată ca "invenția revendicată nu poate fi realizată de către o persoană de specialitate, pe baza indicațiilor furnizate în cerere, această deficiență nu poate fi remediată si cererea va fi respinsă potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) lit. c).

5. Nelegalitatea sentinței apelate cu privire la considerațiile privind stabilirea stadiului tehnicii pentru brevet.

În anul 2006 societatea SC I. SA a încheiat un contract cu SC L. SRL care a realizat documentația cu privire la instalația de deshidratat deșeuri abator păsări, conform Proiectului din 2006, predat beneficiarului cu proces verbal din 10 octombrie 2006.

Instalația realizată conform proiectului a fost pusă în funcțiune la 15 martie 2007 și conform procesului verbal de constatare din 5 iulie 2007 "in perioada de urmărire și supraveghere, de peste trei luni de zile, instalația a funcționat corespunzător".

Apelanta - reclamantă menționează că SC L. SRL a încheiat cu SC I. SA un contract de proiectare pentru instalația pentru tratarea deșeurilor organice, nu un contract de cercetare, deci nu sunt aplicabile prevederile art. 5, alin. (2) din Legea nr. 64/1991, care prevede că dreptul la brevet aparține unității care a comandat cercetarea.

În această situație, dacă din proiect rezultă una sau mai multe invenții, acestea nu aparțin SC I. SA, ci, în lipsa unei clauze contrare, autorilor proiectului instalației.

Conform adresei SC I. SA din 22 iunie .2012 "in cuprinsul contractului încheiat intre SC L. SRL si SC I. SA nu exista vreo clauza de confidențialitate si nici nu exista un acord de confidențialitate încheiat separat între părțile contractante."

Apelanta - reclamantă consideră ca instalația realizată conform proiectului SC L. SRL îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 de a fi considerată ca stadiul al tehnicii deoarece a devenit accesibilă publicului prin folosire înainte de data depozitului cererii de brevet de invenție, respectiv la 15 martie 2007, deoarece specialiștii societății de proiectare nu sunt constrânși la confidențialitate întrucât, așa cum rezultă din adresa depusă la dosar, acest proiect nu a fost clasificat ca fiind secret de serviciu.

II. În motivarea apelului declarat de apelantul intervenient SC I. SA se arată că în mod greșit instanța de fond a exclus SC L. SRL din stadiul tehnicii pe motiv că nu constituie un material distructiv de noutate având în vedere caracterul confidențial al acestuia, inaccesibil publicului, de uz intern și fără caracter general.

Apelantul - intervenient învederează instanței superioare faptul că instalația realizată îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 de a fi considerată ca stadiu al tehnicii deoarece a devenit accesibilă publicului prin folosire, înainte de data depozitului cererii de brevet de invenție, respectiv la 15 martie 2007.

Conform Legii nr. 64/1991, invenția, de produs sau de procedeu, trebuie să îndeplinească trei condiții cumulative: noutate, activitatea inventivă și aplicabilitatea industrială.

În doctrină se menționează că "Este nerelevant faptul dacă publicul a cunoscut efectiv informația care constituie anterioritatea; suficient este doar ca publicul să fi avut posibilitatea să ia cunoștința de ea."

În acest context, apelantul intervenient apreciază că există anterioritate, întrucât nu există identitate între persoana fizică/juridică care a elaborat documentația în decembrie 2006 (SC L. SRL si proiectantul O.) și persoana fizică/juridică care a depus documentația la H. (SC I. SA și d-nii B., D., C., H., F.). În aceste condiții, dacă este să se considere că inventatorii care au realizat soluția sunt intimații-pârâți, atunci SC L. SRL, prin documentația elaborata cu peste 6 luni anterior (art. 11 alin. (1) din Legea nr. 64/1991), constituie publicul.

Din acest punct de vedere, motivarea instanței de fond asupra faptului că soluția era una ținută la adăpostul secretului de serviciu sau confidențialității din moment ce soluția emană de la persoane diferite de cele care au realizat documentația, este una eronată.

Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 prevede la art. 45 că noutatea, în sensul prevederilor art. 10 din Lege, se determină în raport cu conținutul revendicărilor, pe baza caracteristicilor esențiale necesare pentru definirea invenției revendicate și cu stadiul tehnicii definit la art. 38 prin compararea caracteristicilor din revendicări cu cele din documentul considerat a fi cel mai apropiat de invenția revendicata, selectat în raportul de examinare.

III. Împotriva încheierii de ședință din data de 24 mai 2011 și a încheierii din data 04 octombrie 2011, precum și împotriva tuturor încheierilor și sentinței, au declarat apel apelanții pârâți B., C. și D., invocând următoarele:

Încheierea pronunțată de către Tribunalul București la data de 04 octombrie 2011 este nemotivată ori motivată greșit, prin aplicarea unor norme de drept substanțial neincidente față de SC I. SA, pentru că sintagma de "titular" de care vorbește art. 56 din Legea nr. 64/1991, nu se referă la intervenientă ci la apelanții pârâți. Art. 56 alin. (2) din lege se aplică apelanților pârâți ca titulari actuali și în nici un caz intimatei SC I. SA așa cum greșit s-a motivat.

În mod greșit a fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată de SC I. SA. La data de 30 septembrie 2009 intimata SC I. SA le-a cesionat apelanților pârâți drepturile sale deținute în calitate de titular al brevetului din 2009 eliberat de H., această calitatea revenind acestora și realizatorii adevărați ai procedeului si instalației ce face obiectul acestui brevet.

Cum printre obligațiile de esență ale contractului de cesiune se află și garanția de evicțiune pentru fapte personale, SC I. SA nu poate avea calitate procesuală și nu i se poate recunoaște un interes legitim în anularea propriului brevet cesionat către apelanții pârâți.

Prin Decizia nr. 543 din data de 11 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

I. Printr-o primă critică, apelanta reclamanta SC A. SRL susține greșita apreciere a tribunalului asupra condiției noutății invenției, prin raportare la proiectul întocmit de SC L. SRL, indicat de reclamantă ca document primar, în sensul art. 10 din Legea nr. 64/1991 și al 45 alin. (3) din H.G. nr. 547/2008.

În analiza acesteia critici, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize care să determine măsura în care caracteristicile tehnice esențiale din documentul pretins de apelanta reclamantă ca făcând parte din stadiul tehnicii, acoperă parțial sau total obiectul protecției brevetului a cărui anulare se cere. Proba a fost considerată utilă cauzei, în condițiile în care, deși indicat ca document din stadiul tehnicii în cererea de chemare în judecată, document în baza căruia s-a realizat instalația a cărei folosire e considerată de reclamantă, de asemenea, ca fiind distructivă de noutate, o concluzie rezultată din analiza comparativă a caracteristicilor din revendicări cu cele din proiectul SC L. SRL nu a fost exprimată de expert în fața primei instanțe, acesta plecând de la premiza că documentul menționat nu face parte din stadiul tehnicii, aspect asupra căruia îi revine instanței atribuția de a se pronunța.

Concluzia expertizei efectuate în apel a fost că cele două instalații comparate au elemente componente identice sau echivalente, concluzie menținută prin răspunsul la obiecțiunile părților.

În examinarea condiției noutății instanța de apel a verificat caracterul de document accesibil publicului al proiectului prin descriere sau folosire (prin punerea în funcțiune a instalației ce face obiectul proiectului).

Curtea a reținut că proiectul ce a stat la baza realizării instalației nu a fost accesibil publicului, fiind dovedit că angajații SC L. SRL sunt obligați la păstrarea secretului de serviciu, prin contractul individual de muncă, confidențialitatea constituind, de asemenea, o obligație a salariaților SC I. SA, beneficiarul instalației.

Împrejurarea că SC L. SRL, prin conducătorul său, nu a stabilit că informațiile cuprinse în proiect intră în categoria ” secret de serviciu”, în sensul Legii nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, nu vine în contradicție cu obligația de confidențialitatea impusă angajaților acesteia prin contractul individual de muncă, obligație generală ce presupune că, pe durata contractului, salariatul convine să nu transmită informații de care a luat cunoștință în timpul executării acestuia. Utilizarea în cuprinsul contractului individual de muncă al proiectantului salariat al SC L. SRL, a expresiei ” obligația de a păstra secretul de serviciu”, nu are semnificația interdicției comunicării doar a informațiilor clasificate, așa cum sunt reglementate de Legea nr. 182/2002, ci a secretului oricăror date care au legătură cu obiectul muncii .

Obligația de confidențialitate a fost impusă și salariaților SC I. SA, prin contractul colectiv de muncă și regulamentul de ordine interioară, precum și salariaților SC P. SRL, societate care a realizat lucrările la R. Frâncești, unde s-a pus în funcțiune instalația. Din clauzele contractului colectiv de muncă semnat de salariații SC I. SA, inclusiv de cei implicați în faza probelor tehnologice privind punerea în funcțiune a instalației anterior depunerii cererii de brevet, ce se coroborează și cu prevederile Regulamentului de Ordine Interioară din SC I. SA, în vigoare în perioada de referință (anii 2006 - 2007) a rezultat că toți salariații aveau obligația de a nu transmite informații din societate despre care au luat cunoștință în timpul serviciului, obligația de a păstra confidențialitatea asupra informațiilor, datelor și documentelor despre care au luat cunoștință, de a păstra secretul asupra documentelor, datelor și informațiilor privind societatea care sunt destinate publicului. Reglementările interne evidențiază obligația generală de confidențialitate a salariaților, astfel că proiectele de cercetare derulate în cadrul SC I. SA nu pot fi considerate accesibile publicului.

Art. 38 alin. 8 din H.G. nr. 547/2008 prevede că informațiile au devenit accesibile publicului prin folosire, în sensul art. 10 alin. (2) din Lege, dacă la data relevantă orice persoană putea intra in posesia acestora prin expunere sau folosire.

Susținerea apelantei reclamante în sensul că accesul în interiorul abatorului care conținea instalația pusă în funcțiune la 15 martie 2007, a unor persoane ce nu erau ținute de obligația de confidențialitate, respectiv cumpărători ai făinii furajere rezultate din procesul de tratare a deșeurilor, nu a fost dovedită.

Declarația martorei S., propusă de SC A. SRL, care afirmă că după punerea în funcțiune a instalației, accesul cumpărătorilor de faină furajeră în interiorul încăperii unde se afla instalația era neîngrădit, rămâne o probă izolată, în contextul în care, atât declarația martorei propusă de intimați, T., cât și adresa Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Vîlcea din 31 martie 2015, emisă la cererea apelantului intimat B., extrasele din Contractul Colectiv de Muncă și Regulamentul de Ordine Interioară SC I. SA, ce conțin interdicții de acces în incinta instalațiilor a persoanelor străine sau a mijloacelor de transport private, conduc la concluzia inexistenței unei activități comerciale având ca obiect acest produs în anul 2007.

În al doilea rând, chiar în ipoteza în care s-ar fi probat că persoane ce nu sunt ținute de obligația de confidențialitate au avut acces în spațiul în care se află instalația, trebuie demonstrată probabilitatea ca informația să fie cunoscută. Aceasta derivă din capacitatea publicului de înțelegere și de comunicare a informației, ori, în cauză, instalația are o structură complexă, fiind compusă din diverse piese, funcționarea ansamblului fiind determinată de anumiți parametri tehnici. În consecință, un public care are doar posibilitatea de a privi exteriorul instalației, nu poate trage concluzii în vederea exploatării informației, o asemenea probabilitate ivindu-se, cel mult, în situația în care instalația ar fi prezentată cu expunerea detaliilor tehnice caracteristice.

Așadar, nedovedindu-se că instalația utilizată de reclamantă a devenit accesibilă publicului prin descrierea din proiect realizat de SC L. SRL sau prin folosire, urmare a realizării aceluiași proiect, concluzia este că nu făcea parte din stadiul tehnicii la data depozitului cererii de brevet, condiția noutății invenției, prevăzută de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 64/1991, fiind îndeplinită, astfel criticile ce vizează reținerile primei instanțe pe acest aspect nu sunt fondate.

Considerentele anterioare răspund și criticii formulate la pct. 2 din cererea de apel, critici vizând expertiza efectuată la prima instanță, ce a reținut că proiectul realizat de SC L. SRL nu face parte din stadiul tehnicii, în condițiile completării probei în apel, prin care s-au verificat susținerile apelantei reclamante asupra aspectului arătat.

Curtea nu a analizat criticile de la pct. 3 al cererii de apel, prin care se invocă atitudinea subiectivă a personalului din cadrul H., care a acordat brevetul în considerarea bunelor relații cu SC I. SA, reținând că aceasta excede cadrului procesual; controlul judiciar se limitează la temeinicia și legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor susținute de dispozițiile legale incidente în speță, respectiv cel care reglementează condițiile de înregistrare, publicare, examinare a cererii de brevet și eliberarea brevetului, cuprinse în Legea nr. 64/1991.

Se constată ca inadmisibile criticile vizând insuficienta dezvăluire a invenției, formulate la punctul 4, întrucât constituie modificarea cauzei cererii de chemare în judecată, nepermisă de art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în fața primei instanțe nefiind formulat acest motiv de anulare a brevetului. Instanța de apel este chemată să verifice numai ce s-a judecat în primă instanță, neputând fi făcute cereri noi ori modificate elementele pe care aceasta le-a avut în vedere la pronunțarea soluției.

Prin criticile de la punctul 5 sunt reluate argumente privind stabilirea stadiului tehnicii, la care instanța de control judiciar a răspuns în analiza criticii de la pct. 1.

Cu privire la nelegalitatea încheierii din 25 octombrie 2011, criticată cu motivarea insuficienței probatoriului, admiterea în parte a probelor nefiind justificată în opinia apelantei, se reține că în calea de atac s-a dispus completarea, fiind administrată proba cu martori solicitată de apelanta - reclamantă, evaluarea situației de fapt în apel având ca suport inclusiv dovezile din această etapă procesuală.

Curtea de apel a reținut inadmisibilitatea apărărilor sub forma excepției lipsei calității procesuale active din întâmpinarea la apelul reclamantei, formulată de intimații B., D. și C., excepție ce a fost invocată în fața primei instanțe care a calificat-o ca fiind excepția lipsei de interes. Dacă excepția absolută a fost invocată în primă instanță și a fost respinsă, partea nemulțumită de această soluție trebuie să exercite calea de atac împotriva hotărârii. Partea nu are posibilitatea să invoce din nou excepția în fața instanței de control judiciar învestită de cealaltă parte sau chiar de ea, dar cu privire la alte aspecte. Dacă s-ar proceda astfel, s-ar ajunge ca instanța de control judiciar să se pronunțe asupra unei probleme examinate și în primă instanță, fără să fi fost exercitată calea de atac, ceea ce nu este posibil.

II. Urmare a respingerii apelului reclamantei SC A. SRL, a fost respins și apelul intervenientei SC I. SA, datorită dependenței procesuale a intervenientului accesoriu de situația părții pentru care intervine.

III. Analizând apelul provocat formulat de apelanții-pârâți B., C. și D. în contradictoriu cu intimata intervenientă SC I. SA, instanța de apel a reținut că este nefondat, față de următoarele considerente:

Criticile privesc soluția de admitere în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de SC I. SA în favoarea reclamantei, apărarea apelanților - pârâți bazându-se pe invocarea lipsei interesului intervenientei, care are calitatea de cedent al brevetului a cărui anulare se cere (pârâții fiind cesionari).

Curtea de apel a reținut că obligațiile care decurg din contractul de cesiune, precum garanția contra evicțiunii rezultând din fapte personale, nu neagă folosul practic concret urmărit în cauză de către cedent, în condițiile în care SC I. SA are calitatea de vânzător către SC A. SRL a instalației de deshidratat pene și viscere, (asupra cărei pârâții invocă drepturi rezultând din brevet) calitate în care, de asemenea, garantează cumpărătorul contra evicțiunii, motivul invocat în justificarea interesului fiind seria de litigii pornite împotriva reclamantei și intervenientei de către pârâții din prezenta cauză, litigii în care se invocă drepturile asupra brevetului. Așadar, interesul SC I. SA în formularea cererii în favoarea reclamantei constă în evitarea unor acțiuni ulterioare în justiție. Obligația de garanție a cedentului și răspunderea ce decurge din nerespectarea acesteia exced cadrului procesual prezent.

Nu au fost analizate criticile formulate împotriva încheierii din 24 aprilie 2011, prin care s-a respins excepția lipsei de interes a reclamantei, în condițiile invocării acestora prin apelul provocat declarat în contradictoriu cu intervenienta. Pentru a critica soluția asupra excepției lipsei calității procesuale a reclamantei, intimații erau obligați să exercite apel principal în contradictoriu cu aceasta.

Deși prin apelul provocat se menționează atacarea tuturor încheierilor și a hotărârii, curtea a reținut că, pe calea acestei forme de aderare la apel, prin prisma motivelor invocate, pot fi supuse controlului judiciar dispozițiile referitoare la intervenienta accesorie, a cărei cerere fost respinsă, urmare a respingerii acțiunii.

Prin respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată, nu se justifică interesul exercitării apelului împotriva încheierilor premergătoare (ce au fost date după introducerea terțului în proces) și a hotărârii tribunalului. De altfel, criticile din apelul provocat se limitează la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie.

Împotriva Deciziei nr. 543 din data de 11 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamanta SC A. SRL, intervenienta SC I. SA, prin administrator special X. și pârâții B., C., D.

I. În recursul declarat, reclamanta SC A. SRL a invocat motivele de casare și modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. pentru următoarele aspecte:

1. Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. (2) din C. proc. civ.

Susține recurenta că instanța de apel a lăsat nesoluționate mai multe motive de apel. Aceasta a înlăturat patru motive de apel, sub pretextul că sunt fie inadmisibile, fie cuprinse în celelalte motive, fără a le analiza pe fond.

Astfel, din primul motiv de apel, instanța de apel a analizat doar argumentul referitor la calitatea de document primar al proiectului întocmit de SC L. SRL, dar nu a analizat celelalte condiții impuse de lege pentru brevetarea invenției, respectiv noutatea și activitatea inventivă.

În ceea ce privește motivul 2 de apel, instanța a apreciat că nu e necesară analizarea sa întrucât argumentele anterioare sunt suficiente deși acest motiv de apel viza probatoriile administrate iar nu exclusiv calitatea de document primar al proiectului realizat de SC L. SRL.

De asemenea, a arătat că sunt inadmisibile criticile de la motivele 3 și 4 întrucât ar excede cadrului procesual, fără nicio altă motivare și fără a aduce această împrejurare în discuția părților.

În ceea ce privește motivul 5 de apel, a arătat că sunt valabile argumentele de la pct. 1 deși acest motiv viza stabilirea stadiului tehnic pentru brevet.

Mai mult decât atât, instanța de apel nu a respectat principiul contradictorialității întrucât, fără a pune o astfel de împrejurare în discuția părților, a respins o parte din motivele de apel ca fiind inadmisibile.

Nesoluționarea de către instanța de apel a tuturor motivelor de apel cu care fusese legal învestită și respingerea altor motive cu motivarea că sunt inadmisibile, fără a invoca o astfel de împrejurare, constituie o încălcare flagrantă atât a dispozițiilor legislației naționale, astfel cum acestea sunt reglementate de art. 129 alin. (6) C. proc. civ., cât și a prevederilor legislației europene, statuate de art. 6 din Convenția pentru Aplicarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, hotărârea astfel pronunțată fiind susceptibilă de casare, conform dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

2. Motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În raport cu art. 261 și art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este casabilă dacă nu cuprinde, explicit, motivele admiterii sau respingerii fiecăreia din solicitările sau pretențiile părților, nu se examinează probele sau nu se răspunde la toate apărările formulate de părți deoarece, în lipsa acestora, instanța de control judiciar nu poate analiza temeinicia și legalitatea hotărârii atacate.

Instanța de apel a răspuns, deși incomplet, doar primului motiv de apel, fără a analiza și celelalte patru motive pentru care hotărârea instanței de fond este nelegală și nefondată.

Mai mult, acesta nu a analizat toate probatoriile administrate, inclusiv concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară proprietate industrială, întocmit de expertul U., declarațiile martorilor care au arătat că instalația veche putea fi văzută de orice persoană, accesul în spațiul în care se afla aceasta nefiind restricționat, articolele din presă care dovedesc faptul că era o practică în cadrul SC I. SA de a aduce mici modificări, nesemnificative instalațiilor existente pentru a se obține brevete de invenție aducătoare de beneficii materiale.

Judecătorii apelului nu au prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa decât sub aspectul calității de document din stadiul tehnic al proiectului realizat de SC L. SRL.

Chiar dacă a achiesat parțial la concluziile raportului de expertiză tehnică ordonat în apel, instanța de apel nu era dispensată de obligația legală de a releva punctual motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat fiecare din criticile aduse de subscrisa prin cererea de apel.

Or, prin omisiunea instanței de a analiza și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de fond invocate de reclamantă prin cererea de apel - motive ce necesitau un răspuns specific și explicit - au fost nesocotite dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a fost încălcat astfel dreptul reclamantei la un proces echitabil. în aceste condiții, recurentei reclamante i s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

3. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 7, art. 10-13, art. 18 alin. (1), art. 27 alin. (5) din Legea nr. 64/1991, art. 37 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991, Legii nr. 182/2002, H.G. nr. 781/2002, H.G. nr. 585/2002, ceea ce atrage incidența motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Legea nr. 64/1991 prevede la art. 18 alin. (1) că : "Invenția trebuie sa fie dezvăluită în cererea de brevet suficient de clar și complet, astfel încât o persoana de specialitate în domeniu sa o poată realiza." Or, la momentul depunerii cererii de acordare a brevetului de invenție, instalația și procedeul nu au fost dezvăluite suficient de clar și complet, fapt de natură să ducă la respingerea cererii de acordare a brevetului sau la admiterea în parte.

Din textul și desenul depozitului inițial depus la H. rezultă că pentru cuva cu fund dublu 3 nu este prevăzut un filtru, dar acest filtru apare în brevetul de invenție publicat astfel „cuva cufund dublu este prevăzuta la partea inferioara cu un filtru pentru filtrarea apelor rezultate din separatorul orizontal și din cuvă".

Modificările făcute de solicitant în descrierea, desenele și revendicările depuse ulterior depășesc limitele dezvăluirii invenției la data de depozit și nu respectă prevederile art. 27 alin. (5) din Legea nr. 64/1991 și art. 37, alin. (6) din Regulament care menționează ca modificările aduse sunt admise de H. dacă „se referă la caracteristici existente în descrierea și desenele din depozitul național reglementar și conțin precizări și explicații cu privire la acestea" și daca nu introduc caracteristici noi în revendicările inițiale. În această situație Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 prevede la art. 37, alin. (9) că nu vor fi supuse procedurilor, iar art. 37 alin. (1)1 prevede ca cererea de brevet se respinge sau, după caz, se admite în parte, (rugăm instanța a avea în vedere figurile din Raportul de expertiză extrajudiciară pag. 8- 9).

Or, instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile legale menționate anterior, ceea ce conduce la nulitatea hotărârii pronunțate.

Potrivit art. 45 din H.G. nr. 547/2008: "(3) în aplicarea prevederilor alin. (1), la determinarea noutății se va lua în considerare, de regula, un singur document din stadiul tehnicii, și anume, cel considerat a fi cel mai apropiat de invenția revendicata. în acest sens, nu vor fi permise combinarea a doua elemente separate aparținând stadiului tehnicii și nici combinarea a doua elemente separate din doua variante diferite descrise în cadrul aceluiași document, decât daca aceasta combinare a fost în mod explicit sugerata. (4) Totuși, dacă documentul conform prevederilor alin. (3), denumit document primar, se refera în mod explicit la un alt document accesibil publicului la data publicării documentului primar, acesta din urma se considera a fi incorporat în documentul primar."

Or, proiectul întocmit de SC L. SRL are calitatea de document primar, în sensul dispozițiilor legale arătate.

La momentul depunerii cererii de brevet, Proiectul întocmit de SC L. SRL făcea parte din stadiul tehnicii, iar H., în mod eronat, nu s-a raportat la acest proiect în examinarea cererii.

Contractul de proiectare nu cuprinde nicio clauză de confidențialitate, care să oblige proiectantul (SC L. SRL) la păstrarea secretului cu privire Ia proiectul realizat. Nici SC I. SA nu a clasificat ca fiind secret sau confidențial proiectul instalației și nici societatea care a întocmit proiectul, SC L. SRL, care de altfel a atestat aceasta prin adresa din 20 noiembrie 2012, aflată la dosarul cauzei.

În ceea ce privește instalația realizata în baza Proiectului, aceasta a ajuns, de asemenea, la cunoștința publicului, anterior datei de depunere a cererii de brevet.

Astfel, după cum reiese din procesul-verbal de constatare din 05 iulie 2007, instalația realizată conform proiectului întocmit de SC L. SRL a fost pusă în funcțiune la data de 15 iulie 2007, deci anterior datei de depunere a cererii de brevet, iar "în perioada de urmărire și supraveghere, de peste trei luni de zile, instalația a funcționat corespunzător".

Conform declarațiilor pe proprie răspundere, autentificate, depuse la dosar, date de persoane care locuiau în apropierea abatorului de păsări, la instalația aflată în spatele abatorului (n. instalația construita pe baza Proiectului), au avut acces, în perioada 2007 - 2012 - atât când abatorul aparținea SC I. SA, cât și după, când a devenit proprietatea SC A. SRL - locuitori din zona și din localitățile învecinate, cu mașini, remorci, căruțe, care încărcau și scoteau în afara unității „faină de oase” rezultată de la aceasta instalație. Declaranții au precizat ca accesul era liber, nerestricționat.

De asemenea, în cauză a fost audiat martorul S., care a fost angajată la abator atât pe perioada în care abatorul aparținea SC I. SA, cât și după, când a devenit proprietatea SC A. SRL. Declarația martorului a confirmat existența instalației în spatele abatorului și accesul nerestricționat al publicului la zona în care era amplasată instalația.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că instalația pentru tratarea deșeurilor organice a fost realizata în baza proiectului elaborat de SC L. SRL, utilizându-se echipamente/utilaje vechi, disponibile la SC I. SA, care au fost reparate și repuse în funcțiune cu personalul companiei. Instalația veche există încă de la început, abatorul fiind proiectat de către SC J. SA București în anii 1980, care a proiectat peste 90% din abatoarele de pasări din țară.

Având în vedere toate argumentele prezentate mai sus, se solicită a se avea în vedere că instalația inițială a fost construită înainte de anii 1990, odată cu abatorul, fiind o dotare sine qua-non în desfășurarea procesului tehnologic de abatorizare a pasărilor; Proiectul întocmit de SC L. SRL, întocmit înainte de depunerea cererii de brevet, nu a avut caracter confidențial sau de secret de serviciu, mai multe persoane luând cunoștință de conținutul lor înainte de depunerea cererii de brevet; instalația realizată în baza Proiectului a fost pusă în funcțiune și a fost accesibilă publicului înainte de data depunerii cererii de brevet.

În aceste condiții, rezultă că instalația îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10, alin. (2) din Legea nr. 64/1991 de a fi considerată ca stadiu al tehnicii deoarece a devenit accesibilă publicului prin folosire înainte de data depozitului cererii de brevet de invenție, respectiv la 15 martie 2007.

Expertul de specialitate desemnat în cauză, V., a concluzionat că cele două instalații au elemente identice și echivalente, iar cele diferite (filtrul, rezervorul și pompa), nefiind depuse la data cererii de brevet, depășesc limitele dezvăluii invenției la data depozitului inițial.

Tabelul comparativ privind Brevet și Proiect, în ceea ce privește procedeul relevă că fazele principale de lucru sunt similare, durata de deshidratare este identică, doar anumiți parametri sunt diferiți; parametrii de lucru au valori apropiate, nu diferite; separatoarele de pene și viscere sunt identice iar funcția acestora este aceeași, și anume de separare a apei de deșeuri; atât cuva pentru colectarea deșeurilor cât și buncărul de colectare pene uscate sunt utilaje identice ce au același rol funcțional; pompa tocător din Brevet nu diferă de cea din Proiect decât în privința debitului.

Expertul a concluzionat doar prin interpretarea juridică a actelor încheiate de societatea SC L. SRL și de salariații inventatori cu SC I. SA ar putea să se stabilească dacă proiectul poate fi considerat ca adus la cunoștința publicului și, prin urmare, face parte din stadiul tehnicii.

Analiza noutății și a activității inventive se fac în mod succesiv, adică mai întâi se va analiza îndeplinirea condiției noutății, apoi cea a activității inventive, dar raportat numai la elementele despre care s-a stabilit că îndeplinesc condiția noutății.

Au fost apreciate ca îndeplinind condiția noutății un număr de trei elemente, dintre care unul (deshidratorul) nu îndeplinește condiția activității inventive. Celelalte două (rezervorul pentru colectarea apelor filtrate și pompa pentru aspirarea și recircularea apelor filtrate), deși s-ar putea aprecia ca îndeplinesc, individual, atât condiția noutății, cât și pe cea a activității inventive, nu sunt suficiente pentru îndeplinirea de către Brevet a condiției noutății și activității inventive - dat fiind ca obiectul brevetului de invenție îi constituie procedeul și instalația pentru tratarea deșeurilor organice și nu colectarea și tratarea apelor rezultate în urma procesului de tratare a deșeurilor organice - în situația în care instalația ce face obiectul proiectului întocmit de SC L. SRL face parte din stadiul tehnicii la momentul depunerii cererii de brevet.

Cele trei condiții (noutatea, activitatea invenția și aplicabilitatea industriala) trebuie sa fie, așa cum rezultă din textul de lege, îndeplinite cumulativ, în consecință, este suficientă neîndeplinirea unei singure condiții sau a doua din cele trei, pentru ca invenția sa fie nebrevetabila, raportat la art. 7 din Legea nr. 64/1991. În ceea ce privește Brevetul, nefiind îndeplinite condițiile noutății și a activității inventive, acesta este nebrevetabil.

Această concluzie se desprinde și din raportul de expertiză întocmit în apel care arată că, în ceea ce privește noutatea, condiția nu este îndeplinită pentru cea mai mare parte din procedeul de tratare a deșeurilor organice, și anume fluxul tehnologic.

Invenția nu îndeplinește nici condiția de activitate inventivă prevăzută de art. 12 întrucât nu diferă de caracteristicile esențiale ale proiectului SC L. SRL decât prin utilizarea unor mijloace echivalente binecunoscute cum este cazul deshidratorului; analiza activității inventive prin raportare la deshidrator (apreciat de expert ca element de noutate) a relevat faptul ca funcția acestuia - de tratare termică a deșeurilor - se regăsește întocmai în funcțiile distructorului din Proiect, iar existenta unor funcții suplimentare în cazul distructorului nu este de natură a determina îndeplinirea condiției activității inventive; deși a identificat elemente care îndeplinesc condiția noutății (inclusiv deshidratorul), la analiza condiției activității inventive s-a constatat ca aceasta nu este îndeplinită.

II. În recursul declarat, SC I. SA invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., considerând că în mod greșit, instanța de apel a apreciat ca SC L. SRL nu are calitatea de document din stadiul tehnicii (deși concluziile expertizei efectuate în apel arată că cele două instalații comparate au elemente componente identice sau echivalente) pe motiv că nu constituie un material distructiv de noutate având în vedere caracterul confidențial al acestuia, inaccesibil publicului, de uz intern și fără caracter general.

Învederează instanței faptul că instalația realizată conform proiectului SC L. SRL îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 de a fi considerată ca stadiu al tehnicii deoarece a devenit accesibilă publicului prin folosire înainte de data depozitului cererii de brevet de invenție, respectiv la 15 martie 2007, motivarea instanței de apel asupra faptului ca soluția era una ținută la adăpostul secretului de serviciu sau confidențialității din moment ce soluția emana de la persoane diferite de cele care au realizat documentația, fiind una eronată.

Astfel, instanța de apel nu a ținut cont de anumite înscrisuri prezente la dosar: documentația SC L. SRL datată din decembrie 2006, care este identică cu cea din depozitul inițial și cu minime modificări ulterioare constituirii depozitului național regulamentar la H. faptul că însăși jumătate dintre intimații-pârâți au recunoscut prin întâmpinare faptul că invenția nu este rezultatul eforturilor lor intelectuale concluziile expertizei judiciare administrate în apel, respectiv faptul că cele două instalații comparate au elementele componente identice sau echivalente instanța de apel nu a luat în calcul aceste înscrisuri la analiza noutății, apreciind ca fiind superioară clauza de confidențialitate a angajaților-salariați și pierzând din vedere aspectul principal și anume că, pentru a opera confidențialitatea, rezultatul ar fi trebuit să fie același și în privința autorilor invenției, respectiv să existe identitate între persoanele care au emis primul act - procedeu brevetabil și persoanele care au obținut brevetul. Or, în speță de față, autorii-pârâți și-au însușit o documentație pe care au prezentat-o ca fiind propria invenție și au încercat sa obțină foloase materiale proprii de pe urma ei.

III. În recursul declarat, pârâții B., C., D. critică, în baza art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., greșita menținere în apel a soluției fondului de admisibilitate în principiu a cererii de intervenție formulată de SC I. SA pentru următoarele aspecte:

1. Motivarea dată este una care conduce la ideea unei denegări de dreptate, în concret Curtea de Apel apreciind ca această chestiune excede cadrului procesual, cu toate că apărările erau formulate în mod evident și explicit de către titularii brevetului ce se solicită a fi anulat. Susțin, în acest sens, că s-au încălcat dispozițiile art. 969-970 C. civ.1865, instanța nedând valoarea cuvenită dispozițiilor contractuale asumate de SC I. SA. În calitate de cedent, SC I. SA este obligată de prevederile legale și cele din convenția de cesiune privind obligația de garanție pentru evicțiune, să nu susțină o acțiune în anularea brevetului pe care singură l-a cerut la H., ci să fie alături de pârâți în apărarea lui, cedentul neputându-se dezice și acționa contrar uzanțelor, loialității și bunei credințe care trebuie să existe atât la încheierea cât și la momentul executării contractului.

2. SC A. SRL nu are calitate procesuală și nici un interes legitim juridic în această speță, dar Curtea de Apel București nici nu a dorit să analizeze aceste excepții, considerându-le inadmisibile.

Pe de o parte pârâții susțin că nu puteau declara apel principal, întrucât nu aveau interes să promoveze o astfel de cale de atac din moment ce "câștigaseră" la fond, cererea reclamantei fiind respinsă.

Pe de altă parte, raportat la dispozițiile procedurale sub care se judecă această cauză, excepțiile de lipsă calitate și interes fiind unele absolute, de fond și având un caracter peremptoriu, puteau fi ridicate chiar direct în fața instanței de apel.

Esențial este faptul că reclamanta-apelantă SC A. SRL nu a probat, nici măcar susținut, legitimatio ad causam în sensul desemnării ei ca titular al dreptului de a acționa, întrucât nu există niciun drept al reclamantei recunoscut de lege care să îi fi fost vătămat prin acordarea de către H. a brevetului.

Referitor la chestiunea interesului juridic, reclamanta nu a susținut niciodată că i-ar fi fost încălcat vreun drept al său prin eliberarea brevetului de invenție din 2009, însă dorește să transforme o datorie legală și o obligație socială - în interes juridic, pentru a scăpa de obligația legală de a despăgubi pe titularii brevetului de invenție de ceea ce legea le acordă pentru ca a exploatat brevetul de invenție fără acordul lor.

În recurs au formulat întâmpinări pârâții B., C. și D. la recursurile formulate de reclamanta SC A. SRL și intervenienta SC I. SA, iar recurenta-reclamantă SC A. SRL a formulat întâmpinare la recursul pârâților.

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

În ceea ce privește recursul reclamantei, aceasta a susținut că instanța de apel nu a răspuns tuturor criticilor formulate, lăsând nelămurite anumite aspecte relevante pentru situația de fapt și calificarea ei juridică.

Astfel, în primul motiv de apel, reclamanta susține că a invocat, ca fapt distructiv de noutate, punerea în funcțiune a instalației cu trei luni înainte de depunerea cererii de brevet, combătând cele reținute de instanța de fond referitoare la caracterul confidențial al informațiilor, legate de instalație și de proiectul în baza căruia a fost pus în funcțiune, care ar fi paralizat răspândirea lor publică, criticând faptul că a fost împiedicată a administra probe sub acest aspect.

În al doilea motiv critică concluziile expertizei efectuată în prima instanță potrivit cărora proiectul SC L. SRL era protejat de o clauză contractuală de confidențialitate.

Al treilea motiv a vizat atitudinea subiectivă a H. în ceea ce privește emiterea brevetului.

Al patrulea motiv a invocat, referitor la condițiile de brevetabilitate, nerespectarea limitelor dezvăluirii invenției.

În fine, ultimul motiv de apel viza considerațiile instanței de fond referitoare la stabilirea stadiului tehnicii, susținându-se că instalația era accesibilă publicului, prin folosire, înainte de data depozitului cererii de brevet de invenție.

În recurs reclamanta susține că patru motive de apel au rămas nesoluționate, astfel: - Din primul motiv nu s-a analizat decât argumentul referitor la calitatea de document primar al proiectului întocmit de SC L. SRL, nu și celelalte condiții impuse de lege pentru brevetarea invenției, respectiv noutatea și activitatea inventivă.

- Motivul 2 de apel nu a fost analizat pe considerentul că argumentele dezvoltate la pct. 1 sunt suficiente, deși acest motiv de apel viza probatoriile administrate iar nu exclusiv calitatea de document primar al proiectului realizat de SC L. SRL.

- Instanța de apel a respins ca inadmisibile criticile de la motivele 3 și 4 întrucât ar excede cadrului procesual, fără nicio altă motivare și fără a aduce această împrejurare în discuția părților.

- Pentru motivul 5 de apel, instanța a arătat că sunt valabile argumentele de la pct. 1 deși acest motiv viza stabilirea stadiului tehnic pentru brevet.

Mai mult, se susține de către reclamantă că instanța nu a analizat toate probatoriile administrate, din care rezulta că instalația veche putea fi văzută de orice persoană, și nu a prezentat, în concret, motivele de fapt și de drept care au format convingerea sa decât sub aspectul calității de document din stadiul tehnic al proiectului realizat de SC L. SRL.

Verificând considerentele deciziei apelate, Înalta Curte constată că instanța a răspuns primului motiv de apel, considerând că proiectul instalației și instalația propriu-zisă nu au fost accesibile publicului, astfel că nu reprezintă un fapt distructiv de noutate. În acest sens, instanța de apel a considerat că proiectul a fost protejat de obligația de confidențialitate și că nu a fost dovedit accesul unor persoane străine în spațiul unde funcționa instalația. Deși recurenta susține că, în cadrul acestui motiv de apel, instanța nu a analizat și celelalte condiții impuse de lege pentru brevetarea invenției, respectiv noutatea și activitatea inventivă, se constată că aceasta nu a invocat, în conținutul cererii de apel, împrejurări suplimentare referitoare la lipsa noutății, neanalizate în apel sau neîndeplinirea condiției referitoare la existența activități inventive.

De asemenea, instanța a răspuns motivului 2 de apel, care a vizat concluziile expertizei efectuate în primă instanță, în sensul că proiectul nu face parte din stadiul tehnicii, cu motivarea că a dispus completarea probei printr-o nouă expertiză în care s-au reluat verificările asupra acestui aspect.

Cât privește motivul 3 de apel, acesta a fost considerat ca excedând cadrului procesual referitor la condițiile de eliberare a cererii de brevet, iar motivul 4 a fost considerat ca fiind formulat omisso medio, întrucât nu a fost invocată, la fond, încălcarea condiției referitoare la limitele dezvăluirii invenției.

Înalta Curte apreciază ca fiind justificată împrejurarea neanalizării pe fond a criticilor conținute de respectivele motive de apel.

Astfel în ceea ce privește atitudinea subiectivă a angajaților H. și bunele relații cu titularul inițial de brevet, corect s-a apreciat că nu au fost subsumate unui criteriu de nelegalitate prevăzut de Legea nr. 64/1991 pentru emiterea unui brevet. Pe de altă parte, depășirea limitelor dezvăluirii invenției din cererea de depozit prin brevetul în sine nu a fost invocată ca motiv de anulare a brevetului în acțiunea inițială de la fond ci, pentru prima dată în apel, astfel că nu putea fi analizată decât cu depășirea limitelor devoluției în respectiva fază procesuală.

Mai mult, în recurs, reclamanta nu a combătut motivarea instanței de apel cu privire la aspectele care au împiedicat o atare analiză de fond. Singurul argument invocat de reclamantă este acela că inadmisibilitatea motivelor de apel nu a fost pusă în discuția părților. Acest raționament este, însă, eronat, neexistând o astfel de obligație în sarcina instanței, întrucât în cauză nu este vorba despre o excepție procesuală de fond care paralizează accesul la analiza de către organul de jurisdicție a pretențiilor părții, ci de aspecte de încadrare a unui argument de nelegalitate în textele de lege ce permit verificarea lui.

În ceea ce privește motivul 5 de apel, instanța nu l-a mai analizat, considerându-l o reluare a primului motiv.

Aprecierea instanței este corectă în condițiile în care reclamanta reia practic argumentele prin care susține că proiectul reprezintă stadiul tehnicii, ca document cel mai apropiat de invenția revendicată, la care instanța a răspuns.

Prin urmare nu se poate reține nesocotirea, de către instanța de apel, a rolului activ, aceasta răspunzând criticilor formulate, astfel că nu a existat o încălcare, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., a principiilor ce guvernează procesul civil.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. („hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”), reclamanta utilizează ca argument în susținerea motivului de recurs, același aspect al lipsei unui răspuns sau un răspuns incomplet la criticile din apel. În plus, susține că instanța nu a analizat toate probatoriile administrate, din care ar fi rezultat o altă situație de fapt decât cea reținută în apel.

Or, aceste argumente nu se pot subsuma motivului de recurs invocat întrucât nu arată care sunt motivele contradictorii sau cele străine de pricină și care sunt aspectele asupra cărora instanța a hotărât, fără o motivare corespunzătoare a măsurii dispuse. Dimpotrivă, hotărârea conține argumente care susțin soluția pronunțată.

A mai invocat reclamanta dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - greșita interpretare și aplicare a legii, în ceea ce privește limitele dezvăluirii invenției și aprecierea caracterului de noutate al acesteia, susținând că proiectul întocmit de SC L. SRL are calitatea de document primar și, la momentul depunerii cererii de brevet, făcea parte din stadiul tehnicii, iar instalația realizată în baza Proiectului, a ajuns, de asemenea, la cunoștința publicului, anterior datei de depunere a cererii de brevet.

Prima critică nu poate fi analizată întrucât, după cum s-a menționat, ea nu a constituit un aspect de nelegalitate al brevetului cu care reclamanta să fi învestit instanța de fond, ci apare ca o critică nouă formulată pentru prima dată în cererea de apel.

În ceea ce privește, însă, împrejurările distructive de noutate, se constată că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 coroborate cu art. 38 alin. (6) din Regulament.

După cum s-a arătat, o invenție este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, ce include toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori în orice mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenție, în noțiunea de public intrând persoanele, nu neapărat de specialitate, neconstrânse la confidențialitate, care să fi avut posibilitatea de a lua cunoștință de informație și care ar fi putut divulga respectivele informații.

Instanța de apel a interpretat greșit sintagma persoane neconstrânse la confidențialitate, apreciind că toți salariații SC I. SA erau ținuți de obligația de confidențialitate cuprinsă în contractul colectiv de muncă și regulamentul de ordine interioară iar salariații proiectantului, de clauzele din propriul lor contract de muncă, instalația fiind inaccesibilă terțelor persoane care, de altfel, nu ar înțelege procesul tehnologic prin simpla sa vizualizare.

O astfel de interpretare extinde, într-o modalitate neavută în vedere de textul de lege menționat, sfera persoanelor constrânse, în această situație, de o astfel de obligație. După cum corect a observat reclamanta, în cauză nu există identitate între proiectant, titularul de brevet și persoanele recunoscute ca inventatori în brevet. Astfel, dacă inventatorii au remis proiectantului soluțiile tehnice novatoare pe baza cărora acesta a întocmit proiectul, în lipsa unei clauze de confidențialitate în contractul de proiectare, atunci acesta este publicul.

Dacă proiectul conținea respectivele elemente de noutate, atunci, față de proiect, salariații SC I. SA nu aveau o obligație expresă de confidențialitate iar dacă elementele noi au fost imaginate de inventatori după punerea în funcțiune a instalației conform proiectului, atunci acest proiect este un document primar iar instalația reprezenta un stadiu al tehnicii de la care trebuie să se pornească în analiza condițiilor de brevetabilitate, respectiv noutatea și activitatea inventivă.

Deși reclamanta a afirmat că instalația brevetată a funcționat și a fost cunoscută publicului, fără modificări esențiale, încă de la proiectarea abatorului, din anii 1980, proiectul SC L. SRL fiind întocmit în vederea schimbării amplasamentului acestei instalații, acest aspect nu a fost analizat din perspectiva considerării proiectului sau a instalației propriu-zise, ca stadiu al tehnicii, instanța de apel limitându-se la verificarea accesibilității la instalație a unor terțe persoane în perioada cuprinsă între momentul predării proiectului și data depozitului cererii de brevet. Or, dacă proiectul propunea aceeași soluție tehnică ca cea a instalației anterioare, fiind cunoscută publicului, atunci el poate constitui stadiu al tehnicii.

Pe de altă parte, instanța a plecat de la prezumția simplă a caracterului nepublic al informației, rezumându-se la a constata situația scriptică potrivit căreia salariații erau ținuți de clauza de confidențialitate specifică raportului de muncă pe care îl derulau cu SC I. SA iar proiectantul de o eventuală răspundere contractuală izvorâtă din contractul comercial. Or, după cum s-a arătat, simpla existență a unei clauze de confidențialitate în contractul de muncă nu conferă unei informații tehnologice un caracter nepublic, în condițiile în care aceasta nu a fost clasificată, din punct de vedere informativ, drept secret de serviciu iar în contractul comercial nu există o clauză care să asigure confidențialitatea proiectului.

Prin urmare constrângerea de confidențialitate la care se referă norma din Regulament vizează explicit informația respectivă și nu poate fi asimilată cu o obligație de diligență, asumată cu titlu general, la momentul încheierii unui raport juridic de muncă.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte consideră că instanța de apel, limitându-se la interpretarea unei clauze din contractul de muncă, nu a verificat, sub toate aspectele, accesibilitatea publicului la informația cu caracter de noutate conținută în brevetul contestat, în raport de momentul la care se putea constata existența elementului de noutate, astfel că se impune a relua analiza probatoriului administrat cu privire la această condiție de brevetabilitate.

După lămurirea acestui aspect, dacă se va constata că proiectul și expunerea instalației aparțin stadiului tehnicii, vor putea fi avute în vedere și celelalte critici referitoare la ponderea elementelor de noutate în brevet față de proiect și îndeplinirea condiției activității inventive a elementelor noi, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.

În consecință, cum decizia recurată nu a stabilit toate elementele situației de fapt pentru a putea califica existența proiectului și a instalației ca fapte distructive de noutate, aspecte criticate atât în recursul reclamantei cât și în cel al intervenientei, în baza art. 312 alin. (1) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite ambele recursuri, va casa, în parte, decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă și intervenientă.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâții persoane fizice, aceștia au invocat generic dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ., fără a încadra motivele de recurs în textele de lege menționate. Cum în recurs se invocă aspecte referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii, ele vor fi analizate prin prisma motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții pârâți au criticat în primul rând faptul că, în mod greșit, a fost admisă în principiu, la judecata în primă instanță, cererea de intervenție a SC I. SA, care nu justifică un interes în cauză, fiind cedent al dreptului de proprietate industrială, obligat prin contractul de cesiune să garanteze pentru evicțiune pe cesionari.

Instanța de apel a răspuns acestui argument în sensul că intervenienta a justificat un folos practic, fiind ținută de obligația de garanție pentru evicțiune izvorâtă din contractul de vânzare a instalației către reclamantă, aceasta având calitatea de parte în litigiile în care actualii pârâți solicită despăgubiri pentru încălcarea drepturilor asupra brevetului. Instanța a apreciat, totodată, că răspunderea pentru încălcarea unei obligații contractuale din contractul de cesiune încheiat cu pârâții excede actualului cadru procesual.

Având în vedere că recurenții nu au combătut cele dezlegate în decizia recurată, în care instanța de apel a analizat condiția existenței unui interes actual și legitim, mulțumindu-se să reia susținerile din apel, Înalta Curte nu va putea califica respectiva aserțiune ca o critică de nelegalitate a deciziei, de natură a permite efectuarea unui control judiciar asupra raționamentului dezvoltat în apel.

Au mai susținut pârâții că instanța de apel nu a analizat excepțiile lipsei calității procesuale active și a interesului legitim în ceea ce privește pe reclamanta SC A. SRL, considerându-le inadmisibil a fi invocate direct în fața instanței de apel, câtă vreme nu au declarat apel.

Pârâții critică această constatare, susținând că nu puteau declara apel principal, întrucât nu aveau interes să promoveze o astfel de cale de atac din moment ce "câștigaseră" la fond, iar excepțiile invocate, absolute, de fond și având un caracter peremptoriu, puteau fi ridicate direct în apel.

Înalta Curte nu va reține nici această critică, în condițiile în care, astfel cum a apreciat și instanța de apel, excepțiile respective au fost invocate la judecata în primă instanță și au fost soluționate printr-o încheiere interlocutorie susceptibilă a fi atacată odată cu fondul. O reluare a judecății asupra acestor aspecte presupune existența unui cadru procesual care să deschidă calea unei verificări a soluției de către instanța superioară, acesta fiind cea a unui apel formulat în contradictoriu cu reclamanta, apelul provocat declarat de pârâți împotriva intervenientei nepermițând o astfel de judecată.

Chiar dacă excepțiile sunt de ordine publică, odată ce au făcut obiectul unei judecăți de primă instanță, ele nu mai pot fi reiterate decât într-o cale de atac care să aibă ca obiect soluția pronunțată cu privire la respectivele excepții.

Prin urmare, corect a apreciat instanța de apel că nu este învestită cu judecata asupra excepțiilor, astfel că nu se poate reține nelegalitatea deciziei cu privire la această dezlegare.

Pentru considerentele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B., C., D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta SC A. SRL și intervenienta SC I. SA, prin administrator special X., împotriva Deciziei nr. 543 din data de 11 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează, în parte, decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de reclamantă și intervenientă.

Menține dispozițiile privind soluționarea apelului declarat de pârâți.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B., C., D. împotriva Deciziei nr. 543 din data de 11 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2016.