Eligibility for wartime refugee benefits under Law 189/2000 based on authenticated witness testimony.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Pension House, leaving in force the lower court’s judgment that granted the claimant's relief. The dispute concerned an administrative challenge to a Pension House decision denying the claimant status as a beneficiary under Law No. 189/2000 for the specific period of June 28, 1940, to July 1, 1941, alleging that the first-instance court had overstepped its authority by relying on insufficient evidence. Relying on Article 312 of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court held that the appellate court did not exceed its judicial powers in re-examining the commission’s findings and that an authenticated declaration constituted conclusive proof that the claimant and her family endured a period of refuge during the contested timeframe, thereby justifying the benefits provided by the statute.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for wartime refugee benefits under Law 189/2000 based on authenticated witness testimony: În consecință, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
D.A., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, a solicitat anularea deciziei nr. 2222 din 28 noiembrie 2002 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi hotărâri prin care să se stabilească că este beneficiara dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioadele 28 iunie 1940 - 1 iulie 1941 și 26 martie 1944 – 6 martie 1945.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1594 din 15 octombrie 2003, a admis acțiunea, reținând că din probele administrate a reieșit că reclamanta a mai suferit o perioadă de refugiu, între 28 iunie 1940 - 1 iulie 1941.
Considerând hotărârea nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, respingerea acțiunii, precizând că reclamanta la comisie nu a făcut probe, și pentru perioada 1940 - 1941, că instanța a admis cererea pe probe neconcludente și că prin modalitatea folosită, de trecere peste probele examinate de comisie, s-au depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Recursul este nefondat.
Comisia constituită potrivit Legii nr. 189/2000 s-a pronunțat, având în vedere probele administrate conform legii, hotărârea comisiei este supusă cenzurii instanței de judecată, or aceasta nu constituie o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Proba administrată, declarația autentificată a lui B.S., este concludentă în ce privește perioada 28 iunie 1940 - 1 iulie 1941, când soțul reclamantei, aceasta și întreaga familie, au mai suferit o perioadă de refugiu.
În consecință, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1594 din 15 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2004.