Military service in labor detachments under Law No. 309/2002 and validity of service certificate as sole proof of entitlement

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul E.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Harghita, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri care să constate că s-a aflat în situația prevăzută de Legea nr. 309/2002.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 505 din 3 noiembrie 2003, a admis parțial cererea înaintată de reclamant, pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, stabilind că în perioada 3 noiembrie 1960 – 20 februarie 1961, stagiul militar s-a efectuat în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Totodată, a dispus că începând cu data de 1 octombrie 2002, se stabilește indemnizația prevăzută de art. 2 din Legea nr. 309/2002.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că livretul militar al contestatorului certifică executarea serviciului militar, ca „mână de lucru”, la U.M. 08 Galați, Detașamentul Orif 9 Petrești și Detașamentul 97 Turda, în perioadele 26 octombrie 1959 – 13 decembrie 1959 și 9 martie 1960 - 20 februarie 1961.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Harghita.

Recurenta a susținut în esență că în mod nejustificat instanța a admis în tot contestația petentului, obligând-o la emiterea unei noi hotărâri care să cuprindă ambele perioade, întrucât acesta nu a făcut dovada cu un act oficial eliberat de Comisariatul Județean Harghita ,că a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară sau într-una aparținând de Direcția Generală a Serviciului Muncii.

A mai susținut și că de la data emiterii hotărârii și până la înaintarea contestației Curții de Apel Mureș, au trecut mai mult de 7 luni, contestatorul neîncadrându-se în termenul prevăzut de lege, contestația fiind tardiv introdusă.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr prin Legea nr. 309/2002 se recunoaște că se acordă unele drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, iar prin H.G. nr. 1114/2002, s-a stabilit perioada, aceasta fiind cuprinsă între 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.

Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Lege și art. 6 din H.G. 1114/2002, stabilirea drepturilor se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele Centrelor militare județene sau U.M. 02405 Pitești.

Livretul militar al petentului, Seria HI nr. 008706, depus în copie la dosar, certifică executarea serviciului militar, ca „mână de lucru” la U.M. 08 Galați, Detașamentul Orif 9 Petrești și Detașamentul 97 Turda, în perioadele 26 octombrie 1959 – 13 decembrie 1959 și 9 martie 1960 – 20 februarie 1961, astfel că admițând acțiunea, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Referitor la motivul de recurs privind tardivitatea contestării hotărârii emisă de Comisia județeană Harghita pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, urmează a se constata că în mod corect instanța de fond a apreciat că aceasta a fost contestată în termen, întrucât recurenta nu a făcut dovada comunicării hotărârii, ținând să menționeze doar faptul că de la data emiterii hotărârii și până la introducerea acțiunii, ar fi trecut mai mult de 7 luni.

În consecință, recursul fiind nefondat în sensul celor ce au precedat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr. 505 din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2004.