Negative jurisdictional conflict resolved in favor of Alba Tribunal in judge’s social insurance claim; Article 127 special rule inapplicable.

Decizia nr. 1045/2016

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 14 septembrie 2015 pe rolul Tribunalului Alba, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B., s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 7.449 lei cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale, actualizată cu indicele inflației și la care să fie adăugată dobânda fiscală.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este de profesie judecător în cadrul Curții de Apel Alba Iulia, iar pe parcursul carierei sale a funcționat la Judecătoria Alba Iulia (în perioada 01 august 1997 - 31 decembrie 2003), la Tribunalul Alba (în perioada 01 ianuarie 2004 - 31 august 2013) și la Curtea de Apel Alba Iulia (în perioada 01 septembrie 2013 - până în prezent).

În perioadele în care a funcționat la Tribunalul Alba a obținut mai multe titluri executorii (hotărâri judecătorești definitive ale Tribunalului Alba și ale Curții de Apel Alba Iulia) prin care i s-au recunoscut o serie de drepturi salariale restante.

Dată fiind evoluția carierei sale, în sensul că a promovat la Curtea de Apel Alba lulia, s-a aflat în situația de a-i fi plătite drepturile salariale curente de către Curtea de Apel Alba lulia, începând cu luna septembrie 2013, iar drepturile salariale restante, de către Tribunalul Alba.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba motivând că, potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., reclamantul trebuia să introducă acțiunea la o instanță de același grad din raza curții de apel învecinate.

Prin sentința civilă nr. 2540 din data de 15 decembrie 2015, Tribunalul Alba, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată în cuprinsul întâmpinării formulate de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivare, Tribunalul Alba a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât noțiunea de instană la care își desfășoară activitatea trebuie interpretată în sens larg, cu referire la toate ciclurile procesuale ale judecății, deoarece finalitatea acestei dispoziții legale este aceea de a înlătura cazurile de bănuială legitimă care ar fi condus la formularea unei cereri de strămutare, conform C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010. Instanța a mai reținut că, deși reclamantul nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Alba - instanța competentă material să soluționeze litigiul dedus judecății în primă instanță, ci la Curtea de Apel Alba Iulia, calea de atac care ar putea fi promovată împotriva sentinței ar urma să se judece la Curtea de Apel Alba Iulia.

Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj a pronunțat sentința nr. 680 din data de 26 februarie 2016, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Alba, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare instanța a reținut că în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamantul nu a formulat o cerere de chemare în judecată de competența instanței la care își desfășoară activitatea, acesta având calitatea de judecător la Curtea de Apel Alba și nu la Tribunalul Alba, de competența căruia ar fi soluționarea cauzei în primă instanță.

Tribunalul a arătat, de asemenea, că sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., respectiv,competența instanței la care își desfășoară activitatea, nu poate fi interpretată în sens larg, de curte de apel în a cărui circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul reclamant, ci are înțelesul de instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv.

Instanța a apreciat că legiuitorul a avut în vedere calitatea de reclamant, calitate ce o poate avea partea doar în primă instanță, în căile de atac fiind vorba de apelanți sau recurenți pe de o parte și intimați pe de alta, iar în situația în care celelalte părți se consideră prejudiciate, au la îndemână instituția strămutării pe motive de bănuială legitimă. Dispozițiile legale de excepție sunt de strictă interpretare, neputând fi extinse și la alte situații decât cele prevăzute expres în actul normativ.

Analizând conflictul de competență dedus judecății, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

„(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează o normă specială ce se aplică în situația în care una dintre părți, fie reclamant, fie pârât, este judecător la instanța competentă să judece cauza.

Fiind vorba despre o normă cu caracter special, ea este de strictă interpretare și nu poate fi supusă, prin urmare, unei interpretări extensive.

În cauză, se reține că reclamantul are calitatea de judecător în cadrul Curții de Apel Alba Iulia, iar nu la Tribunalul Alba, care este instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, motiv pentru care, într-o asemenea situație nu este incidentă ipoteza normei cuprinsă în dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

Faptul că respectivul tribunal se află în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, nu este un argument suficient, de natură a înlătura competența cu caracter general menționată în cuprinsul dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Înalta Curte amintește că legea de procedură reglementează, prin dispozițiile art. 140 și următoarele C. proc. civ., instituția juridică a strămutării la care părțile au posibilitatea de a recurge în caz de bănuială asupra imparțialității judecătorilor pentru motive legate de calitatea părților.

Prin urmare, față de prevederile legale invocate, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2016.