Jurisdiction for judicial personnel's labor claims under the special venue rule of Art. 127 C. proc. civ.

Decizia nr. 1337/2016

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 2 iunie 2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice București, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea acestora să îi acorde o despăgubire echivalentă cu contravaloarea voucherului de vacanță pentru anul fiscal 2014, în sumă de 6 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată la data de 4 iulie 2014, astfel cum au fost stabilite prin art. I din H.G. nr. 871/2013.

Prin Sentința nr. 2540 din 26 noiembrie 2015, Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

În motivare, a reținut că, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

A arătat că reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Teleorman, iar domiciliul său este în Teleorman.

Învestit prin declinare, Tribunalul Teleorman, secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Sentința nr. 90 din 21 ianuarie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În motivare, a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., trebuie interpretate extensiv, în sensul că necompetența teritorială vizează nu doar instanța la care activează efectiv judecătorul, ci și instanța de control judiciar, care urmează să soluționeze calea de atac, argumentul fiind că dispoziția legală vizează protejarea justițiabilului iar rațiunea protecției subzistă indiferent de stadiul procesual al cauzei - primă instanță, apel sau recurs.

Tribunalul a reținut că, în cauză, reclamantul are calitatea de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Teleorman.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16 februarie 2016.

Prin Încheierea nr. 765 din 15 martie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la secția civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 27 mai 2016.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Potrivit art. 127 C. proc. civ. "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Dispoziții legale prevăzute de art. 127 C. proc. civ. au un caracter imperativ și obligă reclamantul, având una din calitățile enumerate în textul legal și care funcționează în cadrul instanței competente să soluționeze cauza, să sesizeze una din instanțele de același grad din raza unei curți de apel învecinate.

Înalta Curte reține că, în cauză, reclamantul A. are calitatea de procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Teleorman, care este organizat în circumscripția teritorială a Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, conform art. 4 din Legea nr. 508 din 17 noiembrie 2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcție Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Așadar, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ, ca dispoziții cu caracter special, motiv pentru care va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL