Decizia nr. 831/2014 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 52 din februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2009 s-au hotărât următoarele:

S-a făcut aplic. art. 327 alin. (3) C. proc. pen., cu privire la martorii cu identitate protejată.

S-a făcut aplic. art. 13 C. pen. în raport cu infracţiunea prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001, modificată prin Legea nr. 230/2010.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de procuror.

S-a schimbat încadrarea juridică din rechizitoriu, faţă de inculpatul A., din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

S-a schimbat încadrarea juridică din rechizitoriu, în sensul reţinerii art. 41 alin. (2) C. pen. în raport cu infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

S-a admis cererea formulată de inculpata B. şi s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, ambele, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost admisă cererea formulată de inculpata C. şi s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, ambele, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Au fost respinse, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii A., D. şi E.

1) În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 13 alin. (1),alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate,în final inculpatul A., execută pedeapsa cea mai grea, 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen.,după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă, perioada executată prin arest preventiv,de la data de 30 aprilie 2008 şi până la data de 14 octombrie 2008,când a fost pus în libertate - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 95/UP din 01 mai 2008 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, în baza Deciziei penale nr. 66/MP din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosar nr. x/118/2008.

2) În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.,cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 4 (patru ) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. în ref. la art. 35alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate,în final inculpata B., execută pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.,după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată prin arest preventiv, de la data de 09 aprilie 2010 (când a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă nr. 110/UP din 05 iunie 2008 emis în lipsă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza încheierii de şedinţă din data de 05 iunie 2008 pronunţată în Dosar penal nr. x/3/2008) şi până la data de 04 mai 2010, când a fost pusă în libertate (în urma respingerii recursului declarat de parchet împotriva încheierii din 30 aprilie 2010 a Tribunalului Constanţa - prin Decizia penală nr. 32/PM din 04 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa).

3) În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnată inculpata D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 329 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnată aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată aceeaşi inculpată pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, în final inculpata D. execută pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani.

În baza art. 863 C. pen., inculpata are obligaţia de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea pe durata termenului de încercare, respectiv Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada executată prin arest preventiv, de la data de 30 aprilie 2008 şi până la data de 14 octombrie 2008, când a fost pusă în libertate - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 96/UP din 01 mai 2008 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza Deciziei penale nr. 66/MP din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosar nr. x/118/2008.

4) În baza art. 7 din Legea nr. 39/ 2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat inculpata C., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a condamnat aceeaşi inculpată, la pedeapsa de 3 (trei ) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. în ref. la art. 35alin. (3) C. pen., s-a contopit pedepsele aplicate,în final, inculpata C. execută pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani.

În baza art. 863 C. pen., inculpata are obligaţia de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:a)să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea pe durata termenului de încercare, respectiv Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta, la datele fixate de acesta; b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c)să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada executată prin arest preventiv, de la data de 30 aprilie 2008 şi până la data de 14 octombrie 2008,când a fost pusă în libertate - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 98/UP din 01 mai 2008 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a I-a penală, în baza Deciziei penale nr. 66/MP din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosar nr. x/118/2008.

5) În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. în ref. la art. 35alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în final inculpatul F., execută pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani.

În baza art. 863 C. pen., inculpatul are obligaţia de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea pe durata termenului de încercare, respectiv Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta, la datele fixate de acesta;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada executată prin arest preventiv de la data de 30 aprilie 2008 şi până la data de 14 octombrie 2008, când a fost pus în libertate - de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 97/UP din 01 mai 2008 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza Deciziei penale nr. 66 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosar nr. x/118/2008.

6) În baza art. 7 din Legea nr. 39/ 2003, cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul G. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

în baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 4 ( patru) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti pronunţată în Dosar nr. x/303/2007, definitivă prin decizia penală la data de 09 iulie 2007a Tribunalului Municipiului Bucureşti. S-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 menţionată mai sus,în componentele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 2 luni închisoare.

În baza art. 36 rap. la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 2 luni închisoare cu pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, în final, inculpatul G. execută pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta hotărâre, perioada executată prin arest preventiv în intervalul 25 octombrie 2007 - 21 noiembrie 2007, când a fost pus în libertate de judecătoria sectorului 6 Bucureşti în baza încheierii f. n. din 20 noiembrie 2007 (de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 88 emis la 06 octombrie 2007 pus în executare la data de 25 octombrie 2007).

S-a anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, pentru pedeapsa rămasă de executat,la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

7) În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003,cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 329 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1037 din 19 iunie 2007 a Judecătoriei Constanţa, definitivă la data de 09 iulie 2007.

În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în ref. la art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 5 luni închisoare, în final inculpatul E., execută pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 rap. la art. 865 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare.

În baza art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 6 ani, compus din cuantumul pedepsei de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un interval de timp de 3 ani.

În baza art. 863 C. pen., inculpatul are obligaţia de a respecta următoarele măsuri de supraveghere:a)să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea pe durata termenului de încercare, respectiv Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanta, la datele fixate de acesta; b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c)să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii aplicate.

8) În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003,cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul H. la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 4 ( patru) ani şi 6 ( şase) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 13 alin. (1),alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001,cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. art. 37 lit. b) şi art. 74 alin. (2) rap. la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la pedeapsa de 4 (patru ) ani şi 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani .

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1176 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin neapelare, în pedepsele componente: de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală menţionată (nr. 1176 din 06 noiembrie 2008), de 1 an şi 2 luni închisoare şi de 1 an şi 2 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 2232 din 09 noiembrie 2005 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 177/P din 03 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa. În baza art. 36 alin. (1) rap. la art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele de 1 an închisoare,de 1 an şi 2 luni închisoare şi de 1 an şi 2 luni închisoare, cu pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă.

În final, inculpatul H. execută pedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,după executarea pedepsei principale.

S-a menţinut beneficiul liberării condiţionate dispuse la data de 08 aprilie 2008 prin sentinţa penală nr. 550/P/2008 a Judecătoriei Medgidia cu privire la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare din sentinţa penală nr. 2232/2005 .în baza art. 36 alin. (3) C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta hotărâre perioada executată în intervalul 20 iunie 2007 - 08 aprilie 2008, precum şi durata arestului preventiv în prezenta cauză, de la data de 08 ianuarie 2009 şi până la data de 06 februarie 2009, când a fost pus în libertate (de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 111/UP din 05 iunie 2008 emis în lipsă de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi pus în executare la data de 08 ianuarie 2009), în baza încheierii de şedinţă din data de 06 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosar nr. x/36/2009, prin care s-a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara.

S-au anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 1176 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa şi s-a dispus emiterea unui nou mandat, pentru pedeapsa rămasă de executat,la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.,ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, faţă de inculpaţii A., C., D. şi F. (măsură dispusă ca urmare a înlocuirii arestării preventive,prin Decizia penală nr. 66/MP din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa în Dosar penal nr. x/118/2008), faţă de inculpatul H. (măsură dispusă ca urmare a înlocuirii arestării preventive, prin încheierea de şedinţă din 06 februarie 2009 a Curţii de Apel Constanţa în Dosar penal nr. x/36/2009) şi faţă de inculpata B. (măsură dispusă la data de 04 mai 2010, când a fost pusă în libertate, în urma respingerii recursului declarat de parchet împotriva încheierii de şedinţă din 30 aprilie 2010 a Tribunalului Constanţa prin care s-a înlocuit arestarea preventivă - conform Deciziei penale nr. 32/PM din 04 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa).

S-a respins cererea formulată de procuror, de confiscare a sumelor de bani obţinute din activitatea infracţională, ca nefondată.

S-a luat act că părţile vătămate I. şi J. nu au formulat pretenţii civile în cauză, iar partea civilă Z.Z. a renunţat la pretenţiile civile formulate.

În baza art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen., corob. cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., s-a admis în parte acţiunile civile formulate de părţile civile K., L., M., N., O., P. şi R.

Au fost obligaţi inculpaţii A., B.,F. şi C., în solidar, la despăgubiri civile,respectiv, la plata sumei de 2.500 (două mii cinci sute) euro echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale,către fiecare dintre părţile civile P., N. şi L.

Au fost obligaţi inculpaţii A., B., C. şi H., în solidar, către partea civilă R. la plata sumei de 2.500 (două mii cinci sute) euro echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale.

A fost obligat inculpatul H., în solidar cu inculpaţii A., B. şi F., către fiecare dintre părţile civile K. şi N., la plata sumei de 2.500 (două mii cinci sute) euro echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale şi tot inculpatul H., în solidar şi cu inculpaţii A., B. şi F., către partea civilă L., la plata sumei de 2.500 (două mii cinci sute) euro echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale.

Au fost obligaţi inculpaţii A. şi G., în solidar, către fiecare dintre părţile civile O. şi M. la plata sumei de 2.500 (două mii cinci sute) euro echivalent în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale.

Au fost respinse, ca nefondate, restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariu avocat oficiu către Baroul Constanţa, pentru av. S. (400 lei), av. T. 400 lei), av. U. (400 lei), av. V. (750 lei), av. X. (1.200 lei), s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata sumelor, reprezentând cheltuieli judiciare către stat ocazionate de procesul penal după cum urmează: câte 2.744 lei inculpaţii A.,B.,D.,C. şi F., din care câte 2.000 lei sunt cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală şi câte 744 lei pentru faza de judecată, ce include şi onorariu avocat oficiu (pentru părţile vătămate, respectiv,câte 244 lei şi câte 500 lei cheltuieli judiciare); câte 3.144 lei inculpaţii H.,E. şi G., din care câte 2.000 lei sunt cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală şi câte 1.144 lei pentru faza de judecată inclusiv onorariu avocat oficiu (pentru asistenţa juridică obligatorie acordată acestora şi părţilor vătămate, respectiv, câte 644 lei şi 500 lei cheltuieli judiciare).

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că partea vătămată P. a declarat (vol. 2, fila 244 şi urm. dos u.p.) că, în luna octombrie 2005, în timp ce mergea pe stradă, lângă ea a oprit o maşină, iar şoferul a invitat-o la o plimbare. Iniţial, ea a refuzat, dar la insistenţele acestuia, i-a dat numărul de telefon. După circa două zile, a fost sunată de persoana respectivă, care s-a recomandat ca fiind A. şi a invitat-o la o cafea, unde martora a venit însoţită şi de o prietenă pe nume „Z." Partea vătămată şi „Z." s-au mai întâlnit cu inculpatul A. de câteva ori, iar la un moment dat, acesta i-a spus că o poate ajuta să ajungă în Spania să muncească, dar nu legal, însă o să câştige bani mulţi pentru ea şi familia sa. Aceasta l-a întrebat pe inculpat unde urmează să lucreze în Spania, iar acesta i-a spus părţii civile şi prietenei acesteia, „Z.", că vor lucra într-un club din Spania, unde el mai are şi alte fete şi vor întreţine relaţii sexuale cu clienţii clubului,contra cost. Inculpatul A. le-a promis celor două tinere că va avea grijă de ele în Spania şi că banii câştigaţi îi vor împărţi pe jumătate. Partea vătămată a fost de acord să meargă în Spania să lucreze la clubul acestuia, unde i s-a spus că mai are fete şi că tot acolo se află si soţia acestuia, inculpata B.

Întrucât partea vătămată nu avea paşaport, tot inculpatul A. s-a ocupat de obţinerea paşaportului, el a achitat toate taxele, şi tot el a pregătit plecarea în Spania, pentru aceasta şi prietena ei, „Z." Inculpatul a vorbit cu şoferul unui autocar pe nume F. acesta fiind cel care le-a dus în Spania şi care a avut grijă de ele şi tot A. le-a dat câte 50 euro şi 1.500.000 lei pentru fiecare. înainte de a pleca în Spania, inculpatul A. le-a spus că o să le aştepte soţia sa, B., în autogara şi că tot ea se va ocupa de ele.

în Madrid, cele două tinere au fost aşteptate de B. şi inc. C., care le-a cazat într-un apartament unde se mai aflau trei fete, toate fiind minore. După câteva zile, B. le-a dus în club, spunându-le că acolo vor practica prostituţia. În acel club se mai aflau circa 17-18 fete din România care practicau prostituţia pentru inculpaţii A. şi B. Partea vătămată a declarat că B. i-a luat paşaportul ei şi al prietenei sale, „Z." Programul de lucru la club era de la ora 17,00 până dimineaţa la ora 05,00, trebuia să plătească zilnic 50 euro (taxa de cazare) clubului, iar tariful era de 53 de euro pentru 20 minute, 63 de euro pentru o jumătate de oră şi 123 de euro pentru o oră, iar în cazul în care clientul dorea două fete, se plătea dublu.

Fetele erau obligate să obţină cel puţin 300 de euro pe seară, iar în cazul în care nu obţineau această sumă, din ordinul inculpaţilor A. şi B. erau bătute de fetele de încredere ale acestora şi uneori chiar de cei doi. După o perioadă de timp în care a practicat prostituţia pentru A. şi B., văzând că aceştia nu-i dau niciun ban, partea civilă le-a spus fetelor că va pleca. Aflând despre cele afirmate, cei doi care i-au atras atenţia că trebuie să le plătească o datorie de 3.000 de euro şi contravaloarea cheltuielilor ocazionate de obţinerea paşaportului şi a transportului până în Spania.

Cele două tinere au practicat prostituţia în acel club timp de 6 luni, după care inculpaţii A. şi B. le-au mutat în alte cluburi, fiind ajutaţi la acest transfer de către Y., unchiul inculpatului A., care, de cele mai multe ori, întreţinea raporturi sexuale cu fetele care se prostituau pentru el şi inculpata B. Partea vătămată a fost obligată de către inculpaţii A. şi B. să practice prostituţia,timp de 11 luni şi în fiecare seară câştiga sume cuprinse între 300 - 800 euro obţinând pentru aceştia circa 115.000 de euro.

De fiecare dată când nu obţinea cel puţin 300 de euro pe noapte, era bătută de fetele de încredere ale celor doi şi, pentru a nu-i rămâne semne pe corp, a fost introdusă în cada cu apă rece. Printre fetele de încredere ale lui A. şi B. se aflau și alte fete, acestea având o perioadă mai lungă de timp de când lucrau la club. Inculpaţii B. şi A. le mutau pe tinere dintr-un club în altul, pentru că se certau cu cele de altă naţionalitate, care se aflau în acelaşi club. In luna septembrie 2006, partea vătămată le-a spus celor doi că nu mai rezistă, că vrea să-şi vadă fetiţa şi astfel, la începutul lunii octombrie 2006, aceştia i-au luat bilet de întoarcere în România, iar A. i-a dat suma de 2.000 de euro şi i-a atras atenţia să nu spună la nimeni ce s-a întâmplat în cluburile din Spania, altfel „îi va distruge familia şi îi va tăia capul".

A plecat în România cu o tânără pe nume S., iar în gara din Constanţa au fost aşteptate de inculpata B., care le-a cerut paşapoartele, însă partea vătămată nu i l-a dat, sub pretextul că trebuie să-1 arate mamei ei pentru a o convinge că a fost în Spania atâta timp. Partea vătămată cunoaşte faptul că inculpatul A. spunea că banii obţinuţi de către fete în urma practicării prostituţiei pentru el, îi investeşte în construirea unei vile şi a cumpărării unor maşini de lux, pentru el şi familia lui. Acesta le punea frecvent să trimită diferite sume de bani, începând de la 3.000 de euro, în România, pe numele lor către alte persoane, prieteni ai acestuia, pentru a nu se afla cum ajungeau banii din Spania în România.

In toată perioada cât a stat în Spania, cei doi inculpaţi i-au dat aproximativ 6.000 euro pentru a-i trimite familiei ca să aibă convingerea că lucrează în Spania. A mai declarat partea vătămată, că fratele inculpatului A., inc. H., avea o fată care se prostitua pentru el în aceleaşi cluburi din Spania, iar acesta locuia într-un apartament închiriat de inculpaţii B. şi A. Cei doi nu le permiteau tinerelor traficate să-şi spună numele adevărat celorlalte fete, acestea trebuind să folosească un nume fictiv, nume de scenă, partea civilă fiind cunoscută din cluburi nu li se permitea să plece decât însoţite, iar dacă încercau să fugă erau bătute crunt.

Partea vătămată a asistat la o scenă în care „A.A.", persoană de încredere a celor doi, a bătut-o pe una dintre tinerele care au încercat să fugă şi chiar a tăiat-o cu cuţitul pe mâini. „A.A." a profitat de faptul că B. şi A. erau în România şi a fugit din club cu banii obţinuţi de fete pe o perioadă de o săptămână.

Din planşele foto prezentate în cursul urmăririi penale, partea vătămată i-a recunoscut pe A., B., H. şi F.

În cursul urmăririi penale, P. s-a constituit parte civilă cu suma de 120.000 euro.

În faza de judecată, aceeaşi parte vătămată, iniţial a arătat că nu-şi menţine declaraţiile date în cursul urmăririi penale (vol. 3 fila 119) dar ulterior, fiind audiată (vol. 3 fila 185), a declarat în sensul celor arătate în prima fază procesuală, dar,contrar celor afirmate iniţial,a susţinut că a acceptat propunerea inculpatului A. de a merge în Spania,numai după ce acesta i-a promis că banii obţinuţi vor fi doar ai ei şi că nu cunoaşte dacă vreuna dintre fete practica prostituţia în folosul inculpatului H.

De asemenea,susnumita şi-a nuanţat declaraţiile de la urmărirea penală,în privinţa constituirii de parte civilă,arătând că organele de poliţie i-au sugerat să precizeze suma de 120.000 euro,pe de altă parte însă, şi-a menţinut pretenţiile civile în acest cuantum,echivalent în lei, reprezentând daune materiale şi daune morale.

Partea vătămată K. a declarat (vol. 2, fila 293 şi urm. dos. urm. pen.) că, în luna februarie 2006, în urma unei discuţii pe care a avut-o cu verişoara sa, B.B., a aflat că sora acesteia este în Spania, la muncă şi lucrează la o seră unde câştigă foarte mulţi bani. După o scurtă perioadă de timp, a fost sunată de aceasta, care i-a spus că o poate ajuta să ajungă în Spania şi că o va pune în legătură cu un bărbat din jud. Constanţa pe nume A. La scurt timp, partea vătămată a fost sunată de inculpat, care i-a trimis şi suma de 1.000.000 lei, pentru a plăti transportul şi a putea veni la Constanţa şi când a ajuns, a fost aşteptată de inculpatul A.

şi sora acestuia, inculpata D., care au dus-o la domiciliul mamei lor. Aici, inculpatul i-a spus că o să lucreze în Spania, într-o seră, unde va câştiga bani mulţi. Partea vătămată a fost transportată cu o maşină de către inculpatul A. şi fratele acestuia, inculpatul H., la un autocar, unde au vorbit cu un şofer inc. F. şi căruia i-au dat o sumă de bani, acesta transportând-o ulterior până în Spania, unde a fost aşteptată de inculpata B., însoţită de o fată pe nume „Isabella". In Spania, inculpata B. i-a dat inculpatului F. suma de 150 euro.

La destinaţie, în Spania, B. i-a spus părţii civile că nu o să lucreze într-o seră, ci o să practice prostituţia într-un club, ca şi celelalte fete din România, iar banii obţinuţi ca urmare a acestei activităţi îi vor împărţi pe jumătate, partea ei urmând să o primească atunci când se va întoarce în România. Inculpata B. a dus-o pe partea vătămată la club, unde a cazat-o într-o cameră cu circa 7-8 fete care se prostituau pentru cei doi inculpaţi. La club, o persoană de încredere a lui A. şi a B., pe nume „A.A.", a instruit-o cu privire la ceea ce trebuie să facă, i-a spus că programul de lucru era între orele 17-05 dimineaţa şi că va primi 53 de euro pentru 20 de minute, 63 de euro pentru jumătate de oră şi 123 euro pentru o oră, iar zilnic trebuia să plătească 50 euro clubului.

În prima zi în care a fost pusă să practice prostituţia, inculpata B., a pus o tânără pe nume „C.C., să o însoţească şi să-i arate cum trebuie să îndeplinească cerinţele clienţilor barului în ceea ce priveşte întreţinerea raporturilor sexuale. Astfel, partea vătămată a practicat prostituţia în folosul inculpaţilor o perioadă de nouă luni, banii obţinuţi fiind strânşi în fiecare dimineaţă de către fetele de încredere, ale celor doi, în special „A.A." şi „D." În cazul în care nu strângeau suma de 400 - 500 de euro pe seară, tinerele erau bătute de fetele de încredere ale inculpaţilor A.

şi B., fapt care i s-a întâmplat şi ei. în club mai erau înjur de 20 - 24 fete.

În perioada în care partea vătămată a stat la club, poliţia spaniolă a făcut o razie, ocazie cu care inculpatul A. a fost reţinut, dar fiindu-i frică de răzbunarea acestuia şi a rudelor sale, victima nu a declarat nimic împotriva inculpatului,în faţa autorităţilor judiciare spaniole. După audierea de la tribunal, i-a fost restituit paşaportul, moment în care, partea vătămată, însoţită de verişoara sa, S., precum şi de alte fete din club, şi o minoră, au luat legătura telefonic cu inculpata B., care se afla în România şi care le-a spus să o aştepte să se întoarcă în Spania, pentru a stabili ce vor face în continuare. în acest sens, inculpata a trimis o rudă de-a inculpatului A., cu bani pentru a se caza la un hotel. Potrivit declaraţiei părţii vătămate, această rudă, pe nume Y. a venit din Germania împreună cu soţia sa E.E., după o scurtă perioadă de timp, a sosit în Spania şi inculpata B., împreună cu o altă fată şi le-a spus că nu are bani să le trimită în ţară, urmând să găsească un club unde să practice prostituţia, pentru a strânge bani în scopul reluării afacerii.

Drept urmare, inculpata a dus-o pe partea civilă la club de unde, după ce a strâns 1.000 de euro a reuşit să fugă. în cele nouă luni în care a practicat prostituţia în folosul inculpaţilor B. şi A., partea vătămată a obţinut suma de 135.000 euro, pe care aceştia şi i-au însuşit, părţii civile revenindu-i numai suma de 500 de euro pentru a-i trimite familiei în România. Partea vătămată l-a auzit pe A. spunând că vrea să-şi deschidă un club nou cu fostul patron de la club.

În cursul urmăririi penale, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 145.000 euro,pretenţii civile pe care le-a menţinut în faţa instanţei,cu titlu de daune morale,totodată pretinzând să fie despăgubită pentru suferinţa pricinuită de către „fetele de încredere"ale inculpaţilor A. şi B.

În faţa instanţei, această parte vătămată şi-a menţinut poziţia procesuală de la urmărirea penală (vol. 3 fila 110).

Din declaraţiile date de G.G. în cursul urmăririi penale, în calitate de parte vătămată (vol. l,fila 4 şi urm.), a rezultat că la începutul anului 2005, dorea să plece să lucreze în străinătate, întrucât avea o situaţie materială precară. In cursul lunii februarie 2005, a venit la locuinţa sa numita N., împreună cu alte două femei, pe nume inculpata D. şi martora F.F., care în prezenţa mamei sale, i-au spus că-i pot găsi de lucru în Spania, fără a-i preciza în ce domeniu. După ce mama părţii civile a ieşit din cameră, martora i-a spus că bărbatul ei, pe nume „A." (inculpatul A.) are în Spania un club, unde ar putea să danseze, de asemenea,cele două i-au spus că în Spania o va aştepta susnumitul şi că, până va învăţa limba spaniolă, va sta la acesta acasă.

F.F. i-a dat părţii civile suma de 1.000 lei şi i-a spus să-şi facă bagajul, întrucât va pleca împreună cu ea şi cu D., iar o perioadă urmează să locuiască la domiciliul acesteia din urmă. In casa inculpatei D. se mai aflau mama lui A. şi copii acestuia. Mama lui A. l-a sunat pe acesta în Spania şi i-a spus că inculpata a adus o fată, care este foarte frumoasă şi i-o va trimite în Spania să lucreze pentru el la club. În perioada în care a locuit la domiciliul inculpatei D., aceasta i-a dat telefonul pentru a o suna pe mama sa, căreia i-a spus că este în Spania şi că este foarte bine.

La insistenţele părţii vătămate de a pleca în Spania, inculpata i-a spus că o să plece la soţul ei, care se află în Germania, iar ea va urma să plece în Spania cu un prieten de-al său. Aşa fiind G.G. a mers însoţită de doi bărbaţi la Mangalia, la domiciliul acestora, iar a doua zi au mai venit două tinere cu nume turceşti, care urmau să ajungă tot în Spania, la inculpatul A. După 2 -3 zile, au ajuns în Spania, în localitatea Murcia, unde au fost aşteptaţi la gară de către acesta din urmă, au fost cazaţi în casa inculpatului, unde se afla concubina acestuia B.B., respectiv inculpata B.

Aceasta le-a întrebat dacă ştiu pentru ce au venit, tinerele spunându-i că pentru a dansa într-un club, moment în care inculpata a început să râdă, spunându-le că, în club va trebui să consume băuturi alcoolice şi să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului. De asemenea, le-a condus pe cele trei tinere la clubul „Sala Selecta" din localitatea Murcia şi le-a prezentat altor tinere, spunându-le că sunt fetele ei şi ale lui A.. In club erau 16 fete care au fost predate unor fete de încredere pe nume „C.C." şi S., iar acestea două le-au spus tinerelor că nu pot refuza să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului, întrucât au o datorie la „tata A.", că paşapoartele sunt la B.B., nu au bani, nu cunosc limba spaniolă, nu au telefoane pentru a suna.

Inculpaţii A. şi B. schimbau cartelele telefonice la fiecare două zile. În club, programul era de la orele 17,00, până la orele 3-4 dimineaţa, până la ultimul client, cu program mai lung sâmbăta şi duminica. Inculpata B. nu locuia în club, venea la 2-3 zile sau chiar o săptămână pentru a lua banii, certa fetele şi când nu era mulţumită de suma primită, chiar le bătea. Aceasta avea o fată de încredere inc. C., care ţinea o evidenţa strictă cu privire la numărul de clienţi ai fiecărei fete şi a sumelor încasate de la aceştia şi supraveghea fetele.

Tariful practicat în club era pentru 20 de minute 53 de euro, 30 minute 63 de euro, 40 minute 103 euro, 1 oră 123 euro. Inc. A. şi B. le impuneau fetelor să obţină 300 - 500 de euro pe noapte, dar erau fete care obţineau sume cuprinse între 800 şi 1.000 de euro pe noapte.

A mai precizat G.G. că în timpul cât a practicat prostituţia pentru cei doi inculpaţi, a câştigat aproximativ 20.000 de euro, ea primind numai 2.000 curo pentru a-i trimite familiei sale.

Din planşele foto prezentate, susnumita i-a recunoscut pe A., D., H.H., B., F.F., J.J., K.K., L.L., M.M.

În faţa instanţei, G.G. a precizat că nu are pretenţii civile, mai mult, că nu doreşte să-şi păstreze calitatea de parte vătămată şi a fost de acord să depună ca martor,astfel că instanţa a făcut aplicarea art. 82 C. proc. pen.

În declaraţia dată în calitate de martor (vol. 3, fila 188), aceasta şi-a nuanţat poziţia procesuală adoptată iniţial, afirmând că a fost de acord să se prostitueze întrucât pentru ea era important să câştige bani şi totodată i se promisese că banii obţinuţi îi va împărţi pe jumătate cu inculpatul A., ceea ce însă nu s-ar mai fi întâmplat. De asemenea,aceasta l-a recunoscut pe inculpatul F., prezent la termenul la care a fost audiată,susţinând că este persoana care a însoţit-o atunci când au plecat prima dată în Spania, ea şi încă două fete. Referitor la inculpata D., prezentă la termenul la care susnumita a fost ascultată, a arătat că o recunoaşte, întrucât a văzut-o în casa din localitatea Lumina, dar că aceasta nu are legătură cu plecarea în Spania şi cu ceea ce s-a întâmplat acolo, aceleaşi precizări făcându-le, amintind de inculpaţii H. şi E.

Din declaraţia părţii vătămate N. (vol. 1, fila 117 şi urm.), a reieşit că în toamna anului 2005, inculpatul A. i-a spus că o poate ajuta să ajungă în Spania, în vederea practicării prostituţiei, pentru a câştiga bani mulţi pentru familia ei. Tot acesta i-a spus că el are mai multe fete în Spania, care câştigă foarte mulţi bani pe care-i trimit acasă în România la membrii familiei şi că nu va cheltui bani decât pentru hrană şi cazare. Despre obţinerea paşaportului, inculpatul i-a spus că se va ocupa fratele lui, H., pentru că el pleacă în Spania. Aşa fiind, inculpatul H., împreună cu sora sa, inculpata D., s-au ocupat de obţinerea paşaportului iar cheltuielile necesare au fost suportate de inculpatul A. În ziua în care a fost obţinut paşaportul, partea vătămată a plecat împreună cu H. şi D., la autogara Tomis III din municipiul Constanţa, unde cel dintâi a vorbit cu inculpatul F., şoferul autocarului în care a fost urcată, i-a spus că în Spania o va aştepta fratele său, A. şi soţia acestuia, B., iar pe drum dacă are nevoie de ceva, o va ajuta şoferul căruia i se spunea F. Când a ajuns în Madrid, partea vătămată a fost aşteptată de inculpatul A. şi concubina acestuia, inculpata B., care au dus-o într-un apartament în care se mai afla o fată pe nume „C.C.", care la acea vreme era însărcinată şi care, uneori era sfătuită de A. să facă avort, pentru a se întoarce cât mai repere la lucru. La scurt timp, inculpata B. a dus-o la club, unde a fost cazată într-o cameră de la etajul 1 în care se mai aflau alte fete şi i s-a spus că programul clubului se desfăşară între orele 17,00 - 05,00 dimineaţa, iar preţurile practicate pentru raporturile sexuale sunt 63 euro pentru o jumătate de oră iar 123 euro pentru o oră. De asemenea, inculpata i-a pus în vedere că trebuie să plătească o taxă de 50 euro, respectiv contravaloarea cazării datorată clubului. încă din prima zi, cei doi inculpaţi i-au spus părţii vătămate că are o datorie de 1.000 euro la ei, care reprezintă cheltuielile efectuate pentru obţinerea paşaportului şi transportul până în Spania.

Partea vătămată a afirmat că a întreţinut relaţii sexuale cu clienţii clubului, timp de 11 luni, banii obţinuţi în acest fel fiindu-i luaţi de inculpaţii A. şi B., direct sau prin intermediul unor fete de încredere care strângeau banii în fiecare dimineaţă, îi notau într-un caiet şi apoi îi dădeau celor doi. In această perioadă, a obţinut suma de peste 300.000 de euro, întrucât în fiecare seară încasa de la clienţii cu care întreţinea raporturi sexuale,sume cuprinse între 1.000 - 1.500 de euro. Din toată această sumă, ea a primit cel mult 4.000 de euro, pe care i-a trimis familiei, în sume mici,de mai multe ori.

În cazul în care nu reuşeau să obţină cel puţin 700 euro pe seară, fetele erau bătute. După o perioadă mai lungă de timp de practicare a prostituţiei, pentru a le arăta că sunt apreciate, cei doi le spuneau tinerelor exploatate că au devenit fete de încredere.

După aproximativ trei luni, partea vătămată i-a cerut inculpatului A. să-i dea drumul să plece acasă, întrucât nu se simţea bine, însă acesta nu a fost de acord şi de fiecare dată când îi cerea să o lase să plece, el îi spunea să mai stea o perioadă scurtă de timp. Datorită acestui refuz, s-a hotărât să fugă din club, însă nu a reuşit, întrucât a aflat „A.A.", o fată de încredere, care l-a sunat pe inculpatul A. şi din dispoziţia acestuia, partea vătămată a fost bătută şi tăiată cu cuţitul pe mâini.

În toamna anului 2006, poliţia spaniolă a efectuat o acţiune în locuinţa închiriată de inculpatul A., ocazie cu care acesta a fost arestat, iar fetele au fost audiate, însă nu au declarat nimic împotriva acestuia, întrucât se temeau de răzbunarea prietenilor şi rudelor lui.

În perioada de 11 luni cât a practicat prostituţia în folosul celor doi inculpaţi, partea vătămată a avut de mai multe ori crize, întrucât era bolnavă şi avea nevoie de medicamente, dar cei doi au lovit-o şi au refuzat să-i cumpere medicamentele necesare. Fetele de încredere ale acestora,asistau de multe ori la crizele pe care le făcea din cauza bolii de care suferea, dar A. le spunea că aceasta se preface.

A mai declarat că,în club se aflau în permanenţă 20 de fete care practicau prostituţia în folosul inculpaţilor A. şi B. şi că, în acel club, avea şi inculpatul H., fratele lui A., o fată pe nume „Z.", ce practica prostituţia, banii obţinuţi fiind încasaţi de acesta.

Paşapoartele fetelor se aflau tot timpul la inculpatul A. şi uneori la fetele sale de încredere, printre care şi inculpata C., pentru a putea fi prezentate în eventualitatea unui control al organelor poliţiei spaniole. Din spusele inculpatului A., ea a înţeles că banii obţinuţi de fete prin practicarea prostituţiei, el i-a investit în construirea unui club în Spania, a unei vile în municipiul Constanţa şi în maşini de lux pentru el, copiii săi şi inculpata B.

După arestarea inculpatului A., fetele au luat legătura telefonic cu inculpata B., care era în România şi care le-a spus să o aştepte, că se va întoarce în Spania,victima i-a cerut acesteia bani pentru a se întoarce în ţară, ameninţând-o că o va reclama la poliţie şi astfel a primit suma 400 de euro pentru ea şi o altă fată, împreună cu care au revenit în România.

În urma unor discuţii avute cu cei din familie şi aflând că au mare nevoie de bani, văzând că inculpaţii nu-i dau bani pentru a-i trimite în ţară, N. i-a dat inculpatului A., lănţişorul din aur şi cruciuliţa pe care le purta, pentru a le trimite în ţară mamei sale, însă acesta nu le-a trimis, ci le-a oprit pentru el. De câte ori îl întreba pe acesta de banii obţinuţi de ea din practicarea prostituţiei, îi spunea că îi depune într-un cont bancar, însă, în realitate nu se întâmpla aşa.

Din planşele fotografice prezentate, partea vătămată i-a recunoscut pe A., B., D., H., F.

N. s-a constituit parte civilă cu suma de 310.000 euro, iar în faţa instanţei,avocatul din oficiu a menţinut pretenţiile civile.

În cursul judecăţii, aceasta nu a putut fi audiată, cu toate demersurile procedurale, inclusiv prin citarea cu mandat de aducere cu însoţitor, pentru mai multe termene de judecată, atât din dovezile de citare, cât şi din procesele-verbale întocmite,rezultând că nu mai locuieşte la adresa din comuna Pecineaga, judeţul Constanţa, iar din adresa Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor (vol. 4 filele 16,18), reiese ca figurând cu acelaşi domiciliu.

Partea vătămată L. audiată în primă fază procesuală a declarat (vol. 5 fila 73 şi urm.) că, la sfârşitul anului 2004, au venit la domiciliul ei numita N.N., inculpatul H., și N.N. a invitat-o în maşină şi a mai invitat o vecină a acesteia pe nume J.J. şi le-a spus că le poate angaja în Spania, la o fabrică de conserve unde lucrează vărul său, pentru un salariu bun. Toate au fost de acord, şi-au făcut un bagaj sumar şi au plecat împreună cu aceştia la locuinţa numitei lulia, unde a venit şi prietenul ei, pe nume O.O., care le-a confirmat că în Spania o să fie bine. In ziua următoare, a venit inculpatul A., care le-a spus că O.O. vrea să le vândă la nişte ţigani cunoscuţi, pentru a se prostitua şi a mai spus că şi el are fete în Spania, care practică prostituţia în folosul său şi câştigă foarte bine, totodată propunându-le să meargă împreună în Spania, unde va avea grijă de ele, iar banii îi vor împărţi pe jumătate. Inculpatul s-a ocupat de obţinerea paşapoartelor şi tot el a dus-o pentru trei zile la domiciliul lui, întrucât avea spaţiu liber la locuinţa sa, iar J.J., întrucât era minoră, a fost luată de inculpat la domiciliul său. Partea vătămată nu cunoaşte în ce mod au fost obţinute paşapoartele, ele au făcut doar nişte fotografii. Timp de o lună, A. le-a obligat să practice prostituţia într-un apartament din Constanţa, spunându-le că aceasta este iniţierea pentru ceea ce urmau să facă în Spania. Aici, clienţii veneau în urma anunţului dat de inculpat în ziarul local, şi, periodic, el venea pentru a lua banii obţinuţi. La acel apartament, clienţii erau aduşi de o fată de încredere a inculpatului, care avea în jur de 40 de ani. De asemenea,mai cunoaşte faptul că inculpatul avea două fete, pe care le obliga să practice prostituţia la stradă, iar una dintre ele, practica prostituţia pentru inculpatul E., nepotul lui A. şi o alta, practica prostituţia pentru fratele acestuia, inc. H. Fetele erau aduse la stradă, zilnic, de inculpata D., sora inculpatului A.

A mai declarat partea vătămată că, în luna decembrie 2004, a cunoscut-o pe inculpata B. zisă B.B., concubina inculpatului A. şi, împreună cu aceasta şi o altă fată, au plecat în Spania. Pe durata deplasării, paşapoartele au stat la B., care le înapoia numai în momentul trecerii frontierei, în Spania, au fost cazate la club, iar inculpata le-a instruit asupra a ceea ce trebuie să facă, cum să abordeze clienţii şi câţi bani să le ceară. Aceasta le-a cerut să respecte regulile clubului şi cele impuse de ea şi anume programul stabilit între orele 17,00 - 05,00, preţurile raporturilor sexuale cuprinse între 53 euro pentru 20 minute, 63 euro pentru o jumătate de oră şi 123 de euro pentru o oră şi că trebuie să plătească zilnic 50 euro, pentru cazare. În prima zi, banii încasaţi de fete de la clienţii clubului au fost luaţi de inculpată, moment în care partea vătămată i-a spus că nu aşa a fost înţelegerea cu inculpatul A., ci aceea de a-i împărţi pe jumătate, însă aceasta i-a dat o palmă peste faţă şi i-a cerut să nu mai comenteze. După două săptămâni, inculpata a început să o lovească pe partea vătămată, întrucât nici ea şi nici inculpatul A. nu erau mulţumiţi cu banii pe care îi obţinea de la clienţi. După circa trei săptămâni, A. a venit în Spania, la acelaşi club, cu încă trei fete, iar după două luni au fost mutate toate în club, în care inculpata B. lucra ca barman, unde au practicat prostituţia în folosul celor doi,încă două luni. La un moment dat, partea vătămată a fost bătută de inculpatul A.,cu un cablu electric, întrucât a aflat că a povestit unui client că stă acolo împotriva voinţei ei şi astfel, timp de o lună nu a mai fost lăsată să practice prostituţia. Când i-au dispărut urmele lăsate de loviturile cu cablul electric, inculpatul a adus-o în România. Despre inculpat a mai arătat că întreţinea raporturi sexuale cu fiecare dintre fetele aduse în Spania pentru a practica prostituţia.

În cele patru luni cât a practicat prostituţia pentru cei doi inculpaţi, partea vătămată afirmă că a obţinut suma de 50 000 de euro, iar ea a primit doar suma de 1200 de euro.

După o perioadă de timp, a fost căutată din nou de inculpatul A. şi la insistenţele acestuia, dar şi datorită faptului că era îndrăgostită de el, a acceptat să meargă din nou în Spania,acesta promiţându-i că nu se va mai atinge nimeni de ea, nici chiar inculpata B. Odată cu ea, au mai mers încă patru fete aduse la autocar de inculpat, iar pe timpul transportului, le-a spus acestora să nu dea telefoane, să nu spună unde merg şi să nu discute cu alţi călători, în caz contrar, urmând să fie bătute. Inculpatul A. a vorbit cu şoferul autocarului, pe nume F., acesta cunoscând pentru ce mergeau cele patru fete în Spania şi având sarcina de a le supraveghea pe tot timpul transportului. Tot acesta le-a dat celor patru fete sumele de bani necesare prezentării la trecerea frontierei.

La sosirea în Spania, tinerele au fost aşteptate de inculpata B. şi inc. C., care i-au dat inculpatului F. mai multe bijuterii din aur şi un geamantan, pentru a-i aduce lui A. în ţară. De la autocar, B. şi C., le-a dus pe fete la o casă închiriată de A. şi B., iar în ziua următoare le-a dus la club, unde au fost obligate să practice prostituţia. Fiecare fată trebuia să obţină minimum 200 de euro şi cu toate că A. îi promisese că nu o va mai lovi, nefiind mulţumit de banii obţinuţi, nu şi-a ţinut promisiunea şi a bătut-o pe ea şi pe celelalte fete.

În perioada în care cei doi inculpaţi erau în ţară, de fete se ocupa persoana lor de încredere pe nume „A.A.", care le bătea în momentul în care nu obţineau bani mulţi şi a văzut când „A.A." a lovit-o pe N. şi chiar a tăiat-o cu cuţitul pe mâini, pentru că a încercat să fugă de la club.

Partea vătămată a practicat prostituţia în club în folosul inculpaţilor, aproximativ şase luni, perioadă în care inculpatul H., fratele lui A., a adus o fată, care practica prostituţia pentru el.

În luna octombrie 2006, poliţia spaniolă a efectuat o descindere la locuinţa inculpatului A., în care se aflau mai multe fete, acesta fiind arestat pentru trafic de persoane şi proxenetism. Toate fetele găsite în locuinţa lui A. au fost audiate la tribunal cu privire la acesta, însă nu au declarat nimic împotriva acestuia şi a fetelor de încredere deoarece le era teamă de răzbunarea lor.

În perioada cât a practicat prostituţia pentru inculpaţii A. şi B., a obţinut ca urmare a raporturilor sexuale întreţinute cu clienţii acestor cluburi,peste 100.000 de euro, iar ea a primit doar 2.500 euro. Una din fetele de încredere a inculpaţilor, pe nume „A.A.", a fugit cu circa 60.000 euro, bani strânşi în perioada cât aceştia erau în România. În cluburile din Spania, inculpaţii aveau în permanenţă în jur de 20 - 24 de fete şi pe seară strângeau în jur de 8 .000 - 10. 000 de euro. Din afirmaţiile lui A., victima a înţeles că banii câştigaţi de fete prin practicarea prostituţiei i-a investit în construcţia unei vile şi maşini de lux pentru el şi B. şi în construcţia unui club în Spania.

Din planşele fotografice prezentate în cursul urmăririi penale, partea vătămată i-a recunoscut pe A., B., D., F., P., R., F.F., J.J., R., K., N., M., B.B., O., S.S., S.S., U.U., J., V.V. Mai declară că în perioada în care sa afla la club, l-a cunoscut pe H.H. care a adus în acest club două fete, care veneau din Germania.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 170.000 euro, pretenţii civile menţinute în instanţă de către avocatul desemnat din oficiu.

În faza de judecată, aceasta nu a putut fi audiată,deşi a fost citată pe tot parcursul cercetării judecătoreşti,inclusiv cu mandat de aducere cu însoţitor, atât la adresa indicată în dosarul de urmărire penală, cât şi la adresa din satul Strejeşti, com. Strejeşti, jud. Olt, existând date că s-a stabilit în localitatea amintită după căsătorie, rezultatul fiind, însă de fiecare dată că este plecată din ţară din,în Italia la muncă, ultimele informaţii fiind furnizate în acest sens lucrătorilor Inspectoratului Judeţean de Jandarmi, de chiar soţul părţii vătămate X.X. Acesta nu a putut oferi alte date privind adresa la care ar putea fi găsită sau când se va întoarce în ţară.

Pe de altă parte, la dosarul cauzei a fost înaintată pentru termenul din 06 septembrie 2011, o cerere, cu scris olograf, în care este indicat doar domiciliul din care a rezultat că partea vătămată îşi retrage „mărturia depusă împotriva "inculpaţilor din dosar. Deşi partea vătămată a fost în continuare citată,nu s-a mai prezentat, motiv pentru care instanţa nu a putut verifica dacă această solicitare emană de la partea vătămată.

Partea vătămată Z.Z. audiată în cursul urmăririi penale (vol. l fila 218 şi urm.) a declarat că în cursul lunii septembrie 2005, în timp ce se afla cu mai mulţi prieteni pe stradă şi discutau cu privire la găsirea unui loc de muncă în străinătate, a venit inculpatul A., care era prin apropiere şi auzise ce discutaseră ei şi i-a propus să meargă în Spania, să lucreze într-un club unde mai are şi alte fete care practică prostituţia iar banii astfel obţinuţi îi împărţi ei doi pe jumătate. Partea vătămată i-a precizat că este minoră, că are vârsta de 16 ani, însă inculpatul i-a spus că va rezolva el problema. După ce s-a gândit puţin şi fiind încântată de faptul că va obţine bani mulţi, s-a întâlnit cu acesta şi i-a spus că este de acord cu propunerea sa. Inculpatul a dus-o la domiciliul său unde se mai aflau mama şi sora sa, copiii săi şi patru fete. Z.Z. a stat împreună cu celelalte fete şi familia inculpatului,circa o săptămână, timp în care acesta a obţinut o procură notarială din care rezulta că părinţii ei sunt de acord ca aceasta să se deplaseze în Spania. După obţinerea documentelor, inculpatul le-a transportat pe ea şi celelalte patru fete la autogara Tomis din Constanţa, le-a urcat într-un autocar, le-a spus că în Spania le va aştepta soţia sa, B. zisă B.B. şi C., respectiv inculpata B. şi le-a dat suma de 250 euro, pentru a cumpăra mâncare pe drum, totodată, le-a spus că la trecerea frontierei şoferul le va remite suma de bani necesară pentru a o arăta vameşilor.

În Spania, la Madrid, au fost aşteptate la autogara de B. şi B. şi au fost duse la un apartament închiriat de A. şi B. întrucât partea civilă era minoră, inculpata B. i-a spus că nu o poate duce în club deoarece poliţia face controale şi ar putea avea probleme,astfel că trebuie să aştepte ca A. să vină în Spania şi să-i scoată un alt paşaport din care să rezulte că este majoră.

În club, inculpata B. avea şi ea două fete ce practicau prostituţia în folosul ei.

După aproximativ trei luni, a venit inculpatul A. în Spania şi i-a cerut să facă fotografii în vederea obţinerii unui alt paşaport iar după o săptămână acesta i-a adus un paşaport nou, cu fotografia ei, apoi, inculpaţii A. şi B. au dus-o în club şi au cazat-o într-o cameră la etajul 1, împreună cu alte fete. In timpul în care a stat în apartamentul celor doi, a aflat ceea ce trebuia să facă la club, că programul în timpul căruia trebuia să întreţină relaţii sexuale cu clienţii era între orele 17,00 - 05,00 dimineaţa şi preţurile practicate pentru acest lucru erau de 50 euro pentru 20 minute, 60 euro pentru o jumătate de oră, 100 euro pentru 40 de minute şi 120 euro pentru o oră, iar în situaţia în care la un raport sexual participau mai multe fete, se plătea pentru fiecare în parte. De asemenea, a aflat că trebuia ca în fiecare zi să plătească suma 50 euro, reprezentând taxa de cazare.

Partea vătămată a practicat prostituţia în acel club o perioadă de aproximativ şase luni, apoi, datorită unui conflict ce a avut loc între fetele din România şi cele din Brazilia şi Venezuela, au fost mutate din dispoziţia inculpatului A.,de către Javier, patronul clubului, în alt club, unde a practicat prostituţia timp de trei zile şi apoi a fost mutată în club, unde a practicat prostituţia circa două luni, apoi împreună cu celelalte fete au fost mutate în club.

În luna octombrie 2006, în acest din urmă club a avut loc o razie a poliţiei spaniole şi împreună cu alte fete găsite în acel club, au fost duse la poliţie pentru verificări şi audieri. În aceeaşi zi, poliţia a făcut o descindere şi în apartamentul inculpatului A., ocazie cu care acesta a fost reţinut împreună cu mai multe fete, respectiv F.F., R., C.C., U.U. zisă „D." După câteva zile, partea vătămată a fost citată la procesul lui A., însă nu a declarat nimic împotriva acestuia şi a sunat-o la telefon pe inculpata B., care se afla în România şi i-a spus ce s-a întâmplat, însă aceasta deja ştia şi le-a spus să stea liniştite că va angaja un avocat.

Ulterior, Z.Z. a plecat împreună cu J. zisă „S.", la o cunoştinţă din Murcia, unde au stat circa cinci luni, după care s-a întors în România dar nu a mai luat legătura cu inculpaţii A. şi B., care rămăseseră în Spania.

Partea vătămată a mai declarat că, după o perioadă de timp în care a practicat prostituţia în club, l-a întrebat pe A. unde îi sunt banii, adică jumătate din sumele obţinute de ea, iar acesta i-a spus că sunt la el îi va da când va pleca în România, şi să nu-şi facă griji în această privinţă. Paşapoartele tuturor fetelor erau ţinute de fetele de încredere ale celor doi, pentru a fi prezentate în situaţia în care la club erau efectuate controale de către organele de poliţie spaniole . A mai arătat că, în fiecare seară în care întreţinea relaţii sexuale cu clienţii cluburilor în care a lucrat pentru A. şi B., obţinea între 300 - 1.700 euro, sume care erau predate în fiecare dimineaţă, fetelor de încredere stabilite de cei doi inculpaţi. Fetele de încredere erau dintre cele mai vechi, care practicau şi ele prostituţia pentru cei doi, însă şi acestea erau bătute de inculpat, dacă nu aveau grijă de celelalte fete.

Aceştia le-au obligat pe fete să obţină în fiecare seară, cel puţin 300 de euro, iar dacă nu obţineau această sumă, erau bătute foarte rău. Ea nu a fost bătută. întrucât era minoră, însă a văzut când alte fete au fost lovite de fetele de încredere ale celor doi inculpaţi şi chiar de A. Ca urmare a relaţiilor sexuale întreţinute cu clienţii diverselor cluburi, apreciază că a obţinut cel puţin 100.000 euro, bani care au ajuns la inculpatul A. În toată această perioadă, a primit de la inculpat, din toată suma de bani pe care a strâns-o din practicarea prostituţiei, numai 6.000 - 7.000 de euro, pe care i-a trimis familiei, în sume mici, de mai multe ori.

Multe dintre fetele care practicau prostituţia pentru cei doi inculpaţi, au vrut să plece din cluburi pentru că A. le minţise cu privire la banii pe care trebuia să-i obţină, însă unora le era teamă, altele erau îndrăgostite de el şi le promitea la toate că le va da banii.

Una dintre fete, pe nume N., care era şi bolnavă, aspect cunoscut de inculpaţii A. şi B. precum şi de fetele de încredere ale acestora, a fost bătută foarte rău şi chiar a fost tăiată pe mâini.

Inculpatul A., avea în cluburile din Spania între 15-21 de fete care practicau prostituţia pentru el.

A mai declarat partea vătămată, că inculpatul A. a întreţinut de mai multe ori cu ea raporturi sexuale în apartamentul acestuia, iar acelor fete care câştigau bani mai mulţi le dădea câte un cadou constând în parfumuri, bijuterii, pentru a crea o concurenţă între ele. Cunoaşte faptul că în cluburile din Spania au fost aduse de către inculpat să practice prostituţia, mai multe minore.

A afirmat Z.Z., că A. are prieteni foarte buni şi este asociat la un club pe care l-au deschis împreună, din localitatea Alcantaria din regiunea Murcia şi mai cunoaşte faptul că inculpatul a investit banii obţinuţi de către fetele care practicau prostituţia pentru el, într-o vilă pe care o are în construcţie în Constanţa, dar şi în mai multe maşini de lux şi bijuterii.

În perioada în care a stat în Spania, fratele inculpatului A., pe nume H., a trimis şi el o fată pe nume „Z.", ce se prostitua în bar, pentru el.

Din planşele fotografice prezentate, partea vătămată i-a recunoscut pe inculpaţii A., H., B., D., F., C.

Z.Z. s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 euro şi a solicitat cu titlu de daune morale, 5.000 euro.

În faza de judecată,după numeroasele demersuri procedurale din care rezulta că este plecată din ţară de o lungă perioadă de timp, aceasta s-a prezentai pentru prima dată la termenul din 10 mai 2011, când nu a putut fi audiată din lipsa de apărare a unora dintre părţi iar instanţa i-a pus în vedere să asigure prezenţa la următorul termen, în vederea audierii,dar aceasta nu a mai venit, mai mult, a înaintat la dosar o declaraţie notarială,prin care nu-şi mai menţine declaraţiile de la urmărirea penală, întrucât nu a fost asistată de părinţi şi nici de un avocat şi a fost ameninţată de către organele de cercetare penală să declare şi să-şi cuantifice pretenţiile civile, în caz contrar va fi învinuită de fals şi uz de fals. Totodată, a menţionat că în Spania a practicat prostituţia fără a fi în legătură cu alte persoane care să o fi determinat în vreun fel să facă aşa ceva (vol. 5 fila 202).

Partea vătămată R. (vol. 2 fila 54 şi urm.) a declarat în cursul urmăririi penale că, în vara anului 2005, lucra în Bucureşti şi a cunoscut un bărbat pe nume Y.Y., care i-a propus s-o ducă în Spania, ca damă de companie. Tot acesta i-a spus că, dacă doreşte să obţină bani mai mulţi, poate să iasă şi cu clienţii, în vederea întreţinerii de raporturi sexuale. I-a mai spus că are o cunoştinţă care se ocupă cu aşa ceva şi să nu-şi facă nici un fel de griji, că totul va fi bine şi că va câştiga bani mulţi. Partea vătămată a fost de acord şi, pentru că nu avea paşaport, tot Y.Y. a fost cel care a ajutat-o pentru a-l obţine în regim de urgenţă de la Serviciul de Paşapoarte Târgovişte, cheltuielile fiind achitate de el. în aceeaşi zi, au mers împreună la Slobozia, judeţul Ialomiţa, unde s-au întâlnit cu cel cu care urma să o ducă în Spania. La Slobozia, au fost aşteptaţi de patru bărbaţi, unul fiindu-i prezentat ca fiind cel care o va ajuta să plece în Spania, respectiv A. şi doi fraţi ai acestuia,H. şi A.A.A. şi încă un bărbat pe nume H.H.

Inculpatul A. i-a spus că va pleca cu el în Spania, să nu-şi facă griji în acest sens şi că o să câştige foarte mulţi bani pe care va trebui să-i împartă în mod egal. De la Slobozia, partea vătămată a fost transportată cu maşina prietenului numitului Y.Y., în com. Lumina, jud. Constanţa, la locuinţa inculpatului A.,unde acesta a avut o discuţie cu susnumitul, după care a plecat împreună cu prietenul său cu maşina. în acea locuinţă se mai aflau sora lui A., (inc. D.), mama şi nepotul acestuia E., H. şi A.A.A., fraţi ai inculpatului A. precum şi copiii săi. Tot acolo, potrivit celor declarate de partea vătămată, mai erau trei fete pe nume S., şi încă o fată al cărui nume nu-l cunoaşte, care urmau să plece în Spania. înainte să plece numitul Y.Y. din locuinţa inculpatului A., partea vătămată i-a spus că îi este teamă şi că nu doreşte să mai rămână în acea casă, cu inculpatul şi rudele lui, însă numitul Y.Y. a asigurat-o că totul va fi bine. Inculpatul A. a cazat-o în camera în care dormea el, până în ziua plecării în Spania. Partea vătămată şi-a dat seama că va fi dusă în Spania să se prostitueze pentru inculpat şi familia acestuia şi i-a spus inculpatei D., că nu mai doreşte să meargă în Spania, întrucât îi este frică. Aceasta i-a spus că nu este cazul să - şi facă probleme pentru că fratele ei are în Spania mai multe fete şi va avea grijă de ea, precizându-i că în Spania va avea condiţii bune de trai şi va câştiga bani mulţi. De asemenea, i-a spus inculpatului A., că în Spania nu vrea să stea mai mult de şase luni, acesta asigurându-o că va sta cât doreşte ea, apoi i-a luat paşaportul, buletinul şi telefonul mobil, spunându-i că le ţine la el, pentru a fi în siguranţă. Victima a stat în locuinţa inculpatului patru zile, perioadă în care acesta şi rudele sale nu o lăsau să iasă din casă, pe motiv să nu o vadă lumea, ceea ce a făcut-o să-i fie teamă şi mai mult, însă nu putea să facă nimic. Intr-una din nopţi, S., împreună cu fata al cărei nume nu-l cunoaşte, au reuşit să fugă, sărind pe un geam, însă S. a fost găsită în aceeaşi noapte şi adusă înapoi.

În ziua plecării, inculpatul A. i-a spus că o să plece în Spania cu autocarul, din Constanţa, împreună cu S., şi o altă fată, au fost transportate cu două maşini, una condusă de A. şi cealaltă de un alt bărbat, până la Autogara Tomis din Constanţa, însoţite de inculpaţii H. şi E., fratele,respectiv nepotul acestuia. La autogara, inculpatul A. le-a urcat în autocar, după ce în prealabil vorbise cu şoferii şi le-a spus să stea pe locurile din faţă de lângă şofer. Tot atunci, tinerele au aflat că vor pleca în Spania însoţite de H. şi că vor fi aşteptate la destinaţie, de soţia lui A., B. zisă B.B. Tinerele au plecat cu autocarul şi au ajuns în apropiere Frontierei Române, unde inculpatul H. le-a dat jos din autocar şi le-a urcat doar pe ele într-un taxi, spunându-le că se vor întâlni după ce vor trece frontiera Ungariei, paşapoartele lor fiind date şoferului de taxi. După ce au trecut frontiera română şi cea ungară, la un popas turistic, inculpatul H. le-a urcat din nou în autocar şi au continuat drumul până la Frontiera Spaniei. Poliţiştii de frontieră spanioli nu le-au permis trecerea, pe motiv că nu justifică intrarea în Spania şi atunci, inculpatul H. le-a urcat într-o dubită, cu care le-a trecut frontiera ilegal, printr-o altă zonă. După trecerea ilegală a frontierei, la o benzinărie, au fost urcate din nou în acelaşi autocar cu care plecaseră din România şi şi-au continuat drumul până în Valencia, unde au fost aşteptate de soţia inculpatului A., pe nume B., care era însoţită de inculpata C. şi încă o fată pe nume A.A. De aici, au fost transportate cu două taxiuri în localitatea Murcia, unde au fost cazate într-o casă închiriată de inculpaţii B. şi A. Partea vătămată, împreună cu două fete, au fost duse la un salon de înfrumuseţare, pentru a fi pregătite în vederea practicării prostituţiei.

A doua zi, inculpatele B. şi C., le-au dus pe cele trei fete la Club, iar înainte de a le duce la club, B. le-a spus că au de achitat o datorie de 1.300 euro, urmare a cheltuielilor ocazionate de aducerea lor în Spania. S. a rămas în casa inculpaţilor B. şi A., pe motiv că este bolnavă, însă ulterior a aflat că aceasta era minoră, ocazie cu care au hotărât să-i facă acte de identitate false. La club, B. şi C. le-au cazat la etajul 1 al clubului, în cameră cu alte fete şi le-au spus că în acea cameră vor practica prostituţia cu clienţii clubului. In club, inculpatele le-au făcut cunoştinţă şi cu celelalte fete din România, care practicau prostituţia tot pentru B. şi A. şi care, la acel moment, erau în număr de 14, fiind prezentate cu numele de scenă, părţii vătămate. La club, B. şi C. le-au instruit cu privire la program, spunându-e că acesta este de la ora 17,00 la ora 05,00, cu privire la preţurile practicate, acestea fiind de 65 de euro pentru o jumătate de oră şi 125 euro pentru o oră, iar dacă erau solicitate două fete preţul era dublu. Li s-a mai spus ca, din prima încasare să achite clubului. în valoare de 50 euro, pentru fiecare şi 3 euro lenjeria de pat pentru fiecare client şi, din acea zi, au fost puse să practice prostituţia.

Activitatea de prostituţie din acel club, ca şi din celelalte, se făcea numai cu acordul patronilor cu care inculpaţii A. şi B. aveau o înţelegere.

Partea vătămată a practicat prostituţia în clubul „Sala Selecta" aproximativ un an de zile, după care fetele au fost mutate şi în alte cluburi.

În perioada în care se afla în club, partea vătămată le-a solicitat inculpaţilor să o lase să vină în ţară, însă aceştia i-au spus că nu pot, întrucât aceasta fusese cumpărată de cel din urmă şi datorită acestui fapt va trebui să facă ce-i vor spune ei, altfel „o vor omorî în bătaie".A vrut să fugă, însă i-a fost frică, deoarece una din fetele care a făcut acest lucru a fost prinsă apoi a fost bătută de una din fetele de încredere ale acestora, fiind chiar a fost tăiată cu cuţitul pe mâini. Pe unele fete, cei doi inculpaţi le băteau cu prosopul ud pentru a nu le lăsa urme. La diferite perioade de timp, inculpatul A. le aducea pe rând în locuinţa sa, unde le obliga să întreţină raporturi sexuale cu el şi le interoga cu privire la atitudinea celorlalte fete. Cei doi dădeau uneori cadouri, respectiv un lănţişor sau un inel, fetelor care obţineau cei mai mulţi bani pe seară, dând naştere astfel unei concurenţe între ele. Sumele de bani câştigate în urma raporturilor sexuale întreţinute erau strânse dimineaţa de inculpaţii B. sau C. De la toate tinerele traficate, se obţinea zilnic sume cuprinse între 4.500 euro şi 10. 000 euro, ele fiind în permanenţă 24 de fete.

În momentul în care partea vătămată i-a întrebat pe inculpaţi despre banii care i se cuvin, aceştia i-au spus că partea ei de bani o depun într-un cont deschis pe numele ei.

Într-una din zile, poliţia spaniolă a făcut o razie, iar fetele, împreună cu inculpatul A.,au fost aduse la sediul poliţiei pentru cercetări. Partea vătămată, împreună cu C.C. şi D. au fost arestate împreună cu inculpatul, fiind considerate complice ale acestuia. înainte cu o săptămână de acea razie, partea vătămată a fost numită fată de încredere de către inculpatul A. şi astfel s-a considerat că l-ar fi ajutat pe acesta în activitatea sa. Aceasta, împreună cu C.C. au stat arestate 7 luni, iar celelalte două fete şi inculpatul au fost eliberate, iar pentru acesta din urmă, inculpata B. a plătit o cauţiune de 100.000 euro, pentru celelalte două fete câte 15.000 euro.

După ce au fost eliberaţi, A. şi B. au dus-o pe partea vătămată şi pe încă două fete, în localitatea Elce, unde le-au ţinut o perioadă de două săptămâni, până le-au făcut cărţi de identitate false, întrucât cele reale se aflau la poliţia spaniolă. Pe aceste documente erau fotografiile lor, pe care le făcuse un prieten al inculpatului. După aceasta, inculpaţii le-au dus la club din Alicante, unde au fost obligate să practice prostituţia pentru aceştia, însă după circa două săptămâni, partea vătămată, împreună cu C.C., au reuşit să fugă.

A precizat partea vătămată,că de atunci şi până în prezent o singură dată a fost ameninţată telefonic de inculpatul A., că o va omorî dacă nu se întoarce să practice prostituţia pentru el, fapt pentru care aceasta şi-a schimbat numărul de telefon.

În toată perioada în care a practicat prostituţia, partea vătămată a obţinut pentru cei doi inculpaţi, suma de 250.000 euro, iar ea a primit în jur de 8.000 - 10.000 euro. De asemenea, partea vătămată a afirmat că cei doi inculpaţi şi-au construit o vilă în Constanţa şi şi-au cumpărat mai multe maşini de lux şi mai ştie că trimiteau banii obţinuţi de fete prin practicarea prostituţiei pentru ei, în România, în colete prin intermediul şoferilor de autocar, unul dintre aceştia fiind „ Turcul",referindu-se la inculpatul F.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 euro, pretenţii civile menţinute de avocatul din oficiu şi în faţa instanţei.

În faza de judecată, aceasta nu a putut fi audiată, deşi a fost citată pe toată durata cercetării judecătoreşti şi cu mandate de aducere cu însoţitor,din procesele-verbale întocmite, rezultând potrivit relaţiilor furnizate de părinţii acesteia, că este plecată în Spania,la muncă dar nu cunosc când se va întoarce în ţară.

Din declaraţia părţii vătămate J. (minoră), rezultă că, în cursul lunii septembrie 2005, un consătean i-a spus că are o cunoştinţă în Constanţa pe nume „A." (inculpatul A.), care duce fete în Spania, la un club pentru a lucra ca damă de companie, dar că va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii acelui bar, iar banii încasaţi din practicarea prostituţiei urma să-i împartă cu acesta. Partea vătămată a arătat că a fost de acord să vorbească cu „A.", iar acesta i-a spus că o poate duce în Spania să lucreze într-un club, unde va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului, iar banii obţinuţi urmează să fie împărţiţi în mod egal între ei. Aceasta a acceptat, precizându-i,însă, că doreşte să stea doar trei luni şi apoi să se întoarcă acasă. Totodată, i-a spus inculpatului că este minoră şi că îi trebuie o procură notarială de la părinţi pentru a pleca din ţară, că nu este sigură că aceştia îi vor da, însă inculpatul i-a spus că e „ treaba lui"şi că el se va descurca să o obţină. După această discuţie B.B.B. a condu-o acasă.

La câteva zile după această discuţie, la locuinţa părţii vătămate a venit numitul B.B.B., care a luat-o cu maşina şi a dus-o în com. Lumina, jud. Constanţa, acasă la inculpatul A. şi familia acestuia, în vederea plecării în Spania. În acea locuinţă se mai aflau mama acestuia, sora lui (inc. D.), fratele său pe nume inc. H., nepoţii săi şi fetele lui A. Aici, partea vătămată a întâlnit o fată, care urma să plece şi ea în Spania şi stătea într-o cameră cu inculpatul, iar partea vătămată a locuit într-o altă cameră, cu inculpata D.

Tot în acea locuinţă se mai afla o fată, minoră, care locuia în aceeaşi cameră cu inculpatul E., nepotul lui A. - şi care o ducea zilnic să se prostitueze la stradă. Banii pe care îi câştiga,îi dădea familiei inculpatului A. Partea vătămată a stat în acea locuinţă, până a fi dusă în Spania, circa trei săptămâni, timp în care inculpata D. a încurajat-o, i-a spus să nu-i fie frică, pentru că în Spania nu va avea probleme, deoarece fratele ei,"A." va avea grijă de ea, aşa cum are şi de celelalte fete care se prostituează pentru el.

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul A. i-a spus că în Spania se află soţia lui, referindu-se la B., care va avea grijă personal să le îndrume cu ceea ce trebuie să facă. După aproximativ două zile, inculpatul A. a mai adus o fată, care urma să meargă şi ea în Spania. La circa două săptămâni, a fugit din casa inculpatului, deoarece îi era frică de acesta şi nu vroia să fie dusă în Spania. După trei săptămâni, A. a dus-o cu o maşină la Autogara Constanţa, însoţit de fratele său, H., care urma să le însoţească până în Spania, pe ea şi încă trei fete.

Inculpatul le-a urcat în autocar, a discutat cu şoferul, cu care se cunoştea foarte bine, iar ele au fost însoţite de inculpatul H., care le-a promis că va avea grijă şi nu vor avea probleme până vor ajunge în acea ţară. La frontieră, H. le-a mutat din autocar într-un microbuz, întrucât aveau probleme la trecerea frontierei iar partea vătămată ştia că avea nevoie de acordul părinţilor, fiind minoră, însă inculpatul H. i-a spus că el, împreună cu A., s-au ocupat de acest aspect. In acel moment, H. i-a dat paşaportul, pe care-l i-l înmânase inculpatul A., în care se afla şi o declaraţie notarială, din care reieşea că părinţii ei sunt de acord ca ea să plece în Spania, deşi aceştia nu s-au prezentat la nici un notar pentru a da o asemenea declaraţie.

După ce au trecut frontiera, H. le-a mutat din nou în autocarul cu care plecase din Constanţa şi tot atunci, acesta i-a cerut victimei să-i restituie paşaportul şi declaraţia notarială pe care i le dăduse la trecerea frontierei. În Spania, în localitatea Murcia, au fost aşteptaţi de inculpata B., concubina inculpatului A., care era însoţită de o fată pe nume „A.A.", de unde au plecat cu două taxiuri către locuinţa celor doi inculpaţi. In locuinţa respectivă, B. le-a spus că le va duce într-un club, unde se mai află şi alte fete din România care lucrează pentru ea şi inculpatul A.

şi că acolo urmează ca ele să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului. întrucât J. era minoră, inculpata a ţinut-o în apartament câteva zile, timp în care a reuşit să-i obţină un document din care să rezulte că este majoră, pentru a nu avea probleme cu autorităţile. Ulterior, a dus-o în club şi a dat-o în grija fetelor care se aflau de mai mult timp acolo, spunându-i că, banii obţinuţi din practicarea prostituţiei de ea şi celelalte fete vor fi strânşi în fiecare dimineaţă de către o fată de încredere a sa.

întrucât în club toate fetele aveau un nume de scenă, acesteia i-au stabilit numele de „S." Programul clubului era de la orele 17,00 până a doua zi la ora 04-05, iar tariful pentru întreţinerea unui raport sexual era de 60 euro pentru o jumătate de oră, 100 euro pentru 40 de minute şi 120 euro pentru o oră, iar dacă erau două fete cu un client acesta plătea dublu. Din banii obţinuţi prin practicarea prostituţiei se plăteau zilnic 50 euro pentru „ casa" clubului. în acest club, inculpaţii A. şi B. aveau în jur de 20 de fete, iar fiecare fată obţinea pe seară între 300 - 600 euro, unele dintre acestea obţinând şi 1000 euro pe seară.

Banii astfel obţinuţi erau adunaţi de o fată desemnată dintre cele care erau mai vechi în club şi care erau de încredere. De regulă se strângeau zilnic sume de aproximativ 10.000 de euro iar tinerele erau obligate să obţină cel puţin 300 euro pe noapte din practicarea prostituţiei, altfel erau ameninţate cu bătaia de A. chiar şi atunci când acesta nu era în Spania, fiind informat de B. Partea vătămată a văzut când unele dintre fetele care au încercat să fugă, au fost ameninţate şi bătute de către cei doi inculpaţi.

De asemenea, aproape toate fetele erau chemate la apartament de către inculpatul A., periodic, pentru a întreţine raporturi sexuale cu ele.

Inculpatul i-a spus părţii vătămate J., că are o datorie faţă de el de 3.000 de euro, aceasta reprezentând cheltuielile deplasării ei în Spania.

După circa trei luni, aceasta le-a a solicitat inculpaţilor B. şi A., să-i dea voie să plece acasă şi să-i dea banii ce i se cuvin, conform înţelegerii, însă acesta din urmă îi spunea „ să mai stea că treaba merge bine" iar banii ei se află la el şi îi va da când va pleca acasă. Nu a încercat să fugă,pentru că îi era frică,aflându-se într-o ţară străină, necunoscând pe cineva şi nici limba spaniolă,paşaportul nu îl avea asupra sa, iar pe de altă parte,ea şi celelalte tinere,erau supravegheate permanent, de fetele de încredere ale inculpaţilor A. şi B. Aceasta a practicat prostituţia în club circa şapte luni, după care au fost mutate în alt club, întrucât s-a iscat un conflict între fetele din Brazilia şi cele din România. In acest club, fetele au desfăşurat aceeaşi activitate, în aceleaşi condiţii, iar după o lună au fost mutate în clubul şi de aici în club, unde au întreţinut raporturi sexuale cu clienţii clubului până în luna octombrie 2006, când poliţia spaniolă a efectuat o descindere în apartamentul celor doi inculpaţi. Cu acest prilej, A. a fost reţinut de poliţie, în timp ce B. se afla în România, iar fetele, în momentul în care au fost audiate nu au dat declaraţii împotriva inculpaţilor, întrucât le era teamă de aceştia. J. şi o altă fată, care, de asemenea, era minoră, au plecat la un cetăţean spaniol, pe care-l cunoscuseră la club şi acesta le-a ajutat să-şi găsească un loc de muncă decent într-un bar, unde au muncit şi au reuşit să strângă bani pentru a se întoarce acasă, în luna ianuarie 2007.

Din banii câştigaţi de tinere prin practicarea prostituţiei, inculpatul A., potrivit celor declarate de partea vătămată, şi-a cumpărat patru maşini de lux, un club în Spania şi o locuinţă în Constanţa.

A mai declarat partea vătămată,că a fost obligată să practice prostituţia în folosul inculpaţilor timp de un an, perioadă în care a obţinut pentru aceştia suma de aproximativ 100.000 de euro, bani care au fost însuşiţi de cei doi, ea reuşind să trimită acasă, prin sistemul bancar Western Union, aproximativ 3 000 euro.

De asemenea, despre inculpatul H., fratele lui A., ştie că a locuit timp de o lună în apartamentul acestuia din urmă şi că, pentru acesta practica prostituţia o altă fată.

Despre inculpatul E., nepotul lui A., ştie că în afară de minora care se prostitua la stradă în România, pentru el şi familia lui, mai avea şi în Spania o fată, care practica prostituţia în folosul acestuia.

Despre C., cea despre care ştie că supraveghea fetele în cluburi şi strângea banii pe care ulterior îi ducea la apartamentul în care locuia A. pentru a-i remite acestuia, mai cunoaşte că avea o fată, care practica prostituţia în folosul său.

În faţa instanţei, fiind audiată la termenul de judecată din 08 martie 2011 (vol. 4 fila 214), J. a declarat ca şi în cursul urmăririi penale,totodată precizând că-şi menţine poziţia procesuală, subliniind că declaraţiile au fost date fără a fi exercitate presiuni asupra sa,pentru a declara într-un fel anume.

În primă fază procesuală, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, după sesizarea instanţei,avocatul desemnat din oficiu, nu a formulat pretenţii civile iar cu ocazia audierii - deşi depăşit momentul până la care ar fi putut emite pretenţii civile, conform art. 15 C. proc. pen. a arătat că doreşte să fie obligat inculpatul A. la plata sumei obţinute de ea din practicarea prostituţiei, dar, pe de altă parte, că nu este în măsură să precizeze suma.

Partea vătămată O. audiată în faza urmăririi penale (vol. 5 fila 152 şi urm.), a declarat că, în vara anului 2006, discutând cu vecina sa pe nume M., despre situaţia materială grea în care se afla, aceasta i-a spus că îi poate prezenta un prieten care o poate ajuta să meargă la muncă în străinătate, respectiv în Spania. La câteva zile, i l-a prezentat pe G., cu care au plecat apoi la Direcţia Paşapoarte, unde au completat formularele necesare. După ce au obţinut paşapoartele în regim de urgenţă, inculpatul G. le-a spus celor două că urmează să plece în Spania, iar cheltuielile ocazionate de transport şi eliberarea paşapoartelor şi le va recupera din salariile obţinute de acestea în prima lună. G. cunoştea faptul că victima are un copil în vârstă de 6 luni şi că, pentru a-i asigura acestuia cele necesare, merge în Spania să muncească.

La 2-3 zile, acesta a venit şi a luat-o pe ea dar şi pe M., le-a transportat cu autoturismul său, în care se afla şi iubita lui, până la Gara de Nord, de unde au luat trenul până într-un alt oraş,al cărui nume nu şi-l mai aminteşte, iar de acolo au mers cu autocarul până în Spania. Costul călătoriei şi al biletelor de tren au fost suportate de către inculpat. în Spania, au fost cazate într-un hotel din localitatea Murcia, iar a doua zi au fost mutate, împreună cu un alt băiat român într-un apartament, toate trei într-o cameră. G. le-a comunicat faptul că o să locuiască în acel apartament până când va veni prietenul său din România, respectiv cel la care vor munci. în aceeaşi zi, a venit sora băiatului care le condusese la apartament şi le-a spus că, de a doua zi, urmează să practice prostituţia şi că, acesta este adevăratul motiv pentru care fuseseră aduse în Spania. Cele trei tinere au fost foarte surprinse auzind acest lucru şi au spus că refuză să se prostitueze şi că ele au crezut că vin la muncă,după cum promisese inculpatul.

A doua zi, au fost duse la club, de către acelaşi inculpat, acolo au fost şi cazate şi lăsate timp de două săptămâni, perioadă în care paşapoartele lor au rămas la numita C., care a fugit din club cu un cetăţean străin. G. le-a ameninţat că, dacă nu practică prostituţia, le va lăsa pe stradă fără acte şi fără bani. Datorită faptului că nu cunoşteau limba spaniolă, nu aveau acte şi bani, ea şi M. au început să practice prostituţia cu clienţii clubului în care erau cazate.

După două săptămâni, la insistenţele celor două, inculpatul G. a venit şi le-a luat din clubul respectiv, ducându-le la un apartament închiriat de inculpatul A., în care se mai aflau Y., unchiul lui A., D.D.D. şi circa 15 - 20 de fete. A doua zi, tinerele au fost transportate de inculpaţii A., G. şi numitul Y., la club, cu trei autoturisme. În apartament a rămas o singură tânără, pe nume Z.Z., care era minoră şi căreia inculpatul A. i-a făcut acte de identitate false.

Odată ajunşi la club, A. le-a spus fetelor care se aflau mai de mult acolo, să le îmbrace într-o ţinută sumară, ocazie cu care le-a atras atenţia să fie ascultătoare şi să facă ce fac şi celelalte. Părţii vătămate O., în mod special, i s-a atras atenţia să nu vorbească cu M. şi i s-a stabilit numele de scenă „Y.Y." Tinerele din club le-au învăţat ce să facă, cum să se poarte cu clienţii, programul clubului, precum şi tariful practicat. întrucât partea vătămată a refuzat să practice prostituţia, a doua zi a fost luată cu o furgonetă de către G. şi Y., care au dus-o la apartamentul lui A., iar acesta a ameninţat-o pe ea şi familia ei, cu bătaia dacă nu va începe să întreţină raporturi sexuale cu clienţii clubului. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul i-a spus că o cumpărase atât pe ea, cât şi pe M. de la G. şi trebuie să-şi recupereze banii investiţi în ele. Inculpatul A. a ţinut-o în acel apartament două zile, timp în care aceasta a observat că inculpatul cheamă pe rând fetele din club pentru a întreţine raporturi sexuale cu ele.

Speriată de cele întâmplate, partea vătămată s-a întors la club şi a început să practice prostituţia, iar banii obţinuţi erau strânşi de fetele de încredere care, la rândul lor îi predau inculpatului A. Fiecare fată era obligată să câştige câte 300 de euro pe seară, în caz contrar erau ameninţate cu bătaia sau chiar lovite de inculpat.

Partea vătămată a fost ţinută în acest club o lună, după care inc. A. le-a mutat în club, unde a practicat prostituţia până în luna octombrie 2006, când poliţia spaniolă a organizat o razie şi le-a luat pe fete la sediul poliţiei. Iniţial, partea vătămată a declarat că nu-l cunoaşte pe inculpat, dar apoi a relatat cele întâmplate.

În perioada în care a stat în club, aceasta a cunoscut o fată pe nume C.C.C., din Bucureşti, adusă în Spania, în aceleaşi condiţii, de către inculpatul G.

O. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 de euro.

În faza de judecată, această parte vătămată nu a putut fi audiată şi fiind citată, de cele mai multe ori cu mandat de aducere cu însoţitor, a rezultat că aceasta este plecată împreună cu M., în Spania şi nu se va mai întoarce în România, informaţiile fiind furnizate de membrii familiei, lucrătorilor jandarmeriei care au dus executat de fiecare dată mandatele de aducere emise.

Pretenţiile civile au fost menţinute în cursul judecăţii, de către avocatul desemnat din oficiu.

Partea vătămata M. a declarat că, în cursul anului 2005, I-a cunoscut pe G., cu care a avut o relaţie până în anul 2006, când acesta i-a propus să o ajute să meargă în Spania, să muncească, respectiv să îngrijească nişte bătrâni. Cu aceeaşi ocazie, acesta i-a spus că în Spania are casă şi maşină, dar şi foarte mulţi prieteni care o pot ajuta să-şi găsească un loc de muncă. Datorită faptului că avea o situaţie materială foarte grea, locuind cu familia sa compusă din patru persoane într-o singură cameră, partea vătămată a acceptat să meargă în Spania. Aflându-se într-o situaţie materială grea şi vecina ei, respectiv partea vătămată O., şi-a manifestat şi ea dorinţa de a pleca în Spania, la muncă, astfel că i-a făcut acesteia cunoştinţă cu inculpatul, care a fost de acord să o ia şi pe ea în Spania, în vederea găsirii unui loc de muncă. Cum nici una dintre ele nu avea paşaport, G. a suportat cheltuielile şi le-a obţinut în regim de urgenţă, de asemenea, a suportat şi cheltuielile de transport până în Spania. Fetele au fost transportate de G. cu autoturismul său până la Gara de Nord, în maşină mai aflându-se o fată, pe care acesta a prezentat-o ca fiind, iubita sa, au luat trenul până la Braşov şi apoi autocarul până în Spania, în localitatea Murcia. încă de la eliberarea documentelor, apoi pe tot parcursul drumului, paşapoartele tinerelor s-au aflat în permanenţă la inculpat. Tinerele au fost cazate mai întâi la un hotel, iar a doua zi într-un apartament, ocazie cu care G. le-a spus că vor sta acolo până când A., cu care acesta ţinea permanent legătura prin telefon, se va întoarce din România.

După ce le-a cazat în apartamentul respectiv, care era închiriat de o femeie din România, inculpatul G. s-a întors în România, fără să le spună, lăsând paşapoartele fetelor la „C.", care, după plecarea lui, le-a dat înapoi celor două fete. La scurt timp, femeia menţionată le-a spus că, dacă nu vor să practice prostituţia, să plece din apartamentul ei, iar fetele, întrucât „C." se întorsese în România, au fost nevoite să plece şi s-au cazat la un hotel din localitatea Alicante. După câteva zile, G. a revenit în Spania, spunându-le că le-a găsit de lucru în Murcia, la vărul său, A. În Murcia, tinerele au fost cazate într-un apartament în care se mai aflau circa 20 de fete din România precum şi A., Y., şi D.D.D. În ziua următoare, toate fetele care se aflau în apartament au fost transportate cu trei autoturisme conduse de inculpaţii G. şi A. şi numitul Y., într-un club din localitatea Murcia. Cu această ocazie, G. i-a spus părţii vătămate să le asculte pe fetele care erau mai de mult în club şi care erau numite fete de încredere şi să facă ce fac acestea, care, la rândul lor, practicau prostituţia pentru inculpatul A. Totodată, s-a interzis să ia legătura cu O., fapt ce a nemulţumit-o şi a făcut-o să ia legătura telefonică cu inculpatul A. şi să-i spună că refuză să practice prostituţia. Acesta i-a răspuns că, „dacă vrea să ajungă întreagă acasă la familie, să facă ce i se spune". Fetele de încredere i-au spus p. civ. că trebuie să consume băuturi cu clienţii clubului şi apoi să meargă cu aceştia în camera de la etajul clubului, pentru a întreţine raporturi sexuale. De asemenea, i-au mai spus că din primii bani obţinuţi, trebuie să plătească clubului, în sumă de 50 de euro pe zi, respectiv taxa de cazare.

Forţată de împrejurări şi ameninţată de A., partea vătămată a început să practice prostituţia, suma impusă de inculpat fiind de 300 de euro pe seară. In fiecare seară, una din fetele de încredere strângea sumele de bani provenite de la tinerele care se prostituau, în jur de 5.000 - 12.000 de euro, iar dimineaţa îi preda inculpatului A.

Partea vătămată a mai declarat că, deseori, inculpatul le chema pe rând în apartamentul său pe tinerele din club şi le obliga să întreţină raporturi sexuale cu el, iar pe ea a şi lovit-o, reproşându-i că nu aduce destui bani.

După aproximativ o lună, inculpatul A. a mutat-o în club, unde a stat până în luna octombrie 2006, când poliţia spaniolă a efectuat o razie, atât la club, cât şi la apartamentul inculpatului, ocazie cu care au ridicat aproape toate fetele şi le-au condus la sediul poliţiei,ocazie cu care şi ea a dat o declaraţie în care a arătat cele întâmplate.

Deşi, l-a rugat de mai multe ori să o lase să plece acasă la familia sa, inculpatul A. i-a răspuns că nu poate, întrucât i-a plătit lui G. pentru ea şi pentru O. câte 6.000 de euro. După toată perioada în care a practicat prostituţia, p. civ. nu a primit nici un ban de la inc. A.

Partea vătămată a mai relatat că, în această perioadă, Y. a adus în club o fată, care era minoră şi căreia inculpatul urma să-i facă documente de identitate false.

În cluburile, în care partea vătămată a practicat prostituţia, a întâlnit o fată pe nume C.C.C., care i-a povestit că, la rândul său, a fost vândută de G., inculpatului A.

De asemenea, partea vătămată a arătat că nu a primit nici o sumă de bani în urma practicării prostituţiei în folosul inculpatului A., toţi banii fiind încasaţi de acesta.

Partea vătămată M. s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 de euro.

Spre finalul cercetării judecătoreşti,s-a prezentat partea vătămată, care fiind audiată la termenul din 06 septembrie 2011 (vol. 5 fila 412), şi-a menţinut poziţia procesuală iniţială precum şi pretenţiile civile în sumă de 20.000 euro echivalent în lei, cu titlu de daune morale. În plus, partea vătămată a afirmat că a primit mai multe mesaje pe telefonul mobil, fiind ameninţate ea şi familia sa, înţelegând din conţinutul lor că nu trebuie să vină în instanţă pentru a da declaraţie şi bănuieşte că aceste mesaje au fost trimise de inculpatul G.

Din declaraţia părţii vătămate I. (minoră) a rezultat că în anul 2003 avea vârsta de 15 ani, fiind elevă la un liceu de construcţii din Constanţa şi, în timp ce se afla împreună cu prietena ei, l-a cunoscut pe numitul E. În urma acestei întâlniri, inculpatul i-a propus să devină prieteni mai apropiaţi şi, după un timp, l-a prezentat şi părinţilor, însă aceştia nu au fost de acord cu relaţia lor, întrucât el era ţigan, nu avea loc de muncă şi i-au interzis să se mai vadă cu el. Inculpatul a continuat să o caute şi la un moment dat, chiar s-au mutat împreună, în com. Lumina, jud. Constanţa. Inculpatul locuia împreună cu mătuşa sa, inculpata D., bunica şi cei patru copii minori ai inculpatului A.. Despre acesta din urmă, i s-a spus că este în Spania şi nu munceşte legal, ci are fete care practică prostituţia pentru el şi concubina sa, B. Inculpata D. şi mama acesteia, nu au fost de acord ca partea vătămată să locuiască împreună cu ele, spunând că este prea mică şi va fi o gură în plus de hrănit, însă E. o încuraja, spunându-i că o să fie bine şi în curând se vor muta împreună de acolo. Când a ajuns în locuinţa din com. Lumina, acesta i-a mai spus că trebuie să respecte anumite reguli, una dintre ele fiind să poarte numai fustă, iar inculpata D. i-a împrumutat din hainele ei.

Întrucât nu era loc în casă, aceasta a dormit afară pe un pat, ulterior fiind mutată într-o bucătărie unde nu era decât un aragaz şi un pat. În această perioadă, partea vătămată a fost pusă de inculpată şi mama acesteia, să facă curăţenie în casă şi în curte, spunându-i că este urâtă şi nu ştie să facă nimic, de asemenea, nu avea voie să mănânce cu familia la masă, ci mânca o dată pe zi, singură.

Inculpatul E. a fost cel care i-a spus că mătuşa lui, inculpata D., i-a cerut să facă rost de bani şi i-a sugerat că ar fi bine ca ea să practice prostituţia la stradă, spunându-i şi faptul că şi ea se ocupă de ceva timp cu aceasta şi că se câştigă bani frumoşi. In urma acestei discuţii, D. a şi chemat-o şi i-a explicat ce trebuie să facă, respectiv să practice prostituţia pe DN 2, cum să se îmbrace, cum să vorbească şi cum să negocieze cu clienţii, dar partea vătămată nu a fost de acord. La rândul său, inculpatul E. i-a spus că nu trebuie să facă acest lucru mult timp, ci numai până fac rost de bani pentru a-şi cumpăra o casă.

Inculpata i-a explicat ce trebuie să facă, unde să stea, cum trebuie să se îmbrace, câţi bani trebuie să ceară clienţilor, cum trebuie să negocieze şi cum să se mişte pentru a atrage bărbaţii care trec pe DN 2.

De la cei doi inculpaţi, partea vătămată a aflat că mai au o fată, din Năvodari, care era plecată în Spania, la inculpatul A. şi practica prostituţia pentru acesta, împreună cu alte fete, într-un club.

Înainte de a ieşi la stradă să practice prostituţia, E. a obligat-o să întreţină relaţii sexuale eu el, inclusiv sex oral, spunându-i că cei mai mulţi clienţi doresc acest lucru.

Inculpatul a adus acasă un bărbat şi a trimis-o pe partea vătămată cu el în maşină, spunându-i să facă tot ce îi cere acesta, întrucât a plătit 500 de mii lei şi cât timp aceasta a stat în maşină cu bărbatul respectiv, inculpatul a stat afară şi s-a uitat la ei cât timp au întreţinut raporturi sexuale, iar când au ajuns acasă, i-a reproşat că nu s-a mişcat destul de repede.

Tot inculpatul i-a spus că va trebui să ceară de la clienţi suma de 200.000 lei pentru sex oral şi 300.000 lei pentru sex normal şi că, înainte de a pleca cu clientul, să-i ceară banii şi să-i ascundă sub o piatră, de unde îi va lua el. Acesta o ducea la şosea dimineaţa la ora 10 şi stătea până după amiaza la ora 14 - 15, timp în care avea aproximativ 10 clienţi şi câştiga în jur de 2 - 3 milioane pe zi, iar banii îi preda imediat inculpatului, care o supraveghea în permanenţă de pe un drum lăturalnic.

În tot acest timp, partea vătămată nu primea nimic de mâncare, iar inculpatul îi dădea numai ţigări, ca să nu-i mai fie foame,era certată, înjurată, bătută de acesta dacă nu câştiga suficienţi bani, totodată îi reproşa că nu atrăgea mai mulţi clienţi.

Inculpatul a avut ideea s-o convingă şi pe N., prietena părţii vătămate, să vină să lucreze pentru el, însă aceasta nu a fost de acord. El îi dădea voie părţii vătămate să vorbească cu mama sa, dar numai în prezenţa lui şi cu condiţia să-i spună ce o învăţa el.

După o perioadă, mama părţii vătămate a avenit la locuinţa inculpaţilor, împreună cu organele de poliţie din com. Mihail Kogălniceanu, însă ea a fost instruită de E.E. şi inculpat, să le spună că stă acolo de bună voie, iar după ce a dat declaraţie la poliţie şi s-a întors acasă, inculpatul a ameninţat-o că dacă mai vine poliţia la el la uşă, „o leagă de maşină şi o tăvăleşte prin toată comuna".

A mai declarat partea vătămată,că după câteva zile, a venit inculpatul A. din Spania, care afişa o stare materială foarte bună, având 4 autoturisme de lux şi toată lumea din comună ştia că el duce fete în Spania în vederea practicării prostituţiei şi că acestea erau racolate de el sau de prietenii săi. Inculpatul a adus acasă o fată din Bucureşti, căreia i-a spus că o iubeşte şi că se va căsători cu ea, apoi a adus o altă fată, care era însărcinată în 5 luni şi acesteia i-a spus acelaşi lucru. Când acestea şi-au dat seama că au fost minţite au încercat să fugă, reuşind acest lucru, iar pe una a găsit-o A. şi a adus-o înapoi, iar după câteva zile a trimis-o în Spania împreună cu alte trei fete.

Inculpatul A. avea un frate, care locuia în Bucureşti, cartierul Mogoşoaia şi acesta îi aducea fetele pe care le racola şi pe care ulterior le trimitea în Spania, apoi A. se ocupa personal de actele necesare fetelor care erau trimise în Spania, le ducea pe fete la autocar şi le trimitea în Spania, unde erau aşteptate de concubina sa, inculpata B.

Inculpatul A. venea din trei în trei luni în ţară şi trimitea fete în Spania, iar într-una din zile, le-a spus inculpaţilor E. şi D. să plece de acasă pentru că o să vină poliţia şi că el are trei fete ascunse la nişte rude dintr-o comună apropiată.

În acest context, partea vătămată a plecat împreună cu inculpatul E. şi au stat într-o casă cu chirie, iar acesta i-a spus că trebuie să muncească mai mult întrucât are de plătit chiria şi mâncarea pentru ei doi. într-una din zile, în timp ce se afla la şosea, au venit organele de poliţie din Constanţa, au luat-o pe ea şi pe inculpat, i-au dus la sediul poliţiei, unde le-au fost luate amprentele, au fost fotografiaţi şi întrebaţi ce ştiu despre A., însă E. i-a făcut semn şi chiar a mers după ea în toaletă, ameninţând-o că o omoară dacă spune ceva.

La poliţie, partea vătămată a aflat că E. nu are acte de identitate, nici măcar certificat de naştere fiind sfătuit de poliţişti să-şi facă actele de stare civilă.

Inculpatul i-a spus că intenţionează să o ducă în Spania, dar trebuia să aştepte o perioadă, pentru a-şi face actele. Partea vătămată a practicat prostituţia în folosul acestuia, aproximativ un an, într-una din zile reuşind să fugă, sub pretextul că este ziua mamei sale.

Ajungând acasă, ea a povestit părinţilor săi ceea ce a păţit, iar inc. E. a ameninţat-o pe ea şi întreaga familie, motiv pentru care au hotărât să vândă casa din Mihail Kogălniceanu şi să se mute cât mai departe, în Bucureşti.

După o perioadă de timp, aceasta s-a întors în Constanţa, unde a fost aşteptată de inculpat, care fusese anunţat de un prieten de-al său, „că ea se află în Constanţa, a invitat-o la o cafea, a întrebat-o unde locuieşte, a dus-o să-i arate vila pe care şi-o construiesc inculpaţii A. şi B. şi i-a spus că aceştia au în Spania 25 de fete care practică prostituţia pentru ei şi în cele din urmă a convins-o să rămână cu el circa două săptămâni. Intr-una din zile, inculpatul i-a spus că fosta lui prietenă, este în Spania şi practică prostituţia pentru A. şi B. într-un club, câştigă mulţi bani şi că ar fi bine să meargă şi ea în Spania, să practice prostituţia, iar din banii câştigaţi îşi vor lua o casă iar după ce-i vor ieşi actele se vor căsători. Aceasta nu a fost de acord cu propunerea,deşi inculpatul a insistat şi i-a spus că el o să plece în Spania pentru că a găsit două fete, pe care urma să le ducă la inculpatul A.

În urma practicării prostituţiei în anul 2005 - 2006, pentru inc. E., I. a avut probleme medicale, a fost diagnosticată cu o infecţie care a necesitat un tratament costisitor şi a fost ajutată să treacă peste aceste momente, de părinţii săi.

Din planşele fotografice prezentate, partea vătămată i-a recunoscut pe B., A., D., E.E.E., F.F.F., G.G.G., (E.E.), H.

În faza de judecată, după numeroasele demersuri procedurale efectuate, partea vătămată s-a prezentat la un termen de judecată, din 27 septembrie 2011, când nu a putut fi audiată, ulterior aceasta nu s-a mai prezentat, deşi i s-a pus în vedere şi a şi fost în continuare citată, fără un rezultat pozitiv.

Partea vătămată I. nu a formulat pretenţii civile în cauză, iar avocatul desemnat din oficiu, a solicitat instanţei să ia act în acest sens.

În cauză au fost audiaţi martorii din lucrări iar în privinţa celor care nu au putut fi audiaţi, instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Martora cu identitate protejată H.H.H. a declarat că, în iarna anului 2004, în timp ce se afla în municipiul Constanţa, a cunoscut o femeie de origine turcă, care a rugat-o să aibă grijă de fetiţa ei, în vârstă de doi ani,ea a fost de acord,astfel că la un interval de două zile, mergea în Constanţa pentru a avea grijă de fetiţă. Intr-una din seri, femeia respectivă i-a făcut cunoştinţă cu inculpatul A., care a dus-o cu autoturismul la locuinţa sa din com. Lumina, jud. Constanţa, unde a ţinut-o împotriva voinţei sale şi a abuzat-o sexual aproximativ două săptămâni. Ulterior, acesta i-a făcut paşaport, după care a dus-o în Spania în vederea practicării prostituţiei. Martora a încercat să fugă, de mai multe ori, dar a fost prinsă, adusă înapoi şi ameninţată cu moartea de către inculpat. Cheltuielile pentru deplasarea în Spania, ale martorei şi ale celorlalte două tinere, până la Valencia, apoi în regiunea Murcia, au fost suportate de inculpatul A.

Tinerele au fost cazate, pentru scurt timp, într-o casă închiriată de acesta şi concubina sa, inculpata B., zisă B.B., în care se aflau şi alte fete. Martora a fost dusă la club, unde a fost cazată într-o cameră de la etaj, împreună cu alte tinere. Inculpata B. i-a adus la cunoştinţă că trebuie să se prostitueze, altfel va fi bătută, ocazie cu care i-a reţinut şi paşaportul. întrucât nu cunoştea limba spaniolă, nu avea bani şi nu avea nici paşaportul asupra ei, martora a fost obligată să se prostitueze, întreţinând raporturi sexuale cu clienţii clubului în fiecare zi, între orele 17,00 - 05,00 în camera în care era cazată. Costul unui raport sexual era 60 de euro pentru o jumătate de oră şi 120 de euro pentru o oră.

Zilnic, tinerele erau obligate să achite o taxă, în valoare de 50 de euro, reprezentând chiria pentru camera ocupată şi hrana primită din partea clubului. Fetele aveau în medie câte 3 - 6 clienţi pe seară, dar inculpatul A. şi concubina acestuia le impuneau să câştige şi mai mult, iar dacă nu câştigau zilnic 2-300 de euro, erau bătute de către cei doi.

Printre fetele din club, se aflau şi două minore, care aveau paşapoartele falsificate, în privinţa vârstei.

Martora a stat în club o perioadă scurtă de timp, după care a fost mutată în alte cluburi, toate din regiunea Murcia. Ea le-a solicitat în mai multe rânduri celor doi inculpaţi să o lase să plece, dar aceştia au refuzat, spunându-i că are o datorie de plătit, respectiv contravaloarea transportului până în Spania, cheltuielile ocazionate de eliberarea paşaportului, fără să precizeze suma datorată. De asemenea, martora a vrut să fugă, dar i-a fost frică, întrucât şi alte fete încercaseră să fugă, dar au fost prinse şi bătute până la leşin, iar pe unele dintre ele, cei doi le-au tăiat pe corp cu lama sau cu cuţitul.

Potrivit martorei, tinerele erau supravegheate de două fete de încredere ale celor doi, respectiv „A.A." şi „C." (inculpata C.). Acestea le băteau dacă nu reuşeau să strângă 2-300 de euro pe seară. În fiecare dimineaţă, cele două fete strângeau banii, pe care apoi îi dădeau lui A. şi concubinei acestuia. Fetele nu aveau voie să vorbească între ele, regula fiind impusă de A. şi B.

Martora a precizat că a practicat prostituţia în folosul celor doi, aproximativ un an, obţinând aproximativ 300.000 de euro, ei revenindu-i numai suma de 2.000 de euro, pe care i-a trimis în ţară. După această perioadă, i s-a permis să plece, cu promisiunea că se va întoarce în Spania,astfel că inculpatul A. i-a cumpărat bilet de autocar, i-a dat 200 de euro şi a trimis-o în ţară. După ce a ajuns în România, martora a fost căutată de mai multe ori de inculpaţi, dar şi-a schimbat numărul de telefon şi nu a mai luat legătura cu ei.

Din declaraţia martorei cu identitate protejată I.I.I.I., a rezultat că în toamna anului 2005, perioadă în care lucra într-un bar din Constanţa, l-a cunoscut pe inculpatul A., care i-a propus să meargă cu el în Spania şi să lucreze la un bar împreună cu soţia lui, pe nume B. şi că acolo i se va încheia un contract de muncă şi va primi un salariu de 1000 euro. Pentru a fi şi mai convingător, acesta a sunat-o pe B. în Spania, care i-a confirmat că martora urmează să lucreze într-un bar. Fiind convinsă de cei doi, martora a acceptat ca aceştia să o ajute să meargă în Spania, pentru a munci. Astfel, inculpatul A. s-a ocupat de obţinerea paşaportului în regim de urgenţă a biletului pentru călătoria în Spania, iar deplasarea a făcut-o cu un autocar condus de un cetăţean de etnie turcă,respectiv inculpatul F., căruia martora i-a fost predată de către A., acesta ducând-o până în Spania în localitatea Valencia, unde a fost aşteptată de inculpatele B. şi C. Acestea au dus-o la clubul „Sala Selecta", unde a observat că erau mai multe fete din România. Martora i-a spus B. că ea a înţeles că va lucra ca barman, însă aceasta i-a luat din geantă paşaportul, banii pe care-i avea respectiv 2-3 milioane lei şi i-a rupt toate biletele pe care avea notate numere de telefon din România. Martora a fost cazată într-o cameră cu încă trei fete din România dintre care două erau minore, S. şi Paula, iar cealaltă se numea J.J. Y.Y.

Încă din acea seară, B. i-a spus martorei că va trebui să facă şi ea ce fac celelalte fete, respectiv că va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului.

În ziua următoare, martora a observat că B. şi A. aveau mai multe fete de încredere care se ocupau de tinerele traficate, cum ar fi U.U. care folosea numele de „ D.", o altă fată pe nume N. căreia i se spunea la club „A.A.", J.J., căreia i se spunea „C.C.", F.F. Fetele menţionate mai sus s-au ocupat de ea, în sensul că i-au dat haine specifice activităţii clubului, după care a coborât pentru a racola clienţi, şi tot acele fete i-au spus că programul de lucru era între orele 17 după amiază şi ora 05 dimineaţa.

Prima dată când martora a urcat în cameră cu un client, a mers şi A.A. care i-a arătat ce şi cum trebuie să facă pentru a satisface cerinţele sexuale ale clienţilor. Reţine martora că acel client a plătit în urma raporturilor sexuale întreţinute suma de 200 de euro.

După un timp, martora a înţeles că toate fele din acel club practicau prostituţia pentru cei doi inculpaţi, iar tariful era de 60 de euro pentru o jumătate de oră, 120 de euro pentru o oră şi 200 de euro când se întreţineau relaţii sexuale cu mai multe fete odată. La scurt timp, A. şi B. i-au spus martorei că trebuie să obţină cel puţin 300 de euro pe seară, astfel că aceasta întreţinea relaţii sexuale cu 3-5 clienţi şi obţinea în jur de 300 - 1.000 euro pe seară.

Martora a mai arătat că o regulă strictă impusă de club era aceea de a plăti suma de 53 de euro la recepţia clubului, reprezentând cazarea camerei pentru seara în curs. De mai multe ori, martora i-a cerut lui C., care practica şi ea prostituţia şi care le şi supraveghea, să-i dea voie să plece de la club pentru că dorea să se întoarcă acasă, însă aceasta nu i-a permis.

De asemenea, după cum susţine, martora le-a cerut inculpaţilor B. şi A. să-i dea voie să se întoarcă acasă, însă aceştia i-au spus că are de plătit o datorie faţă de ei. Martora precizează faptul că a fost bătută de A.A. de fiecare dată când nu strângea suma de cel puţin 300 de euro pe noapte sau când nu plătea, adică acei 53 de euro impuşi de club.

După circa o lună şi după multe insistenţe din partea martorei, i s-a permis de către cei doi inculpaţi să dea un telefon acasă, însă aceasta era însoţită de o fată de încredere a inculpaţilor şi era supravegheată, neputând să vorbească prea mult şi tot atunci a trimis acasă suma de 200 de euro din banii obţinuţi de ea prin practicarea prostituţiei. Banii îi erau daţi doar în momentul în care dorea să-i trimită, de către inculpatul A.

Dacă încercau să fugă din club, fetele de încredere îl sunau imediat A. şi ulterior acestea erau bătute, ameninţate şi supuse unei stări de teroare de către acesta.

Martora a fost obligată să practice prostituţia aproximativ 9 luni de zile, până când inculpatul i-a permis să plece acasă, însă numai după ce i-a promis că se va întoarce din nou în Spania să lucreze în continuare pentru el. La plecare, A. i-a cumpărat bilet de întoarcere pentru autocar şi i-a dat suma de 100 de euro, spunându-i că restul banilor pe care i-a strâns ca urmare a practicării prostituţie în cele 9 luni, îl va primi de la B.,când va ajunge acasă în România.

Urmare a relaţiilor sexuale întreţinute cu clienţii cluburilor în care a lucrat, martora a declarat că a obţinut suma de 100.000 de euro, bani pe care şi i-au însuşit cei doi inculpaţi. Pentru aceştia,potrivit declaraţiei martorei, practicau prostituţia peste 20 de fete din România, iar pentru fratele lui A. pe nume H., practica prostituţia o fată pe nume Z.

În urma prezentării planşelor fotografice, martora i-a recunoscut pe A., B. şi pe conducătorul auto de etnie turcă, F.

În faza de judecată, martorele cu identitate protejată nu au putut fi audiate, din adresele de răspuns la solicitarea instanţei,adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția pentru Investigarea Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism - Structura Centrală - de a asigura prezenţa în vederea audierii, rezultând că acestea nu se află la adresa de domiciliu, conform proceselor - verbale întocmite de organele de poliţie fiind plecate de mai mulţi ani în străinătate iar membrii familiei nu au cunoştinţă despre data când urmează să revină la domiciliu. (vol. 6 fila 142 şi fila 200 şi urm.; adresele din 14 octombrie 2011 şi din 31 octombrie 2011; procesele - verbale din data de 12 octombrie 2011 şi din data de 31 octombrie 2011). Totodată, au fost înaintate instanţei, cu adresa din 14 octombrie 2011, documentele privind identitatea reală a martorilor cu identitate protejată, pe care instanţa le-a verificat, sens în care a întocmit un proces-verbal, ce se află ataşat la dosar (vol. 6 fila 199).

Având în vedere imposibilitatea audierii martorilor cu identitate protejată,instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) rap. la art. 327 alin. (7) C. proc. pen.

Martora I.I.I. a declarat că, în vara anului 2006, în timp ce se afla la domiciliul concubinului său, J.J.J. a cunoscut doi bărbaţi, prieteni cu acesta din urmă din perioada detenţiei sale, prezentându-i ca fiind K.K.K. şi H. În timp ce martora a lipsit puţin din locuinţă mergând la cumpărături, la întoarcere, J.J.J., K.K.K. şi H. erau pe balcon şi se uitau la fotografiile ei, iar la plecare, K.K.K. a luat două fotografii. Fiind întrebat de martoră „de ce a luat fotografiile", acesta i-a spus că „este foarte frumoasă şi vrea să o aibă", iar J.J.J. chiar i-a solicitat acestuia să o ia cu el. După o perioadă de timp, martora s-a certat cu J.J.J. şi i-a dat de înţeles că ar dori să se despartă de el, atunci acesta i-a spus că mai bine o trimite în Spania cu H. şi K.K.K., prietenii săi. Auzind acest lucru, martora a fost uimită, deoarece J.J.J. îi spusese că K.K.K. şi H. se ocupau cu traficul de femei în Spania, pentru prostituţie. După câteva zile martora a fost dusă de J.J.J. în vizită la domiciliul lui K.K.K., acolo aflându-se şi L.L.L., soţia lui K.K.K. şi copii acestora. De aici, J.J.J. a plecat pentru câteva ore şi când s-a întors, martora a constatat că îi adusese hainele ce le avea la locuinţa sa, spunându-i că o să plece în Spania cu K.K.K. şi H.

Martora a rămas în acea locuinţă până a doua zi, când K.K.K., H. şi B. care s-a recomandat B.B., soţia lui A., despre care ştia că este frate cu H., au dus-o cu maşina la Serviciul paşapoarte. A doua zi, însoţită de aceleaşi persoane, a mers din nou la Serviciul paşapoarte, de unde şi-a ridicat paşaportul. De aici, martora a fost dusă la o vilă în construcţie a inculpatei B., care i-a spus că această vilă este construită pe banii obţinuţi din Spania de către fetele care muncesc şi „produc" pentru ea şi A. La întrebarea martorei, „ cum obţin fele banii", B. i-a spus că acestea „ întreţin relaţii sexuale contra cost şi că este o afacere bună".

În locuinţa lui K.K.K. şi a concubinei sale, L.L.L., în afară de membrii familiei, se mai afla o fată pe nume Anişoara, pe care B. voia să o ducă în Spania. După mai multe discuţii şi certuri avute cu J.J.J., martora a fost luată de pe stradă de către K.K.K. şi inculpatul H., cu un autoturism şi dusă la domiciliul lui K.K.K. unde, după câteva ore a venit şi J.J.J., care i-a spus că acum o să fie dusă în Spania. Martora a fost ţinută închisă într-o cameră în locuinţa lui K.K.K. şi în ziua următoare însoţită de acesta, de inculpaţii H. şi B., a fost dusă din nou la Serviciul paşapoarte unde, însoţită de o avocată prietenă cu inculpatul F. a mers într-un birou, avocata a completat formularele necesare obţinerii paşaportului şi de acolo a fost dusă la locuinţa inculpatei B. Aceasta i-a spus că după obţinerea paşaportului o va trimite în Spania şi o va angaja la un club unde patron este soţul ei, A., unde va dansa şi va întreţine relaţii sexuale cu clienţii clubului şi o să câştige bani mulţi.

La locuinţa lui K.K.K., concubina acestuia, L.L.L. i-a luat martorei bijuteriile, respectiv cerceii, lănţişorul din aur, ceasul, spunându-i că o să plece în Spania unde o să producă altele. L.L.L., B., K.K.K. şi M.M.M., ginerele inculpatului A., au dus-o cu maşina condusă de acesta din urmă la Autogara din Constanţa, unde se afla inculpatul F. şi soţia sa, care i-au dat un bilet de transport până în Spania, după ce biletul a fost plătit de inculpata B. În autogara, K.K.K., care mergea şi el în Spania, i-a spus martorei că a cumpărat-o de la J.J.J. pe care, după ce l-a întrebat la telefon dacă este adevărat, acesta a început să o jignească şi să ţipe la ea. In microbuz, mai era o fată, care mergea în Spania la clubul lui A. să practice prostituţia pentru inculpatul F. La frontiera austriacă, K.K.K. nu a putut să treacă, întrucât avea interdicţie pentru Italia şi atunci a luat legătura telefonic cu inculpatul A., iar acesta a trimis pe un băiat), care urma să-i ducă în Austria şi apoi în Spania, astfel că acesta, i-a urcat într-o maşină în care se mai aflau două persoane din România, care voiau să ajungă în Italia.

Au ajuns în Cehia şi, înainte de frontieră au coborât din maşină şi au continuat deplasarea pe jos, prin pădure, pentru a ocoli autorităţile de frontieră, însă după 5-10 minute de mers pe jos au fost opriţi de către poliţia austriacă care i-a condus la sediul poliţiei locale, deoarece trecuseră ilegal frontiera. La sediul poliţiei, martora a adus la cunoştinţă faptul că se află acolo împotriva voinţei ei şi că K.K.K. împreună cu alte persoane, sub imperiul unor ameninţări cu violenţă vor să o transporte în Spania, şi să o oblige să practice prostituţia.

După audieri, martora a fost internată într-un centru de asistenţă a victimelor traficului de persoane, iar în cursul lunii martie 2007, a revenit în ţară. In urma celor întâmplate în Austria şi reţinerea de către poliţie a lui K.K.K., părinţii martorei au primit ameninţări de la persoane necunoscute, le-au fost sparte geamurile de la locuinţă şi maşină, de asemenea şi martora a fost ameninţată cu privire la cele declarate la poliţia din Austria.

Din discuţiile purtate între K.K.K., inculpatul H. şi ceilalţi membrii ai familiilor acestora, martora, potrivit propriilor depoziţii, a aflat că aceştia racolau fete, iniţial ca iubite şi apoi le determinau să practice prostituţia pentru ei. De asemenea, martora cunoaşte că inculpatul H., fratele inculpatului A., avea fete minore care se prostituau pentru el în Constanţa, la stradă, iar după ce deveneau majore le trimiteau în Spania în cluburile unde erau fetele lui A. şi ale celorlalţi membrii ai familiei sale.

În urma prezentării planşelor fotografice, I.I.I. i-a recunoscut pe H., L.L.L., B., J.J.J., K.K.K. (vol. 2 fila 178 şi urm.).

În cursul cercetării judecătoreşti, martora nu a putut fi audiată, rezultatul demersurilor procedurale fiind în sensul că aceasta este plecată de mai mult timp din ţară, deoarece este căsătorită în Spania (vol. 3 fila 172).

Martora N.N.N., iniţial a declarat că a fost solicitată de către organele de poliţie şi a asistat la recunoaşterea din fotografii a mai multor persoane, făcută de către K., activitate ce s-a desfăşurat la sediul Postului de Poliţie Telega judeţul Prahova. În acest context, K. a recunoscut din planşele cu fotografii, pe A., ca fiind cel care a dispus transportarea ei în Spania,unde a fost exploatată sexual; pe B., care împreună cu A., au exploatat-o sexual; pe D., ca fiind sora lui A. şi care a aşteptat-o împreună cu acesta, când ea a venit din com. Telega la Constanţa; pe F., indicându-l ca fiind şoferul autocarului şi care din dispoziţia lui A., a transportat-o în Spania şi a predat-o B. (vol. 2 dos. u.p. fila 302 şi urm.). În cursul judecăţii, martora deşi şi-a nuanţat depoziţia anterioară, arătând că nu-şi mai aminteşte dacă a semnat procesele-verbale de recunoaştere din planşele foto sau ce a declarat partea vătămată şi pe cine a recunoscut din fotografii, nu şi-a retractat această depoziţie (vol. 3 fila 187).

Din declaraţia martorei O.O.O. a reieşit că a fost solicitată de organele de poliţie să participe la efectuarea unei recunoaşteri a unor persoane, din fotografii, de către minora I., căreia i-a fost prezentată o planşă cu patru fotografii reprezentând fizionomiile unor bărbaţi. Aceasta din urmă, fiind întrebată în prezenţa martorei, a precizat că îl recunoaşte pe unul dintre ei, identificat de către lucrătorii de poliţie ca fiind E., ca fiind cel care, în cursul anului 2005, sub promisiunea căsătoriei, a transportat-o la domiciliul său din Lumina, unde a cazat-o şi a obligat-o să practice prostituţia pe DN2/A, în zona localităţilor Ovidiu şi Lumina, în folosul lui şi al familiei sale, până în anul 2006 (vol. 2 fila 20 şi urm. dos. u. p.). În faza de judecată, martora a precizat că nu-şi mai aminteşte, datorită perioadei de timp scursă de la acel moment, când a fost solicitată în calitate de martor asistent.(vol. 3 fila 280).

Martora P.P.P. a asistat la recunoaşterea din fotografii a mai multor persoane, de către Z.Z. şi în acest context,cea din urmă a recunoscut din planşele cu fotografii: pe A., şi ca fiind cel în folosul căruia a practicat prostituţia în mai multe cluburi din Spania ; pe B., care a aşteptat-o în Spania la coborârea din autocar, s-a ocupat împreună şi cu alte persoane de obţinerea documentelor false, pentru că partea vătămată era minoră; pe D., ca fiind sora lui A. şi care împreună şi cu alţi membri ai grupării au găzduit-o în locuinţa din com. Lumina; pe H., indicându-l ca fiind fratele lui A. şi D. şi care a găzduit-o şi exploatat-o sexual în Spania (vol. 2 dos. u. p. fila 228 şi urm). În cursul judecăţii, martora şi-a menţinut poziţia procesuală anterioară, dar nu-şi aminteşte toate detaliile (vol. 3 fila 281).

Martora R.R.R. a fost martor asistent şi în această calitate,a participat la audierea şi la recunoaşterea din fotografii, de către partea vătămată R., când aceasta din urmă a recunoscut mai multe persoane,respectiv:pe A., indicându-l ca fiind cel care a exploatat-o sexual în mai multe cluburi din Spania; pe H., ca fiind cel care a aşteptat-o împreună cu fraţii săi şi un alt bărbat, în Slobozia, a transportat-o în com. Lumina la domiciliul lui, apoi în Spania; pe E., pe care l-a văzut în casa din localitatea Lumina; pe B.,ca fiind persoana care împreună cu H., A. şi A.A.A., a aşteptat-o în Slobozia, apoi a transportat-o în Constanţa; pe D., ca fiind persoana care a găzduit-o în casa din comuna Lumina,împreună cu alţi membri ai familiei şi a încurajat-o să plece în Spania că îi va fi bine; pe C.,ca fiind persoana cu care în anul 2005, împreună şi cu alte două fete,au plecat în Spania.(vol. 2 fila 67 şi urm. dos u. p.) . în faţa instanţei, martora şi-a menţinut poziţia procesuală. (vol. 3 fila 282).

Tot martor asistent a fost şi S.S.S., care, potrivit declaraţiei, a fost prezent la audierea părţii vătămate L. şi a participat la recunoaşterea din fotografii, când aceasta a recunoscut mai multe persoane, respectiv: pe A., indicându-l ca fiind cel care a exploatat-o sexual în mai multe cluburi din Spania, însuşindu-şi banii astfel obţinuţi, el şi concubina lui, B.; pe F., ca fiind cel care a transportat-o în Spania, unde a predat-o împreună cu alte patru fete, inculpatei B.; pe B., ca fiind persoana care a exploatat-o sexual în localitatea Murcia din Spania; pe D., ca fiind persoana care găzduia tinere în casa din com. Lumina şi le obliga să practice prostituţia la stradă; pe C., ca fiind persoana cu care, în anul 2005, împreună şi cu alte două fete, au plecat în Spania. (vol. 2 fila 67 şi urm. dos u. p.). În faţa instanţei, martorul şi-a menţinut poziţia procesuală.(vol. 3 fila 283).

Din depoziţia martorei T.T.T., instanţa a reţinut că aceasta a fost martor asistent atunci când partea vătămată I., fiindu-i prezentate de către lucrătorii de poliţie mai multe planşe cu fotografii,a recunoscut mai multe persoane şi anume: pe B., ca fiind concubina lui A.; pe A., ca fiind unchiul lui E. şi care avea fete în Spania, care practicau prostituţia în beneficiul său; pe D.,ca fiind sora lui A. şi pe care a cunoscut-o în casa din com. Lumina, în care partea vătămată a locuit o perioadă.(vol. 2 fila 18 şi urm. dos u. p.). Martora a venit şi în faţa instanţei, arătând că a participat la recunoaşterea din fotografii de către L., apoi a susţinut că datorită trecerii timpului, nu-şi mai aminteşte numele persoanelor pe care partea vătămată le-a recunoscut. (vol. 3 fila 279).

Din declaraţia martorei C.C.C. a rezultat că în luna iulie 2006, a avut o discuţie cu o prietenă, cu privire la găsirea unui loc de muncă în Bucureşti sau în străinătate, întrucât are 4 copii minori, din care unul handicapat şi o situaţie materială precară. Aceasta i-a spus că a auzit despre un băiat în cartierul Ferentari din Bucureşti care a mai dus fete la muncă în Spania şi se va interesa. După două zile, s-a întâlnit din nou cu „U.U.U." care i-a spus că s-a întâlnit cu băiatul respectiv care, i-a spus că trebuie să le vadă, să discute şi după aceea le va da un răspuns, dacă le va duce sau nu în Spania.

După alte câteva zile, s-a întâlnit cu G. în Bucureşti, acesta fiind însoţit de un bărbat. La acea întâlnire a venit şi „ U.U.U." cu o altă prietenă de a ei, pe care aceasta nu o cunoştea, şi care, la rândul său, voia să meargă să muncească în Spania. Inculpatul G. le-a spus cu acel prilej, că el chiar caută fete pe care să le ducă la muncă în Spania, le-a întrebat dacă au paşapoarte şi le-a spus că în Spania vor merge la cules de căpşuni, la cartofi, la tot ce se poate munci în agricultură. Tot atunci, le-a spus că în Spania el are unde să le cazeze, ele trebuie doar să plătească chirie, iar în Spania vor avea grijă de ele prietenii săi şi să nu-şi facă griji, că totul va fi bine. Martora i-a spus inculpatului că ea are copii de întreţinut şi nu vrea să ajungă într-o ţară străină şi să aibă probleme, însă acesta i-a promis că totul va fi bine şi că vor merge şi alte fete pe care el vrea să le ajute. După încă o zi, G. împreună cu „U.U.U.", au venit la domiciliul ei şi au anunţat-o că urmează să plece în Spania şi trebuie să-şi ia paşaportul şi câteva haine. împreună, au plecat către Constanţa, iar pe drum acesta le-a spus că el le duce cu autoturismul numai până la Constanţa, de acolo, urmând să ia un autocar cu destinaţia Spania, el urmând să se întoarcă la Bucureşti, pentru că mai are de adus nişte fete în Spania. Acesta le-a dus până în comuna Lumina, din apropierea municipiului Constanţa, într-o casă,dar mai înainte, a oprit maşina pe o stradă, pentru a sta de vorbă cu 3-4 băieţi şi în urma acestei discuţii, G. le-a dat jos din maşină, iar după ce băieţii respectivi s-au uitat la ele, i-au spus că nu pot să ia decât o fată, respectiv pe martoră, motivând că pentru celelalte fete nu ar mai fi locuri în autocar. Pentru moment, martora nu a fost de acord să plece singură, însă G. a convins-o, spunându-i că totul o să fie bine, astfel că în cele din urmă aceasta a plecat însoţită de o femeie pe nume B. zisă B.B., inculpatul promiţându-i că el va reveni în ziua următoare. G. a plecat împreună cu „U.U.U.", adică cealaltă fată, la Bucureşti, iar martora a fost dusă în casă de inculpata B., unde a dormit până a doua zi dimineaţă.

Potrivit declaraţiei aceleiaşi martore,când s-a trezit, a întâlnit în casa inculpatei B. un bărbat pe nume H., care i-a spus că el o va duce în Spania şi tot acolo a mai văzut un bărbat pe nume V.V.V., care era ginerele inculpatei antemenţionate. V.V.V. a venit cu o dubită de culoare albastră cu care a transportat-o pe martoră şi pe H., la o autogara din Constanţa, unde inculpatul a cumpărat biletele de călătorie şi au plecat împreună către Spania. Pe drum, inculpatul nu i-a spus nimic martorei, iar în localitatea Murcia au fost aşteptaţi de fratele acestuia, inculpatul A., care era însoţit de o fată pe nume D. A. a transportat-o cu o maşină până la apartamentul său, unde i-a spus că va trebui să practice prostituţia în cluburile lui şi pentru el, întrucât fusese cumpărată de la G. Martora i-a replicat că ea nu va practica prostituţia şi vrea să muncească cinstit aşa cum i se promisese în România. De faţă cu martora, A. i-a reproşat fratelui său H., că nu ar fi trebuit să-i aducă o ţigancă, deoarece nu vrea să aibă probleme, după care i-a spus din nou că trebuie să practice prostituţia pentru a-şi recupera banii plătiţi pentru cumpărarea ei. Dar cum martora a refuzat, inculpatul A. a lovit-o cu o bâtă în cap, după care a învelit-o într-un covor şi a lovit-o cu acea bâtă în continuare, iar în urma acestor lovituri, martora a avut capul spart şi pe corp mai multe vânătăi. Apoi, a aşezat-o într-un colţ al apartamentului în care se mai aflau circa 15-20 fete, spunându-le să aibă grijă de ea să nu fugă. După amiază, fetele din apartament au fost duse la mai multe cluburi pentru a practica prostituţia, iar martora a rămas în acel apartament, fiind păzită de Y. rudă cu A. şi care mergea frecvent în Germania.

În acel apartament au mai rămas două fete, care erau minore, însă ulterior şi acestea au fost duse în cluburi şi au fost obligate să practice prostituţia în folosul inculpatului A. Fetele dormeau la cluburi, uneori fiind aduse la apartament, când erau probleme în cluburi sau erau organizate razii de către organele de poliţie. De asemenea, tinerele erau aduse la apartament în momentul în care nu câştigau suficienţi bani, iar inculpatul A. le bătea şi le ameninţa. Martora a mai declarat că inculpatul nu le dădea voie fetelor să vorbească între ele, să-şi spună numele adevărat sau din ce oraş sunt.

Inculpatul a ţinut-o pe martoră în acel apartament şi a obligat-o să facă curăţenie şi mâncare pentru el şi fetele lui şi nu a trimis-o în club să practice prostituţia împreună cu celelalte fete, deoarece îi era teamă că aceasta va fugi şi va anunţa poliţia. Martora i-a solicitat zilnic să-i dea drumul să plece acasă, însă acesta o ameninţa că va trebui să practice prostituţia pentru a-şi recupera banii pe care-i plătise lui G. pentru cumpărarea ei. Martora a fost ţinută de inculpatul A. în acel apartament circa trei luni de zile, fără să-i permită să iasă şi în toată această perioadă a fost obligată să facă mâncare, să spele, să facă curăţenie, servicii pentru care nu a primit nici un ban.

A mai relatat martora că, inculpatul A. a întreţinut relaţii sexuale cu aceasta împotriva voinţei sale şi că de altfel, obliga toate fetele aduse de el, să întreţină raporturi sexuale cu el, spunându-le că face acest lucru ca un fel de test pentru a putea şti ce servicii pot oferi fetele clienţilor din cluburile în care urma să practica prostituţia în folosul său.

După aproximativ o lună de zile de la sosirea martorei în Spania, G. a mai adus încă două fete din România, respectiv din Bucureşti, la apartamentul inculpatului A., pentru a fi puse să practice prostituţia în folosul acestuia.

La scurt timp, Y. a adus şi el o fată, pentru a practica prostituţia în folosul acestuia, precizând că era minoră şi nu avea act de identitate.

În toată această perioadă, a văzut zilnic cum fetele de încredere ale inculpatului îi aduceau genţi pline cu bani strânşi de la fetele care practicau prostituţia în diverse cluburi.

În luna octombrie 2006, poliţia spaniolă a făcut o razie în apartamentul inculpatului şi în cluburile în care acesta avea fete care practicau prostituţia în folosul său şi cu acea ocazie acesta a fost reţinut.

Martora a fost şi ea dusă la sediul poliţiei unde i s-a luat o declaraţie însă nu mai reţine ce a declarat la acea vreme (vol. 6 fila 35 şi urm. dos. u. p.). În cursul cercetării judecătoreşti,martora C.C.C. nu a putut fi audiată, deşi s-au efectuat numeroase demersuri procedurale,prin citare şi emiterea mandatelor de aducere la adresele cunoscute, dar aceasta nu a fost identificată şi nu există date cu privire la actualul domiciliu, motiv pentru care, la termenul din 08 noiembrie 2011, instanţa a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

A fost audiată şi martora X.X.X. şi din depoziţia acesteia, a rezultat că în cursul lunii decembrie 2007, în timp ce era internată într-un spital din municipiul Constanţa, a cunoscut-o pe inculpata D., care era la rândul său internată în acel spital, împreună cu mama sa. Cu această ocazie, inculpata a întrebat-o despre starea sa materială şi dacă vrea să se mărite cu un nepot de-al său, martora răspunzând că nu are decât 15 ani, că este elevă şi că nu vrea să se căsătorească. De asemenea, inculpata i-a povestit că are mai mulţi fraţi care sunt plecaţi în Spania, iar unul dintre ei are un club în această ţară. In zilele următoare, inculpata i-a spus că dacă o să se căsătorească cu nepotul ei, E., acesta o va duce în Spania pentru a lucra în clubul fratelui său şi, numai dacă ea va dori, va întreţine şi raporturi sexuale cu clienţii clubului, pentru a câştiga bani mai mulţi. Martora i-a reamintit inculpatei, vârsta şi că nu doreşte să se mărite cu nepotul ei, ci vrea să-şi termine şcoala, că nu are paşaport şi că nu vrea să întreţină raporturi sexuale cu bărbaţi necunoscuţi. Inculpata a replicat că, dacă va fi de acord cu propunerea sa, o poate ajuta să obţină documente de identitate false şi paşaport, din care să rezulte că are 18 ani, precizând că a ajutat în acest mod şi alte fete, pe care apoi le-a trimis în Spania pentru a lucra în clubul fratelui său. De asemenea, inculpata i-a spus martorei că fraţii săi au mai multe cluburi în ţări ca Spania, Germania şi Italia, unde au dus mai multe fete din România, în vederea practicării prostituţiei.

În ziua următoare, martora a revenit în salonul ei, dar inculpata a rugat-o să vină să aibă grijă de mama ei, întrucât ea trebuie să meargă până acasă. După plecarea inculpatei, mama acesteia i-a spus martorei să nu aibă încredere în fiica sa şi să se ferească de aceasta, pentru că a nenorocit multe fete, pe care le-a ţinut mai întâi în locuinţa ei din comuna Lumina, după care le-a trimis în Spania, în cluburile fraţilor săi, pentru a practica prostituţia. La o săptămână de la internarea sa, martora a rugat-o pe inculpată să o ajute să se externeze, întrucât era minoră, iar mama sa nu putea să ajungă la spital, prilej cu care inculpata i-a reţinut fişa medicală şi cartea de identitate.

După externare, inculpata i-a spus martorei să meargă împreună la vila fratelui ei, A., din municipiul Constanţa, pe care acesta şi-a construit-o din banii obţinuţi în Spania din afaceri. Martora a acceptat şi în locuinţa respectivă, i-a cunoscut pe inculpaţii A. şi concubina acestuia, B. În timpul mesei, cei trei inculpaţi discutau între ei, iar la un moment dat, A. era foarte nervos şi povestea despre faptul că unele dintre fete nu obţin suficienţi bani şi, din acest motiv, va pune pe cineva să le bată.

Martora a rămas peste noapte în casa inculpaţilor, ocazie cu care a observat într-un sertar 50 de paşapoarte, mai multe cărţi de identitate şi certificate de naştere ale mai multor fete, aşezate pe categorii. De asemenea, aceasta a văzut în casă o altă fată, care nu era din familia inculpaţilor şi care plângea tot timpul, dar cu care nu a putut vorbi.

În aceeaşi zi, X.X.X. a plecat acasă, promiţându-i inculpatei D. că se va întoarce repede, întrucât aceasta i-a reţinut cartea de identitate şi fişa medicală. La câteva zile, martora a sunat-o pe inculpată, pentru a-i trimite actele respective, însă aceasta a refuzat, cerându-i să vină personal pentru recuperarea acestora. Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare, cartea de identitate a martorei a fost găsită în locuinţa inculpatei. (vol. 5 fila 146 şi urm. dos. u. p.). În faza de judecată, martora nu a putut fi audiată, deşi a fost citată şi s-au emis mai multe mandate de aducere, rezultând că nu locuieşte la adresa indicată în cursul urmăririi penale şi nici nu sunt date cu privire la actualul domiciliu, motiv pentru care instanţa, l-a termenul din 08 noiembrie 2011, a făcut aplicarea prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

Martorele Z.Z.Z. şi Y.Y.Y., menţionate în rechizitoriu, au asistat la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului F. (vol. 4 fila 36 şi urm. dos. urm. pen. şi vol. 4 fila 332 şi urm. dos inst.).

Martora A.A.A.A. a declarat că la solicitarea organelor de poliţie,a asistat la recunoaşterea din fotografii, de către M., când aceasta a recunoscut mai multe persoane printre care şi inculpaţi din dosar, respectiv: pe D., adică cel care a racolat-o şi a transportat-o în Spania, unde a fost exploatată sexual; pe A., ca fiind A., cel care a cumpărat-o în Spania de la G. şi a obligat-o să se prostitueze în folosul său. De asemenea, le-a recunoscut pe O.,ca fiind N., vecina sa, împreună cu care a fost transportată în Spania şi la rândul ei, obligată să se prostitueze pe Z.Z. şi care era minoră, precizând că se afla în apartamentul lui A., aceasta urmând să-i falsifice documentele de identitate din care să reiasă că este majoră. (vol. 5 fila 163 şi urm. dos urm. pen.). În faza de judecată, aceasta şi-a menţinut poziţia procesuală anterioară (vol. 4 fila 331).

De asemenea, martora B.B.B.B. a asistat la recunoaşterea din planşele foto,de către victima G.G., a mai multor persoane, printre care sunt şi persoane implicate în cauză şi anume: inculpata C., care supraveghea fetele în club din localitatea Murcia din Spania şi care a bătut-o, întrucât nu se prostitua îndeajuns pentru A.; pe N., căreia i se spunea A.A., ca fiind una dintre fetele aduse de A. la clubul amintit mai sus şi care practica prostituţia (vol. 5 fila 365 şi urm. dos u.p.). În cursul judecăţii a menţinut cele relatate iniţial, cu sublinierea că nu-şi mai aminteşte detaliile şi în plus, a precizat că, în calitate de inspector de specialitate în cadrul Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane, a asistat la audierea mai multor victime din dosar, respectiv, N. şi Z.Z. .(vol. 4 fila 117).

Din depoziţia martorei C.C.C.C. a rezultat că aceasta la solicitarea organelor de poliţie, a asistat la recunoaşterea din fotografii, făcută de către O., când aceasta a recunoscut mai multe persoane, printre care: pe D., cel care i-a promis un loc de muncă în Spania, transportând-o în această ţară,unde a fost exploatată sexual; pe A., ca fiind A., cel care a cumpărat-o de la G., în Spania şi care a exploatat-o sexual în folosul lui, în diverse cluburi din Murcia-Spania; pe M., vecina sa, împreună cu care a fost transportată în Spania şi la rândul ei, obligată să se prostitueze în aceeaşi perioadă cu aceasta; pe martora C.C.C., ca fiind tânăra pe care a întâlnit-o în Spania, unde a fost dusă de G. şi era exploatată sexual de A.; pe Z.Z., şi care era minoră, precizând că se afla în apartamentul lui A., acesta urmând să-i falsifice documentele de identitate din care să reiasă că era majoră.(vol. 5 fila 264 dos u.p.). În faza de judecată, martora şi-a menţinut poziţia procesuală (vol. 4 fila 217).

Martora D.D.D.D. a declarat că a asistat la recunoaşterea din fotografii, de către X.X.X. a mai multor persoane, respectiv: D.,ca fiind persoana pe care a cunoscut-o în timp ce era internată în Spitalul Judeţean Constanţa; B., ca fiind soţia lui A.; E., ca fiind nepotul inculpatei D., cel care i-a fost prezentat într-o fotografie şi care ar fi trebuit să se căsătorească cu martora; A., ca fiind soţul inculpatei B. şi sora inculpatei D. (vol. 5 fila 11 şi urm.). În cursul cercetării judecătoreşti, martora a declarat că îşi aminteşte faptul că a asistat la audierea mai multor persoane şi la recunoaşterea din fotografii de către o femeie, precizând că aceasta din urmă a recunoscut o persoană,respectiv un bărbat, despre care ar fi afirmat că are legătură cu „fata care ar fi fost dusă în străinătate", (vol. 4 fila 16).

O altă martoră, E.E.E.E. a participat, la solicitarea organelor de poliţie, la recunoaşterea din fotografii de către J., când aceasta a recunoscut mai multe persoane şi anume: pe A., ca fiind cel care a găzduit-o şi exploatat-o sexual în folosul lui, în Spania; pe B., ca fiind soţia lui A. şi care împreună cu acesta, a exploatat-o sexual în folosul lor, în Spania; E. şi nepotul lui A.; H., cel care a racolat-o, a transportat-o şi a găzduit-o în Spania, unde a fost exploatată sexual; pe C., cea care supraveghea fetele în cluburile din Spania, unde acestea erau exploatate sexual; C. şi care supraveghea fetele în cluburile din Spania, unde acestea erau exploatate sexual; pe D., sora lui A. şi H. şi care a încurajat-o pe J. să se deplaseze în Spania împreună cu fraţii săi, pentru a se prostitua în folosul celor doi (vol. 5 fila 302 şi urm. dos u.p.), în faza de judecată,martora şi-a menţinut poziţia procesuală (vol. 4, fila 63).

Martora F.F.F.F. a declarat că a asistat la recunoaşterea din fotografii de către I.I.I., ocazie cu care aceasta din urmă a recunoscut mai multe persoane, respectiv: H., fratele lui A. şi prieten cu numiţii K.K.K. şi J.J.J., cel care s-a ocupat de obţinerea documentelor de călătorie şi implicat în traficarea acesteia în Spania, pentru a se prostitua în folosul lor, în cluburile din această ţară; pe Silvia, ca fiind B., soţia lui A., care are o vilă în construcţie în Constanţa şi care împreună cu alte persoane, s-a ocupat de plecarea sa în Spania; pe F., ca fiind şoferul autocarului, care a transportat-o în Spania şi s-a implicat împreună cu mai multe persoane în organizarea plecării sale, pentru a se prostitua în această ţară; (vol. 2 fila 187 dos. u. p.). în faţa instanţei, aceasta a susţinut că a asistat la audierea unei tinere, minoră, precum şi la recunoaşterea de către aceasta, a mai multor persoane,din fotografii, pe de altă parte a precizat că-şi menţine declaraţia din timpul cercetărilor (vol. 4 fila 64).

Din depoziţia numitei G.G.G.G., a reieşit că a participat ca martor asistent la recunoaşterea din fotografii, de către P., când aceasta a recunoscut mai multe persoane, respectiv: pe A., ca fiind cel care a organizat trimiterea acesteia în Spania,unde s-a prostituat în folosul lui; pe B., ca fiind soţia lui A. şi care împreună cu acesta a organizat plecarea în Spania,unde au exploatat-o sexual în folosul lor; H., fratele lui A.; pe F., ca fiind şoferul autocarului, care a transportat-o în Spania în luna octombrie 2005. În cursul judecăţii,martora şi-a menţinut depoziţia anterioară (vol. 2 fila 254 dos u. p. şi vol. 4 fila 65 dos. inst.).

Martorul H.H.H.H. a declarat că, la solicitarea organelor de anchetă, a participat la efectuarea unor recunoaşteri din fotografii,de către martorii I.I.I.I. şi H.H.H., când I.I.I.I. a recunoscut: pe A., ca fiind cel care împreună cu alte persoane,au transportat-o în Spania, unde a fost exploatată sexual în folosul acestora; pe B., ca fiind concubina lui A., împreună cu care au exploatat-o sexual în folosul lor; pe F., care din dispoziţia lui A. şi B. a transportat-o în Spania,unde aceasta a fost exploatată sexual în folosul celor doi inculpaţi; iar H.H.H. a recunoscut pe A. ca fiind cel care împreună cu alte persoane au traficat-o în Spania, unde a fost exploatată sexual în folosul acestora precum şi pe B., ca fiind concubina lui A., împreună cu care au exploatat-o sexual în folosul lor, în Spania,în mai multe cluburi din localitatea Murcia. Recunoaşterea din fotografii, potrivit declaraţiei martorului asistent şi proceselor-verbale de prezentare pentru recunoaştere după planşele fotografice,s-a desfăşurat la sediul Ambasadei României la Madrid. (vol. l fila 384 şi urm.). În faţa instanţei (vol. 4 fila 66), martorul a revenit asupra celor declarate iniţial, arătând că, într-adevăr,în perioada de referinţă,se afla în sediul ambasadei, unde a participat la lucrări de renovare a construcţiei,el fiind de meserie montator ghips carton, dar că, niciodată nu a fost solicitat în calitate de martor asistent,la ascultarea sau recunoaşterea vreunei persoane din fotografii.

Numita J.J.J.J. a fost solicitată în calitate de martor asistent,la efectuarea unor recunoaşteri din fotografii,de către partea vătămată N., când aceasta a recunoscut mai multe persoane, respectiv: pe A., ca fiind cel care a determinat-o să plece în Spania pentru a se prostitua şi în folosul căruia a făcut acest lucru timp de 11 luni; pe B. ca fiind concubina lui A., împreună cu care a aşteptat-o în Spania, unde a exploatat-o sexual în mai multe cluburi de noapte; pe F., ca fiind persoana care a transportat-o în Spania, unde a predat-o celorlalţi doi inculpaţi mai sus menţionaţi; pe D., ca fiind persoana care împreună cu H., a dus-o la Serviciul Paşapoarte din Constanţa şi s-a ocupat de obţinerea paşaportului (vol. l fila 125 şi urm.). În faza de judecată, martora nu a putut fi audiată, întrucât potrivit procesului-verbal întocmit la executarea mandatului de aducere, a rezultai că aceasta este plecată de mai mulţi ani, în Italia şi nu sunt date că se va întoarce în ţară (vol. 3 fila 181).

K.K.K.K. a fost martor asistent la recunoaşterea făcută din fotografii de către G.G., când, potrivit propriei depoziţii, aceasta a recunoscut mai multe persoane, printre care şi inculpaţi în cauză: pe B.,ca fiind cea care o obliga să se prostitueze; pe D., care a cazat-o la locuinţa ei; pe A., ca fiind cel care a aşteptat-i în Spania,se ocupa de supravegherea fetelor şi încasarea banilor(vol. l fila 15 dos. u. p.). În faza de judecată, susnumitul nu a putut fi audiat,din dovezile de citare şi adresa S.E.I.P. Constanţa, rezultând că nu mai locuieşte la adresa indicată în dosar, deşi figurează în continuare cu aceeaşi adresă de domiciliu, motiv pentru care la termenul din 08 martie 2011, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen.

În considerarea dreptului de apărare, cu respectarea prevederilor art. 67 C. proc. pen., instanţa a încuviinţat proba testimonială cu audierea numiţilor L.L.L.L. şi M.M.M.M., solicitată de inculpatul F. şi proba cu acte în circumstanţiere pentru toţi cei cinci inculpaţi.

Martorii menţionaţi mai sus, foşti colegi de serviciu ai inculpatului F. la SC N.N.N.N. SRL, au relatat cu privire la modul de lucru al conducătorilor auto care efectuau curse de transport persoane în afara ţării, fără a aduce elemente noi în sprijinul apărării (vol. 5 fila 290).

Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, instanţa a apreciat că se impune achitarea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. - întrucât din declaraţiile părţii vătămate L. şi din nici o altă probă, nu a rezultat că inculpata este persoana care a obligat-o sau a îndemnat-o pe aceasta să practice prostituţia pe DN 2 Constanţa - precum şi achitarea inculpatului E., pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. - având în vedere că din ansamblul probator administrat în ambele faze procesuale, nu a rezultat că inculpatul a comis această infracţiune, nefiind identificate acele tinere în legătură cu care, în actul de sesizare, se reţine că, au fost racolate de inculpat şi au practicat prostituţia în folosul acestuia. Elementul material al infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, poate fi efectuat alternativ, în una din modalităţile prevăzute de textul de lege, respectiv: recrutarea, transportarea, transferarea,cazarea sau primirea unei persoane. Recrutarea constă în atragerea (racolarea) victimei prin convingerea acesteia spre a fi exploatată în vederea obţinerii de foloase. Din punct de vedere subiectiv, fapta de trafic de persoane se comite cu intenţie, cu excepţia formei agravate constând în traficul de persoane care produce sinuciderea ori moartea victimei. Urmarea imediată constă în starea de pericol creată pentru atributele fundamentale ale persoanei, cum ar fi libertatea, demnitatea,integritatea corporală, sănătatea, dar acestea nu sunt elemente esenţiale ale infracţiunii, ci numai împrejurări care determină reţinerea,eventual, a unei forme infracţionale agravate. Plecând de la descrierea faptei prin rechizitoriu, raportat la cerinţele textului incriminator şi insuficienţa probatoriului, nu sunt temeiuri pentru a pronunţa o soluţie de condamnare, din materialitatea împrejurărilor cauzei, nerezultând că inculpatul E. a efectuat acte materiale în modalitatea recrutării (racolării) victimei, în accepţiunea art. 12 din Legea nr. 678/2001.

Aşa fiind, instanţa i-a exonerat de răspundere penală pe cei doi inculpaţi, pentru infracţiunile menţionate, urmând să dispună achitarea, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Pentru celelalte fapte, s-a dispus condamnarea tuturor inculpaţilor, întrucât faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către aceştia, neputând fi primite concluziile formulate oral şi în scris de apărare, de a fi exoneraţi de răspundere penală, neexistând temeiuri în acest sens, pentru argumentele ce vor fi expuse mai jos:

Astfel, potrivit art. 69 C. proc. pen., declaraţiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În cauza dedusă judecăţii, declaraţiile inculpaţilor (care nu s-au prevalat de dreptul la tăcere), nu pot fi reţinute de către instanţă ca fiind corespunzătoare adevărului,întrucât susţinerile acestora constând în simpla negare a comiterii faptelor, sunt în vădită contradicţie cu materialitatea împrejurărilor cauzei, nu au o argumentare temeinică şi nici suport probator, aceştia nereuşind să demonstreze, în conformitate cu art. 66 C. proc. pen., lipsa de temeinicie a probelor administrate în cursul procesului penal, care confirmă în mod incontestabil, săvârşirea faptelor.

Din perspectiva îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 75 C. proc. pen., instanţa a apreciat că declaraţiile părţilor vătămate I., M., O., J., R., Z.Z., L., N., K., P., se coroborează în contextul ansamblului probator, care nu este de natură să-i disculpe pe inculpaţi ori să creeze dubii asupra veridicităţii declaraţiilor părţilor vătămate amintite, astfel că le va da eficienţă în integralitate. Instanţa nu va avea în vedere declaraţia notarială a părţii vătămate Z.Z., prin care retractează declaraţiile de la urmărirea penală, întrucât nu se coroborează în contextul mijloacelor de probă existente la dosar, rezultând în mod vădit tendinţa de subiectivism dar pe de altă parte, nu poate fi luată în considerare fiind o probă extrajudiciară.

Părţile vătămate au fost constante cu ocazia audierii, când au descris cu lux de amănunte activitatea infracţională şi au oferit detalii semnificative, declaraţiile acestora coroborându-se şi cu celelalte probe administrate, intre care deosebit de relevante sunt: depoziţiile martorilor I.I.I.I. şi H.H.H. (martor cu identitate protejată), I.I.I., X.X.X., C.C.C., ale martorilor asistenţi Y.Y., N.N.N., Z.Z.Z., Y.Y.Y., T.T.T., S.S.S., R.R.R., P.P.P., J.J.J.J., K.K.K K., F.F.F.F., E.E.E.E., D.D.D.D., C.C.C.C., B.B.B.B., A.A.A.A., G.G.G.G., G.G., depoziţiile din faza de urmărire penală ale martorului asistent H.H.H.H., procesele-verbale pentru recunoaştere din fotografii şi planşele foto aferente, situaţia traficului de frontieră, respectiv, intrări/ieşiri în/din România procese - verbale de percheziţie domiciliară, corespondenţă cu autorităţile străine, cu unităţi bancare şi alte instituţii publice, procese - verbale întocmite de organele de urmărire penală, alte înscrisuri.

Potrivit art. 78 C. proc. pen., depoziţia martorului poate avea ca obiect orice cunoştinţe despre vreo faptă sau împrejurare de natură să servească la aflarea adevărului, or, declaraţiile date de către martorii H.H.H.H. - precum că nu a fost solicitat ca martor asistent - şi G.G. - care a susţinut că a practicat prostituţia pentru că singurul lucru care o interesa era să câştige bani, iar A. i-a promis că vor împărţi pe jumătate câştigurile - nu vor fi luate în considerare, aspectele retractate nu sunt credibile, aceştia, neputând explica modificarea poziţiei procesuale, tind la exonerarea de răspundere penală a inculpaţilor datorita stării de temere şi altor factori subiectivi. În această ordine de idei,nu este lipsit de importanţă faptul că în cursul urmăririi penale, G.G. a declarat că mai multe persoane printre care numita F.F., una dintre concubinele inculpatului A., s-au deplasat la adresa martorei şi a familiei acesteia-după arestarea inculpaţilor-şi au ameninţat-o să-şi schimbe declaraţia, în schimbul unei sume de bani. Cu aceeaşi ocazie, F.F. i-a mai spus martorei, să nu-şi facă probleme în ceea ce priveşte schimbarea declaraţiei, întrucât a mai luat legătura şi cu alte tinere audiate în cauză şi acestea au schimbat declaraţiile date, în faţa unui notar.

Pe de altă parte, contrar susţinerilor apărătorului ales al inculpaţilor A., D. şi B., imposibilitatea audierii de către instanţă a martorilor cu identitate cu identitate protejată, nu justifică înlăturarea depoziţiilor acestora date în cursul urmăririi penale, în condiţiile în care vinovăţia inculpaţilor a rezultat din ansamblul probelor existente în cauză, iar instanţa este obligată să aprecieze probele în ansamblul lor, indiferent de faza procesuală în care sunt administrate. In speţă, declaraţiile martorilor cu identitate protejată H.H.H. şi I.I.I.I., nu sunt singurele probe şi totodată, ele se coroborează în contextul ansamblului probator, îndeajuns de relevant pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, pentru a fi înlăturată prezumţia de nevinovăţie.

Înainte de proceda la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se impun a se face aprecieri asupra încadrării juridice date faptelor prin rechizitoriu.

În ceea ce priveşte cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen., în raport cu infracţiunea de trafic de minori şi al înlăturării infracţiunii prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului A., instanţa a apreciat că este întemeiată şi o va admite, întrucât traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001, săvârşit asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a autorului, constituie o infracţiune unică, în formă continuată,condiţii îndeplinite în cauză.

De asemenea, având în vedere că în sarcina inculpatului A., s-a reţinut că a lipsit-o de libertate, prin răpire, în scopul exploatării sexuale, pe martora cu identitate protejată "H.H.H.", sub aspectul încadrării juridice nu sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun ale art. 189 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., fapta constituind infracţiunea complexă de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, încadrarea juridică urmând a fi schimbată .

De altfel, în legătură cu încadrarea juridică a faptei comisă asupra mai multor persoane, în aceleaşi condiţii de timp şi loc, cât şi în legătură cu interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, privind traficul de persoane comis prin răpire şi a dispoziţiilor art. 189 alin. (1)-(3) C. pen. privind lipsirea de libertate în mod ilegal, prin răpire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Deciziile nr. 49 din 04 iunie 2007 şi nr. 1 din 21 ianuarie 2008, în recurs în interesul legii, care sunt obligatorii în ceea ce priveşte dezlegarea dată problemelor de drept.

Cererea de schimbarea încadrării juridice formulată de inculpaţii A., D. şi E. prin apărători, este neîntemeiată, întrucât nu are corespondent în situaţia de fapt, aşa cum a rezultat din probatoriul administrat.

Criteriul de distincţie între infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen., constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracţiuni, respectiv, în valoarea socială diferită protejată de legiuitor. In timp ce valoarea socială apărată prin textele art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin art. 329 C. pen. constă în bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă. Aşadar, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea,îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore,comite infracţiunea de proxenetism în forma prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., iar atunci când recrutează persoane pentru prostituţie ori trafichează persoane în acest scop, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism în forma prevăzută de alin. (2) tezele I şi II ale art. 329 C. pen. Evident,actele de recrutare, transportare transferare,cazare sau de primire a unei persoane,prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane constituie infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi respectiv, infracţiunea prevăzută de art. 13 din aceeaşi Lege. Acelaşi criteriu de distincţie între cele două infracţiuni, în cazul când o persoană îndeamnă o altă persoană ori îi înlesneşte să practice de bunăvoie prostituţia sau trage foloase de pe urma acesteia, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane prin una din modalităţile prevăzute în art. 12 din Legea nr. 678/2001, impune să se reţină, atât comiterea infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen. sau în art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii de trafic de persoane, în concurs real.

Or, activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi D., s-a realizat într-una din modalităţile reglementate de textele legale incriminatoare amintite mai sus, respectiv de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (ambii inculpaţi), de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/ 2001 (inculpatul A.) şi de art. 329 alin. (1) şi alin. (3) C. pen. ( inculpaţii D. şi E.) şi a fost corect încadrată juridic.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001reţinută în sarcina inculpatului E., instanţa a apreciat că se impune o soluţie de achitare, nefiind probat că este autor al acestei infracţiuni iar solicitarea de schimbarea încadrării juridice nu are corespondent în starea de fapt, aşa cum rezultă aceasta din ansamblul probator.

Instanţa a apreciat, însă, ca fiind întemeiate cererile de schimbarea încadrării juridice formulate de inculpatele B. şi C.

Astfel, potrivit art. 329 C. pen., infracţiunea de proxenetism constă în „îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană".

Prin alin. (2) al aceluiaşi text de lege, este prevăzută forma agravantă a acestei infracţiuni, care constă în „recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop" precum şi „constrângerea la prostituţie". în raport cu această din urmă reglementare, a rezultat că elementul material al formei agravate a infracţiunii de proxenetism, se poate realiza, atât prin săvârşirea unei acţiuni de recrutare de persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, cât şi prin constrângerea la prostituţie. Ca urmare, atât timp cât nu se evidenţiază existenţa constrângerii în vreuna din modalităţile de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 sau art. 13 din Legea nr. 678/2001, recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop, trebuie încadrate în varianta agravată a infracţiunii de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (2) C. pen., după cum şi modalitatea expres prevăzută în acest alineat, de săvârşire a acestei infracţiuni prin „constrângerea la prostituţie", trebuie supusă aceluiaşi tratament de încadrare juridică.

La aprecierea încadrării juridice date faptei, trebuie avute în vedere, atât redactarea textului de lege ce o incriminează, cât şi împrejurări ce rezultă din analiza materialului probator.

Aşa cum rezultă din descrierea faptei prin rechizitoriu şi probele administrate, inculpata B. a obligat victimele, la practicarea prostituţiei în Spania, însuşindu-şi sumele de bani obţinute de acestea de la clienţii cluburilor, acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii de proxenetism, iar actele materiale săvârşite de inculpata C., constând în supravegherea tinerelor obligate să se prostitueze în cluburile din Spania şi încasarea sumelor de bani obţinute de acestea, constituie complicitate la infracţiunea de proxenetism, sens în care se va dispune schimbarea încadrării juridice.

De asemenea,contrar susţinerilor apărării,subzistă infracţiunea constând în iniţierea, sprijinirea, aderarea la un grup de criminalitate în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave, prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003, în speţă, fapta de a acţiona în vederea racolării, transportării, transferării, cazării de victime, care apoi erau obligate a practica prostituţia în ţară şi în străinătate.

Subiectul activ al acestei infracţiuni, este de regulă plural, deoarece cu excepţia modalităţii iniţierii, existenţa infracţiunii presupune conlucrarea mai multor persoane în calitate de subiecţi activi, indiferent de rolul jucat de către aceştia la săvârşirea infracţiunii. Elementul material al laturii obiective a infracţiunii se poate manifesta alternativ, dar în oricare dintre acţiunile sale alternative, trebuie să aibă ca finalitate un grup infracţional organizat, care să-şi propună săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni dintre cele expres prevăzute de art. 2 din Legea nr. 39/2003. Astfel, iniţierea unui grup infracţional organizat înseamnă pregătirea sau organizarea unei asemenea structuri, iniţiatorul este persoana care pune bazele unei pluralităţi constituite de infractori şi nu are relevanţă dacă iniţierea a fost sau nu transpusă în practică. Constituirea unui grup infracţional organizat este o activitate prin care este înfiinţată o organizaţie criminală, care vizează săvârşirea unor infracţiuni dintre cele prevăzute de Legea nr. 39/2003. Aderarea la o asociere constituită în scop infracţional constă în dobândirea calităţii de membru al asocierii şi se poate realiza expres ori tacit. Sprijinirea asocierii infracţionale înseamnă un ajutor,de orice fel, acordat unui astfel de grup, ajutor ce poate fi de natură materială (ex: plata unei „contribuţii'’) sau de ordin moral (ex:atragerea de aderenţi). Urmarea imediată a infracţiunii examinate, presupune crearea unei stări de pericol pentru ordinea de drept. Sub aspectul laturii subiective,de regulă, infracţiunea se comite cu intenţie directă, calificată prin scop, deoarece în majoritatea cazurilor,membrii grupului infracţional prevăd rezultatul şi îl urmăresc. Consumarea infracţiunii are loc în momentul efectuării integrale a oricăreia dintre modalităţile elementului material.

Din ansamblul probelor administrate a rezultat existenţa unui grup infracţional organizat în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 39/2003,"de grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material". „Nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului". In cauza dedusă judecăţii, probele au evidenţiat că au fost efectuate acte în vederea constituirii unui grup infracţional organizat, la care au aderat inculpaţii, aceştia au avut legături repetate, au acţionat o anumită perioadă de timp, coordonat, organizat, după reguli bine stabilite, fiecare având un rol prestabilit (racolare, transportare, transferare, cazare şi primire a victimelor traficului de peroane, obligarea la practicarea prostituţiei) pe durata activităţii infracţionale.

În drept, faptele inculpaţilor, aşa cum au fost descrise şi reţinute de instanţă constituie următoarele infracţiuni: aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001,cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate în concurs real, conform art. 33 lit.

a) C. pen. - pentru inculpatul A. ; aderare la un grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.,cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - pentru inculpata B., ambele cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen.; aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,trafic de persoane şi proxenetism,prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 329 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., toate în concurs real, cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. - pentru inculpata D.; aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi complicitate la infracţiunea de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) şi (3),cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. - pentru inculpata C.; aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,ambele în concurs real,conform art. 33 lit.

a) C. pen. - pentru inculpatul F.; aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001,cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele în concurs real, conform art. 33 lit.

a) C. pen. - pentru inculpatul G.; aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. - pentru inculpatul E.; aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003,trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., toate în concurs real, conform art. 33 lit.

a) C. pen. - pentru inculpatul H.

Astfel, inculpatul A., în iarna anului 2004, a racolat-o pe „H.H.H." (martoră cu identitate protejată), a transportat-o cu un autoturism până la locuinţa sa din corn. Lumina, jud. Constanţa, unde a lipsit-o de libertate în mod ilegal, timp de două săptămâni, apoi a transportat-o până în Spania, unde, împreună cu B. a obligat-o să practice prostituţia, însuşindu-şi banii obţinuţi de aceasta de la clienţi. In cursul lunii octombrie 2005 a racolat-o pe partea vătămată P., sub promisiunea oferirii unui loc de muncă într-un club din Spania, ulterior aceasta fiind transportată de F. până în Spania, unde a fost obligată să se prostitueze de acesta şi B. De asemenea, în cursul lunii februarie 2006, a racolat-o pe partea vătămată K., pe care a dus-o la locuinţa surorii sale, D., transportată de H. până la Constanţa, de unde a fost preluată de F., care a transportat-o până în Spania, unde a fost exploatată sexual de el şi B. În toamna anului 2005, a racolat-o pe partea vătămată N., pe care a transportat-o în Spania şi, împreună cu B., a obligat-o să se prostitueze. În cursul lunii septembrie 2005, a racolat-o pe partea vătămată Z.Z. (minoră), a transportat-o până la Constanţa, a urcat-o într-un autocar cu care a ajuns în Spania, unde a obligat-o la practicarea prostituţiei. împreună cu B., a racolat-o pe „I.I.I.I." (martoră cu identitate protejată), sub promisiunea oferirii unui loc de muncă într-un bar din Spania, transportată de F. până în Spania şi obligată să se prostitueze. In iarna anului 2005, a racolat-o pe partea vătămată R. (minoră), pe care a transportat-o până la locuinţa sa din corn. Lumina, jud. Constanţa, a fost transportată apoi de H. şi E. până în Spania, unde a fost preluată din nou de A. şi obligată să se prostitueze în folosul său şi al numitei B., a racolat-o pe partea vătămată J. (minoră), a dus-o în Spania, unde a obligat-o să se prostitueze în folosul său şi al concubinei sale B., le-a obligat la practicarea prostituţiei într-un club din Spania pe părţile vătămate G.G., L. şi martora I.I.I. Inculpatul le-a preluat şi pe C.C.C., O. şi M. aduse în Spania de G. şi le-a exploatat sexual în cluburi.

Inculpata B., împreună cu coinculpatul A., le-a obligat la practicarea prostituţiei în Spania pe H.H.H." şi I.I.I.I. (martore cu identitate protejată), părţile vătămate P., K., N., Z.Z., R., G.G., L., J. şi martora I.I.I., însuşindu-şi sumele de bani obţinute de acestea de la clienţii cluburilor.

Inculpatul H., la sfârşitul anului 2004 a racolat-o pe partea vătămată L., sub pretextul oferirii unui loc de muncă la o fabrică de conserve din Spania, preluată apoi de A. care, mai întâi a obligat-o să practice prostituţia într-un apartament din Constanţa, după care a transportat-o în Spania, unde, împreună cu B., au obligat-o să practice prostituţia în folosul lor. În vara anului 2006, împreună cu K.K.K., a racolat-o pe martora I.I.I., sub promisiunea oferirii unui loc de muncă într-un bar din Spania, ca dansatoare, au transportat-o până în Spania, unde a fost exploatată sexual de A. şi B. În vara anului 2005, a transportat-o pe partea vătămată R. până în Spania, iar în toamna aceluiaşi an şi pe partea vătămată J., tot în Spania, acestea fiind ulterior obligate la practicarea prostituţiei de cei doi inculpaţi antemenţionaţi. De asemenea, împreună cu inculpata D., în toamna anului 2005 s-a ocupat de obţinerea paşaportului turistic al părţii vătămate N., pe care au transportat-o până la Constanţa, unde au predat-o inculpatului F. care a transportat-o până în Spania,unde a fost aşteptată de inculpaţii A. şi B., care au exploatat-o sexual. In iarna lui 2006, împreună cu A., au transportat-o pe partea vătămată K. la un autocar, unde au predat-o inculpatului F., acesta transportând-o ulterior în Spania,unde a fost aşteptată şi preluată de inculpata B.. In vara anului 2006, inculpatul H. a transportat-o şi pe martora C.C.C. până în Spania,unde în localitatea Murcia au fost aşteptaţi de A., care la rândul său, a obligat-o să practice prostituţia în folosul său şi al coinculpatei B.

Inculpatul F., în perioada 2003-2006, a sprijinit grupul infracţional transportându-le pe victimele P., K., N., L., I.I.I.I., I.I.I. şi nu numai, racolate şi exploatate sexual de membrii reţelei din România în Spania şi din Spania în România. In timpul călătoriei, documentele de identitate ale victimelor erau luate de inculpat de la racolatori, din România, erau arătate tot de acesta la frontieră, după care erau predate, odată cu fetele traficate, în Spania, la destinaţie, inculpaţilor A. sau B. De asemenea, inculpatul era cel care aducea în România banii obţinuţi de traficanţi în Spania, în urma exploatării sexuale a tinerelor sau bijuteriile cumpărate de aceştia.

Inculpata C., în înţelegere cu ceilalţi membrii grupării, în principal cu B., le-a supravegheat, împreună cu alte „fete de încredere", pe tinerele obligate să se prostitueze în cluburile din Spania (respectiv, „H.H.H.",P., G.G., L., Z.Z., J.,R. şi N.), încasând sumele de bani obţinute de acestea.

Inculpata D., la începutul anului 2005, a racolat-o pe partea vătămată G.G., sub promisiunea unui loc de muncă bine remunerat în Spania, aceasta fiind apoi preluată de inculpaţii A. şi B. şi obligată să se prostitueze într-un club din Spania, în cursul anului 2003, împreună cu inculpatul E., a obligat-o pe partea vătămată I. (minoră) să practice prostituţia pe DN 2, însuşindu-şi banii obţinuţi de aceasta, în toamna anului 2005,s-a ocupat împreună cu inculpatul H., de obţinerea paşaportului turistic al părţii vătămate N., pe care au transportat-o până la Constanţa, unde au predat-o inculpatului F., care a transportat-o până în Spania, unde a fost aşteptată de inculpaţii A. şi B., care au exploatat-o sexual. De asemenea, în iarna anului 2007 a racolat-o pe numita X.X.X., pe care a cunoscut-o într-o unitate spitalicească.

Inculpatul E. a sprijinit grupul infracţional şi în cursul anului 2003 a racolat-o pe partea vătămată I. iar împreună cu D., a obligat-o să practice prostituţia pe DN 2, însuşindu-şi banii obţinuţi de aceasta.

Inculpatul G., în cursul anului 2006, le-a racolat pe părţile vătămate O. şi M., pe care le-a şi transportat în Spania, apoi de la apartamentul în care locuiau, până la clubul în care erau obligate de către A. să practice prostituţia. De asemenea, inculpatul a racolat-o pe martora C.C.C., pe care a predat-o apoi aceluiaşi coinculpat mai sus menţionat, tânăra fiind exploatată sexual într-un club din Spania,în folosul inculpaţilor A. şi B.

Instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 13 penal, privind legea penală mai favorabilă, în raport de modificările aduse prin Legea nr. 230/2010, art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea pedepselor pe care le-a aplicat inculpaţilor,instanţa a avut în vedere criteriile generale şi obligatorii prevăzute de art. 72 C. pen., şi anume: dispoziţiile părţii generale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, a ţinut seamă de gradul de pericol social ridicat al faptelor, aşa cum rezultat din natura lor, împrejurările şi modalitatea de comitere (racolarea prin răpire a martorului cu identitate protejată H.H.H., iar în cazul celorlalte victime, recrutare prin inducerea în eroare în scopul exploatării sexuale-constând în promisiunea găsirii unui loc de muncă şi ajutorul promis în acest sens sau prezentarea unei modalităţi fictive în care ar fi urmat să se împartă banii - procedeu folosit pentru a convinge victimele să accepte propunerile făcute, constrângerea la practicarea prostituţiei, în cazul celor care nu acceptau să practice prostituţia, pretinzându-li-se plata datoriilor şi a cheltuielilor efectuate pentru obţinere paşaport, transport, cazare şi mâncare, iar în cazul victimelor care în ţară au avut cunoştinţă că urmează să se prostitueze,au fost obligate să facă acest lucru în alte condiţii decât cele cunoscute iniţial; asupra mai multor persoane, atât majore, cât şi minore la data recrutării, profitând şi de imposibilitatea acestora de a se apăra, de a cere ajutor-dată fiind vârsta,personalitatea imatură, lipsa de experienţă de viaţă. nivelul redus de educaţie şi instruire, structura psihică fragilă, starea materială precară-contribuţia concretă a fiecăruia în contextul activităţii infracţionale, urmările produse, relaţiile sociale cărora li s-a adus atingere - relaţii care ocrotesc bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă, dreptul la libertate de voinţă şi acţiune, demnitatea, integritatea corporală - limitele speciale de pedeapsă, precum şi de datele privind persoana inculpaţilor, aşa cum a rezultat din probele în circumstanţiere şi referatele de evaluare.

A ., nu este căsătorit, are copii rezultaţi dintr-o relaţie de concubinaj, dintre care doi sunt minori, nu are loc de muncă, iar din fişa de cazier judiciar reiese că se află la prima confruntare cu legea penală. Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa (fila 175 şi urm. din vol. 5 dos inst.), inculpatul locuieşte împreună cu inculpata B., atât la domiciliul bunicilor acesteia cât şi într-un apartament aparţinând susnumitei, ambele imobile situate în com. Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa şi în prezent realizează venituri din prestarea unor activităţi sporadice, lucrând ca şofer la prieteni, la care se adaugă sprijinul financiar din partea fratelui,respectiv inculpatul H., precum şi din partea bunicilor actualei concubine, B. Din declaraţiile surselor de informaţii, consilierul de probaţiune a reţinut că, atât inculpatul, cât şi ceilalţi membrii ai familiei, nu au intrat în conflict cu legea penală pe raza localităţii Mihail Kogălniceanu, iar de când sunt judecaţi pentru faptele din prezentul dosar, sunt extrem de liniştiţi şi politicoşi cu persoanele cu care intră în contact. Din analiza surselor de informaţii, factorul care ar putea favoriza reiterarea comportamentului infracţional, în opinia consilierului, ar putea fi reprezentat de neasumarea responsabilităţii pentru comiterea faptelor, dacă va fi dovedită vinovăţia sa. Au fost identificaţi şi factori ce ar putea contribui la adoptarea unui comportament prosocial, constând în relaţiile suportive şi afective cu ceilalţi membrii ai familiei, suportul material şi moral al familiei, existenţa unei stabilităţi locative şi a unei preocupări adecvate vârstei, lipsa antecedentelor penale.

În singura declaraţie pe care a dat-o în cauză, în cursul urmăririi penale, acesta a arătat doar că nu recunoaşte niciuna din faptele reţinute în sarcina sa, după care a refuzat să continue depoziţia (vol. 4 fila 60).

B., nu este căsătorită nu are copii şi nu posedă antecedente penale. Din referatul de evaluare (vol. 5 fila 71), a rezultat că inculpata a fost în mod constant preocupată de asigurarea unui nivel de trai normal familiei sale, implicându-se în muncă încă din perioada liceului, lucrând ca vânzătoare cinci ani şi doi ani ca ospătar, pe raza com. Mihail Kogălniceanu, dar ulterior a ales să plece în Spania pentru a practica prostituţia, determinată de necesităţile financiare. De când a revenit în ţară, întâmpină greutăţi în găsirea unui loc de muncă şi deşi are oferte în afara ţării, nu poate accepta, având în vedere măsura preventivă dispusă de instanţă.

În prezent are o relaţie de concubinaj cu inculpatul A. şi împreună locuiesc la bunicii acesteia şi cu totul sporadic şi în apartamentul proprietatea sa, iar în ceea ce priveşte veniturile pe care le obţine, sunt insuficiente şi provin din activităţile pe care le desfăşoară ca şofer coinculpatul, la care se adaugă sprijinul financiar din partea bunicilor. Din analiza informaţiilor obţinute, consilierul de probaţiune a apreciat că inculpata prezintă perspective de reintegrare în societate, în condiţiile în care este integrată în muncă şi interesată în identificarea şi menţinerea unui loc de muncă stabil, exprimând interes şi motivaţie în acest sens.

Pe de altă parte, se evidenţiază conduita de neasumare a responsabilităţii pentru faptele reţinute în sarcină, ceea ce, în opinia consilierului, în eventualitatea stabilirii vinovăţiei, poate exprima un factor negativ privind perpetuarea unui comportament infracţional. In comunitatea în care trăieşte, inculpatul are în general o imagine pozitivă, fiind apreciat de sursele de informaţii pentru eforturile pe care le face în vederea asigurării unui trai liniştit, prestând activităţi licite şi nu a fost cunoscut de organele de poliţie ca având un comportament delincvent.

S-a apreciat, de către consilierul de probaţiune, că relaţiile suportive şi afective pe care inculpatul le are cu toţi membrii familiei, existenţa unei stabilităţi locative, a unei preocupări adecvate vârstei şi lipsa antecedentelor penale, sunt factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracţional, însă nu poate preciza cu acurateţe şansele de reintegrare în societate ale inculpatului, ca urmare a nerecunoaşterii faptelor deduse judecăţii, apreciind că în situaţia în care acesta ar fi găsit vinovat, acest lucru ar putea reprezenta un factor ce ar putea să determine pe viitor dezvoltarea unui comportamental infracţional.

E. are vârsta de are vârsta de 26 de ani, a absolvit 4 clase, nu este căsătorit, are un copil rezultat dintr-o relaţie de concubinaj, care se află în îngrijirea acestuia, iar din fişa de cazier judiciar reiese că a suferit o condamnare pentru infracţiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 C. pen., ceea ce nu atrage starea de recidivă, fapta fiind concurentă cu cele din prezentul dosar. S-a reţinut în referatul de evaluare (vol. 5 fila 68), că acesta provine din relaţia de concubinaj a mamei sale şi a fost crescut de bunici până în urmă cu 4-5 ani, când a reluat legătura cu mama sa, care este implicată în creşterea minorei, dat fiind că mama minorei, după naşterea acesteia, a plecat din ţară, fără a menţine legătura cu inculpatul. Acesta din urmă locuieşte în com. Lumina, în imobilul care a aparţinut bunicilor materni, iar cu mama sa şi actualul soţ al ei, are o relaţie bună. Despre familia inculpatului, nu se cunosc informaţii în comunitate, relaţionând puţin sau deloc cu vecinii. Inculpatul nu are loc de muncă, anterior a desfăşurat activităţi lucrative în cadrul unei firme, al cărei patron a susţinut că acesta nu a creat probleme la locul de muncă, este preocupat de familie, se ocupă de creşterea minorei, manifestă respect faţă de celelalte persoane. Consilierul de probaţiune a apreciat că, întrucât, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, nu poate evalua factorii care au determinat activitatea infracţională, iar în privinţa factorilor care ar putea influenţa dezvoltarea unui comportament infracţional, a arătat că tocmai atitudinea manifestată în prezent, de neasumare a responsabilităţii pentru comiterea faptelor, ar reprezenta un element semnificativ, de natură să accentueze un astfel de comportament. S-a mai arătat că, suportul material şi moral al familiei, lipsa comportamentului agresiv faţă de membrii familiei, existenţa fiicei sale, pot reprezenta premise ale integrării sociale a acestui inculpat.

H., nu este căsătorit dar are o relaţie de concubinaj din care au rezultat 3 copii, toţi fiind minori şi are patru copii, iar din fişa de cazier judiciar a rezultat că posedă antecedente penale, fiind condamnat de mai multe ori pentru infracţiuni de furt calificat şi infracţiuni la regimul circulaţiei rutiere,fiind în stare de recidivă postexecutorie. De asemenea, inculpatul a mai fost cercetat pentru infracţiuni, care în raport cu data comiterii, sunt concurente cu cele reţinute în cauză. În urma interviului realizat, consilierul de probaţiune a constatat că inculpatul a locuit împreună cu familia sa, la Bucureşti, în com. Mogoşoaia, timp de 17 ani, la familia soţiei sale, ocupându-se de comercializarea de flori, în piaţă, iar în prezent,acesta şi copiii săi, locuiesc în com. Mihail Kogălniceanu, într-o casă a unei rude,în timp ce concubina inculpatului desfăşoară activităţi de comercializarea de flori, în piaţă, pentru a asigura veniturile necesare familiei. In perioada în care a locuit la Mogoşoaia, inculpatul nu a fost cunoscut de către organele de poliţie ca fiind implicat în conflicte cu familia sau vecinii şi nu a fost cercetat de această unitate de poliţie, relaţia cu concubina şi copiii fiind bună, el fiind implicat în viaţa de familie şi preocupat de a asigura membrilor familiei,cele necesare. Consilierul de probaţiune a apreciat că, întrucât inculpatul nu recunoaşte comiterea faptelor, nu poate evalua factorii care au determinat activitatea infracţională, iar în privinţa factorilor care ar putea influenţa dezvoltarea unui comportament infracţional, a arătat că tocmai atitudinea manifestată în prezent, de neasumare a responsabilităţii pentru comiterea faptelor, ar reprezenta un element semnificativ, de natură să accentueze un astfel de comportament. S-a mai arătat că, suportul material şi moral al familiei, implicarea inculpatului în desfăşurarea unor activităţi lucrative alături de familie, lipsa comportamentului agresiv faţă de membrii familiei, pot reprezenta premise ale integrării sociale a acestui inculpat.

Inculpata D., nu este căsătorită, din fişa de cazier judiciar a reieşit că nu posedă antecedente penale, iar în ceea ce priveşte referatul de evaluare, nu a putut fi întocmit, datorită lipsei acesteia de la domiciliu şi implicit a nerealizării interviului, aşa cum a rezultat din adresa Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa, ca răspuns la solicitarea instanţei (fila 61 din vol. 3), iar în faţa instanţei, nu s-a mai prezentat.

C., nu este căsătorită, dar are o relaţie de concubinaj cu o persoană aflată în Marea Britanie, la muncă, nu are copii, iar din fişa de cazier judiciar a rezultat că se află la primul conflict cu legea penală. Potrivit datelor ce au rezultat din referatul de evaluare, în prezent, inculpata locuieşte la domiciliul mamei sale, climatul familial este efectiv şi suportiv, dar şi prosocial, mama inculpatei fiind cunoscută cu o imagine pozitivă în comunitate, iar referitor la comportamentul adoptat de inculpată în comunitatea din care face parte, pe parcursul derulării interviului în vederea întocmirii referatului, a reieşit că nu a creat probleme care să conducă la o caracterizare negativă. S-a apreciat că existenţa unui spaţiu locativ stabil, susţinerea morală şi materială din partea mamei, intenţia declarată de a se implica în desfăşurarea unor activităţi lucrative generatoare de venituri, ar putea constitui factori inhibitori ai comportamentului infracţional. Pe de altă parte,lipsa unui loc de muncă, absenţa calificării profesionale şi a interesului real manifestat în acest sens, absenţa unei implicări constante în obţinerea de venituri prin mijloace licite, reprezintă în opinia consilierului de probaţiune, factori de risc în dezvoltarea conduitei infracţionale.

F., la data când s-a reţinut comiterea faptelor era angajat şofer la SC N.N.N.N. SRL, este căsătorit, are un copil minor, nu posedă antecedente penale. Aşa cum a rezultat din înscrisurile în circumstanţiere şi referatul de evaluare (vol. 5 fila 104), după terminarea studiilor liceale în Turcia, inculpatul a fost angajat în decursul anilor, începând cu anul 1996, la mai multe firme de transport (SC O.O.O.O. SR, SC P.P.P.P. SR Bucureşti, SC R.R.R.R. SR Bucureşti ca însoţitor cursă, ca şofer, precum şi în funcţia de coordonator transport. În anul 2003 a fost angajat ca şofer în cadrul SC N.N.N.N. SR, unde a lucrat ca şofer până la data arestării şi a fost reangajat după ce a fost pus în libertate. Inculpatul manifestă un deosebit interes în relaţionarea cu soţia şi fiul - atitudinea lui fiind una responsabilă-menţinerea climatului familial echilibrat, afectiv şi suportiv. S-a apreciat că factorii de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracţional şi să constituie premise ale reintegrării sociale, sunt reprezentaţi de nivelul studiilor, stabilitatea locativă, existenţa suportului moral acordat de soţia sa, afectivitatea manifestată de inculpat în relaţia cu soţia şi fiul său,implicarea constantă de-a lungul timpului în desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate generatoare de venituri lucrative, de altfel având bune referinţe de la locul de muncă, iar factorul care ar putea influenţa în mod negativ conduita inculpatului, ar putea fi reprezentat de atitudinea de neasumare a responsabilităţii pentru comiterea faptelor reţinute în sarcină.

G., este căsătorit, dar despărţit în fapt, are un copil minor dintr-o altă relaţie, nu are ocupaţie, iar din fişa de cazier judiciar a rezultat că posedă antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru infracţiuni de înşelăciune şi fals, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, faptele fiind concurente cu cele reţinute în prezenta cauză. Cu ocazia interviului realizat de consilier, inculpatul a afirmat că locuieşte alternativ în Olanda şi România, că în ţară locuieşte cu părinţii în imobilul proprietatea acestora, tot ei fiind cei care suportă cheltuielile de întreţinere ale casei,că se întreţine din veniturile realizate în 01anda,unde lucrează la un magazin de biciclete din Amsterdam,făcând în acest sens doar precizări cu caracter general (şi nesusţinute de documente), aşa cum de altfel a răspuns pe tot parcursul interviului, aspecte ce reies lecturând referatul. S-a apreciat că factorii care ar inhiba dezvoltarea comportamentului infracţional sunt reprezentaţi de stabilitatea locativă şi susţinerea de care inculpatul beneficiază din partea părinţilor inclusiv în a se implica în activităţi lucrative, dar inculpatul nu pare interesat şi nici nu include în planurile lui de viitor, formarea şi dezvoltarea unei cariere profesionale şi dă dovadă de o capacitate redusă de a conştientiza consecinţele propriilor acţiuni sau inacţiuni. In aceste condiţii, inculpatul a dispus de resurse limitate în vederea reintegrării sociale.

Având în vedere pericolul social al faptelor, circumstanţele reale şi cele personale, instanţa s-a orientat la stabilirea unor pedepse cu închisoarea,în limitele prevăzute de textele de incriminare, care să corespundă pericolului social concret al faptelor, ecoului social negativ,contribuţiei fiecărui inculpat - în mod indubitabil mai mare din partea inculpaţilor A. şi B., ţinând seamă de multitudinea faptelor şi antrenarea în activitatea infracţională a unui număr mare de persoane,perseverenţa infracţională şi scopul urmărit (obţinerea de foloase materiale) - circumstanţelor personale ale inculpaţilor, scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., de reeducare şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat că poate reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor D., F., C., E., H. şi G., ţinând seamă de limitele speciale de pedeapsă, contribuţia mai redusă în contextul activităţii infracţionale, în raport cu numărul infracţiunilor, a actelor materiale realizate, numărul acestora, gradul de participare relativ mai mic al inculpatului G., conduita inculpaţilor avută anterior comiterii faptelor inclusiv absenţa antecedentelor penale, dar acest ultim aspect (lipsa antecedentelor penale) ce poate atrage aplicabilitatea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu îl va avea în vedere şi faţă de ultimii trei, întrucât H. este recidivist, iar E. şi G. nu sunt la prima confruntare cu legea penală, chiar dacă nu se află în stare de recidivă. Aşa fiind şi cu distincţiile făcute mai sus, va aplica circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 74 alin. (2) C. pen. şi va da eficienţă prevederilor art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., coborând pedepsele sub minimul special prevăzut de textele legale incriminatoare.

De asemenea, instanţa a reţinut circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în favoarea inculpatei B., pentru lipsa antecedentelor penale şi a procedat la o reducere, dar moderată a pedepsei.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., având în vedere limitele speciale de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, coroborat cu actele materiale realizate, instanţa a considerat că poate reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen., doar în raport de această infracţiune şi o va valorifica prin coborârea acesteia sub minimul special prevăzut de textul legal.

De asemenea, a aplicat fiecărui inculpat, alăturat fiecărei pedepse principale, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., luând în considerare natura infracţiunilor deduse judecăţii, gradul de pericol social al faptelor şi urmările produse, toate acestea justificând, în opinia instanţei, interzicerea exerciţiului unor drepturi, faţă de atingerea adusă valorilor ocrotite de lege.

Ca modalitate de executare a pedepselor, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere, faţă de inculpaţii F., D., E. şi C., în baza argumentelor ce ţin de circumstanţele reale şi personale, arătate anterior, apreciind că pronunţarea condamnării va constitui un avertisment şi, chiar fără executare, nu vor mai săvârşi infracţiuni, iar în perioada termenului de încercare stabilit peste durata minimă,aceştia se vor supune regimului de supraveghere impus.

În privinţa inculpaţilor A., B. şi G. şi H., pedepsele aplicate vor fi executate în regim de deţinere, singura modalitate legal posibilă, faţă de cuantumul acestora, iar pentru H., starea de recidivă era suficientă pentru a atrage executarea în regim privativ de libertate, indiferent de cuantumul pedepsei cu închisoarea.

Referitor la acţiunea civilă în procesul penal:

In cursul urmăririi penale, au formulat pretenţii civile, părţile vătămate P. - 120.000 euro, K. - 145.000 euro, N. - 310.000 euro, L. - 170.000 euro, Z.Z. - 60.000 euro şi 5.000 euro - cu titlu de daune morale, R. - 250.000 euro, O. - 20.000 euro, M. - 20.000 euro. Cu excepţia părţii civile Z.Z., celelalte victime nu au precizat cu ce titlu solicită despăgubirile civile.

În faza de judecată, avocaţii desemnaţi din oficiu, au arătat că menţin pretenţiile civile formulate iniţial şi că acestea reprezintă prejudiciul nepatrimonial, iar cu ocazia audierii, părţile civile care s-au prezentat în instanţă, au confirmat acest aspect.

Părţile vătămate J. şi I. nu au avut pretenţii civile în cauză, iar în privinţa celei dintâi se cuvine a fi făcută precizarea că în faza de judecată,fiind audiată,iniţial a arătat că are pretenţii civile,iar în final,la acelaşi termen,nu a fost în măsură să solicite o anumită sumă şi să-şi exprime clar punctul de vedere.

Partea vătămată Z.Z. a renunţat la pretenţiile civile, iar în ceea ce priveşte G.G., aceasta nu a mai dorit să participe în proces ca parte vătămată şi nici să se constituie parte civilă, fiind de acord să depună ca martor.

Asupra pretenţiilor civile formulate de celelalte părţi civile, cu titlu de daune morale, instanţa s-a pronunţat, în sensul admiterii, întrucât raportat la natura faptelor, modalitatea concretă de comitere, întinderea în timp a activităţii infracţionale, starea de minorat în perioada activităţii infracţionale a părţii vătămate R., acestora li s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial însemnat.

Apreciind că sumele de solicitate de părţile civile K., L., M., N., O., P. şi R. sunt exagerate şi se tinde la o îmbogăţire fără just temei, instanţa a admis în parte cererile de daune morale.

împotriva sentinţei penale nr. 52 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2009 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, inculpaţii A., B., C., F., H., D., G.

În referire la apelul declarat de inculpata D., curtea a constatat că la termenul din data de 23 ianuarie 2013, prezentă personal în instanţă, inculpata D. a declarat că îşi retrage apelul formulat împotriva sentinţei penale nr. 52 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2009.

Potrivit art. 369 C. proc. pen. oricare dintre părţi îşi poate retrage apelul declarat, până la închiderea dezbaterilor, personal sau prin mandatar.

Curtea a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 369 C. proc. pen., astfel că, ţinând seama de manifestarea de voinţă a inculpatei, urmează ca în baza textului de lege enunţat s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata D. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2009.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a criticat greşita achitare a inculpatului E. pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001; greşita schimbare a încadrării juridice faţă de inculpatele B. şi C.; omisiunea confiscării sumelor de bani rezultate în urma exploatării persoanelor vătămate; greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor, în sensul majorării pedepselor; greşita respingere a cererii de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive pentru inculpata D., prin încheierea din 21 martie 2011.

Inculpatul A. a criticat greşita încadrare juridică în infracţiunea de trafic de persoane, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât persoanele vătămate au practicat prostituţia în mod voluntar; greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu se identifică toate caracteristicile unui grup infracţional organizat; a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi aplicarea unor pedepse sub minimul special, în condiţiile art. 86 C. pen.

Inculpata B. a criticat greşita încadrare juridică în infracţiunea de trafic de persoane, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât persoanele vătămate au practicat prostituţia în mod voluntar; greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu se identifică toate caracteristicile unui grup infracţional organizat; a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi aplicarea unor pedepse sub minimul special, în condiţiile art. 86 C. pen. A solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., potrivit rechizitoriului şi stării de fapt reţinută de instanţa de fond, întrucât faţă de inculpata B. este reţinută activitatea strict cu privire la o singură minoră, R., dar care era majoră la data faptei.

Inculpata C. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul laturii subiective, lipsind intenţia; în subsidiar, a solicitat să se reţină la încadrarea juridică infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicarea unei pedepse reduse, în condiţiile art. 81 C. pen.

Inculpatul F. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe care să demonstreze legătura dintre inculpaţi, în sensul că ar fi existat o înţelegere sau că inculpatul ar fi cunoscut scopul transportării persoanelor vătămate, fiind în prezenţa unui transport de persoane efectuat în baza tichetului de călătorie.

Inculpatul H. a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunile de trafic de persoane şi de minori, întrucât nu există probe certe de vinovăţie, iar pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a solicitat achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât nu se identifică toate caracteristicile unui grup infracţional organizat; în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. pen.

Inculpatul G. a solicitat restituirea cauzei la procuror, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu a fost legal citat în faza de urmărire penală; a criticat greşita încadrare juridică în infracţiunea de trafic de persoane, susţinând că sunt incidente dispoziţiile art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât persoanele vătămate au practicat prostituţia în mod voluntar; greşita condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu se identifică toate caracteristicile unui grup infracţional organizat; a solicitat reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. şi aplicarea unor pedepse sub minimul special, în condiţiile art. 86 C. pen.

Curtea, din oficiu, a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice, raportat la încadrarea juridică reţinută în rechizitoriu, după cum urmează:

- În ceea ce priveşte pe inculpatul A. din infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. (1), (5) C. pen., în concurs, într-o singură infracţiune de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a se avea în vedere şi decizia în interesul Legii nr. 110/2008;

- În ceea ce priveşte pe inculpata B. din infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., urmând a se avea în vedere decizia în interesul Legii nr. 49/2007;

- În ceea ce priveşte pe inculpata D. din cele 4 infracţiuni reţinute în rechizitoriu, respectiv aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 412 C. pen. şi proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. şi art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. în 5 infracţiuni, respectiv cele 4 infracţiuni menţionate anterior, în concurs, şi în plus infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3), din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în raport cu persoanele vătămate minore J. şi X.X.X.;

- În ceea ce priveşte pe inculpata C., din infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea de trafic de minori în formă continuată prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în raport cu aceeaşi decizie în interesul Legii nr. 49/2007.

Urmare solicitării curţii, reprezentantul Ministerului Public a precizat că activitatea infracţională a inculpatului E., cu privire la infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., vizează părţile vătămate I., R., deoarece partea vătămată I. era minoră la data faptei, s-a solicitat de procuror schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni respectiv art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (în raport de partea vătămată R.) şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (în raport de parte vătămată I.).

Inculpaţii A., B., C., E. F., H., D. nu au dorit să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Au fost audiaţi martorii S.S.S.S. şi I.I.I. Deşi prin încheierea din data de 18 decembrie 2012 s-a încuviinţat audierea părţilor civile şi a martorilor (persoane vătămate) neaudiate în primă instanţă, nu s-a reuşit identificarea acestora, cu excepţia martorei I.I.I. S-a constatat imposibilitatea audierii martorilor T.T.T.T. şi U.U.U.U., încuviinţaţi pentru inculpatul G., întrucât nu a depus adresele unde să fie citaţi şi nici nu i-a prezentat în instanţă.

Prin Decizia penală nr. 8/MP de la 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2009, în baza art. 369 C. proc. pen. s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpata D. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 02 februarie 2012 pronunţată de tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2009.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefundat, apelul formulat de inculpatul G. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2009.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpaţii A., B., C., F., H. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2009.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. a fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

1. A.;

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 189 alin. (1), (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. s-a interzis inculpatului A. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 5 ani închisoare la 9 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie, precum şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată, în final inculpatul A., execută pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a echivalentului în lei la data plăţii, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, a sumei de 858.000 euro.

2. B.;

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. din hotărârea primei instanţe.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. s-au interzis inculpatei B. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei B. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie, precum şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată, în final inculpata B., execută pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

3. D.;

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. s-a interzis inculpatei D. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei D. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată, în final inculpata D., execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen.

4. C.;

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. din hotărârea primei instanţe.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. s-a interzis inculpatei C. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatei C. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 3 ani închisoare la 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie, precum şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată, în final inculpata C., execută pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen.

5. G.;

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., art. 85 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, precum şi pedepsele complementare stabilite prin sentinţa penală recurată, în final inculpatul G., execută pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul G. a echivalentului în lei la data plăţii, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, a sumei de 12.000 euro.

6. E.;

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001s-au interzis inculpatului E. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., art. 85 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1037 din 19 iunie 2007 a Judecătoriei Constanţa, în final inculpatul E., execută pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului E. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit in condiţiile art. 862 C. pen.

In baza art. 861 alin. (1) C. pen. inculpatul se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b)- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă și orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum și întoarcerea;

c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

7. H.;

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 4 ani şi 3 luni închisoare la 6 ani şi 6 luni închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite în cauză prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată cu pedepsele de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1176 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa, 1 an si 2 luni închisoare şi 1 an si 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 2232 din 09 noiembrie 2005 a Judecătoriei Constanţa, precum şi pedepsele complementare stabilite prin sentinţa penală recurată, în final inculpatul H., execută pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat din sentinţa penală recurată dispoziţia privind menţinerea beneficiului liberării condiţionate dispuse la data de 08 aprilie 2008 prin sentinţa penală nr. 550/P/2008 a Judecătoriei Medgidia cu privire la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare din sentinţa penală nr. 2232/2005.

Au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile K., L. şi N.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., B., F., D. şi H. la plata sumei de 2.500 euro, echivalent în lei la data plăţii efective, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, cu titlu de daune morale, către partea civilă N.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., B., F., H. şi C. la plata sumei de 2.500 euro, echivalent în lei la data plăţii efective, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, cu titlu de daune morale, către partea civilă L.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., B., F., D. şi H. la plata sumei de 2.500 euro, echivalent în lei la data plăţii efective, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, cu titlu de daune morale, către partea civilă K.

S-a înlăturat din sentinţa penală recurată dispoziţiile privind modalitatea de soluţionarea a acţiunilor civile formulate de părţile civile K., L. şi N.

S-au menţinut dispoziţiile din sentinţa penală recurată privind modalitatea de soluţionarea a acţiunilor civile formulate de părţile civile M., O., P. şi R.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii A., B., B., D., F., H.

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii D. şi G. la plata a câte 1.000 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen. suma de 3.850 lei, reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu - avocat V.V.V.V. (200 lei - onorariu parţial), avocat X.X.X.X. (200 lei - onorariu parţial), avocat Z.Z.Z.Z. (200 lei - onorariu parţial ), avocat Y.Y.Y.Y. (400 lei), avocat A.A.A.A.A. (400 lei), avocat B.B.B.B.B. (200 lei - onorariu parţial), avocat C.C.C.C.C. (400 lei), avocat D.D.D.D.D. (200 lei - onorariu parţial), avocat E.E.E.E.E. (150 lei), avocat F.F.F.F.F. (150 lei), avocat G.G.G.G.G.. (150 lei), avocat H.H.H.H.H. (150 lei), avocat I.I.I.I.I. (150 lei), avocat U. (150 lei), avocat J.J.J.J.J. (150 lei), avocat K.K.K.K.K. (150 lei), avocat L.L.L.L.L. (150 lei), avocat M.M.M.M.M. (150 lei), avocat P.P.P.P.P. (150 lei) s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/D/2007 întocmit la data de 19 iunie 2008 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, în esenţa reţinându-se implicarea, în grade diferite de participaţie a fiecărui inculpat, într-un grup infracţional ce a desfăşurat activităţi de trafic de persoane şi trafic de minori.

Acuzaţiile aduse inculpaţilor, conform actului de sesizare a instanţei, sunt structurate pentru fiecare persoană vătămată, fiind redată starea de fapt în principal pe baza declaraţiilor persoanelor vătămate, parte din acestea participând în procesul penal în calitate de părţi vătămate, iar restul în calitate de martori.

Deşi, acuzaţiile penale aduse inculpaţilor se întemeiază în principal pe declaraţiile persoanelor vătămate, având în vedere că declaraţiile acestora se coroborează între ele, dar sunt susţinute şi de alte mijloace de probă administrate în cauză, chiar şi de parte din declaraţiile date de inculpaţi, curtea a constatat că declaraţiile persoanelor vătămate, concretizate din perspectivă procedurală în declaraţii de părţi vătămate şi declaraţii de martori, sunt de natură a permite stabilirea cu certitudine a unei stări de fapt.

Revenind la conţinutul actului de sesizare, curtea a remarcat modul deficitar de redactare, în condiţiile în care este descrisă starea de fapt pentru fiecare persoană vătămată, se menţionează implicarea unor inculpaţi pentru fiecare persoană vătămată, însă în unele cazuri sunt amintiţi şi inculpaţi în legătură cu care nu este cert dacă s-a reţinut o activitatea infracţională în raport cu respectiva persoană vătămată.

Rechizitoriul nu cuprinde un capitol în care, pe baza stării de fapt descrise, să se indice în mod explicit conţinutul fiecărei infracţiuni reţinute în sarcina fiecărui inculpat. In sarcina inculpaţilor se reţine săvârşirea mai multor infracţiuni, unele în formă continuată, însă nu este descris conţinutul fiecărei infracţiuni, cel puţin sub aspectul indicării persoanelor vătămate în raport de care sunt reţinute infracţiunile. Acest fapt este evident necesar în stabilirea includerii unui act material în infracţiunea de trafic de persoane sau în infracţiunea de trafic de minori.

Această referire a fost făcută de curte pentru a evidenţia dificultăţile instanţei în stabilirea conţinutului faptic al fiecărei infracţiuni, care presupune ca instanţa, pe baza stării de fapt descrise, să stabilească în ce măsură faptele comise în raport cu fiecare persoană vătămată intră în componenţa infracţiunii de trafic de persoane sau trafic de minori, eventual proxenetism, precum şi identificarea contribuţiei fiecărui inculpat pentru fiecare persoană vătămată. Lipsa de claritate a actului de sesizare a creat dificultăţi şi primei instanţe în stabilirea contribuţiei fiecărui inculpat, urmând ca în prezenta hotărâre, plecând de la aceeaşi stare de fapt avută în vedere de prima instanţă, să se individualizeze contribuţia materială a inculpaţilor în raport cu fiecare persoană vătămată, precum şi conţinutul fiecărei infracţiuni, pentru a se evita o analiză globală, de genul celei realizate şi de prima instanţă, care împiedică stabilirea cu uşurinţă a conţinutului faptic al infracţiunilor, cu consecinţe în corecta stabilire a acuzaţiilor de fapt aduse inculpaţilor şi, implicit, a încadrărilor juridice.

1. Partea vătămată P. (majoră) In luna octombrie 2005, partea vătămată s-a întâlnit întâmplător pe stradă cu inculpatul A., căruia i-a dat numărul său de telefon. După 2 zile partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul A. într-un bar, fapt care s-a mai repetat, iar la a treia întâlnire inculpatul i-a spus că o poate ajuta să ajungă în Spania să muncească, dar nu legal, însă o să câştige bani mulţi pentru ea şi familia sa. Inculpatul i-a relatat că va trebui să lucreze într-un club din Spania, unde împreună cu alte fete va întreţine contra cost relaţii sexuale cu clienţii clubului.

Inculpatul A. i-a relatat că banii câştigaţi în Spania vor împărţi în mod egal. Partea vătămată a acceptat să meargă în Spania, iar inculpatul A. s-a ocupat de obţinerea paşaportului pentru partea vătămată, dar şi de transportul în Spania. Partea vătămată, care mai era însoţită şi de o prietenă, a făcut deplasarea către Spania cu un autocar condus de inculpatul F. Inculpatul F. a prezentat la frontieră paşapoartele părţii vătămate şi al prietenei acesteia, precum şi suma de bani necesară la trecerea frontierei, dat fiind că în acea perioadă era necesară deţinerea unei sume de bani la trecerea frontierei.

A declarat partea vătămată că timpul transportului inculpatul F. a discutat telefonic cu inculpaţii A. şi B., cărora le comunica starea celor două. In Madrid, au fost aşteptate la autogara de inculpatele B. şi C., care le-au transportat cu un autocar până în localitatea Murcia, unde au fost cazate de inculpata B. întru-un apartament închiriat de aceasta şi inculpatul A., unde se mai aflau trei fete, toate fiind minore. După câteva zile, B. le-a dus în club, spunându-le că acolo vor practica prostituţia. In acel club se mai aflau circa 17 - 18 fete din România care practicau prostituţia pentru inculpaţii A.

şi B. Partea vătămată a declarat că B. i-a luat paşaportul ei şi al prietenei sale, „Z." Programul de lucru la club era de la ora 17,00 până dimineaţa la ora 05,00, trebuia să plătească zilnic către club suma de 50 euro taxa de cazare clubului, iar pentru relaţiile sexuale tariful era de 53 de euro pentru 20 minute, 63 de euro pentru o jumătate de oră şi 123 de euro pentru o oră, iar în cazul în care clientul dorea două fete, se plătea dublu; erau obligate să obţină cel puţin 300 de euro pe seară, iar în cazul în care nu obţineau această sumă, din ordinul inculpaţilor A.

şi B. erau bătute de fetele de încredere ale acestora şi uneori chiar de cei doi. După o perioadă de timp în care a practicat prostituţia pentru A. şi B., văzând că aceştia nu îi dau nici o sumă de bani, partea civilă le-a spus că va pleca, dar cei doi inculpaţi care i-au atras atenţia că trebuie să le plătească o datorie de 3.000 de euro şi contravaloarea cheltuielilor ocazionate de obţinerea paşaportului şi a transportului până în Spania.

Partea vătămată a practicat prostituţia în acel club timp de 6 luni, după care inculpaţii A. şi B. a fost mutată de inculpaţii A. şi B. în alte trei cluburi, respectiv.

Partea vătămată a fost obligată de către inculpaţii A. şi B. să practice prostituţia timp de 11 luni şi în fiecare seară câştiga sume cuprinse între 300 - 800 euro obţinând pentru aceştia circa 115.000 de euro. De fiecare dată când nu obţinea cel puţin 300 de euro pe noapte, era bătută de fetele de încredere ale celor doi şi, pentru a nu-i rămâne semne pe corp, a fost introdusă în cada cu apă rece. Printre fetele de încredere se aflau A.A., Denisa, C.C., D., Z.Z. şi inculpata C. Abia la începutul lunii octombrie 2006, inculpaţii A. şi B. au acceptat ca partea vătămată să plece în România, iar A. i-a dat suma de 2000 de euro şi i-a atras atenţia să nu spună la nimeni ce s-a întâmplat în cluburile din Spania, altfel „îi va distruge familia şi îi va tăia capul". În toată perioada cât a stat în Spania, cei doi inculpaţi i-au dat aproximativ 6.000 euro pentru a-i trimite familiei ca să aibă convingerea că lucrează în Spania. A mai relatat partea vătămată că a asistat la o scenă în care „A.A.", persoană de încredere a celor doi, a bătut-o pe una dintre tinerele care au încercat să fugă şi chiar a tăiat-o cu cuţitul pe mâini, dar în cele din urmă „A.A." a profitat de faptul că B. şi A. erau în România şi a fugit din club cu banii obţinuţi de fete pe o perioadă de o săptămână.

Din planşele foto prezentate în cursul urmăririi penale, partea vătămată i-a recunoscut pe A., B., H. şi F.

Având în vedere această stare de fapt, rezultă că inculpatul A. a recrutat-o prin înşelăciune pe partea vătămată, care deşi cunoştea că se deplasează în Spania pentru a practica prostituţia, a fost indusă în eroare de inculpat, care a determinat-o să accepte propunerea sa doar prin promisiunea mincinoasă că va primi jumătate din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei. In aceleaşi împrejurări, inculpatul A. a organizat transportul părţii vătămate, suportând costul acestuia, în timp ce inculpatul F. a efectuat transportul propriu zis al părţii vătămate P. până în Spania.

După ce a ajuns în Spania, partea vătămată a fost preluată de inculpatele B. şi C., care au transportat-o cu un autocar până în localitatea Murcia, astfel că cele două inculpate au fost implicate în transportarea părţii vătămate, care a fost cazată într-un apartament al inculpaţilor A. şi B. În constrângerea părţii vătămate să practice prostituţia, după ce a cerut să plece, dar nu i s-a permis de inculpaţii A. şi B., au fost implicaţi aceşti doi inculpaţi, dar şi inculpata C., care era una dintre „fetele de încredere" ale inculpaţilor A. şi B.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, „constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".

Elementul material al infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001se realizează prin una sau mai multe dintre acţiunile prevăzute ca modalităţi alternative, acţiuni care trebuie să fie efectuate în scopul exploatării victimei:

- recrutarea, care constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obţinerii de profit;

- transportarea, care presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul;

- transferarea, ce constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, în cadrul unei operaţiuni de vânzare, schimb etc, întocmai ca în cazul unei mărfi;

- cazarea, care presupune instalarea unei persoane temporar într-o locuinţă ori într-un alt amplasament având această destinaţie, iar găzduirea constă în primirea unei persoane într-o locuinţă şi adăpostirea ei vremelnică;

- primirea presupune preluarea victimei de către un traficant, de la un altul, ca urmare sa unei tranzacţii intervenite între aceştia.

Fiecare dintre aceste acţiuni este suficientă pentru realizarea elementului material al infracţiunii de trafic de persoane.

Inculpaţii A., B., C. şi F. au desfăşurat acţiuni care se circumscriu cel puţin uneia dintre acţiunile care realizează elementul material al infracţiunii de trafic de persoane, iar atragerea părţii vătămate s-a realizat iniţial prin înşelăciune, iar ulterior a fost urmată de exercitarea unor acţiuni de constrângere fizică şi psihică.

Astfel, acest act material s-a reţinut în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A., B., C. şi F.

Deşi, în rechizitoriu se face referire şi la inculpatul H., trimiterea la acest inculpat vizează altă persoană care s-ar fi prostituat pentru inculpat, dar nu partea vătămată P., aşa încât acestui inculpat nu i s-a putut reţine vreo contribuţie faţă de această partea vătămată.

2. Partea vătămată K. (majoră).

În luna februarie 2006 partea vătămată a aflat de la verişoara sa B.B. că poate să lucreze la o seră în Spania, astfel că a pus-o în legătură cu inculpatul A.. La scurt timp, partea vătămată a fost sunată de inculpatul A., care i-a trimis şi suma de 1.000.000 lei, pentru a plăti transportul şi a putea veni la Constanţa. Partea vătămată a fost aşteptată de inculpatul A. şi inculpata D., care au dus-o la locuinţa lor din com. Lumina, unde inculpatul i-a spus că va lucra în Spania, într-o seră.

După 2 zile în care a fost cazată în locuinţa din com. Lumina, partea vătămată a fost transportată cu o maşină de către inculpaţii A. şi H., la un autocar cu care a plecat în Spania. Şoferul acestui autocar era inculpatul F., care a primit o sumă de bani de la inculpatul A., care a asigurat-o pe partea vătămată că pe perioada transportul va fi în grija inculpatului F., inclusiv la trecerea frontierei, când avea nevoie de o sumă de bani. La trecerea frontierei inculpatul F. i-a remis suma de bani necesară, iar în Madrid a fost aşteptată de inculpata B.. în Spania, inculpata B. i-a dat inculpatului F. suma de 150 euro.

Inculpata B. a transportat-o cu un autocar până în localitatea Murcia, unde a fost cazată de inculpata B. întru-un apartament închiriat de aceasta şi inculpatul A.. Aici a aflat partea vătămată că va trebuie să practice prostituţia într-un club, iar banii obţinuţi ca urmare a acestei activităţi îi vor împărţi pe jumătate, partea ei urmând să o primească atunci când se va întoarce în România. Partea vătămată a acceptat, fiind dusă de inculpata B. în club, unde a cazat-o într-o cameră cu circa 7-8 fete care se prostituau. Una din „fetele de încredere" ale inculpaţilor A. şi B., respectiv „A.A.", a instruit-o asupra activităţilor pe care trebuia să le presteze, a programului de lucru, care era între orele 17-05 dimineaţa, a sumelor pe care trebuia să le încaseze pentru actele sexuale, respectiv 53 de euro pentru 20 de minute, 63 de euro pentru jumătate de oră şi 123 euro pentru o oră, iar zilnic trebuia să plătească 50 euro pentru clubul. Partea vătămată a practicat prostituţia o perioadă de nouă luni, banii obţinuţi fiind strânşi în fiecare dimineaţă de către fetele de încredere, în special „A.A." şi „D.". în cazul în care nu strângeau suma de 400 - 500 de euro pe seară, erau bătute de fetele de încredere ale inculpaţilor A. şi B.

După o razie a poliţie spaniole, care a avut loc în luna octombrie 2006, partea vătămată împreună cu alte fete au plecat din locul unde erau cazate, dar la scurt timp s-a reîntâlnit cu inculpata B., care a dus-o într-un alt club pentru a se prostitua, dar după o săptămână a reuşit să fugă în România, pentru că după razia poliţiei spaniole a reintrat în posesia paşaportului. A susţinut partea vătămată că a câştigat aproximativ 500 euro/seară, în cele 9 luni cât a practicat prostituţia în beneficiul inculpaţilor A. şi B., din care a primit numai suma de 500 de euro pentru a-i trimite familiei.

Având în vedere această stare de fapt, a rezultat că inculpatul A. a recrutat-o prin înşelăciune pe partea vătămată, care a plecat Spania pentru a munci într-o seră, fiind indusă în eroare de inculpat, iar după ce ajuns în Spania a acceptat propunerea inculpatei să practice prostituţia cu promisiunea mincinoasă că va primi jumătate din banii obţinuţi din practicarea prostituţiei. Se constată că inculpatul A. a organizat transportul părţii vătămate, suportând costul acestuia, în timp ce inculpatul F. a efectuat transportul propriu-zis al părţii vătămate K. până în Spania.

După ce a ajuns în Spania, partea vătămată a fost preluată de inculpata B., care a transportat-o cu un autocar până în localitatea Murcia, fiind cazată într-un apartament al inculpaţilor A. şi B., care ulterior au exercitat direct sau prin persoanele de încredere forme de constrângere fizică sau psihică a părţii vătămate.

Totodată, inculpata D. a fost implicată în transportarea părţii vătămate din mun. Constanţa la locuinţa inculpaţilor din com. Lumina, unde a cazat partea vătămată până la plecarea în Spania.

Inculpatul H. a transportat partea vătămată, împreună cu inculpatul A., din com. Lumina în mun. Constanţa, pentru a pleca în Spania cu autocarul condus de inculpatul F.

Deşi, inculpaţii D. şi H. au o contribuţie mai mică, fiecare dintre aceştia au desfăşurat activităţi care se circumscriu elementului material al infracţiunii de trafic de persoane, respectiv transport sau cazare, grefate pe acţiunea de inducerea a părţii vătămate asupra scopului real al deplasării în Spania.

Astfel, acest act material s-a reţinut în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A., B., H., D. şi F.

3. Partea vătămată G.G. (majoră);

La începutul anului 2005 partea vătămată dorea să plece să lucreze în străinătate, din cauza situaţiei materiale precară, iar în luna februarie 2005 a venit la locuinţa sa numita M., împreună cu inculpata D. şi martora F.F., care i-au spus că-i pot găsi de lucru în Spania. Martora F.F. i-a spus că inculpatul A. are în Spania un club, unde ar putea să danseze. Partea vătămată a acceptat propunerea şi a plecat împreună cu cele două, fiind transportată în locuinţa unde stătea inculpata D., iar o perioadă urmează să locuiască la domiciliul acesteia din urmă.

Partea vătămată a fost cazată de inculpata D. timp de aproximativ 2 săptămâni, iar la sfârşitul lunii februarie a mers cu inculpata în Constanţa, de unde a fost preluată de doi bărbaţi, care au dus-o la o locuinţă din mun. Medgidia. După câteva zile a plecat împreună cu alte 2 fete şi un bărbat către Spania. După 2 -3 zile au ajuns în Spania, în localitatea Murcia, unde au fost aşteptaţi la gară de inculpatul A., care le-a cazat într-un apartament, unde se afla şi inculpata B.

Inculpata B. le-a spus că va trebuie să practice prostituţia într-un club, unde le-a şi dus după 2 zile; în acel club erau mai multe fete care practicau prostituţia. Părţii vătămate i s-a spus nu poate refuza să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului, întrucât are o datorie la inculpatul A., iar paşapoartele sunt la inculpata B. A precizat partea vătămată că în club programul era de la orele 17,00 până la orele 3-4 dimineaţa, cu program mai lung sâmbăta şi duminica, iar inculpata B. venea la 2-3 zile sau chiar o săptămână pentru a lua banii, certa fetele şi când nu era mulţumită de suma primită, chiar le bătea. Tariful practicat în club era pentru 20 de minute - 53 de euro, 30 minute - 63 de euro, 40 minute - 103 euro, 1 oră - 123 euro, iar inculpaţii impuneau obţinerea unei sume de 300 - 500 de euro pe noapte. A mai precizat G.G. că a câştigat aproximativ 20.000 de euro, ea primind numai 2.000 euro pentru a-i trimite familiei sale.

Partea vătămată i-a recunoscut pe inculpaţii A., D., B., dar şi parte din fetele care practicau prostituţie pentru inculpaţi, respectiv J.J., K.K., L.L., M.M. și L.

În cazul acestei părţii vătămate, inculpata D. este persoana care a recrutat şi a cazat, prin înşelăciune, partea vătămată până la plecarea în mun. Medgidia, după care în Spania cazarea a fost asigurată de inculpaţii A. şi B., care au exercitat diferite forme de constrângere fizică sau psihică a părţii vătămate pentru a practica prostituţia. Din declaraţia părţii vătămate rezultă că a acceptat să practice prostituţia, întrucât nu avea altă posibilitate, în condiţiile în care nu avea paşaportul, nu avea bani, nu cunoştea limba spaniolă, nu avea vreun telefon, iar asupra lor se exercitau ameninţări sau violenţe pentru a strânge sumele minime impuse de inculpaţi.

În consecinţă, acest act material s-a reţinut în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A., B., şi D.

Deşi, în faza de judecată partea vătămată l-a indicat pe inculpatul F., ca fiind persoana, care a însoţit-o până în Spania, din rechizitoriu nu a rezultat a se fi reţinut vreo contribuţie a acestui inculpat faţă de partea vătămată G.G., la fel ca şi în cazul inculpatei C., cu privire la care se face trimitere la rolul general al acestei în grupul infracţional, iar nu în mod direct la acţiuni desfăşurate faţă de partea vătămată G.G.

În faza de judecată, partea vătămată G.G. a nu dorit să mai participe în proces în această calitate, fiind audiată de prima instanţă în calitate de martor.

4. Partea vătămată N. (majoră).

În toamna anului 2005 inculpatul A. i-a spus părţii vătămate că o poate ajuta să ajungă în Spania, în vederea practicării prostituţiei, unde va câştiga mulţi bani, deoarece banii îi vor reveni ei, cu excepţia cheltuielilor de cazare şi întreţinere.

Inculpatul H., cu ajutorul inculpatei D., s-a ocupat de obţinerea paşaportului pentru partea vătămată, primind în acest scop bani de la inculpatul A.. După obţinerea paşaportului, partea vătămată a plecat împreună cu H. şi D. la o autogara din municipiul Constanţa, de unde a plecat către Spania cu un autocar condus de inculpatul F. La trecerea frontierei inculpatul F. i-a dat suma de bani necesară a fi prezentată organelor vamale de control, după care i-a restituit suma primită. În Madrid a fost aşteptată de inculpaţii A. şi B., care au dus-o într-un apartament în care se mai afla o fată pe nume „C.C." La scurt timp, inculpata B. a dus partea vătămată la club, unde a fost cazată într-o cameră de la etajul 1, în care se mai aflau alte fete; programul clubului se desfăşară între orele 17,00 - 05,00 dimineaţa, iar preţurile practicate pentru raporturile sexuale erau 63 euro pentru o jumătate de oră, 123 euro pentru o oră şi o taxă de 50 euro pentru club. încă din prima zi, inculpaţii i-au spus părţii vătămate că are o datorie de 1.000 euro la ei, care reprezintă cheltuielile efectuate pentru obţinerea paşaportului şi transportul până în Spania.

Partea vătămată a afirmat că a întreţinut relaţii sexuale cu clienţii clubului timp de 11 luni, banii fiind luaţi de inculpaţii A. şi B. în mod direct sau prin intermediul unor fete de încredere; afirmă că încasa de la clienţii sume cuprinse între 1.000 - 1.500 de euro în fiecare noapte, dar a primit cel mult 4.000 de euro.

După aproximativ trei luni, partea vătămată i-a cerut inculpatului A. să plece acasă, însă acesta nu a acceptat, de aceea s-a hotărât să fugă din club, dar a aflat „A.A.", care l-a sunat pe inculpatul A. şi, din dispoziţia acestuia, partea vătămată a fost bătută şi tăiată cu cuţitul pe mâini.

Partea vătămată a revenit în România doar după o razie a poliţiei spaniole din toamna anului 2006.

Curtea a apreciat, raportat la starea de fapt descrisă şi reţinută şi de prima instanţă, că partea vătămată N. a fost recrutată de inculpatul A., acceptând să meargă în Spania pentru a practica prostituţia, însă acordul părţii vătămate a fost obţinut prin înşelăciune. Părţii vătămate i s-a spus de inculpat că va beneficia de sumele de bani câştigate, cu excepţia cheltuielilor de cazare şi întreţinere, dar în realitate inculpatul a păstrat aproape în totalitate sumele de bani obţinute de partea vătămată din practicarea prostituţiei, contrar înţelegerii cu partea vătămată. Inculpatul îi comunica părţii vătămate că sumele de bani câştigate le depune într-un cont bancar, fapt nereal, aşa încât curtea reţine că recrutarea părţii vătămate, ca de altfel şi transportul şi cazarea au fost realizate prin înşelăciune. Ulterior, din dispoziţia inculpaţilor A. şi B., asupra părţii vătămate au fost exercitate violenţe fizice pentru a o împiedica să plece, în acest context cazarea părţii vătămate având loc pe fondul constrângerii fizice, în scopul exploatării sexuale.

Inculpaţii H. şi D. au fost implicaţi în obţinerea paşaportului pentru partea vătămată N., la solicitarea inculpatului A. Prin acţiunile inculpaţilor H. şi D., aceştia au contribuit la transportarea părţii vătămate din România în Spania, dat fiind că în lipsa paşaportului partea vătămată nu ar fi putut părăsi teritoriul ţării. Acţiunile inculpaţilor H. şi D. sunt specifice formei de participaţie a complicităţii la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, însă în sarcina acestora se reţine forma continuată a infracţiunii, parte din actele materiale fiind săvârşite în forma autoratului, motiv pentru forma mai uşoară de participaţie penală a complicităţii va fi absorbită de forma mai gravă de participaţie a autoratului.

În consecinţă, acest act material s-a reţinut în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A., B., F., H. şi D.

5. Partea vătămată L. (majoră). La sfârşitul anului 2004 la locuinţa părţii vătămate au venit numita N.N., inculpatul H., Iulia, precum şi alte două persoane. Părţii vătămate, dar şi unei vecine a acesteia - J.J. li s-a spus de către numita N.N. că pot fi angajate în Spania la o fabrică de conserve, au acceptat şi au plecat la locuinţa numitei Iulia, unde se afla şi numitul O.O.

În ziua următoare a venit inculpatul A., care le-a spus că O.O. vrea să le vândă pentru a se prostitua, propunându-le să meargă în Spania pentru a practica prostituţia, urmând ca banii câştigaţi să fie împărţiţi în mod egal. Partea vătămată şi numita J.J., care era minoră, au acceptat, iar inculpatul A. s-a ocupat să le obţină paşapoarte. Timp de o lună au practicat prostituţia pentru inculpatul A. într-un apartament din Constanţa. A precizat partea vătămată că mai erau şi alte fete care se prostituau şi aceste fete erau duse în stradă pentru prostituţie de inculpata D.

În luna decembrie 2004, partea vătămată a plecat în Spania împreună cu o altă fată, fiind însoţite de inculpata B., cheltuielile de transport fiind suportate de inculpaţii A. şi B. Au fost cazate într-un club din regiunea Murcia, iar inculpata B. le-a instruit asupra a ceea ce trebuie să facă; programul stabilit între orele 17,00 - 05,00, preţurile raporturilor sexuale cuprinse între 53 euro pentru 20 minute, 63 euro pentru o jumătate de oră şi 123 de euro pentru o oră, iar zilnic plăteau 50 euro pentru club. In prima zi banii încasaţi au fost luaţi de inculpata B., iar partea vătămată a spus că înţelegerea cu inculpatul A. era alta, dar a fost lovită peste faţă. In continuare a mai fost lovită de inculpaţii A. şi B., care nu erau mulţumiţi de sumele obţinute din practicarea prostituţiei.

A practicat prostituţia timp de 4 luni în care a obţinut suma de 50.000 de euro, din care a primit doar suma de 1.200 de euro, după care a fost adusă în România de inculpatul A.

După o perioadă de timp a fost căutată din nou de inculpatul A. şi a acceptat să meargă din nou în Spania, inculpatul promiţându-i că nu va mai fi lovită. împreună cu partea vătămată au mai mers încă patru fete, iar şoferul autocarului care le-a transportat în Spania a fost inculpatul F., care cunoştea motivul călătoriei fetelor şi avea sarcina de a le supraveghea pe timpul transportului. La trecerea frontierei inculpatul F. le-a furnizat sumele de bani necesare a fi prezentate organelor vamale.

În Madrid au fost aşteptate de inculpatele B. şi C., care le-au transportat cu un autocar până în localitatea Murcia, unde au fost cazate de inculpata B. într-un apartament închiriat de aceasta şi inculpatul A., iar a doua zi au fost duse într-un club, unde au practicat prostituţia până în luna octombrie 2006, având obligaţia de a câştiga cel puţin 200 euro/noapte; a declarat partea vătămată că şi de această dată a fost lovită de inculpat, dar şi de o fată de încredere - A.A., fiind martor ocular când A.A. a lovit-o pe N. şi a tăiat-o cu cuţitul pe mâini, pentru că a încercat să fugă de la club.

În perioada cât a practicat prostituţia pentru inculpaţii A. şi B. a obţinut ca urmare a raporturilor sexuale întreţinute cu clienţii acestor cluburi peste 100.000 de euro, din care a primit doar 2.500 euro.

Partea vătămată i-a recunoscut din fotografii pe inculpaţii A., B., D., F., dar şi alte fete care practicau prostituţia pentru inculpaţi, cum ar fi P., G.G., J.J., R., K., N., M., B.B., O. Luiza, S.S., S.S., U.U., J., V.V.

Partea vătămată L. a fost recrutată de inculpatul A., în maniera aplicată şi în cazul altor părţi vătămate, prin inducerea în eroare asupra condiţiilor în care urma să practice prostituţia, a asigurat transportul părţii vătămate, iar după ce a ajuns în Spania partea vătămată a fost cazată de inculpaţii A. şi B., perioadă în care asupra părţii vătămate au fost exercitate violenţe fizice, fie direct de inculpaţi, fie prin persoanele de încredere. In activitatea de recrutare a părţii vătămate şi transportul din localitatea de domiciliu până la locuinţa numitei Iulia a fost implicat şi inculpatul H., prilej cu care, de asemenea, partea vătămată a fost indusă în eroare, întrucât i s-a promis că va lucra într-o fabrică de conserve.

Pentru a doua deplasare a părţii vătămate în Spania, transportul a fost efectuat de inculpatul F., din declaraţiile părţii vătămate rezultând relaţiile apropiate pe care acesta le avea cu inculpaţii şi cunoaşterea scopului călătoriei părţii vătămate în Spania. Inculpata C. a participat la transportarea părţii vătămate L. de la Madrid la Murcia, în cazul celei de-a doua deplasări.

Astfel, acest act material s-a reţinut în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A., B., H., F. şi C.

În legătură cu inculpata D., prima instanţă că prin rechizitoriu i s-a reţinut în sarcină săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen., dar s-a apreciat că nu sunt mijloace de probe care să dovedească implicarea inculpatei D. în săvârşirea infracţiunii de proxenetism, în raport cu partea vătămată L.

Din rechizitoriu, unde sunt redate susţinerile părţii vătămate, a rezultat că în perioada cât partea vătămată s-a prostituat în România, anterior plecării în Spania, a observat că mai erau două fete care practicau prostituţia pentru inculpatul E. şi care erau aduse pe stradă, în vederea racolării clienţilor, de inculpata D.

Această referire din rechizitoriu, făcută la descrierea faptelor comise faţă de partea vătămată L., a determinat prima instanţă să aprecieze că infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. a fost reţinută prin raportare la L. Din mijloacele de probă administrate nu rezultă că inculpata D. ar fi îndemnat sau înlesnit practicarea prostituţiei de către L. ori că ar fi tras foloase de pe urma practicării constituţiei, aspect ce a rezultat din chiar declaraţiile părţii vătămate L., soluţia primei instanţe de achitare fiind întemeiată.

În motivele de recurs s-a susţinut că această infracţiune a fost reţinută prin referire la fetele care erau aduse zilnic pe stradă de inculpata D. Această susţinere nu a putut fi reţinută, dat fiind că din modul de structurare a rechizitoriului indică faptul că s-a analizat distinct situaţia fiecărei persoane vătămate, iar dacă infracţiunea de proxenetism ar fi fost reţinută faţă de alte persoane decât L. ar fi trebuit să se realizeze o analiză distinctă a faptelor, iar nu o simplă referire tangenţială în cazul redării faptelor comise faţă de L. De altfel, forma simplă a infracţiunii, iar nu cea continuată, constituie un argument că nu s-au avut în vedere mai multe persoane asupra cărora să se fi acţionat, în sensul elementului material al infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

Drept urmare, a fost menţinută soluţia primei instanţe de achitare a inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.

6. Partea vătămată Z.Z. (minoră);

În luna septembrie 2005 inculpatul A. i-a propus părţii vătămate Z.Z., să meargă în Spania pentru a lucra într-un club unde se practică prostituţia, urmând ca banii câştigaţi să fie împărţiţi în mod egal. Partea vătămată i-a precizat că este minoră, că are vârsta de 16 ani, însă inculpatul i-a spus că va rezolva el problema, astfel partea vătămată a acceptat propunerea şi a mers cu inculpatul la locuinţa acestuia.

Inculpatul A. s-a ocupat de obţinerea documentelor şi de transportul părţii vătămate în Spania, împreună cu alte fete, iar în Spania au fost aşteptate de inculpatele B. şi C., care le-au transportat cu un autocar din Madrid în Murcia, fiind duse la un apartament închiriat de inculpaţii A. şi B. întrucât partea civilă era minoră, inculpata B. i-a spus că nu o poate duce în club decât după ce inculpatul A. îi va obţine un alt paşaport din care să rezulte că este majoră.

După aproximativ trei luni, inculpatul A. i-a obţinut un alt paşaport pe numele N.N.N.N.N., născută la 15 iulie 1985, iar partea vătămată a fost dusă în club pentru a practica prostituţia; programul în timpul căruia trebuia să întreţină relaţii sexuale cu clienţii era între orele 17,00 - 05,00 dimineaţa şi preţurile practicate erau 50 euro pentru 20 minute, 60 euro pentru o jumătate de oră, 100 euro pentru 40 de minute şi 120 euro pentru o oră, iar în situaţia în care la un raport sexual participau mai multe fete, se plătea pentru fiecare în parte; mai plătea suma 50 euro pentru club.

Partea vătămată a practicat prostituţia în diferite cluburi până în luna octombrie 2006, când a avut loc o razie a poliţiei spaniole, fiind dusă la poliţie pentru verificări şi audieri. În aceeaşi zi, poliţia a făcut o descindere şi în apartamentul inculpatului A., acesta fiind reţinut împreună cu mai multe fete, respectiv F.F., R., C.C., U.U.

Ulterior, partea vătămată a plecat împreună cu J., la o cunoştinţă din Murcia, unde au stat circa cinci luni, după care s-a întors în România.

Partea vătămată a declarat că inculpatul A. nu i-a dat jumătate din sumele de bani obţinute din prostituţie, ci doar suma de 6.000 - 7.000 euro, deşi obţinea în flecare seară între 300 şi 1.700 euro, sume ce erau luate de inculpaţii A. şi B. sau de fetele de încredere (C., A.A., Isabella, C.C., D., Z.Z.); a precizat că erau obligate să obţină cel puţin 300 de euro în flecare seară, alte fete fiind lovite dacă nu obţineau această sumă ori dacă doreau să plece, cum este cazul părţii vătămate N.

Din declaraţiile părţii vătămate Z.Z. a rezultat că şoferul autocarului cu care s-a deplasat în Spania era inculpatul F., dar în rechizitoriu nu s-a indicat participarea acestui inculpat la comiterea faptei faţă de partea vătămată Z.Z., astfel că în condiţiile în care actul de sesizare nu a reţinut această acuzaţie în sarcina inculpatului, nici instanţa nu a reţinut participația penală a inculpatului F. De altfel, în sarcina inculpatului F. nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de minori, ceea ce constituie un argument suplimentar că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru acest act material.

Din starea de fapt descrisă a rezultat că inculpatul A. a recrutat, a organizat transportul şi a cazat partea vătămată Z.Z., inculpatele B. şi C. au asigurat transportul pe teritoriul Spaniei, de la Madrid la Murcia, iar inculpata B. a fost implicată şi în asigurarea unei locuinţe pentru partea vătămată.

Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001constituie infracţiunea de trafic de minori „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia". În alin. (2), (3) sunt prevăzute formele agravate ale infracţiunii, incidente în ipoteza în care fapta prevăzută la alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, ori dacă sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2).

Având în vedere acţiunile inculpaţilor A., B. şi C., ţinând seama de elementul material al infracţiunii de trafic de minori, precum şi definirea fiecărei acţiuni ce realizează elementul material al infracţiunii, curtea constată că cei trei inculpaţi au săvârşit acte care realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001. Se impune reţinerea formei agravate a infracţiunii, întrucât recrutarea, transportul şi cazarea părţii vătămate s-a realizat prin înşelăciune asupra condiţiilor practicării prostituţiei, chiar dacă partea vătămată a acceptat să se prostitueze, iar la săvârşirea faptei au participat trei persoane.

În consecinţă, acest act material s-a reţinut în conţinutul infracţiunii de trafic de minori în formă continuată pentru inculpaţii A., B. şi C.

7. Partea vătămată R. (majoră);

În vara anului 2005 partea vătămată R. lucra în Bucureşti şi a cunoscut un bărbat pe nume Y.Y., care i-a propus s-o ducă în Spania, în vederea întreţinerii contra cost de raporturi sexuale. Partea vătămată a acceptat, iar Y.Y. a ajutat-o să obţină paşaportul, după care s-au deplasat în loc. Slobozia, judeţul Ialomiţa, unde s-au întâlnit cu inculpaţii A., H. şi numiţii H.H. şi A.A.A.

Inculpatul A. i-a spus că vor pleca împreună în Spania, unde banii câştigaţi vor fi împărţiţi în mod egal. Cei patru au transportat partea vătămată în comuna Lumina, judeţul Constanţa, la locuinţa inculpatului A., unde a fost cazată în care dormea şi inculpatul. In aceeaşi locuinţă se mai aflau trei fete care urmau să plece în Spania.

În perioada cât a fost cazată la inculpatul A. părţii vătămată i s-a făcut frică şi i-a spus inculpatei D. că nu mai doreşte să meargă în Spania, dar aceasta i-a spus că nu trebuie să se îngrijoreze. De asemenea, i-a spus inculpatului A. că în Spania nu vrea să stea mai mult de şase luni, acesta asigurându-o că va sta cât doreşte ea, apoi i-a luat paşaportul, buletinul şi telefonul mobil.

După 4 zile, partea vătămată şi alte 2 fete au fost transportate cu două maşini, una condusă de A. şi cealaltă de un alt bărbat, până la Autogara Tomis din Constanţa, fiind însoţite de inculpaţii H. şi E.

Partea vătămată şi cele 2 fete au plecat cu un autocar către Spania, fiind însoţite de inculpatul H.; în apropierea frontierei Române, inculpatul H. le-a dat jos din autocar şi le-a urcat doar pe ele într-un taxi, spunându-le că se vor întâlni după ce vor trece frontiera Ungariei, paşapoartele lor fiind date şoferului de taxi. După ce au trecut frontiera română şi cea ungară, la un popas turistic, inculpatul H. le-a urcat din nou în autocar şi au continuat drumul până la frontiera Spaniei. Poliţiştii de frontieră spanioli nu le-au permis trecerea, pe motiv că nu justifică intrarea în Spania şi atunci inculpatul H. le-a urcat într-un alt vehicul cu care le-a trecut frontiera ilegal printr-o altă zonă, apoi şi-au continuat drumul până în Valencia, unde au fost aşteptate de inculpatele B. şi C. şi încă o fată pe nume A.A. De aici, au fost transportate cu două taxiuri în localitatea Murcia, unde au fost cazate într-o casă închiriată de inculpaţii B. şi A.

În Spania partea vătămată a practicat timp de un an prostituţia în diferite cluburi care aveau program de la ora 17,00 la ora 05,00, iar preţurile practicate erau 65 de euro pentru o jumătate de oră şi 125 euro pentru o oră, având obligaţia de a plăti 50 euro pentru club.

În perioada în care se afla în clubul Selecta, partea vătămată le-a solicitat inculpaţilor să o lase să vină în ţară, însă aceştia i-au spus că nu pot, întrucât aceasta fusese cumpărată de cel din urmă şi datorită acestui fapt va trebui să facă ce-i vor spune ei, altfel „o vor omorî în bătaie". A vrut să fugă, însă i-a fost frică, deoarece una din fetele care a făcut acest lucru a fost prinsă, apoi a fost bătută de una din fetele de încredere ale acestora, fiind chiar tăiată cu cuţitul pe mâini. Sumele de bani câştigate în urma raporturilor sexuale întreţinute erau strânse dimineaţa de inculpaţii B. sau C.. In momentul în care partea vătămată i-a întrebat pe inculpaţi despre banii care i se cuvin, aceştia i-au spus că partea ei de bani o depun într-un cont deschis pe numele ei.

La razia poliţiei spaniole din luna octombrie 2006 partea vătămată a fost arestată pentru o perioadă de aproximativ 7 luni de zile.

Partea vătămată a declarat că a câştigat din activitatea de prostituţie aproximativ 250.000 euro, din care inculpaţii A. şi B. i-au dat doar suma de 8.000 - 10.000 euro şi că nu ar fi acceptat să plece în Spania dacă ar fi cunoscut condiţiile concrete în care trebuia să practice prostituţia.

S-a constatat că inculpatul A. a recrutat, transportat şi cazat prin înşelăciune pe partea vătămată R., care a fost indusă în eroare asupra condiţiilor practicării prostituţiei. Inculpatul H. a fost implicat în transportul părţii vătămate din Slobozia în Constanţa şi apoi din Constanţa în Spania, în timp ce inculpatele B. şi C. au transportat partea vătămată pe teritoriul Spaniei, până în Murcia. Inculpata B. a asigurat şi cazarea părţii vătămate în Spania, întrucât aceasta şi inculpatul A. erau cei care coordonau activitatea tuturor fetelor care practicau prostituţia, sub toate aspectele - cazare, găzduire, transport.

Deşi, în rechizitoriu s-a făcut referire la inculpata D., care a sfătuit partea vătămată să meargă în Spania, nu a rezultat că în sarcina acesteia s-a intenţionat reţinerea prin rechizitoriu a unei contribuţii infracţionale, în raport cu partea vătămată R. De altfel, nici prima instanţă nu a reţinut că inculpata D. a avut vreo contribuţie la săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane faţă de partea vătămată R., iar procurorul nu a adus critici în apel cu privire la soluţia primei instanţe, astfel că nici instanţa de apel nu a reţinut implicarea inculpatei D. în acest act material.

De asemenea, s-a menţionat în rechizitoriu, conform celor declarate de partea vătămată R., că în locuinţa din Constanţa unde a fost cazată de inculpatul A. se mai afla şi inculpatul E., precum şi alte persoane. S-a mai precizat că partea vătămată a fost dusă la autogara împreună cu alte două fete, cu două autoturisme, una condusă de inculpatul A. şi cealaltă de un alt bărbat, iar într-un autoturism se mai afla şi inculpatul E. Din declaraţiile părţii vătămate a rezultat doar că inculpatul E. se afla într-un autoturism, dar nu a reieşit că a avut vreo contribuţie la transportarea părţii vătămate, deplasarea acestui inculpat putând avea un caracter cu totul întâmplător, fără legătură cu săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane. Prezenţa pasageră a inculpatului E. în preajma părţii vătămate, lipsa unei alte legături a acestuia cu partea vătămată şi a unui rol determinat în traficarea părţii vătămate a determinat curtea să aprecieze că în mod corect s-a dispus de prima instanţă achitarea inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în legătură cu partea vătămată R.

Ca atare, s-a reţinut implicarea inculpaţilor A., H., B. şi C. privind săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane faţă de partea vătămată R.

Contrar susţinerilor procurorului, partea vătămată R. era majoră la data săvârşirii faptei, care a debutat în vara anului 2005, fiind născută la data de 02 decembrie 1986, deci nu se poate reţine infracţiunea de trafic de minori.

8. Partea vătămată J. (minoră);

Partea vătămată J. s-a născut la data de 08 aprilie 1988, iar faptele deduse judecăţii au fost comise în perioada septembrie 2005 - octombrie 2006, deci parte din activitatea infracţională a fost comisă în perioada minorităţii părţii vătămate.

În luna septembrie 2005, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpatul A., care i-a spus că o poate duce în Spania să lucreze într-un club, unde va trebui să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului, banii obţinuţi urmează să fie împărţiţi în mod egal între ei. Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului A., dar era necesar acordul părinţilor părţii vătămate.

La câteva zile după această discuţie, la locuinţa părţii vătămate a venit numitul B.B.B., care a luat-o cu maşina şi a dus-o în com. Lumina, jud. Constanţa, la locuinţa inculpatul A., în vederea plecării în Spania. Partea vătămată a locuit timp de trei săptămâni într-o cameră împreună cu inculpata D., care a încurajat-o să nu-i fie frică, pentru că în Spania nu va avea probleme.

După trei săptămâni, inculpaţii A. şi H. au transportat partea vătămată, dar şi alte trei fete la autogara pentru a pleca în Spania. Pe durata călătoriei în Spania fetele au fost însoţite de inculpatul H.; la frontieră H. le-a mutat din autocar într-un microbuz, i-a dat părţii vătămate paşaportul şi o declaraţie notarială din care reieşea că părinţii ei sunt de acord ca ea să plece în Spania, deşi aceştia nu s-au prezentat la niciun notar pentru a da o asemenea declaraţie. După ce au trecut frontiera, H. le-a mutat din nou în autocarul cu care plecase din Constanţa. În Spania, în regiunea Murcia, au fost aşteptaţi de inculpata B., fiind cazate în locuinţa inculpaţilor A. şi B.

Partea vătămată a declarat că a practicat prostituţia într-un club, după ce i s-a adus un document din care să rezulte că este majoră. Programul clubului era de la orele 17,00 până a orele 04-05, iar tariful pentru întreţinerea unui raport sexual era de 60 euro pentru o jumătate de oră, 100 euro pentru 40 de minute şi 120 euro pentru o oră, iar dacă erau două fete cu un client acesta plătea dublu. Din banii obţinuţi prin practicarea prostituţiei se plăteau zilnic 50 euro pentru club; fetele erau obligate să obţină cel puţin 300 euro pe noapte din practicarea prostituţiei, altfel erau ameninţate cu bătaia de A. chiar şi atunci când acesta nu era în Spania, fiind informat de B. Partea vătămată a văzut când unele dintre fetele care au încercat să fugă, au fost ameninţate şi bătute de către cei doi inculpaţi. Supravegherea în club se făcea de fetele de încredere ale inculpaţilor A. şi B., printre care şi inculpata C.

După circa trei luni, partea vătămată le-a solicitat inculpaţilor B. şi A. să-i dea voie să plece acasă şi să-i dea banii ce i se cuvin, conform înţelegerii, însă acesta din urmă nu i-a permis. Partea vătămată a practicat prostituţia în mai multe cluburi până în luna octombrie 2006, când avut loc o razie a poliţiei spaniole.

A mai declarat partea vătămată că a obţinut din prostituţie aproximativ 100.000 de euro, din care inculpaţii A. şi B. i-au dat aproximativ 3.000 euro.

Pe baza acestei stări de fapt, a rezultat că partea vătămată J. a fost recrutată prin înşelăciune de inculpatul A., care a şi cazat-o în locuinţa sa din com. Lumina, până la plecarea în Spania. Inculpata D. a dormit în aceeaşi cameră cu partea vătămată, întărindu-i convingerea de a pleca în Spania, astfel că prezenţa sa împreună cu partea vătămată este interpretată de curte ca o contribuţie directă în cazarea părţii vătămate pe perioada anterioară plecării în Spania, în condiţiile în care din ansamblul probelor a rezultat că inculpata cunoştea adevărata realitate privind practicarea prostituţiei în Spania. Prezenţa inculpatei în aceeaşi cameră cu partea vătămată J. avea şi rolul de a împiedica plecarea acesteia, prin supravegherea constantă, aspect ce a rezultat din împrejurarea că fiecare din fetele aflate în locuinţa inculpaţilor dormea cu un membru al familiei. Inculpatul H. a transportat partea vătămată până în Spania, de unde a fost preluată de inculpata B., care i-a asigurat şi cazarea, iniţial într-un apartament şi ulterior în cluburi. Inculpata C. a asigurat supravegherea părţii vătămate, în perioada cât s-a prostituat în cluburi, contribuind la exploatarea sexuală a acesteia, întrucât împiedica plecarea din cluburile unde erau cazate, asigura preluarea banilor obţinuţi de la clienţi, transmitea informaţii inculpaţilor despre comportamentul fetelor care se prostituau. Deşi, în acest caz inculpata C. a desfăşurat doar activităţi specifice formei de participaţie a complicităţii, această formă mai uşoară de participaţie este absorbită, în cadrul formei continuate a infracţiunii, de forma mai gravă a autoratului, incidenţă în raport cu partea vătămată Z.Z.

Astfel, acest act material s-a reţinut în conţinutul infracţiunii de trafic de minori în formă continuată pentru inculpaţii A., B., D. şi B., precum şi ca unic act material al infracţiunii de trafic de minori în formă simplă pentru inculpatul H.

9. Partea vătămată O. (majoră);

În vara anului 2006, prin intermediul părţii vătămate M. l-a cunoscut pe inculpatul G., care putea să o ajute să plece în străinătate pentru a munci. Inculpatul ajutat-o să obţină paşaportul. După ce au obţinut paşapoartele, partea vătămată împreună cu M. au aflat că vor pleca în Spania, iar cheltuielile ocazionate de transport şi eliberarea paşapoartelor vor fi recuperate de inculpat din salariile obţinute de acestea în prima lună.

După 2-3 zile, inculpatul le-a transportat cu autoturismul până în Bucureşti, de unde au luat un tren şi apoi un autocar, ajungând în Spania însoţite de inculpatul G., care a suportat şi costul călătoriei. împreună cu O. şi M. s-a mai deplasat o persoană de sex feminin - C.

În Spania, au fost cazate de inculpat într-un hotel din localitatea Murcia, iar a doua zi au fost mutate într-un apartament. G. le-a comunicat faptul că vor locui în acel apartament până când va veni un prieten său din România la care vor munci, dar în aceeaşi zi au aflat de la altă persoană că urmează să practice prostituţia.

A doua zi au fost duse la club de către inculpatul G., au fost şi cazate şi lăsate timp de două săptămâni, perioadă în care paşapoartele lor au rămas la numita C.. G. le-a ameninţat că dacă nu practică prostituţia le va lăsa pe stradă fără acte şi fără bani, astfel că au acceptat să practice prostituţia cu clienţii clubului în care erau cazate.

După două săptămâni, inculpatul G. le-a dus la un apartament închiriat de inculpatul A., iar a doua zi au fost transportate de inculpaţii A., G. şi numitul Y. la club. întrucât partea vătămată a refuzat să practice prostituţia, a doua zi a fost luată cu o furgonetă de către G. şi Y., care au dus-o la apartamentul inculpatului A., care a ameninţat-o cu exercitarea de violenţe dacă nu va practica prostituţia, întrucât a cumpărat-o pe ea şi pe M. de la inculpatul G. şi trebuie să-şi recupereze banii investiţi în ele.

În acest context, partea vătămată a practicat prostituţia pentru inculpatul A. până în luna octombrie 2006, când poliţia spaniolă a organizat o razie şi le-a luat pe fete la sediul poliţiei.

S-a constatat că inculpatul G. a recrutat prin înşelăciune pe partea vătămată O., inducând-o în eroare asupra motivului real al deplasării în Spania, a transportat-o în Spania, i-a oferit cazare, a constrâns-o să practice prostituţia, după care a transferat-o inculpatului A., care în continuare i-a oferit cazare şi a obligat-o să se prostitueze până în luna octombrie 2006.

Având în vedere acţiunile inculpaţilor A. şi G., urmează ca faptele comise faţă de partea vătămată O. să fie incluse ca act material în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A. şi G.

10. Partea vătămată M. (majoră);

În anul anului 2005 partea vătămată M. l-a cunoscut pe inculpatul G., cu care a avut o relaţie de prietenie până în anul 2006. când acesta i-a propus să o ajute să meargă în Spania, să îngrijească nişte bătrâni. Partea vătămată M. a acceptat să plece în Spania pentru a munci, după care i-a comunicat această oportunitate şi părţii vătămate O., care a discutat cu inculpatul G..

În continuare, starea de fapt s-a derulat ca şi în cazul părţii vătămate O., fiind implicaţi inculpaţii G. şi A., motiv pentru care nu s-a mai reluat descrierea stării de fapt, concluzionând în sensul că acţiunile inculpaţilor A. şi G. comise faţă de partea vătămată M. au fost incluse ca act material în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A. şi G.

11. Partea vătămată I. (minoră);

Partea vătămată I. s-a născut la data de 09 august 1989, iar faptele deduse judecăţii au fost comise în perioada anilor 2005 - 2006, deci activitatea infracţională s-a derulat în perioada minorităţii părţii vătămate.

Curea a reţinut că în anul 2005 l-a cunoscut pe inculpatul E., cu care a avut o relaţie de prietenie, iar la un moment dat s-au mutat împreună, în com. Lumina, jud. Constanţa. Inculpatul E. locuia împreună cu inculpata D., bunica „E.E." şi copii minori ai inculpatului A.

Inculpatul E. i-a sugerat părţii vătămate că ar fi bine să practice prostituţia la stradă, pentru a câştiga bani, după care inculpata D. i-a explicat ce trebuie să facă pentru a practica prostituţia pe drumul naţional DN 2.

Inculpatul a adus acasă un bărbat şi a trimis-o pe partea vătămată să întreţină raporturi sexuale. Tot inculpatul i-a spus că va trebui să ceară de la clienţi suma de 200.000 lei vechi pentru sex oral şi 300.000 lei vechi pentru sex normal şi o ducea pe drumul naţional pentru a practica prostituţia.

Într-un din zile, deoarece aveau informaţii că organele de poliţie vor face verificări la locuinţa lor, partea vătămată I. a plecat împreună cu inculpatul E. şi au stat într-o casă cu chirie, iar partea vătămată a continuat să practice prostituţia, inculpatul E. beneficiind de pe urma acestei activităţi, chiar spunând părţii vătămate că trebuie să muncească mai mult întrucât are de plătit chiria şi hrana pentru amândoi. Inculpatul este cel care transporta partea vătămată la locul unde practica prostituţia, o supraveghea şi la sfârşitul zilei îi lua banii obţinuţi.

Într-una din zile, partea vătămată a plecat la părinţii săi, sub pretextul că este ziua mamei sale, cărora le-a relatat ce i s-a întâmplat.

Deşi partea vătămată a făcut referire la anul 2003, din succesiunea evenimentelor prezentate de partea vătămată, din faptul că era elevă în clasa a IX-a, din menţiunea din declaraţia aflată la fila 13 vol. II up, din faptul că a practicat prostituţia timp de 1 an, a rezultat că în realitatea este vorba de anul 2005.

Din declaraţiile părţii vătămate a rezultat că în activitatea de practicare a prostituţiei de către partea vătămată I. au fost implicaţi inculpaţii E. şi D.

Inculpatul E. a îndemnat partea vătămată să practice prostituţia, sugerându-i că trebuie să obţină venituri pentru întreţinerea comună şi a tras foloase materiale din activitatea părţii vătămate, a găzduit partea vătămată după ce au plecat din locuinţa din com. Lumina, a transportat şi supravegheat partea vătămată, acuzaţii care se regăsesc şi în rechizitoriu.

Acţiunile inculpatului E. de transport şi găzduire a părţii vătămate sunt specifice elementului material al infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001; totodată, din declaraţiile părţii vătămate a rezultat că era lovită de inculpat pentru a câştiga mai mulţi bani şi a fost ameninţată să nu relateze organelor de poliţie ce i se întâmpla, motiv pentru care este incidenţă şi forma agravată prev. al alin. (2).

În apel procurorul a susţinut că, raportat la partea vătămată I., prin rechizitoriu a fost reţinută în sarcina inculpatului E. săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, iar în considerarea vârstei părţii vătămate s-a impus reţinerea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, în condiţiile art. 334 C. proc. pen. Această susţinere nu a putut fi primită, întrucât prin chiar rechizitoriu s-a reţinut că partea vătămată I. era minoră, însă, în ciuda acţiunilor inculpatului, nu s-a reţinut infracţiunea de trafic de miori, ci infracţiunea de proxenetism. Concluzia instanţei este fundamentată şi pe faptul că din încadrarea juridică pentru infracţiunea de proxenetism (art. 329 alin. (1), (3) C. pen.) a rezultat că această infracţiune a fost reţinută în raport cu o parte vătămată minoră, iar singura acuzaţie adusă inculpatului E., cu referire la o persoană minoră, este cea decurgând din acţiunile comise faţă de I., aşa încât concluzia curţii este că prin rechizitoriu s-a reţinut infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. în raport cu partea vătămată I.

Astfel, nu se poate schimba încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, întrucât actul material analizat nu intra în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane, ci al infracţiunii de proxenetism, motiv pentru care cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 nu a putut fi primită; s-a impus schimbarea încadrării juridice, în sensul reţinerii infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, aşa cum a precizat procurorul, dar prin aplicarea dispoziţiilor art. 344 C. proc. pen. în raport cu infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

În consecinţă, în sarcina inculpatului E. s-a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, în raport cu partea vătămată I.

În cazul inculpatei D. s-a constatat că a oferit sfaturi părţii vătămate I. despre modul în care trebuie să acţioneze pentru a practica prostituţia. Activitatea inculpatei D. se circumscrie unei acţiuni de înlesnire a practicării prostituţiei, dat fiind că prin înlesnire se înţelege orice act prin care se face mai uşor de practicat prostituţia, iar informaţiile furnizate au fost de natură să ajute partea vătămată I. şi a-i uşura activitatea, ţinând cont că anterior partea vătămată nu mai practicase prostituţia şi nu cunoştea modul concret de lucru.

În sarcina inculpatei D. nu s-a reţinut, raportat la I., săvârşirea unor acţiuni specifice elementului material al infracţiunii de trafic de minori, ci doar acţiunea de înlesnire la practicarea prostituţiei, motiv pentru care curtea a reţinut, întocmai ca şi prima instanţă, că inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

12. Persoana vătămată H.H.H. (majoră);

Persoana vătămată H.H.H. audiată în cauză în calitate de martoră cu identitate protejată, a declarat că în iarna anului 2004 l-a cunoscut pe inculpatul A., care a dus-o cu autoturismul la locuinţa sa din com. Lumina, jud. Constanţa, unde a ţinut-o împotriva voinţei sale şi a abuzat-o sexual aproximativ două săptămâni. Ulterior, acesta i-a obţinut un paşaport şi a dus-o în Spania, împreună cu alte două fete, în vederea practicării prostituţiei. Martora a încercat să fugă de mai multe ori, dar a fost prinsă, adusă înapoi şi ameninţată cu moartea de către inculpat. Cheltuielile pentru deplasarea în Spania, au fost suportate de inculpatul A.

Pentru o scurtă perioadă a fost cazată într-o casă închiriată de inculpaţii A. şi B., după care a fost dusă la club, unde a fost cazată împreună cu alte tinere, iar inculpata B. i-a adus la cunoştinţă că trebuie să se prostitueze, altfel va fi bătută, condiţii în care a trebuit să întreţină raporturi sexuale cu clienţii clubului în fiecare zi, între orele 17,00 - 05,00; costul unui raport sexual era 60 de euro pentru o jumătate de oră şi 120 de euro pentru o oră, iar pentru club plăteau zilnic suma de 50 euro, le era impus un câştig minim de 200 - 300 euro zilnic. Printre fetele din club se aflau şi două minore, „Paula" şi „S.", care aveau paşapoartele falsificate, în privinţa vârstei. Martora a practicat prostituţia în diferite cluburi, toate din regiunea Mureia. Martora a intenţionat să fugă, dar i-a fost frică, întrucât şi alte fete care încercaseră să fugă au fost prinse şi bătute până la leşin, iar pe unele dintre ele inculpaţii A. şi B. le-au tăiat pe corp cu lama sau cu cuţitul.

În perioada cât a practicat prostituţia atât ea, cât şi celelalte fete care se prostituau erau supravegheate de inculpata C. şi numita „A.A.", care le băteau dacă nu obţineau să strângă 2-300 de euro pe seară. Aceleaşi persoane strângeau zilnic banii obţinuţi din practicarea prostituţiei în cluburi.

S-a constatat că martora H.H.H. a relatat amănunte despre locurile în care a practicat prostituţia, persoanele implicate, condiţiile în care trebuia să practice prostituţia, aspecte care coincid cu cele relatate de persoanele audiate sub identitatea reală, aşa încât declaraţia martorei se coroborează cu ansamblul mijloacelor de probă administrate şi se impune a fi reţinută.

S-a constatat că inculpatul A. a recrutat, a transportat şi a cazat prin violenţă şi ameninţare pe partea vătămată H.H.H., în timp ce inculpata B. a asigurat cazarea părţii vătămate în Spania şi a constrâns-o să practice prostituţia, prin exercitarea de violenţe şi ameninţări, direct sau prin fetele de încredere. Inculpata C. a asigurat supravegherea martorei în cluburile unde practica prostituţia, colecta banii obţinuţi din prostituţie şi a exercitat violenţe asupra martorei, activitate care se circumscrie actele de complicitate la infracţiunea de trafic de persoane, ce a intrat în conţinutul formei continuate a cestei infracţiuni.

Drept urmare, faptele comise în raport cu martora cu identitate protejată H.H.H. au fost reţinute ca act material în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A., B. şi C.

13. Persoana vătămată I.I.I.I. (majoră).

Persoana vătămată I.I.I.I. audiată în cauză în calitate de martoră cu identitate protejată, a declarat că în toamna anului 2005 l-a cunoscut pe inculpatul A., care i-a propus să meargă cu el în Spania şi să lucreze la un bar împreună cu soţia lui, B., unde va primi un salariu de 1.000 euro. Martora a acceptat, iar inculpatul A. s-a ocupat de obţinerea paşaportului şi a biletului pentru călătoria în Spania, iar deplasarea a făcut-o cu un autocar condus de inculpatul F., căruia martora i-a fost predată de către A., acesta ducând-o până în Spania în localitatea Valencia, unde a fost aşteptată de inculpatele B. şi C.

Acestea au transportat-o cu un autobuz şi un taxi până în localitatea Sanganera la Seca, la clubul „Sala Selecta", unde inculpata B. i-a spus că va trebui să practice prostituţia, fiind ameninţată cu acte de violenţă, i s-au luat paşaportul, banii şi i-au fost rupte toate biletele pe care avea notate numere de telefon din România.

Martora I.I.I.I. a observat că inculpaţii B. şi A. aveau mai multe fete de încredere care se ocupau de tinerele traficate, cum ar fi U.U. care folosea numele de „D.", o altă fată pe nume N. căreia i se spunea la club „A.A.", J.J., căreia i se spunea „ C.C.", F.F., iar programul de lucru era între orele 17 după amiază şi ora 05 dimineaţa, tariful era de 60 de euro pentru o jumătate de oră, 120 de euro pentru o oră şi 200 de euro când se întreţineau relaţii sexuale cu mai multe fete odată; trebuia să obţină cel puţin 300 de euro pe seară, astfel că aceasta întreţinea relaţii sexuale cu 3-5 clienţi şi obţinea în jur de 300 - 1.000 euro pe seară.

Inculpata C. o supraveghea în club şi o bătea atunci când nu strângea suma de cel puţin 300 de euro pe noapte sau când nu plătea suma de 53 de euro zilnic către club.

Martora a fost obligată să practice prostituţia aproximativ 9 luni de zile, până când inculpatul A. i-a permis să plece acasă; a declarat că a obţinut din practicarea prostituţiei suma de 100.000 de euro, bani pe care şi i-au însuşit inculpaţii A. şi B.

Ca şi în cazul martorei H.H.H., s-a observat că martora I.I.I.I. a furnizat elemente concrete, care se coroborează cu ansamblul declaraţiilor persoanelor vătămate audiate în cauze, aşa încât declaraţia acesteia este credibilă şi s-a impus a fi reţinută.

Curtea a reţinut că inculpatul A. a recrutat prin înşelăciune pe martora I.I.I.I., care a fost indusă în eroare asupra motivului deplasării în Spania, a organizat şi finanţat transportul martorei în Spania, a cazat martora pe perioada şederii în Spania, exercitând direct sau indirect diferite forme de constrângere fizică şi psihică pentru a determina martora să practice prostituţia, fiind şi beneficiarul sumelor obţinute din practicarea prostituţiei. Inculpata B. a transportat martora pe teritoriul Spaniei, a cazat-o şi a participat alături de inculpatul A. la constrângerea martorei şi încasarea sumelor obţinute din prostituţie. Inculpata C. a participat alături de inculpata B. la transportarea martorei pe teritoriul Spaniei, a exercitat supravegherea în cluburi, a exercitat violenţe fizice pentru ca martora să respecte condiţiile impuse pentru practicarea prostituţiei. Inculpatul F. a transportat martora din România în Spania, la solicitarea inculpatului A.

Având în vedere acţiunile concrete ale inculpaţilor şi modalităţile alternative prin care se realizează elementul material al infracţiunii de trafic de persoane, s-a constatat că fiecare dintre inculpaţii A., B., F. şi C. au desfăşurat activităţi care realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, motiv pentru care faptele comise în raport cu martora cu identitate protejată I.I.I.I. au fost reţinute ca act material în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A., B., F. şi C.

14. Martora I.I.I.( majoră);

În vara anului 2006, în timp ce se afla la domiciliul concubinului său, J.J.J., martora I.I.I. i-a cunoscut pe K.K.K. şi H.. După o perioadă de timp, martora a fost dusă de J.J.J. în vizită la domiciliul lui K.K.K., ocazie cu care martora a constatat că J.J.J. îi adusese hainele ce le avea la locuinţa sa, spunându-i că o să plece în Spania cu K.K.K. şi H.

Prin intermediul inculpaţilor B. şi H. şi a numitului K.K.K. martorei i s-a obţinut un paşaport, dar martora a refuzat să plece în Spania, aşa cum îi propusese J.J.J., astfel că a plecat la locuinţa părinţilor săi.

După câteva zile, în timp ce se afla pe o stradă din oraşul Hârşova, martora a fost luată de pe stradă de K.K.K. şi inculpatul H., care au dus-o cu un autoturism la domiciliul lui K.K.K., unde după câteva ore a venit şi J.J.J., care i-a spus că acum o să fie dusă în Spania.

Martorei i s-a obţinut un al doilea paşaport, întrucât primul fusese rupt de J.J.J., prin intermediul inculpaţilor H. şi B., acesta din urmă spunându-i că va merge în Spania la inculpatul A., unde va dansa şi va întreţine relaţii sexuale cu clienţii unui club. Martora nu a respins propunerea din cauza temerii că ar putea suferi un rău ea sau familia.

Inculpata B. împreună cu alte trei persoane au transportat martora la autogara din Constanţa, unde se afla inculpatul F., care i-a dat un bilet de transport până în Spania, după ce biletul a fost plătit de inculpata B., K.K.K. i-a spus martorei că a fost cumpărată de la J.J.J.

La frontiera austriacă, numitul K.K.K. nu a putut să treacă graniţa, întrucât avea interdicţie pentru Italia şi atunci a luat legătura telefonic cu inculpatul A., iar acesta 1-a trimis pe numitul Y., care urma să-i ducă în Austria şi apoi în Spania, astfel că numitul Y. i-a urcat într-o maşină în care se mai aflau două persoane din România, care voiau să ajungă în Italia. Au ajuns în Cehia şi înainte de frontieră au coborât din maşină, au continuat deplasarea pe jos, prin pădure, pentru a ocoli autorităţile de frontieră, însă după 5-10 minute de mers pe jos au fost opriţi de către poliţia austriacă care i-a condus la sediul poliţiei locale, deoarece trecuseră ilegal frontiera. După audieri, martora a fost internată într-un centru de asistenţă a victimelor traficului de persoane, iar în cursul lunii martie 2007 a revenit în ţară.

Inculpatul H. a participat la transportarea martorei pe teritoriul României, respectiv la locuinţa numitului K.K.K., care a „cumpărat" martora de la J.J.J., precum şi în vederea obţinerii paşaportului pentru martoră, dar a fost implicat şi în activitatea de transferare a victimei de la J.J.J. la K.K.K., în condiţiile în care cu ajutorul său martora a fost luată de pe stradă şi dusă în locuinţa numitului K.K.K., unde a fost ţinută contrar voinţei sale.

Inculpata B. a transportat victima de la locuinţa numitului K.K.K. la autogara, pentru a pleca în Spania, dar a fost implicată şi în obţinerea paşaportului pentru I.I.I.; tot inculpata este persoana care i-a spus că va fi trimisă în Spania la inculpatul A. pentru a practica prostituţia, astfel că s-a implicat în activitatea de transferare a victimei de la K.K.K. la A., rezultat care nu s-a produs ca urmare a depistării martorei de organele de poliţie austriece.

Inculpatul F. a transportat martora I.I.I. din România în Austria, în scopul de a fi transferată către inculpatului A., în vederea practicării prostituţiei în Spania.

Inculpatul A. a organizat transportul martorei I.I.I. din Austria în Spania şi convenise cu numitul K.K.K. să preia martora în Spania pentru a o exploata sexual, aspect ce a rezultat din susţinerile inculpatei B. în faţa martorei şi interesul inculpatului A. ca martora să ajungă în Spania, rezultat din trimiterea unei persoane care să o preia din Austria şi să o treacă ilegal frontiera.

În consecinţă, acest act material s-a reţinut în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A., B., H. şi F.

15. Martora C.C.C. (majoră);

În luna iulie 2006 martora C.C.C. s-a întâlnit cu inculpatul G. care i-a propus să meargă în Spania pentru a munci în agricultură, propunere pe care partea vătămată a acceptat-o, întrucât dorea mă plece în străinătate pentru a munci.

A doua zi inculpatul G. împreună cu un alt bărbat au venit la domiciliul ei şi au anunţat-o că urmează să plece în Spania, astfel că împreună au plecat către Constanţa, de unde urma să plece către Spania. Au oprit în com. Lumina, jud. Constanţa, unde inculpatul G. a discutat cu mai multe persoane, prilej cu care martora a aflat că se va deplasa cu aceştia în Spania.

Martora a fost dusă de inculpata B. în locuinţa acesteia, unde a dormit până a doua zi dimineaţă. A doua zi martora C.C.C. a fost transportată de inculpatul H. şi numitul V.V.V. la o autogara din Constanţa, unde inculpatul H. a cumpărat biletele de călătorie şi au plecat împreună către Spania. Din înscrisul aflat la fila 143 vol. VI dup a rezultat că inculpatul H. şi martora C.C.C. au ieşit din ţară la aceeaşi dată şi cu acelaşi autovehicul.

În localitatea Murcia au fost aşteptaţi de inculpatul A., care a transportat-o cu o maşină până la apartamentul său, unde i-a spus că va trebui să practice prostituţia pentru el, întrucât fusese cumpărată de la G. Martora i-a replicat că ea nu va practica prostituţia, dar a fost lovită de inculpat, care a obligat-o să presteze munci casnice în acel apartament pentru 3 luni de zile, fiind păzită de Y.

Martora C.C.C. a declarat despre alte fete care practicau prostituţia pentru inculpatul A., despre aducerea acestora în apartament, despre sumele de bani aduse inculpatului din activitatea de prostituţie şi faptul că fetele erau aduse în apartament pentru a întreţine relaţii sexuale cu inculpatul A.

În luna octombrie 2006, poliţia spaniolă a făcut o razie în apartamentul inculpatului A. şi în cluburile în care acesta avea fete care practicau prostituţia în folosul său şi cu acea ocazie acesta a fost reţinut, iar martora a putut reveni în România.

Din starea de fapt expusă a rezultat că inculpatul a recrutat prin înşelăciune partea vătămată, a transportat-o şi a transferat-o către inculpaţii A. şi B.. Inculpata B. a preluat martora de la inculpatul G., i-a asigurat cazarea în România şi transportul către Spania, iar inculpatul A. a cazat-o pe martoră în Spania, după ce în prealabil o preluase de la inculpatul G., în scopul exploatării sexuale.

Drept urmare, faptele comise faţă de martora C.C.C. au fost reţinute în conţinutul infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată pentru inculpaţii A., B., H. şi G.

16. Martora X.X.X.;

În luna decembrie 2007 partea vătămată X.X.X. era internată într-un spital din municipiul Constanţa, ocazie cu care a cunoscut-o pe inculpata D., care era la rândul său internată în acel spital. In discuţiile purtate inculpata i-a relatat că are mai mulţi fraţi care sunt plecaţi în Spania, unde unul dintre ei are un club, iar nepotul ei E. o poate duce în Spania pentru a lucra în clubul fratelui său şi, numai dacă ea va dori, va întreţine şi raporturi sexuale cu clienţii clubului pentru a câştiga bani mai mulţi.

După o săptămână de la internarea sa, martora X.X.X. a rugat-o pe inculpată să o ajute să se externeze, întrucât era minoră, iar mama sa nu putea să ajungă la spital, prilej cu care inculpata i-a reţinut fişa medicală şi cartea de identitate. După externare, inculpata i-a spus martorei să meargă împreună la vila fratelui ei, A., din municipiul Constanţa, martora a acceptat şi în locuinţa respectivă i-a cunoscut pe inculpaţii A. şi B. Martora a rămas peste noapte în casa inculpaţilor, ocazie cu care a observat într-un sertar circa 50 de paşapoarte, mai multe cărţi de identitate şi certificate de naştere ale mai multor fete.

În aceeaşi zi, martora X.X.X. a plecat acasă, promiţându-i inculpatei D. că se va întoarce repede, întrucât aceasta i-a reţinut cartea de identitate şi fişa medicală, dar ulterior a refuzat. Cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare efectuată la inculpată a fost identificată cartea de identitate a martorei X.X.X.

S-a constatat că inculpata D. a încercat să o recruteze pe martoră, în vederea trimiterii în Spania la inculpatul A. pentru a practica prostituţia şi a găzduit-o pe martoră pentru o noapte, în acelaşi scop, martora reuşind să plece sub pretextul că pleacă pentru a-şi cumpăra ţigări.

Deşi, inculpata a găzduit martora o singură noapte, este realizată condiţia normei incriminatoare - art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, indiferent de durata găzduirii, iar scopul pentru care a găzduit-o l-a constituit exploatarea sexuală a martorei, în condiţiile în care explicit inculpata i-a relatat martorei că poate pleca în Spania pentru a practica prostituţia la inculpatul A., iar în discuţiile purtate în locuinţă martora a auzit când inculpatul A. se plângea că unele dintre fete nu obţin suficienţi bani şi va pune pe cineva să le bată.

Având în vedere acţiunile inculpatei faţă de martora D., curtea a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, urmând ca faptele comise faţă de martora X.X.X. să fie reţinute în conţinutul infracţiunii de trafic de minori în formă continuată exclusiv pentru inculpata D.

Curtea a stabilit starea de fapt expusă mai sus pe baza declaraţiilor persoanelor vătămate, care au fost audiate în cauză în calitate de părţi vătămate sau martori, după cum au dorit să participe în procesul penal. Deşi, acuzaţiile se bazează în principal pe declaraţiile persoanelor vătămate, curtea a constatat că aspectele de fapt relatate de acestea se coroborează şi pot constitui un fundament solid în pronunţarea unei soluţii de condamnare.

S-a observat că părţile vătămate şi martorele (care nu au dorit să participe în calitate de părţi vătămate în procesul penal) au descris împrejurări de fapt similare asupra locului unde au fost comise faptele, a persoanelor implicate şi a rolului acestora, a condiţiilor în care persoanele vătămate erau obligate să practice prostituţia, fiind indicate amănunte care nu ar fi putut fi furnizate în măsura în care persoanele vătămate nu ar fi fost implicate în mod direct, aşa încât declaraţiile persoanelor vătămate sunt apreciate drept credibile. S-a constatat că, în cea mai mare parte, persoanele audiate în faza de judecată şi-au menţinut declaraţiile date în faza de urmărire penală; curtea a constatat în mod direct la audierea martorei I.I.I. reticenţa în a relata întreaga stare de fapt, dar nu ca urmare a faptului că în faza de urmărire penală ar fi făcut declaraţii neconforme realităţii, ci din cauza temerii inspirate de inculpaţi, martora considerând că ar putea avea de suportat repercusiuni dacă ar declara realitatea, care îi incrimina pe inculpaţii implicaţi în traficarea sa.

Curtea a constatat că persoanele vătămată au declarat că au fost duse în regiunea Murcia din Spania, parte din acestea au fost transportate de inculpatul F., erau preluate de inculpata B. şi cazate într-un apartament închiriat de inculpaţii B. şi A., după care erau duse în cluburi pentru practicarea prostituţiei; au menţionat aceleaşi denumiri ale cluburilor în care se practica prostituţia, acelaşi program al clubului şi aceleaşi tarife solicitate clienţilor, dar şi suma zilnică plătită clubului. Persoanele vătămate au menţionat numele fetelor de încredere ale inculpaţilor A. şi B., printre care şi inculpata C., au recunoscut în mare parte aceeaşi inculpaţi, dar au recunoscut şi alte persoane care practicau prostituţia pentru inculpaţi, astfel că prezenţa unora dintre persoanele vătămate a fost confirmată prin declaraţiile altor persoane vătămate; au fost descrise episoade similare, cum este cel al agresării fizice a părţii vătămate N., dar şi al raziei efectuate de poliţia spaniolă în luna octombrie 2006.

Toate aceste aspecte relatate a conferit un caracter cert de credibilitate declaraţiilor părţilor vătămate şi martorelor audiate în cauză, astfel încât starea de fapt a fost stabilită în baza susţinerilor acestora.

Inculpaţii au invocat declaraţii date în anul 2006, în faţa organelor de poliţie spaniole, de unele din părţile vătămate, în care au susţinut că practicau prostituţia în mod voluntar, în beneficul propriu, însă aceste declaraţii au fost date în perioada în care părţile vătămate nu ieşiseră de sub autoritatea inculpaţilor A. şi B., astfel că declaraţiile acestora au fost influenţate de temerea inspirată de inculpaţi, care le controlau activitatea direct sau prin intermediul altor persoane de încredere, aşa încât respectivele declaraţii nu au putut fi reţinute ca exprimând realitatea.

Drept urmare, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, ţinând seama de dispoziţiile art. 63 alin. (2), 75, 78 C. proc. pen., de faptul că susţinerile persoanelor vătămate s-au coroborat, s-a impus reţinerea stării de fapt rezultată din declaraţiile persoanelor vătămate.

Plecând de la starea de fapt expusă, curtea a apreciat că se impun anumite modificări ale încadrărilor juridice stabilite de prima instanţă ori a celor date prin actul de sesizare a instanţei, în sensul pus în discuţie din oficiu de către curte, iar nu al cererilor de schimbare a încadrării juridice solicitate de inculpaţi.

Prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpaţii A., B., C.; pentru inculpatele B. şi C. s-a apreciat că nu sunt incidente dispoziţiile privind traficul de persoane, ci cele privind infracţiunea de proxenetism, întrucât inculpata B. a obligat victimele la practicarea prostituţiei în Spania, însuşindu-şi sumele de bani obţinute de acestea de la clienţii cluburilor, iar inculpata C. a supravegheat tinerelor obligate să se prostitueze în cluburile din Spania şi a încasat sumele de bani obţinute de acestea.

Urmează a se analiza de curte încadrarea juridică a faptelor săvârşite de fiecare dintre inculpaţi; după cum urmează:

Inculpatul A.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001şi art. 189 alin. (1), (5) C. pen.

Prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 189 alin. (1) şi (5) C. pen. şi art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; de asemenea, a reţinut aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen în raport de infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001.

Soluţia primei instanţe de reţinere doar a infracţiunii de trafic de persoane, iar nu şi a infracţiunii de lipsire de libertate în concurs cu prima infracţiune a fost considerată ca întemeiată, având în vedere motivele enunţate de prima instanţă, precum şi Decizia nr. 1/2008 pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, însă prima instanţă a omis menţionarea corectă a încadrării juridice în operaţiunea de schimbare a încadrării juridice.

Astfel, inculpatul A. a fost trimis in judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, însă prima instanţă a omis reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen., deşi traficul de persoane comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar inculpatul a comis fapta faţă de un număr de 12 persoane majore, astfel că trebuia reţinută forma continuată, întocmai ca în rechizitoriu. Pentru aceste motiv se va face aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., urmând a se reţine infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpatul A. S-a reţinut şi incidenţa dispoziţiilor art. 13 C. pen., ţinând seama că în prezent se prevede pentru această infracţiune un regim sancţionator mai uşor decât cel în vigoare la data săvârşirii faptelor, sub aspectul maximului special prevăzut pentru forma simplă a infracţiunii ( pentru art. 12 alin. (1) se prevedea anterior un maxim special de 12 ani închisoare, iar în prezent maximul este de 10 ani închisoare, fiind redus prin Legea nr. 230/2010).

În sarcina inculpatului nu a putut fi reţinută săvârşirea infracţiunii de proxenetism, întrucât faptele comise de acesta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 12 din Legea nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani Ia 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Traficul de persoane săvârşit în una dintre următoarele împrejurări:

a) de două sau mai multe persoane împreună;

b) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii;

c) de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În art. 13 din Legea nr. 678/2001se prevede că recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă fapta prevăzută Ia alin. (1) este săvârşită prin ameninţare, violenţă sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în condiţiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), şi închisoare de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane şi trafic de persoane a făcut obiectul analizei Deciziei nr. 16/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii. Prin această decizia s-a stabilit că:

1. Distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

2. Drept urmare, în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

3. În cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen.

4. În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane, prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

5. În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 2 şi 3, îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceleiaşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001, se va reţine săvârşirea atât a infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. sau art. 329 alin. (2) tezele I şi II C. pen., după caz, cât şi a infracţiunii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

În cauză s-a impus analizarea faptelor comise de inculpat, pentru a stabili în ce măsură este realizat elementul material al infracţiunii de trafic de persoane sau al infracţiunii de proxenetism.

Inculpatul A. a recrutat, transportat, cazat şi constrâns la prostituţie 14 persoane, printre care 2 minore, iar aceste activităţi au fost realizate prin înşelăciune, fie asupra activităţii care urma să fie desfăşurată în Spania, fie asupra condiţiilor în care urma să fie practicată prostituţia. Multe dintre persoanele vătămate majore cunoşteau că se deplasează în Spania pentru a practica prostituţia, însă înţelegerea care se făcea în România era ca persoana vătămată să primească jumătate din câştigul realizat din practicarea prostituţiei, dar după ce ajungeau în Spania nu primeau decât sume modice, erau agresate fizic sau ameninţate, direct de inculpat sau prin intermediul persoanelor de încredere, le erau luaţi toţi banii obţinuţi şi nu erau lăsate să plece. In condiţiile în care persoanele vătămate au fost induse în eroare asupra condiţiilor în care vor practica prostituţia, rezultă că actele de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire au fost comise prin înşelăciune, acţiunile inculpatului se circumscriu dispoziţiilor art. 12, 13 din Legea nr. 678/2001. Acţiunile inculpatului erau comise în scopul vădit de a exploata sexual peroanele vătămate, atitudinea psihică a inculpatului rezultând cu prisosinţă din supunerea persoanelor vătămate la practicarea prostituţiei şi preluarea tuturor sumelor de bani astfel obţinute.

În cazul infracţiunii de trafic de minore, s-a constatat că inculpatul a acţionat de o manieră similară faţă de Z.Z. şi J.

La expunerea stării de fapt a fost redată contribuţia concretă a inculpatului A. în raport cu fiecare persoană vătămată, reieşind că acţiunile sale realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi trafic de minori, iar nu ale infracţiunii de proxenetism.

Inculpata B.

Inculpata B. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.

Prima instanţă a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Curtea a constatat că inculpata B. era persoana care alături de inculpatul A. conducea şi coordona grupul infracţional, având un rol esenţial în activitatea grupului.

În principal, inculpata B., singură sau cu alte persoane, prelua persoanele vătămate după ce ajungeau în Spania, le asigura transportul până în regiunea Murcia, le caza în apartamentul închiriat de ea şi de inculpatul A., după care le transfera la clubul unde era practicată prostituţia; în aceste cluburi persoanele vătămate erau cazate pe baza înţelegerii pe care inculpatul A. o avea cu patronul clubului, urmând ca fiecare persoană cazată să plătească suma de 50 de euro zilnic către club; inculpata B. asigura şi supravegherea fetelor care se prostituau, precum şi colectarea banilor obţinuţi din prostituţie.

Inculpata B. era în deplină cunoştinţă de cauză asupra condiţiilor în care persoanele vătămate erau aduse în Spania, a faptului că erau induse în eroare asupra activităţii pe care urmau să o desfăşoare sau a condiţiilor în care urmau să practice prostituţia (în acest sens sunt, de exemplu, declaraţiile părţilor vătămate K., G.G.).

În condiţiile în care inculpata B., împreună cu alte persoane, a desfăşurat activităţi prin care a transportat şi a cazat prin înşelăciune persoanele care au practicat prostituţia, în mod greşit a apreciat prima instanţă că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism. Este adevărat că inculpata a obligat persoanele vătămate să practice prostituţia, şi-a însuşit sumele de bani obţinute din prostituţie, cum a reţinut prima instanţă, însă activitatea inculpatei nu s-a limitat la aceste acţiuni. De altfel, din starea de fapt expusă de prima instanţă a rezultat cu prisosinţă că inculpata B. a asigurat şi transportul unora dintre persoanele vătămate, le-a cazat, aşa încât în mod nejustificat s-a considerat că nu au fost realizate acţiuni specifice laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane.

În consecinţă, curtea a înlăturat dispoziţia primei instanţe privind schimbarea încadrării juridice, urmând a se menţine încadrarea din rechizitoriu, cu referire la persoanele vătămate majore, respectiv infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Relativ la infracţiunea de trafic de minori, prin rechizitoriu s-a reţinut forma simplă a infracţiunii, însă inculpata B. a comis traficul de persoane asupra a doi subiecţi pasivi, respectiv minorele Z.Z. şi J., astfel că se impunea reţinerea formei continuate a infracţiunii.

Inculpata D.

Inculpata D. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1) C. pen. şi art. 329 alin. (1), (3) C. pen. Infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. a fost reţinută prin referire la faptele comise în raport cu partea vătămată I., iar infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. prin raportare la partea vătămată L. La analiza stării de fapt au fost expuse argumentele pentru care curtea a apreciat că se impune menţinerea soluţiei primei instanţe pentru cele două infracțiuni, respectiv achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. art. 329 alin. (1) C. pen. - partea vătămată L. şi condamnare pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. - partea vătămată I.

În legătură cu celelalte persoane vătămate pentru care a rezultat implicarea inculpatei D., anume K., G.G., N., J., X.X.X., curtea a constatat că parte din persoanele vătămate erau minore la data săvârşirii faptelor, respectiv J. şi X.X.X. Deşi, traficul de persoane a fost comis şi faţă de persoane minore, prin rechizitoriu, dar şi prin hotărârea primei instanţe a fost reţinută exclusiv săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Încadrarea juridică dată faptei de trafic de persoane este greşită, întrucât traficul de persoane comis faţă de minori este incriminat distinct în art. 13 din Legea nr. 678/2001, motiv pentru care faptele comise în raport cu părţile vătămate J. şi X.X.X., minore la data faptei, nu au putut fi incluse în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

În raport cu partea vătămată J., curtea a reţinut că inculpata D. a fost implicată activ în cazarea şi supravegherea părţii vătămate, până la plecarea în Spania, dar şi în îndemnarea părţii vătămate să accepte plecarea în Spania. De asemenea, inculpata D. a încercat să o recruteze pe X.X.X., în vederea trimiterii în Spania la inculpatul A. pentru a practica prostituţia şi a găzduit-o pe martoră pentru o noapte, în acelaşi scop.

Având în vedere această stare de fapt şi conţinutul normelor incriminatoare, curtea a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru K., G.G., N.), respectiv art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru J. şi X.X.X.).

Inculpata C.

Inculpata C. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.

Prima instanţă a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi art. 13 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 678/2001, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpata C., astfel cum a reţinut şi prima instanţă, asigura supravegherea fetelor care practicau prostituţia şi încasa sumele de bani obţinute în acest mod, dar rolul său nu s-a limita la aceste acţiuni; astfel, C. împreună cu inculpata B., le-a transportat pe P. (majoră), L. (majoră), Z.Z. (minoră), R. (majoră), I.I.I.I. (majoră) din Madrid până în regiunea Murcia, unde erau cazate de inculpata B.. Activitatea de transport a unei persoane, în scopul exploatării sexuale, desfăşurată de inculpata C., alături de inculpata B., a realizat elementul material al infracţiunii de trafic de persoane, astfel că în mod greşit prima instanţă a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea de proxenetism. Este adevărat că pentru parte din persoanele vătămate nu au fost comise decât acte specifice formei de participaţie penală a complicităţii, dar această formă mai uşoară de participaţie penală este absorbită de forma mai gravă a autoratului ce a rezultat din actele comise faţă de P. (majoră), L. (majoră), Z.Z. (minoră), R. (majoră), I.I.I.I.(majoră).

Faptele inculpatei C. au realizat elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, ambele în formă continuată, întrucât inculpata a comis acte de trafic de persoane faţă de mai multe persoane majore - P., L., R., I.I.I.I., H.H.H. şi mai multe persoane minore - Z.Z. şi Z.Z.

Prin rechizitoriu nu a fost reţinută forma continuată a infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, astfel că această neregularitate s-a înlăturat prin aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., totodată urmând a fi înlăturată schimbarea de încadrare dispusă de prima instanţă pentru inculpata C.

Inculpatul E.

Inculpatul E. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

Procurorul a precizat în faza apelului că activitatea infracţională a inculpatului E., cu privire la infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1), și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., vizează părţile vătămate I. şi R.. Deoarece partea vătămată I. era minoră la data faptei, s-a solicitat de procuror schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni respectiv art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (în raport de partea vătămată R.) şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 (în raport de parte vătămată I.).

La analiza stării de fapt privind partea vătămată I. curtea a expus argumentele pentru care aceste precizări nu pot fi reţinute ca reflectând aspectele de fapt redate în actul de sesizare a instanţei, concluzia fiind că faptele comise în raport cu I. au fost apreciate prin rechizitoriu că întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. Astfel, din datele cauzei rezultă că actele comise faţă de I. au atras reţinerea prin rechizitoriu a infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen., iar infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen a fost reţinută în raport cu partea vătămată R.

Ţinând seama de argumentele expuse la analizarea stării de fapt, având în vedere că inculpatul a fost acuzat de traficarea unei singure persoane majore şi a unei singure persoane minore, urmează a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 (pentru minora I.).

Pentru inculpatul H. s-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, reţinută în mod greşit de prima instanţă, întrucât acest inculpat a comis fapta de trafic de persoane faţă de o singură minoră. De altfel, în rechizitoriu nu s-a reţinut incidenţa art. 41 alin. (2) C. pen. şi nici prima instanţă nu a schimbat încadrarea juridică în sensul aplicării acestei dispoziţii ce reglementează forma continuată a infracţiunii.

Pentru inculpaţii F. şi G. s-a menţinut încadrarea juridică stabilită prin hotărârea primei instanţe, dar şi prin rechizitoriu.

Având în vedere noile încadrări juridice stabilite de curte, s-au reţinut următoarele infracţiuni în sarcina inculpaţilor, pentru care s-a dispus o soluţie de condamnare sau s-a menţinut soluţia de condamnare a primei instanţe:

Pentru inculpatul A. curtea a reţinut că în perioada anilor 2005 şi 2006, împreună cu alte persoane, a recrutat, a transportat, a cazat, a transferat, a obligat la practicarea prostituţiei, a tras foloase de pe urma practicării acestei activităţi de mai multe persoane majore şi minore, care au fost atrase în această activitate prin înşelăciune şi au fost menţinute în această stare prin exercitarea unor activităţi de constrângere fizică şi psihică, exercitate direct sau prin alte persoane controlate de inculpat; actele comise de inculpat au fost realizate în scopul exploatării sexuale a persoanelor vătămate. Inculpatul a comis aceste fapte faţă de persoanele majore P., K., G.G., N., L., R., O., M., H.H.H., I.I.I.I., I.I.I., C.C.C. şi faţă de persoanele minore Z.Z., J. Faptele comise faţă de persoanele majore întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar cele comise faţă de persoanele minore întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpata B., împreună cu alte persoane, a asigurat transportul şi cazarea persoanelor vătămate pe teritoriul Spaniei, a tras foloase de pe urma practicării acestei activităţi de mai multe peroane majore şi minore, care au fost atrase în această activitate prin înşelăciune, a exercitat direct sau indirect acţiuni de constrângere fizică şi psihică a persoanelor vătămate. Inculpata a comis aceste fapte faţă de persoanele majore P., K., G.G., N., L., R., H.H.H., I.I.I.I., I.I.I., C.C.C. şi faţă de persoanele minore Z.Z., J. Faptele comise faţă de persoanele majore au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar cele comise faţă de persoanele minore au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpata C., împreună cu coinculpaţii A. şi B., a participat la transportarea unora dintre persoanele vătămate, a asigurat supravegherea fetelor care practicau prostituţia, a încasat sumele de bani obţinute în acest mod şi a exercitat acţiuni de constrângere asupra persoanelor vătămate. Inculpata a comis aceste fapte faţă de persoanele majore P., L., R., I.I.I.I., H.H.H. şi asupra persoanelor minore Z.Z. şi Z.Z. Faptele comise faţă de persoanele majore au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar cele comise faţă de persoanele minore au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Apărarea inculpatei în sensul că a acţionat fără intenţie nu este întemeiată, întrucât din modul în care a acţionat a rezultat cu evidenţă că avea reprezentarea exactă a activităţii în care era implicată, era una din persoanele de încredere ale inculpaţilor A. şi B., ceea ce semnifică cunoaşterea deplină a rolului pe care îl îndeplinea; din modul în care acţiona faţă de persoanele vătămată, pe care le supraveghea, le aplica corecţii şi cărora le lua banii obţinuţi din practicarea prostituţiei a rezultat că a prevăzut rezultatul faptei şi chiar urmărea producerea acestuia, respectiv traficarea persoanelor vătămate, în scopul exploatării sexuale, în cadrul unui grup infracţional organizat.

Inculpata D., în contextul aceluiaşi grup infracţional şi în scopul exploatării sexuale, a desfăşurat alături de alte persoane acte de recrutare, cazare sau transport a persoanelor vătămate, care erau induse în eroare asupra activităţii pe care trebuiau să o desfăşoare sau condiţiilor în care urmau să practice prostituţia. Inculpata a comis aceste fapte faţă de persoanele majore K., G.G. şi N. şi asupra persoanelor minore J. şi X.X.X. Faptele comise faţă de persoanele majore au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar cele comise faţă de persoanele minore au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, inculpata D. D. a înlesnit practicarea prostituţiei de către partea vătămată minoră I., faptă care a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. pentru care a fost condamnată în prima instanţă.

Inculpatul F., în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii A. şi B., a transportat persoanele vătămate majore P., K., L., I.I.I.I., I.I.I. şi N. din România în Spania, în scopul exploatării sexuale acestora, dar a facilitat şi trecerea frontierei prin furnizarea sumelor de bani necesare pentru a fi prezentate organelor vamale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul G., împreună cu alte persoane, a recrutat, a transportat şi cazat prin înşelăciune pe părţile vătămate O., M., C.C.C., pe care le-a transferat către inculpatul A., în scopul exploatării sexuale a acestora, faptă care realizează elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul H., împreună cu alte persoane, a recrutat, a cazat, a transportat, prin înşelăciune, pe persoanele vătămate majore K., N., I.I.I., R., C.C.C. şi partea vătămată minoră J. Faptele comise faţă de persoanele majore au întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar cea comisă faţă de minoră a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001.

Inculpatul E. a îndemnat partea vătămată minoră I. să practice prostituţia, a tras foloase materiale din activitatea părţii vătămate, a găzduit partea vătămată, a transportat şi supravegheat partea vătămată, exercitând acte de violenţă fizică şi ameninţare, acţiuni specifice infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

În sarcina inculpaţilor A., B., C., D., F., H. şi G. s-a reţinut în mod corect, de prima instanţă, săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, contrar criticilor formulate de inculpaţi.

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, iar în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din aceeaşi lege, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

A rezultat că pentru a fi în prezenţa unui grup infracţional organizat este necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ două condiţii şi anume:

- este necesar ca grupul să fie format din trei sau mai multe persoane şi să funcţioneze pe o anumită perioadă de timp şi în mod coordonat. Cu privire la modul coordonat de funcţionare, este nevoie ca în cadrul grupului să există o subordonare ierarhică, prestabilită, în sensul că trebuie prevăzut rolul fiecărui membru în parte în comiterea infracţiunii. De asemenea, caracterul coordonat presupune planificare, organizare, control, cât şi procurarea de instrumente, mijloace specifice, folosirea de combinaţii;

- pentru existenţa grupului infracţional organizat este necesar ca grupul să nu aibă un caracter ocazional, ci să fie constituit pe baza unui „studiu" prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri şi specializări ale membrilor acestuia. În fapt, grupul trebuie să aibă o structură determinată, adică să aibă anumite componente cu sarcini complementare în realizarea activităţii infracţionale, o aşa zisă diviziune a muncii în cadrul unei ierarhii cu roluri prestabilite şi reguli de comportare specifice unei unităţi structurate.

Sub aspectul laturii obiective, infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, implică desfăşurarea unor acţiuni de a iniţia şi de a constitui un grup infracţional ori acţiuni de aderare sau sprijinire a acestuia. Constituirea implică asocierea şi înţelegerea mai multor persoane în scopul de a fiinţa în timp şi de a pregăti şi organiza infracţiuni prevăzute de lege. Iniţierea presupune nu numai concepţia, ci şi activităţi de materializare a ideii, respectiv lămurire, întruniri, consfătuiri, planuri. Aderarea la grup se realizează prin exprimarea consimţământului expres al unei persoane de a face parte din structura infracţională, în timp ce sprijinirea grupului presupune furnizare de asistenţă, ajutor sau sfaturi în vederea săvârşirii infracţiunilor.

Sub aspectul laturii subiective, fapta este săvârşită cu intenţie directă, calificată de scop, întrucât persoana trebuie să ştie şi să fie de acord cu înfiinţarea, aderarea, şi sprijinirea grupului, ştiind că urmează a fi comise infracţiuni grave şi trebuie să urmărească obţinerea direct sau indirect a unor foloase sau avantaje materiale.

Raportând condiţiile legale impuse pentru existenţa unui grup infracţional organizat la ansamblul probelor administrate în cauză, curtea constată existenţa unei structuri organizate, care a acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi ori la care aceştia să fi aderat sau pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia fiecare inculpat să aibă un rol prestabilit, în scopul comiterii infracţiunii de trafic de persoane sau trafic de minori, pentru a obţine un beneficii materiale.

Fiecare dintre inculpaţii nominalizaţi mai sus au fost implicaţi în diverse forme în existenţa şi funcţionarea grupului infracţional, care a funcţionat pe parcursul anilor 2005 şi 2006, în scopul săvârşirii infracţiunilor de trafic de persoane; inculpaţii cunoşteau scopul în vederea căruia acţionau şi fiecare avea un rol în cadrul grupului infracţional.

Inculpatul A. este persoana care a constituit grupul infracţional organizat, efectuând demersurile necesare pentru cooptarea altor persoane în grup, pentru crearea condiţiilor materiale impuse de traficarea persoanelor, prin închirierea unor apartamente pentru cazare ori stabilirea unor convenţii cu patronii cluburilor în care se practica prostituţia, stabilirea conexiunilor necesare obţinerii documentelor de călătorie pentru persoanele care practicau prostituţia, suportarea costurilor aferente, inclusiv pentru deplasarea din România în Spania, iar în cluburile în care se practica prostituţia era persoana care direct sau prin intermediul altor persoane asigura supravegherea fetelor care se prostituau, exercitând în aceeaşi modalitate acţiuni de constrângere pentru a împiedica plecarea fetelor din cluburi şi obţinerea profitului minim impus acestora. Inculpata B. era, alături de inculpatul A., lider al grupului infracţional, ţinând cont că era concubina inculpatului; rolul acesteia era de a prelua fetele sosite în Spania, pe care le caza o perioadă într-un apartament închiriat împreună cu A., după care le ducea în cluburile unde se practica prostituţia, exercitând, direct sau indirect, supravegherea celor care se prostituau, dar şi acţiuni de constrângere, precum şi colectarea sumelor de bani obţinute din prostituţie.

Inculpata C. era una dintre „fetele de încredere" ale inculpaţilor A. şi B., în cluburile unde se practica prostituţia; rolul său era în principal de a supraveghea fetele care se prostituau, de a le aplica corecţii pentru a se conforma regulilor stabilite de liderii grupului infracţional şi a colecta banii obţinuţi din practicarea prostituţiei, pe care îi preda inculpaţilor A. şi B.; totodată, alături de inculpata B., a fost implicarea în preluarea şi transportarea persoanelor sosite din România în Spania, care erau cazate în apartamente închiriate de liderii grupului.

Inculpatul F. a asigurat transportul a şase persoane vătămate din România în Spania, în baza unei înţelegeri cu inculpaţii A. şi B., fiind şoferul autocarului. Rolul său nu era limitat doar la efectuarea unui transport public de persoane, aşa cum susţine inculpatul, în condiţiile în care supraveghea persoanele pe timpul transportului, iar la trecerea frontierei le furniza sumele de bani necesare a fi prezentate organelor vamale, fără de care nu li se permitea ieşirea din România. Legătura subiectivă dintre inculpatul F. a rezultat din declaraţiile părţilor vătămate şi denotă cunoaşterea de către inculpat a scopului pentru care părţile vătămate erau transportate în Spania; în acest sens sunt declaraţiile părţii vătămate L., care a relatat că inculpatul F. cunoştea motivul deplasării în Spania a părţilor vătămate, păstra legătura pe timpul transportului cu inculpatul A., iar la soirea în Spania a primit nişte bijuterii pentru a le aduce în România, spunând că „ştie ce are de făcut"; martora I.I.I. a declarat că inculpatul F. a ajutat-o pe B. să-i obţină paşaportul, iar acesta ştia că biletele de transport erau plătite de inculpaţii A. şi B.; paşaportul său s-a aflat la inculpatul F., care i l-a dat doar la trecerea frontierei, apoi l-a preluat din nou, de unde a reieşit că stabilise cu inculpatul A. să păstreze paşaportul martorei tocmai pentru a nu permite acesteia să plece înainte de a fi preluată în Spania de inculpatul A., direct sau prin intermediul altor persoane; martora K. a declarat că inculpatul a primit o sumă de bani de la inculpata B., după ce a transportat-o în Spania.

Conduita inculpatului F. a relevat cu certitudine că era în legătură cu grupul infracţional condus de A., cunoştea motivul pentru care fetele erau transportate în Spania, rolul său fiind de a transporta persoanele vătămate din România în Spania, dar şi a asigura condiţiile pentru ca persoanele să părăsească teritoriul ţării şi să fie preluate în Spania de un alt membru al grupului infracţional.

Inculpata D. a avut un rol mai redus în cadrul grupului infracţional, însă a rezultat că a sprijinit grupul infracţional, întrucât a desfăşurat acte de recrutare, cazare sau transport a persoanelor vătămate, pe teritoriul României, pentru ca acestea să fie ulterior preluate de inculpatul A. Din declaraţiile persoanelor vătămate în legătură cu care s-a reţinut implicarea inculpatei a rezultat că aceasta cunoştea activitatea pentru care persoanele vătămate trebuiau să se deplaseze în Spania, mai ales că erau persoane din cadrul aceleiaşi familii, care erau în deplină cunoştinţă de cauză asupra activităţii celorlalţi membrii ai familiei, relevante fiind declaraţiile martorei X.X.X.

Inculpatul G. a sprijinit grupul infracţional prin transferarea către inculpatul A. a părţilor vătămate O., M., C.C.C., pe care anterior le-a recrutat, a transportat şi cazat prin înşelăciune. Inculpatul s-a deplasat în Spania, cunoscând în mod direct condiţiile în care părţile vătămate practicau prostituţia.

Inculpatul H. a aderat şi a sprijinit grupul infracţional, prin acea că a recrutat, a cazat, a transportat, prin înşelăciune, pe persoanele vătămate majore K., N., I.I.I., R., C.C.C. şi partea vătămată minoră J., care ulterior erau preluate în vederea exploatării sexuale de către inculpatul A.. Inculpatul H. cunoştea scopul pentru care a desfăşurat activitatea de recrutare, cazare şi transport, în condiţiile în care chiar s-a deplasat personal în Spania şi din declaraţiile mai multor persoane vătămate a rezultat că ar fi avut persoane de sex feminin care practicau prostituţia în folosul său în aceleaşi locaţii din Spania, însă acestea nu se regăsesc printre persoanele vătămate indicate în rechizitoriu.

În consecinţă, raportat la argumentele expuse, curtea a constatat că susţinerile apelanţilor - inculpaţi privind greşita încadrarea juridică a faptelor în infracţiunile de trafic de persoane, greşita condamnare pentru aceste infracţiuni ori pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu au putut fi primite.

Dintre toate acuzaţiile aduse inculpaţilor prin actul de sesizare a instanţei, prima instanţa a dispus o soluţie de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. reţinută în sarcina inculpatei D. şi pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpatului E., soluţii ce se impune a fi menţinute de instanţa de apel pentru motivele dezvoltate la analizarea stării de fapt pentru părţile vătămate L. şi R.

Prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, apreciind că a sprijinit grupul infracţional.

Din analiza stării de fapt s-a constatat că inculpatul E. nu are legătură cu activitatea de trafic de persoane care avea ca scop exploatarea sexuală a mai multor persoane de sex feminin în diferite cluburi din regiunea Murcia din Spania, nu a fost implicat în activitatea de recrutare, cazare, transport, obligare la practicarea prostituţiei pentru vreuna dintre persoanele vătămate din cauză, nu a rezultat că a acordat în vreun mod sprijin vreunui membru al grupului infracţional descris mai sus. Activitatea infracţională reţinută ca dovedită în sarcina inculpatului E. priveşte derularea unor acţiuni în legătură că activitatea de prostituţie practicată de partea vătămată I. pe teritoriul României, fără nicio legătură cu grupul infracţional care asigura exploatarea sexuală a unor persoane pe teritoriul Spaniei.

Este real că în rechizitoriu se menţionează că inculpatul E. împreună cu inculpata D. racolau fete tinere cu o situaţie materială precară pe care le instruiau cum să practice prostituţie pe stradă şi apoi le trimiteau inculpaţilor A. şi B. în vederea exploatării sexuale în Spania. Această acuzaţia are un caracter generic şi nu este concretizată în acuzaţii concrete, cu trimitere la persoane determinate care să fi fost trimise de inculpatul E. în Spania. Simplele referiri ale părţii vătămate I. la susţineri ale inculpatului E. în sensul că a găsit două fete pe care le va duce în Spania la inculpatul A. nu pot justifica o concluzie privind aderarea inculpatului E. la grupul infracţional condus de A. Pentru reţinerea acestei infracţiuni era necesar a fi identificate acţiuni obiective ale inculpatului E. din care să se aprecieze că a aderat la grupul infracţional, dar în cauză nu se regăsesc decât nişte declaraţii ale părţii vătămate I. care redă la rândul său susţineri orale ale inculpatului E., ceea ce nu poate fi apreciat ca suficient în a aprecia că inculpatul E. a aderat la grupul infracţional organizat.

Deoarece nu s-au identificat acţiuni concrete ale inculpatului E., susceptibile de a exprima aderarea sa la grupul infracţional, acţiuni ce nu au fost indicate nici în rechizitoriu şi nici în hotărârea primei instanţe, urmează a se dispune achitarea inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât fapta nu există.

Rezumând, curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 3435 alin. (2) C. proc. pen. pentru pronunţarea unei soluţii de condamnare pentru următoarele infracţiuni:

- infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (reţinută de prima instanţă), art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (reţinută de prima instanţă) şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (reţinută de instanţa de apel, după aplicarea art. 334 C. proc. pen.) pentru inculpatul A.;

- infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 ( reţinută de prima instanţă), art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (reţinută de instanţa de apel, după aplicarea art. 334 C. proc. pen.) şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (reţinută de instanţa de apel) pentru inculpata B.;

- infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (reţinută de prima instanţă), art. 329 alin. (1), (3) C. pen. (reţinută de prima instanţă), art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ( reţinută de instanţa de apel, după aplicarea art. 334 C. proc. pen.) şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (reţinută de instanţa de apel, după aplicarea art. 334 C. proc. pen.) pentru inculpata D.;

- infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 ( reţinută de prima instanţă), art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ( reţinută de instanţa de apel, după aplicarea art. 334 C. proc. pen.) şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (reţinută de instanţa de apel) pentru inculpata C.;

- infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen., ambele reţinute de prima instanţă, pentru inculpatul G.;

- infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (reţinută de prima instanţă), art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001(reţinută de instanţa de apel) şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. (reţinută de instanţa de apel) pentru inculpatul H.;

- infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, reţinută de instanţa de apel, după aplicarea art. 334 C. proc. pen., pentru inculpatul E.

Pentru încadrările juridice reţinute diferit de prima instanţă s-au pronunţat soluţii de condamnare, iar în cazul celor menţinute s-a procedat la reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor A., B., C., D., G., H., în sensul majorării pedepselor stabilite de prima instanţă, prin înlăturarea circumstanţelor atenuante judiciare derivate din datele personale ale inculpaţilor sau reaprecierea gradului de pericol social al unora dintre infracţiunile comise.

Potrivit art. 72 C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor a trebuit să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ca mijloc specific de coerciţie penală, de represiune, pedeapsa implică în mod necesar o suferinţă (afecțiune) ce se realizează în timpul executării ei; de asemenea, caracterul coercitiv - afectiv şi retributiv al pedepsei impune ca durata executării să fie corelată, atât cu gravitatea faptei, cât şi cu gradul de periculozitate al infractorului. Funcţia coercitiv - afectivă a pedepsei se realizează prin aptitudinea pedepsei penale de a se manifesta ca o măsură cu caracter represiv, supunându-l pe inculpat la o suferinţă morală prin privaţiune de libertate.

Pedeapsa nu reprezintă numai un mijloc de constrângere a infractorului, dar şi un mijloc de reeducare al acestuia; totodată, pedeapsa se aplică în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, atât de condamnat, cât şi de către ceilalţi destinatari ai legii penale .

Prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni nu se rezumă numai la împiedicarea condamnatului de a repeta alte încălcări ale legii penale, dar şi atenţionarea celorlalţi destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de încălcări, fiind astfel satisfăcute, atât scopul imediat, cât şi scopul mediat al pedepsei. Nu se poate vorbi de scopul preventiv al pedepsei înţelegând prin aceasta numai dezideratul împiedicării condamnatului de a săvârşi noi infracţiuni, ignorându-se valenţele educative şi intimidante ale pedepsei pronunţate, faţă de ceilalţi membri ai societăţii.

Curtea a apreciat că faptele comise de inculpaţi, precum şi urmările produse, astfel cum a rezultat din descrierea stării de fapt, conturează un pericol social ridicat al faptelor, concretizat prin numărul mare ale persoanelor implicate, caracterul premeditat al activităţii infracţionale, durata mare a acesteia, caracterul transfrontalier, numărul mare ale persoanelor traficate, parte din acestea minore, modalitatea în care persoanele vătămate erau recrutate, acţiunile de constrângere exercitate asupra acestora, urmările produse asupra persoanelor traficate, în special asupra minorelor, veniturile substanţiale obţinute de grupul infracţional şi care erau colectate de inculpatul A.

Activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor conturează un grad ridicat de pericol social al persoanei acestora şi profiluri morale negative, care nu justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante judiciare personale, aşa cum a reţinut prima instanţa pentru parte din infracţiuni şi inculpaţi.

S-a constatat un mod atipic de individualizare a pedepselor, întrucât prima instanţa a reţinut circumstanţe atenuante judiciare personale doar pentru unele dintre infracţiunile reţinute în sarcina aceluiaşi inculpat. De esenţa circumstanţelor atenuante judiciare personale este faptul că relevă o periculozitate mai scăzută a persoanei inculpatului, aşa încât apare nejustificată reţinerea acestor circumstanţe doar pentru parte din infracţiuni, întrucât persoana inculpatului nu poate releva un pericol mai scăzut pentru unele infracţiuni, iar pentru altele pericolul să nu fie diminuat. Circumstanţele atenuante judiciare personale pot fi reţinute în considerarea datelor personale ale inculpatului, însă pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina unui inculpat, fiind neîntemeiată o apreciere privind periculozitatea mai scăzută a inculpatului doar pentru parte din infracţiuni, atât timp cât analiza conduitei inculpatului impune examinarea întregului său comportament.

Totodată, prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru inculpatele B., D., C., deşi nu au fost relevate aspecte pozitive privind conduita lor, simplul fapt al lipsei antecedentelor penale neputând constitui un argument al reţinerii acestei circumstanţe atenuante judiciare personale, mai ales în condiţiile prezenţei unor persoane care făceau partea dintr-un grup infracţional, specializat în traficul de persoane, iar activitatea lor infracţională gravă nu permite a considera că ne aflăm în prezenţa unor persoane cu un profil moral pozitiv în societate. Prima instanţă a omis rolul de lider la inculpatei B., contribuţia sa esenţială în grupul infracţional, precum şi poziţia inculpatei C. care ajunsese una persoanele de încredere ale liderilor grupului, ceea ce exprimă puternica sa ataşare de activităţile grupului infracţional.

Tratamentul la care erau suspuse persoanele vătămate (violenţe fizice, ameninţări, întreţinerea de raporturi sexuale contrar voinţei lor cu inculpatul A., împiedicarea lor să părăsească cluburile şi exploatarea sexuală pentru o lungă perioadă) nu a indicat nicidecum o conduită bună a inculpaţilor pentru a se reţine aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., aşa cum au solicitat în motivele de apel.

Astfel, în mod nejustificat prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru inculpatele B., D., C.

De asemenea, reţinerea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. pentru inculpaţii A., B., G., în considerarea contribuţiei mai reduse la săvârşirea faptelor, a fost nejustificată, în condiţiile în care primii doi inculpaţi au avut rolul decisiv în constituirea şi funcţionarea grupul infracţional, iar inculpatul G. a transferat către inculpatul A. trei persoane, pe care le-a redus la stadiul de simplă marfă, obiect al comerţului, obţinând o sumă importantă de la A.

Contribuţia redusă la săvârşirea faptei poate constitui un motiv pentru aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen., iar instanţa de apel a reţinut incidenţa acestui text de lege, însă doar pentru inculpaţii C., D., H. şi E. şi cu referire la infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 39/2003, ţinând cont de contribuţia efectivă a acestor inculpaţi la săvârşirea faptelor şi limitele mari de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune, care ar atrage o sancţionare prea aspră a inculpaţilor, raportat la faptele comise, în ipoteza aplicării unor pedepse în limitele speciale prevăzute de lege.

Pentru inculpaţii C., D., H. şi E., s-a reţinut circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea de trafic de minori, având în vedere această infracţiune a fost comisă faţă de un număr redus de persoane vătămate, iar modalitatea concretă în care au acţionat faţă de minore nu justifică un tratament sancţionatorii! foarte sever.

Pentru restul cazurilor când prima instanţă a aplicat dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., curtea nu a identificat motive pertinente, care să releve o contribuţie redusă a inculpaţilor la săvârşirea faptei, astfel că nu a mai putut fi reţinută această circumstanţă atenuantă judiciară.

În cauză nu s-a constatat o conduită procesuală sinceră a inculpaţilor, ce a rezultat din chiar apărările pe care aceştia le-au formulat, astfel că s-a impus reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

În procesul de individualizare a pedepselor curtea a reţinut că rolul cel mai important în cadrul grupului infracţional aparţine a inculpatului A., care era liderul grupului şi coordonatorul tuturor celor implicaţi în activitatea grupului; acest inculpat impunea condiţiile în care trebuia practicată prostituţia, exercita direct sau prin interpuşi acţiuni de constrângere fizică sau psihică a persoanelor vătămată, prelua toate sumele obţinute din practicarea prostituţiei, astfel că acestui inculpat i s-au aplicat pedepsele cele mai severe.

Inculpata B. avea rolul imediat următor ca importanţă în cadrul grupului, secondându-l pe inculpatul A. în toate acţiunile sale, astfel că şi contribuţia sa la săvârşirea infracţiunilor, astfel că i s-a aplicat un regim sancţionator apropiat de cel al inculpatului A.

Inculpata C. era, aşa cum am arătat, una din persoanele de încredere ale inculpaţilor, cu un rol important în obligarea persoanelor vătămate la practicarea prostituţiei, dar mai redus ca importanţă decât coinculpaţii A. şi B., astfel că i s-au aplicat pedepse mai reduse decât ale acestora.

Pentru inculpatul H. s-a constatat implicarea în cazul unui număr important de persoane vătămate, a comis faptele în stare de recidivă, impunându-se stabilirea unei pedepse rezultante egale cu cea pentru inculpata C.

Inculpaţii D. şi G. au avut o implicare mai redusă în săvârşirea faptelor, fie din perspectiva persoanelor traficate, fie a contribuţiei efective la realizarea infracţiunilor, iar aceste aspecte s-au reflectat în procesul de individualizare a pedepselor.

Deşi inculpaţii A., B., C., D., H. şi G. au contribuţii diferite la săvârşirea faptelor, astfel că şi pedepsele au fost stabilite gradual, însă în toate aceste cazuri cuantumul acestora este superior limitei până la care ar fi posibilă aplicarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În cazul inculpatului E. curtea a constatat că săvârşirea infracţiunii de trafic de minori faţă de partea vătămată I. a avut loc în contextul în care cei doi au dezvoltat o relaţie de prietenie, cei doi locuind împreună în locuinţa familiei inculpatului, iar traficarea părţii vătămate a început pentru ca cei doi să obţină resursele financiare necesare traiului cotidian; modalitatea concretă în care a acţionat inculpatul, faptul că implicarea inculpatului în acest gen de infracţiuni a avut un caracter izolat şi s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă, după care nu a rezultat că inculpatul ar mai fi fost în contact cu acest gen de activităţi; fapta a fost comisă independent de activitatea grupului infracţional care acţiona preponderent pe teritoriul Spaniei.

Circumstanţele în care a fost comisă fapta, perioada lungă trecută de la săvârşirea faptei, caracterul izolat al acesteia a determinat curtea să reţină în favoarea inculpatului E. o circumstanţă atenuantă, în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen., astfel că pedeapsa a fost coborâtă sub minimul special, până Ia 3 ani închisoare, iar executarea pedepsei rezultante a fost suspendată sub supraveghere, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim privativ de libertate, fiind îndeplinite cerinţele impuse de art. 86 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (2) C. pen., întrucât pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 3 ani închisoare şi inculpatul a fost condamnat anterior la o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare. In ceea ce priveşte cerinţa impusă de art. 86 alin. (1) lit. c) C. pen., în raport cu vârsta inculpatului, circumstanţelor şi datei săvârşirii faptei, situaţia personală a inculpatului, integrarea într-o familie, curtea a apreciat că prezenta condamnare constituie un avertisment suficient pentru inculpatul E. pentru ca în viitor să nu mai comită alte fapte penale, mai ales că pe perioada termenului de încercare a fost supus unor măsuri de supraveghere de natură a-i controla comportamentul.

Pentru inculpatul F. s-a menţinut integral hotărârea primei instanţe, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, cât şi modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, apreciind că scopul pedepsei a putut fi atins prin pedepsele şi în modalitatea de executare stabilite de prima instanţă. Concluzia instanţei de apel are în vedere rolul inculpatului F. în cadrul grupului infracţional, care a fost limitat la activitatea de transport, fără conexiuni directe cu exploatarea sexuală a persoanelor vătămate, cu inducerea în eroare sau constrângerea acestora la practicarea prostituţiei; de asemenea, datele personale ale inculpatului, expuse pe larg în hotărârea primei instanţe, implicarea activă în activităţi lucrative licite şi mediul familial au fost argumente că pentru acest inculpat nu s-a impus majorarea pedepselor şi nici executarea în regim privativ de libertate.

Asupra modalităţii de soluţionare a acţiunilor civile, curtea a constatat din oficiu anumite neregularităţi în ceea ce priveşte acţiunile civile formulate de părţile civile K., L. şi N.

Faptele comise asupra părţilor civile K., L. şi N. au fost de natură a atrage răspunderea civilă delictuală a persoanelor care au participat la săvârşirea faptelor ilicite; tratamentul la care au fost supuse părţile civile în perioada cât au fost obligate la practicarea prostituţiei impune acordarea unor daune morale, pentru a compensa prejudicul nepatrimonial suferit, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, care a cuantificat corespunzător întinderea prejudiciului nepatrimonial.

Prima instanţă nu a stabilit corect persoanele responsabile de producerea prejudiciului nepatrimonial pentru părţile civile K., L. şi N.

Conform art. 1003 din V.C.C., aplicabil în raport cu data faptelor, "când delictul sau cvasi-delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ţinute solidar pentru despăgubire".

Faţă de partea civilă K. au fost obligaţi la repararea prejudiciului nepatrimonial inculpaţii H., A., B. şi F., însă din starea de fapt a rezultat că la săvârşirea faptei a contribuit şi inculpata D. care a fost omisă a fi obligată în solidar cu ceilalţi patru inculpaţi la plata daunelor morale către partea civilă.

Faţă de partea civilă L. au fost obligaţi la repararea prejudiciului nepatrimonial iniţial inculpaţii A., B., F., C., iar printr-o a doua dispoziţie au fost obligaţi inculpaţii H., A., B., F.

Din modul de redactare a dispozitivului hotărârii se creează aparenţa că părţii civile L. i s-au acordat de două ori daune morale: suma de 2.500 euro de la inculpaţii A., B., F., C. şi o altă sumă de 2.500 euro de la inculpaţii H., A., B., F.

In cauză suntem în prezenţa săvârşirii unei fapte ilicite unice, săvârşită în mai multe etape, faţă de partea civilă L., astfel că se impunea acordarea unei sume unice pentru partea civilă, la plata căreia trebuie obligate toate persoanele care au contribuit la săvârşirea faptei ilicite. Modalitatea în care a procedat prima instanţă este greşită, întrucât creează ambiguităţi asupra sumei sau sumelor acordate cu titlu de daune morale părţii civile L. şi nu respecta principiul solidarităţii răspunderii civile delictuale a autorilor faptei ilicite, motiv pentru care s-a impus obligarea în solidar a inculpaţilor A., B., F., H. şi C. către partea civilă L. la plata unei sume unice de 2.500 euro cu titlu de daune morale.

Faţă de partea civilă N., prima instanţă a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor H., A., B. şi F., respectiv a inculpaţilor A., B., F. şi C. la repararea prejudiciului nepatrimonial.

Şi în acest caz s-a constatat existenţa a două dispoziţii de obligare a inculpaţilor la plata daunelor morale către partea civilă N., cu privire la care instanţa de apel a reţinut aceleaşi neregularităţi ca în cazul părţii civile L.

Suplimentar, s-a constatat din starea de fapt că la săvârşirea faptei au contribuit inculpaţii A., B., F., D. şi H., însă prima instanţă a omis obligarea inculpatei D. în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata daunelor morale, dar a inclus-o în obligaţia de plată pe inculpata C., care nu are nicio contribuţie la săvârşirea faptei ilicite.

Neregularităţile menţionate au fost înlăturate prin obligarea în solidar a inculpaţilor A., B., F., D. şi H. la plata daunelor morale către partea civilă N.

În apelul procurorului s-a criticat omisiunea confiscării sumelor de bani obţinute de grupul infracţional din activitatea de prostituţie, critică apreciată ca întemeiată de instanţa de apel.

În art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001se prevede că „banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite în urma săvârşirii infracţiunilor prevăzute în prezenta lege ori cele care au servit la săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi celelalte bunuri prevăzute de art. 118 C. pen. sunt supuse confiscării speciale, în condiţiile stabilite de acel articol". Conform art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. sunt supuse confiscării „bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia".

Din declaraţiile tuturor persoanelor vătămate care au fost obligate să practice prostituţia în cluburile din Spania a rezultat că se obţineau sume importante de bani, care erau colectate zilnic de persoanele de încredere ale inculpatului A. şi ajungeau la acest inculpat, care le folosea inclusiv pentru anumite investiţii. Sumele pe care persoanele vătămate au susţinut că le-au obţinut din practicarea prostituţiei sunt importante, însă s-a constatat diferenţe semnificative între sumele pe care persoanele vătămate au pretins că le-au câştigat în perioada similare de timp, astfel că nu s-au putut prelua integral afirmaţiile persoanelor vătămate privind sumele obţinute din practicarea prostituţiei. Pe de altă parte, sumele de bani le erau luate zilnic persoanelor vătămate, iar acestea nu au rezultat că aveau o evidenţă precisă a sumelor de bani câştigate şi a adiţionării acestora.

Chiar şi în condiţiile unor informaţii variate asupra sumelor totale sau zilnice obţinute din practicarea prostituţiei, s-a constatat din declaraţiile persoanelor vătămate că acestora le erau impuse câştiguri minime zilnice, iar în cele mai multe cazuri se face referire la un câştig minim de 300 euro zilnic, dar care de multe ori era depăşit. Suma minimă de 300 euro zilnic este indicată de P., G.G., Z.Z., J., O., M., H.H.H., I.I.I.I.; în condiţiile în care multe din persoanele vătămate au făcut referire la această sumă minimă obţinută zilnic, curtea a apreciat că se poate reţine că fiecare dintre persoanele vătămate a obţinut suma de 300 euro zilnic, care ajungea în final la inculpatul A.

Sumele s-au impus a fi confiscate de la inculpatul A., întrucât a fost cert că acesta era destinatarul tuturor sumelor care se strângeau zilnic din prostituţie; deşi este posibil ca inculpatul să fi împărţit sumele obţinute şi către alţi membrii ai grupului infracţional, astfel de date nu a rezultat din dosar. Persoanele vătămate au mai primit anumite sume de bani de la inculpat, însă sumele primite erau reduse, iar acestea nu au afectat cuantumul sumelor care s-a apreciat de curte că i-au rămas inculpatului, dat fiind că la stabilirea sumelor confiscate s-a luat în calcul o sumă minimă care a rezultat că în multe cazuri era depăşită.

La stabilirea cuantumului total al sumei ce se s-a confiscat s-a luat în considerare suma de 300 euro obţinută zilnic şi perioada în care fiecare persoană vătămată a practicat prostituţia în folosul inculpatului; deşi există posibilitatea ca în anumite zile suma minimă impusă să nu fi fost obţinută de fiecare persoană vătămată, eventualele diferenţe sunt compensate de sumele mai mari obţinute în alte zile, astfel cum a rezultat cu certitudine din declaraţiile persoanelor vătămate.

Curtea a reţinut următoarele perioade de timp în care persoanele vătămate au practicat prostituţia, astfel cum a rezultat din starea de fapt: P. - 11 luni; K. - 9 luni; G.G. - 4 luni; N. - 11 luni; L. - 4 luni; Z.Z. - 1 an; R. - 1 an (deşi a precizat o durată de peste 1 an, nu s-a putut stabili durata de timp precisă, urmând a se lua în considerare perioada minimă de 1 an); J. - 1 an; O. - 4 luni; M. - 4 luni; H.H.H. - 1 an; I.I.I.I. - 9 luni. Pentru fiecare lună de zile a rezultat un venit de 9.000 euro. Persoanele vătămate G.G., O. şi M. au indicat că au obţinut din prostituţie câte 20.000 euro în patru luni, sumă care este mai mică decât cea rezultată din media de 9.000 euro/lună, dar având în vedere declaraţiile acestora ce va ţine seama de sumele mai mici indicate.

În consecinţă, s-a confiscat de la inculpatul A. suma totală de 858.000 euro, din care câte 20.000 euro obţinută de la fiecare dintre persoanele vătămate G.G., O. şi M., câte 100.000 euro de la fiecare dintre persoanele vătămate N., Z.Z., R., J., H.H.H., P., câte 81.000 euro de la persoanele vătămată K. şi I.I.I.I., 36.000 euro de la persoana vătămată L. Deşi această sumă confiscată a fost considerabilă, trebuie avut în vedere că unele dintre persoanele vătămate au relatat un episod în care una dintre fetele de încredere ale inculpatului A., respectiv A.A., a fugit cu suma de 60.000 euro, care fusese obţinută din practicarea prostituţiei într-o săptămână, astfel că sumele obţinute din practicarea prostituţiei erau foarte mari.

X.X.X., I.I.I. şi C.C.C. nu au obţinut sume de bani. Pentru I., traficată de inculpatul E., nu au fost date suficiente pentru a cuantifica sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei.

Inculpatul G. a obţinut suma de 12.000 euro din transferarea părţilor vătămate O. şi M. către inculpatul A., astfel cum a rezultat din declaraţiile acestor părţi vătămate, astfel că s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul G. a sumei de 12.000 euro, dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

În apelul procurorului s-a criticat soluţia primei instanţe care prin încheierea de şedinţă din 21 martie 2011 a respins cererea procurorului de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, cu măsura arestării preventive, pentru inculpata D., întrucât inculpata a încercat părăsirea ţării.

În esenţă, s-a susţinut încercarea inculpatei D. de a părăsi legal teritoriul ţării, printr-un punct de trecere a frontierei. Conform art. 145 C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi ţara s-a înlocuit cu măsura arestării preventive.

Inculpata D. nu a încălcat obligaţia de a nu părăsi teritoriul ţării, fapta rămânând în faza de tentativă, care nu poate atrage incidenţa art. 145 alin. (3) C. proc. pen., de aceea acest motiv nu a justificat înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive.

S-au constatat încălcări ale obligaţiilor de a se prezenta la chemările instanţei şi de a nu îşi schimba locuinţa, fără încuviinţarea instanţei, în condiţiile în care inculpata D. nu s-a prezentat în instanţă, deşi a fost citată de prima instanţă şi nu mai a fost găsită la domiciliul declarat. Cu toate acestea, înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive în acest moment procesual nu a mai fost oportună, în condiţiile în care de la încălcările obligaţiilor au trecut peste 2 ani, iar în faza apelului inculpata D. s-a prezentat în faţa curţii. Conduita procesuală din ultima perioadă a inculpatei nu a lăsat să se întrevadă posibilitatea concretă că ar intenţiona să se sustragă de la executarea eventualei pedepse.

În consecinţă, nu s-au identificat motive actuale pentru privarea de libertate a inculpatei D., pentru a se dispune înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive pentru fapte întâmplate cu peste 2 ani în urmă.

Inculpatul G. a susţinut că se impune restituirea cauzei la procuror, în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea inculpatului în faza de urmărire penală.

Conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen., instanţa s-a desesizat şi s-a restituit cauza procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

Din dispoziţiile enunţate nu a rezultat că ipoteza invocată de inculpat se încadrează în vreunul dintre cazurile prev. de art. 332 alin. (2) C. proc. pen. care atrag restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

S-a constatat că prin rezoluţia nr. 93 din 10 iunie 2008 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât din cercetările efectuate anterior faţă de coinculpaţi, în aceeaşi cauză, a rezultat şi implicarea inculpatului G.

În data de 13 iunie 2008 inculpatul a fost citat la adresa de domiciliu pentru termenul din 16 iunie 2008, procedura de citare fiind realizată prin afişare; în data de 13 iunie 2008 a fost întocmit un proces-verbal de căutare a inculpatului G. la aceeaşi adresă de domiciliu (Bucureşti, sectorul 6), dar nu a fost identificată nici persoană.

Din această cauză nu a putut fi adusă la cunoştinţa inculpatului G. învinuirea ce i se aducea, astfel cum se prevede în art. 6 alin. (3) C. proc. pen. şi nici nu a putut să i se prezinte materialul de urmărire penală.

Raportând modalitatea în care s-a procedat la citarea inculpatului G. la dispoziţiile art. 177, 178 C. proc. pen., curtea nu a identificat motive care să conducă la aprecierea citării nelegale a inculpatului. Inculpatul a fost citat la adresa de domiciliu, pe care a indicat-o ulterior şi în faţa instanţei, însă nu a fost identificat la domiciliu, astfel că în mod procedural s-a afişat citaţia la locuinţa inculpatului. Lipsa inculpatului de la domiciliu nu s-a putut imputa organului judiciar, care a efectuat demersuri pentru identificarea inculpatului, dar acesta fapt nu a fost posibil.

Totodată, curtea a constatat că ipoteza prezenţei învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de apărător, la care face referire art. 332 alin. (2) C. proc. pen., vizează cazul în care prezenţa învinuitului sau a inculpatului este cerută imperativ de anumite dispoziţii procedurale, pentru efectuarea anumitor acte de urmărire penală, dar în cauză nu s-au identificat situaţii în care prezenţa inculpatului G., cercetat în stare de libertate şi legal citat, să fie obligatorie la efectuarea unui act de urmărire penală, în temeiul unei dispoziţii procedurale.

Curtea a avut în vedere şi împrejurarea că prima instanţă a dispus prin sentinţa penală nr. 450 din 07 noiembrie 2008 pronunţată în Dosar nr. x/118/2008 restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor privind dreptul la apărare al inculpaţilor, însă prin Decizia penală nr. 44/P din 12 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. x/36/2009 a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi s-a dispus rejudecarea de către instanţa de fond, în vederea continuării judecăţii.

Drept urmare, nu a putut fi primită cererea inculpatului G. de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

În concluzie, instanţa de apel a apreciat că este întemeiat apelul procurorului pentru chestiunile ce ţin de modalitatea de soluţionare a acţiunii penale, apelurile inculpaţilor A., B., C., F., H. pentru aspectele ce ţin exclusiv de soluţionarea acţiunilor civile formulate de părţile civile K., L. şi N., iar apelul inculpatului G. este neîntemeiat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul nr. x/F/18/2009.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi inculpaţii A., B., C., F., H. împotriva sentinţei penale nr. 52 din 02 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2009.

În baza art. 382 alin. (2) C. proc. pen. s-a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

1. A.;

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 189 alin. (1), (5) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. s-au interzis inculpatului A. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 5 ani închisoare la 9 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie, precum şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată, în final inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a echivalentului în lei la data plăţii, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, a sumei de 858.000 euro.

2. B.;

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. din hotărârea primei instanţe.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. s-au interzis inculpatei B. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei B. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie, precum şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată, în final inculpata B. va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

3. D.;

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunile prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. s-au interzis inculpatei D. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata D. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei D. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi se s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 3 ani închisoare la 5 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată, în final inculpata D. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 86 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen.

4. C.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. din hotărârea primei instanţe.

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. s-au interzis inculpatei C. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata C. la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. s-au interzis inculpatei C. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 3 ani închisoare la 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie, precum şi pedepsele complementare stabilite prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată, în final inculpata C. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen.

5. G.;

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului G. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 C. pen. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., art. 85 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta decizie cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, precum şi pedepsele complementare stabilite prin sentinţa penală recurată, în final inculpatul G. va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul G. a echivalentului în lei la data plăţii, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, a sumei de 12.000 euro.

6. E.;

În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. va fi condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1), (2) C. pen. în referire la art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001s-au interzis inculpatului E. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., art. 85 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1037 din 19 iunie 2007 a Judecătoriei Constanţa, în final inculpatul E. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante de 3 ani închisoare aplicată inculpatului E. pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit in condiţiile art. 861 C. pen.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. inculpatul se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere:

a)- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa;

b)- să anunţe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă și orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea;

c)- să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;

d)- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta;

Datele prevăzute la lit. b), c) și d) s-au comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86 C. pen. a căror nerespectare determină revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

7.H.;

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi se s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. de la 4 ani şi 3 luni închisoare la 6 ani şi 6 luni închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi s-a majorat pedeapsa principală stabilită inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., art. 13 C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 7 ani închisoare.

S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele principale stabilite în cauză prin prezenta decizie şi sentinţa penală recurată cu pedepsele de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1176 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa, 1 an si 2 luni închisoare şi 1 an și 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 2232 din 09 noiembrie 2005 a Judecătoriei Constanţa, precum şi pedepsele complementare stabilite prin sentinţa penală recurată, în final inculpatul H. va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, în condiţiile art. 57 C. pen. şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

S-a înlăturat din sentinţa penală recurată dispoziţia privind menţinerea beneficiului liberării condiţionate dispuse la data de 08 aprilie 2008 prin sentinţa penală nr. 550/P/2008 a Judecătoriei Medgidia cu privire la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare din sentinţa penală nr. 2232/2005, întrucât această dispoziţie putea fi dispusă numai în măsura în care instanţa ar fi fost investită cu aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen., dar în cauză nu suntem în prezenţa unor fapte comise în termenul liberării condiţionate.

Au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile K., L. şi N.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., B., F., D. şi H. la plata sumei de 2.500 euro, echivalent în lei la data plăţii efective, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, cu titlu de daune morale, către partea civilă N.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., B., F., H. şi C. la plata sumei de 2.500 euro, echivalent în lei la data plăţii efective, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, cu titlu de daune morale, către partea civilă L.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A., B., F., D. şi H. la plata sumei de 2.500 euro, echivalent în lei la data plăţii efective, conform cursului oficial al Băncii Naționale a României, cu titlu de daune morale, către partea civilă K.

Au fost înlăturate din sentinţa penală recurată dispoziţiile privind modalitatea de soluţionarea a acţiunilor civile formulate de părţile civile K., L. şi N.

S-au menţinut dispoziţiile din sentinţa penală recurată privind modalitatea de soluţionarea a acţiunilor civile formulate de părţile civile M., O., P. şi R.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 357 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. s-a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpaţii A., B., C., D., F., H., pentru a se asigura prezenţa inculpaţilor în faţa instanţei până la soluţionarea definitivă a cauzei şi în vederea asigurării executării pedepselor aplicate acestora, în măsura în care va rămâne definitivă hotărârea de condamnare.

În baza art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii D. şi G. la plata a câte 1.000 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C. proc. pen., suma de 3.850 lei reprezentând onorarii apărători desemnaţi din oficiu - avocat V.V.V.V. (200 lei - onorariu parţial), avocat X.X.X.X. ( 200 lei - onorariu parţial), avocat Z.Z.Z.Z. (200 lei - onorariu parţial ), avocat Y.Y.Y.Y. (400 lei), avocat A.A.A.A.A. (400 lei), avocat B.B.B.B.B. (200 lei - onorariu parţial), avocat C.C.C.C.C. (400 lei), avocat D.D.D.D.D. (200 lei - onorariu parţial), avocat E.E.E.E.E. (150 lei), avocat F.F.F.F.F. (150 lei), avocat G.G.G.G.G.. ( 150 lei), avocat H.H.H.H.H. (150 lei), avocat I.I.I.I.I. (150 lei), avocat U. ( 150 lei), avocat J.J.J.J.J. (150 lei), avocat K.K.K.K.K. (150 lei), avocat L.L.L.L.L. (150 lei), avocat M.M.M.M.M. (150 lei), avocat (150 lei) s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Constanţa.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de apel Constanţa,inculpaţii A. şi B., C., G., H., F.

În motivele de recurs formulate de procuror şi depuse la dosar, aflate la filele 10-23 dosarul înaltei Curţi, s-au considerat ca fiind incidente cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. faţă de inculpata D., fiind aplicată o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, precum şi cazurile de casare prevăzute de art. 385 pct. 9 şi 17 - C. proc. pen. faţă de inculpaţii D., E. şi F., făcându-se o greşită aplicare a legii faţă de toţi inculpaţii şi pronunţându-se de către instanţa de apel o soluţie nemotivată faţă de inculpata D.

1. În ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. faţă de inculpata D. sa constatat că aceasta a fost condamnată de instanţa de apel la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1), alin. (3) C. pen.

Astfel, instanţa de apel a înlăturat circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatei de instanţa de fond, în sensul art. 74-76 C. pen., dar a menţinut dispoziţia instanţei de fond privind aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare.

Întrucât regimul sancţionator prevăzut de art. 329 alin. (1), alin. (3) C. pen. prevede pedeapsa închisorii de la 5 la 18 ani, pedeapsa de 3 ani aplicată inculpatei, apare ca fiind nelegală.

2. În ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. coroborat cu art. 385 pct. 9 C. proc. pen. faţă de inculpata D., s-a constatat că în mod greşit şi fără a îşi motiva în niciun fel soluţia, instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond, în sensul achitării inculpatei din perspectiva săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.

Astfel, la fila 100 a deciziei pronunţate de instanţa de apel este prezentată situaţia inculpatei D., inclusiv trimiterea sa în judecată şi achitarea în fond sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., iar la fila 107 a fost expusă o situaţie de fapt care nu include nicio referire concretă la situaţia de fapt sau de drept din perspectiva acestei infracţiuni.

Fără să analizeze în niciun mod critica adusă prin apelul Parchetului cu privire la soluţia de achitare, fără să analizeze situaţia de fapt şi de drept, în partea expozitivă, potrivit exigenţelor art. 356 lit. b) şi c) C. proc. pen., instanţa de apel, prin dispozitiv a menţinut această soluţie a instanţei de fond.

Mai mult decât atât, una din criticile adusă în apelul de către procuror (încheiere dezbateri 17 martie 2013, concluzii procuror fila 5 pct. 2) a fost tocmai împrejurarea constând în aceea că la rândul său instanţa de fond nu motivase soluţia de achitare.

Pe de altă parte, analizând ansamblul probator, instanţa de apel urma să constate că potrivit declaraţiilor constante şi coroborate ale părţilor vătămate L., R. şi I., inculpata a înlesnit practicarea prostituţiei nu doar pentru minora I., ci şi pentru părţile vătămate majore pe care le găzduia, alături de ceilalţi membri ai familiei sale şi le conducea zilnic la DN 2 unde acestea practicau prostituţia.

Astfel, din declaraţia părţii civile L. a rezultat că la sfârşitul anului 2004 a venit la domiciliul ei inculpat H., propunându-le, atât părţii vătămate, cât şi unei vecine pe nume J.J. să le angajeze în Spania.

În ziua următoare, inculpatul A. le-a spus celor două că le va vinde pentru practicarea prostituţiei în Spania.

În aceste împrejurări, până la eventuala plecare în Spania, inculpatul A. le-a obligat pe cele două să practice prostituţia într-un apartament din Constanţa.

În acest context, partea vătămată a văzut în mod direct că inculpatul mai avea A. mai avea două fete pe care le obliga să practice prostituţia în stradă, că la rândul său inculpatul H. avea o fată care practica prostituţia în stradă şi că fetele erau duse zilnic la stradă de inculpata D.

3. Tot faţă de inculpata D. este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. şi în ceea ce priveşte greşita aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, în apelul procurorului s-a criticat soluţia primei instanţe care prin încheierea de şedinţă din 21 martie 2011 a respins cererea procurorului de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara cu măsura arestării preventive, pentru inculpata D., întrucât inculpata a încercat părăsirea ţării.

În fapt este de necontestat că inculpata D. a încercat să părăsească teritoriul ţării, printr-un punct de trecere a frontierei. Conform art. 1451 C. proc. pen. raportat la art. 145 alin. (3) C. proc. pen., în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi ţara se înlocuieşte cu măsura arestării preventive.

În aceste împrejurări în mod greşit instanţele de fond şi apel au considerat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen., deoarece inculpata, în mod evident şi-a încălcat obligaţia de a nu părăsi ţara, s-a prezentat la frontieră pentru a ieşi din ţară şi doar atitudinea diligentă a lucrătorilor de frontieră a împiedicat sustragerea acesteia de la procesul penal.

Mai mult decât atât, în faţa instanţei de apel s-a prezentat sporadic, nu a prezentat act de identitate şi nu a indicat o adresă de domiciliu ( încheierea din 23 ianuarie 2013 ).

După data de 27 februarie 2013 în faţa instanţei de apel, astfel încât aprecierea instanţei de apel în sensul că inculpata s-a prezentat în faţa curţii, apare ca lipsită de suport.

4. În ceea ce priveşte incidenţa art. 385 pct. 17 C. proc. pen. faţă de inculpatul E., s-a constatat că în mod nelegal s-a dispus de către instanţa de apel achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv în mod greşit s-a menţinut achitarea aceluiaşi inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a dispune achitarea inculpatului E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, instanţa de apel a reţinut că în fapt acesta nu a avut nicio legătură cu activitatea de trafic de persoane care avea ca scop exploatarea unor persoane de sex feminin în cluburi din Spania.

Or, din analiza probelor administrate a rezultat tară echivoc că inculpatul E. potrivit înţelegerii cu ceilalţi coinculpaţi a participat la acte de constrângere şi la transportul pe fondul stării de teamă create părţilor vătămate. Situaţia de fapt a fost confirmată de următoarele probe analizate în mod coroborat: declaraţia părţii vătămate R. în sensul că a fost cazată în com. Lumina la locuinţa familiei inculpatului, împreună cu alte fete, în aceste împrejurări i-a fost creată o stare de frică nemaiputând să plece, nu a mai dorit să plece în Spania, însă inculpatul E. şi ceilalţi membri ai familiei sale nu au lăsat-o să iasă din casă, ceea ce i-a adâncit şi mai mult teama, declaraţia fiind ataşată în vol. II dos. Urmărire penală, fila 52. Totodată, s-a avut în vedere şi declaraţia părţii vătămate L., în sensul că, inculpatul şi membrii familiei sale obligau femei să practice prostituţia, iar pentru inculpatul E., o fată practica prostituţia (martora se referea la I., declaraţia este ataşată la fila 73, vol. V dosar urmărire penală). În acelaşi sens este şi declaraţia părţii vătămate J. Pe de altă parte, se va avea în vedere şi declaraţia părţii vătămate I. care a arătat că minoră fiind a fost adusă de inculpatul E. în locuinţa familiei sale, a fost supusă unor forme de abuz, în sensul că nu avea voie să mănânce cu ceilalţi, doar singură, odată pe zi; inculpatul i-a spus ce anume să facă pentru a face rost de bani, respectiv să practice prostituţia; i-a adus clienţi cu care să întreţină relaţii sexuale; a supravegheat modul cum se derulau aceste relaţii sexuale. Partea vătămată a arătat expres că era supusă unor abuzuri, constrângeri, în sensul că nu primea de mâncare, era certată, înjurată dacă nu aducea câştiguri suficiente.

Partea civilă I. a subliniat, totodată, în declaraţiile sale că la un moment dat a plecat împreună cu inculpatul E. şi au stat într-o casă cu chirie, iar acesta i-a spus că acum trebuie să muncească mai mult, întrucât are de plătit chiria şi mâncarea pentru ei doi. Intr-una din zile, în timp ce se afla la şosea, au venit organele de poliţie din Constanţa, au luat-o pe ea şi pe inculpat, i-au dus la sediul poliţiei, unde le-au fost luate amprentele, au fost fotografiaţi şi au fost întrebaţi ce ştiu despre A., însă inculpatul E. i-a făcut semna şi chir a mers după ea în toaletă, ameninţând-o că o omoară dacă spune ceva.

La poliţie, partea civilă a aflat că inculpatul E. nu are acte de identitate, nici măcar certificat de naştere, fiind sfătuit de poliţişti să îşi facă actele de stare civilă.

Inculpatul i-a spus că intenţionează să o ducă în Spania, dar trebuia să aştepte o perioadă pentru a-şi face actele. Partea civilă a practicat prostituţia în folosul acestuia aproximativ un an, într-una din zile reuşind să fugă, sub pretextul că este ziua mamei sale.

Ajungând acasă, ea a povestit părinţilor săi ceea ce a păţit, iar inculpatul E. a ameninţat-o pe era şi întreaga familie, motiv pentru care au hotărât să vândă casa din com. Mihail Kogălniceanu şi să se mute, cât mai departe, în Bucureşti.

După o perioadă de timp, partea civilă s-a întors în Constanţa, unde a fost aşteptată de inculpat, care fusese anunţat de un prieten de-al său, că aceasta se află în Constanţa. A invitat-o la o cafea, a întrebat-o unde locuieşte, a dus-o să îi arate vila pe care şi-o construiesc inculpaţii A. şi B. şi i-a spus că aceştia au în Spania 25 de fete, care practică prostituţia pentru ei şi astfel a convins-o să rămână cu el circa două săptămâni.

Într-una din zile inculpatul E. i-a spus că fosta lui prietenă, este în Spania şi practică prostituţia pentru A. şi B. într-un club, câştigă mulţi bani şi că ar fi bine să meargă şi ea în Spania să practice prostituţia, iar din banii câştigaţi îşi vor lua o casă, iar după ce îi vor ieşi actele se vor căsători. Aceasta nu a fost de acord cu propunerea inculpatului E., însă acesta i-a spus că el o să plece în Spania pentru că a găsit două fete, pe care urma să le ducă la inculpatul A.

Aşadar, se impunea primirea motivului de apel formulat în acest sens de Parchet şi condamnarea inculpatului nu numai pentru fapta prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., dar şi reţinerea în sarcina acestuia a art. 13 din aceeaşi lege, deoarece spre deosebire de celelalte fete pe care le-a însoţit împreună cu ceilalţi inculpaţi, numita R., era minoră, astfel încât atrage şi răspunderea prin prisma textului de lege reglementat de disp. art. 13 alin. (1), (2), (3) din această Lege.

5. În ceea ce îl priveşte pe inculpatul F., este incident cazul de casare prev. de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., făcându-se o greşită aplicare a legii, întrucât nu este îndeplinită cerinţa imperativă prev. de art. 86 C. pen. pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, instanţa de apel a ignorat exigenţele art. 86 C. pen. în conformitate cu care se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei dacă se apreciază, ţinând seama de persoana condamnatului şi de comportamentul său că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient.

Or, în speţă inculpatul a avut o contribuţie majoră la săvârşirea faptelor (este cel care constant a asigurat transportul victimelor traficului de persoane) a acţionat potrivit unei rezoluţii infracţionale anterioare şi complete, a manifestat consecvenţă şi dezinhibiţie în săvârşirea activităţii infracţionale, astfel încât nu se poate reţine că, raportat la persoana sa, simpla pronunţare a condamnării, fără executarea acesteia este suficientă pentru a se asigura atingerea scopului pedepsei.

Din această perspectivă se impune a fi subliniat faptul că, în concret, modul în care a acţionat inculpatul denotă o personalitate cu un profund dispreţ faţă de ordinea de drept. Astfel, în timpul călătoriei documentele de identitate ale victimelor erau luate de inculpat de la racolatori, din România, erau arătate tot de acesta la frontieră, după care erau predate, odată cu fetele traficate, în Spania, la destinaţie, inculpaţilor A. sau B. De asemenea, inculpatul era cel care aducea în România banii obţinuţi de traficanţi în Spania, în urma exploatării sexuale a tinerelor sau bijuteriile cumpărate de aceştia.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 385 alin. (1) pct. 9, pct. 14 şi 171 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei instanţei de apel şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice în sensul celor expuse.

La dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs formulate în scris de către inculpatul F. prin apărător, acestea fiind înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x din 31 octombrie 2013, aflate la filele 96-99 dosarul Înaltei Curţi, prin care se solicită în baza art. 3851 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând cauza pe fond, în conformitate cu dispoziţiile art. 345 C. proc. pen. a se dispune achitarea inculpatului F., în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) în referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., urmând a fi reţinute ca motive de recurs art. 385 pct. 12 C. proc. pen., respectiv art. 385 pct. 171 C. proc. pen.

Motivul de recurs prevăzut de art. 385 pct. 171 C. proc. pen., referitor la împrejurarea că prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii, din perspectiva modalităţii în care a fost soluţionat apelul promovat în cauză de către apelantul inculpat F.. Astfel, deşi în cuprinsul considerentelor, apar menţiuni exprese (fila 1114 din decizia recurată) în sensul că pentru acesta urmează a se menţine integral hotărârea primei instanţe, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, cât şi modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins prin pedepsele şi în modalitatea de executare stabilite de prima instanţă, în cuprinsul dispozitivului deciziei atacate, s-a reţinut împrejurarea că apelul inculpatului urmează a fi admis. Ca atare, greşita aplicare a legii presupune existenţa unei situaţii contradictorii între conţinutul dispozitivului şi considerente, fiind aplicate în mod greşit prevederile legale privind admiterea apelului, în contextul în care considerentele tratează problematica respingerii apelului şi menţinerea în integralitate a hotărârii instanţei de fond.

Motivul de recurs prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., respectiv nu sunt întrunitele elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Din punctul nostru de vedere, se impune achitarea inculpatului F. în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, în raport cu probele administrate şi cu circumstanţele personale ale inculpatului pentru următoarele considerente:

În primul rând, în sarcina inculpatului s-a reţinut sprijinirea grupului infracţional prin transportarea părţilor vătămate, însă inculpatul a desfăşurat această activitate în virtutea atribuţiilor sale de serviciu, fiind şofer al unei companii internaţionale de transport, or, este evident ca în virtutea acestor atribuţii inculpatul avea obligaţia de a transporta nu numai părţile vătămate, dar şi alte persoane, care anterior achiziţionau un bilet de transport, în aceleaşi condiţii ca şi părţile vătămate.

În acest sens, a depus instanţei de judecată înscrisuri, de unde a rezultat calitatea de şofer a lui F. în cadrul unei companii internaţionale de transport, şi, în acelaşi timp, a depus copii ale unor bilete de călătorie şi vauchere, precum şi chitanţe şi facturi prin care acestea au fost achiziţionate, sens în care urmează să se constate faptul că o parte din părţile sociale s-au prezentat la sediul unei agenţii de turism şi au achiziţionat personal documentele necesare pentru călătorie, semnând în acest sens facturile fiscale.

Mai mult, declaraţiile părţilor vătămate (8 din 22) fac trimitere la persoana inculpatului în virtutea calităţii de şofer, fără a rezulta concret vreo legătură directă sau indirectă cu ceilalţi coinculpaţi, nefiind nicio referire la vreo activitate materială ilicită a inculpatului, în sensul că acesta nu le-a constrâns sau determinat în vreo modalitate ilicită să-şi continue drumul spre destinaţia din Spania, acestea având posibilitatea de a suna, de a alerta reprezentanţii poliţiei de frontieră.

În plus, modalitatea de a pune la dispoziţia pasagerilor sume de bani pentru a putea îndeplini condiţia de trecere a frontierei era uzitată la momentul respectiv, precum şi practica de a transporta colete din partea cetăţenilor români care lucrau în străinătate către rudele din ţară, nu reprezintă acte de natură să se circumscrie laturii obiective a infracţiunilor reţinute în rechizitoriu.

Sub aspectul ansamblului probatoriu, nu exista niciun fel de probe care să demonstreze legătura dintre inculpaţi, în sensul că ar fi existat vreo înţelegere sau că inculpatul ar fi cunoscut scopul transportării părţilor vătămate, fiind absurd a se susţine contrariul în condiţiile în care nu s-a demonstrat un contact cu caracter infracţional, fiind vorba aşa cum s-a arătat de transport internaţional de persoane efectuat în comun, în baza tichetului eliberat de agenţie pe numele părţilor vătămate.

În contextul aprecierii asupra contribuţiei inculpatului F. prin prisma probatoriului administrat, urmează a se avea în vedere următoarele considerente:

Conform art. 345 C. proc. pen., instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, iar potrivit art. 66 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială, în cadrul unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, instanţa de judecată este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe administrate în condiţii de legalitate.

Aflarea adevărului şi pronunţarea unei soluţii temeinice şi legale, presupune efectuarea unei activităţi complexe şi complete de probaţiune, în condiţiile specifice fazei de judecată, cu respectarea drepturilor şi garanţiilor procesuale, la sfârşitul căreia instanţa să pronunţe o soluţie, care să le prezinte unicul rezultat impus de probele obţinute şi administrate lega, interpretate şi apreciate temeinic şi corect, şi care conferă certitudinea aflării adevărului privitor la toate aspectele obiectului probaţiunii.

În vederea analizării situaţiei de fapt, urmează a se acorda eficienţă şi valoare probatorie exclusiv mijloacelor de probă administrate în condiţii de legalitate, urmând a înlătura celelalte mijloace de probă analizate şi administrate nelegal de organul de urmărire penală, fiind incidente în acest sens dispoziţiile art. 64 alin. (2) (depoziţiile părţilor civile din faza de urmărire penală) şi art. 75 C. proc. pen. (analiza declaraţiilor aceloraşi părţi civile).

Prin prisma dispoziţiilor art. 75 C. proc. pen. şi a modului cum a înţeles instanţa de fond să-şi întemeieze argumentele privind situaţia de fapt, urmează să se aprecieze cu privire, atât la posibilitatea de coroborare a declaraţiilor părţilor civile cu declaraţiile martorilor, în măsura în care acestea reprezintă probe cu caracter direct, autonom, cât şi cu privire la valoarea probatorie a acestor declaraţii de martori, în general martori asistenţi.

Într-un mod nelegal, instanţa cu încălcarea regulilor privind desfăşurarea unui proces echitabil, în mod special în referire la egalitatea probelor, prevedere conţinută de art. 6 alin. (3) lit. d) din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a înlăturat fără niciun fel de analiză depoziţiile martorilor propuşi în apărare de către inculpatul F., precum şi înscrisurile ce denotă că toate părţile civile ce au călătorit cu societatea de transport unde era angajat acesta s-a făcut pe bază de tichet de îmbarcare eliberat pe bază de chitanţă şi factură fiscală.

În referire la motivele de apel formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, în măsura în care nu veţi reţine temeinicia soluţiei preconizate, în sensul de a pronunţa o soluţie de achitare, a solicitat să se constate că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă, atât asupra întinderii pedepsei, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a acesteia, prin prisma circumstanţelor personale ale inculpatului, precum şi prin reţinerea premisei ca rezonanţă socială a faptelor reţinute este estompată datorită trecerii unui interval de timp îndelungat de la momentul săvârşirii faptelor, respectiv 2004-2006. Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 72-74-76 C. pen., cu aplicarea art. 861 C. pen., având la bază o serie de factori, cum ar fi personalitatea inculpatului, moralitatea sa primul conflict cu legea penală), domiciliul (stabil), profesia (şofer), resursele sale financiare (are venituri licite), legăturile cu familia (căsătorit, un copil minor), care în situaţia de faţă confirmă că inculpatul se poate reintegra din punct de vedere social.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că se menţine integral sentinţa primei instanţe, atât în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante, apreciind că scopul pedepsei poate fi atins şi în această modalitate de executare, concluzia instanţei de apel, având ca şi temei de argument rolul inculpatului F. în cadrul grupului, care a fost limitat la activitatea de transport, fără conexiuni directe cu exploatarea sexuală a persoanelor vătămate, cu inducerea în eroare sau constrângerea acestora la practicarea prostituţiei, implicarea activă în activităţi lucrative licite şi mediul familial.

La primul termen de judecată, în recurs de la 7 noiembrie 2013, Înalta Curte, conform art. 302 alin. (2) raportat la art. 6 alin. (1), (3) şi (4) C. proc. pen., constatând întemeiate cererile de amânare formulate de către inculpaţii A., B., C., G., H., D. şi E., pentru a le da posibilitatea să-şi angajeze apărători şi să-şi pregătească apărarea, cauza fiind la primul termen de judecată a amânat cauza la primul termen de judecată, pentru data de 9 ianuarie 2014.

Totodată, li s-a pus în vedere recurenţilor inculpaţi care au solicitat termen pentru angajare de apărători aleşi că este singurul termen acordat în acest sens, iar dacă la termenul următor nu se vor prezenta apărătorii aleşi, asistenţa lor juridică va fi asigurată de apărătorii desemnaţi din oficiu.

Recurenţii inculpaţi F., A., B., C., G. şi H. şi intimaţii inculpaţi D. şi E., au primit termen în cunoştinţă, urmând a nu mai fi citaţi.

Intimatele părţi civile J., O., N., R., L., M., P., G.G., K., Z.Z. şi I., se vot cita, ca în precedent, măsuri ce se regăsesc în încheierea de şedinţă de la data mai sus menţionată, aflată la filele 104-105 dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse, la 3 ianuarie 2014, pentru termenul de judecată de la 9 ianuarie 2014, motivele de recurs formulate de apărătorul recurenţilor inculpaţi G., B. şi A., acestea fiind trimise prin poştă electronică, purtând data de trimitere 30 decembrie 2013 14:53 către Biroul de Informare şi Relaţii Publice al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, documentele privind motivele de recurs, nefiind semnate olograf de către apărător, fiind doar în format word, la care s-au alăturat fotocopii ale unor înscrisuri, precum şi împuternicirea avocaţială a apărătorului ales, avocat O.O.O.O.O., aflate la filele 122-142 dosarul Înaltei Curţi.

În motivele de recurs, recurentul inculpat G. prin apărător a invocat ca temei de casare dispoziţiile art. 385 9 pct. 5, 12, 14, 17 2 C. proc. pen., solicitând în baza dispoziţiilor art. 3851 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. admiterea recursului, casarea celor două hotărâri şi rejudecând să se dispună o corectă încadrare a faptelor, o corectă individualizare a acestora şi o corectă aplicare a prevederilor art. 19 din Legea nr. 678/2001în referire la art. 118 lit. e) C. pen.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 pct. 5 C. proc. pen. se solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale a Curţii de Apel Constanţa şi trimiterea cauzei în vederea rejudecării în prezenţa apelantului inculpat.

1) Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., faptele reţinute în sarcina inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane ci de proxenetism, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cele două instanţe au reţinut în sarcina inculpatului că în cursul anului 2006 le-a racolat pe părţile vătămate O. şi M., pe care le-a şi transportat în Spania, apoi de la apartamentul în care locuia, până la Clubul în care erau obligate de A. să practice prostituţia. De asemenea, inculpatul a racolat-o pe martora C.C.C. pe care a predat-o apoi aceluiaşi coinculpat mai sus menţionat, tânăra fiind exploatată sexual într-un club din Spania, în folosul inculpaţilor A. şi B. Instanţa a făcut aplicarea prevederilor art. 13 C. pen. privind legea mai favorabilă în raport cu modificările aduse prin Legea nr. 230/2010 articolului 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-a ajuns la soluţia de condamnare a inculpatului numai în baza declaraţiei părţii vătămate M. singura parte vătămată a cărei depoziţie a fost verificată în cursul judecăţii. Cealaltă parte vătămată O. şi martora C.C.C. nu au fost audiate nemijlocit de instanţă, deşi potrivit dispoziţiilor art. 289 C. proc. pen., probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate de instanţă prin administrarea lor în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

Numi în urma unei asemenea verificări, cu respectarea acestor principii fundamentale, obligatorii în faza cercetării judecătoreşti şi exercitând un rol activ, potrivit dispoziţiilor art. 287 C. proc. pen., instanţa trebuie să ajungă motivat, la o soluţie temeinică şi legală, ca rezultat care exprimă adevărul impus de probele administrate în mod legal.

Recurentul inculpat prin apărător a făcut referiri la conţinutul declaraţiei părţii vătămate O., a părţii vătămate M. declaraţiile martorilor C.C.C., Y.Y.

Se apreciază că fapta inculpatului nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, ci proxenetism, urmând a dispune schimbarea încadrării juridice din trafic de persoane, în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Ceea ce deosebeşte infracţiunea de proxenetism de aceea de trafic de persoane este că la infracţiunea de proxenetism, traficul sau recrutarea se fac în vederea practicării prostituţiei de bunăvoie. Dacă în partea introductivă a rechizitoriului s-a reţinut că metodele prin care inculpaţii şi-au convins victimele să-i însoţească în străinătate au fost diverse dar toate au avut la bază false promisiuni, inducere în eroare cu privire la munca ce urmau să o depună în străinătate sau jumătăţi de adevăr în ceea ce priveşte această muncă în agricultură sau dansatoare şi numai dacă doresc şi prostituţie, în considerente nu s-a arătat care părţi vătămate din cele 11 reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi B. au cunoscut că numai dacă vor ele se vor prostitua.

În cazul în care o persoană fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă la practicarea prostituţiei, ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen.

În cazul în care o persoană fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafica persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism.

În situaţia unor acte de recrutare, transportare, transferare, cazare sau primire a unei persoane prin ameninţare, violenţă, răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau prin alte forme de constrângere ori profitând de imposibilitatea acelei persoane de a-şi exprima voinţa sau prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritatea asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În cazul în care o persoană acţionează asupra altei persoane prin modalităţile arătate la pct. 1 şi 2 îndemnând, înlesnind sau trăgând foloase ori recrutând sau traficând persoane majore în vederea practicării de bunăvoie a prostituţiei, iar ulterior acţionează asupra aceloraşi persoane şi prin modalităţile arătate în conţinutul textului art. 12 din Legea nr. 678/2001se va reţine atât săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 329 C. pen., cât şi infracţiunea prevăzută de art. 12 din Legea nr. 678/2001, în concurs real.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 potrivit art. 2 lit. a) din Lege reprezintă grup infracţional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Nu s-a arătat ce roluri au avut inculpaţii în acest grup infracţional. Urmează a constata că există condiţia de la teza a II-a alin. (2) art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Urmează a se dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

2) Motivul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., respectiv aplicarea pedepselor în alte limite decât cele prevăzute de lege, deşi s-au reţinut dispoziţiile art. 13 C. pen., având în vedere că pedepsele au fost modificate prin Legea nr. 287/2005 şi Legea nr. 230/2010, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă majorate fără a reţine legea mai favorabilă, astfel că pentru transportul a trei părţi vătămate în Spania cu acordul acestora fără a exercita violenţe sau inducere în eroare, va aplica pedeapsa de 5 ani închisoare, în condiţiile în care aceeaşi instanţă nu se pronunţă asupra pedepsei aplicată inculpatului F. în sarcina căruia s-a reţinut o activitate infracţională derulată încă din anul 2003 şi care a transportat toate părţile vătămate ce au fost reţinute în sarcina inculpatului A. şi căruia i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare cu aplicarea prevederilor art. 86 C. pen., nu se poate considera o aplicare a pedepselor în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere împrejurările săvârşirii faptelor, părţile vătămate cunoscând că se vor prostitua în Spania, precum şi faptul că acestea au continuat şi continuă să se prostitueze, aceasta fiind singura sursă de venit, în condiţiile în care prostituţia s-a practicat în Spania ţară care nu incriminează această faptă, concluziile referatului de evaluare reţinând circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. în referire la art. 76 lit. c) C. pen., urmează să reduceţi pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul special, prevăzut de lege, dispunând aplicarea prevederilor art. 86 C. pen.

3) Referitor la al treilea motive de casare prevăzut de art. 385 pct. 171 C. proc. pen., instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

Referitor al măsura de siguranţă dispusă în cauză în sensul confiscării de la inculpaţi a sumelor de bani obţinute din practicarea prostituţiei, deşi s-a reţinut în rechizitoriu că banii obţinuţi prin obligarea unor tinere de a se prostitua în folosul lor erau trimişi în ţară prin intermediul unor persoane de încredere, prin intermediul unor conducători autor care efectuau curse România - Spania sau prin sistemul Monex Gram şi Westerm Union, nefăcându-se dovada sumelor de bani ce au fost încasate de inculpaţi, instanţa de fond a apreciat că reale pretenţiile, astfel cum au fost stabilite. Instanţa de apel a efectuat un calcul conform declaraţiilor părţilor vătămate în sensul că obţineau din prostituţia zilnic 300 de euro raportat la perioada în care s-au prostituat, s-a obţinut suma de 12.000 euro care a fost confiscată de la inculpat, în condiţiile în care aceeaşi instanţă a apreciat legală soluţia instanţei de fond de obligare a inculpaţilor în solidar la plata sumei de 25.000 euro către P., L., K., O., R., N.

Aşa cum a motivat şi instanţa de fond pretenţiile acestora, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi atribuite de instanţa de apel nu au fost dovedite fiind susţineri ale părţilor vătămate sugestionate de organul de anchetă cu ocazia audierilor, conform declaraţiilor părţilor vătămate.

În condiţiile în care instanţa de apel a înlăturat neregularităţile constatate în angajarea răspunderii civile, în sensul obligării tuturor persoanelor care au participat la activitatea infracţională, când s-a pronunţat asupra confiscării speciale cu referire la sumele de bani ce au fost obţinute de grupul infracţional din activitatea de prostituţie, instanţa de apel se va pronunţa numai cu privire la inculpaţii G. şi A., deşi inculpatul F. a desfăşurat aceeaşi activitate de transport.

4) Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 5 C. proc. pen., judecata a avut loc în lipsa inculpatului care era arestat de autorităţile judiciare britanice, astfel că nu a putut să administreze probele ce au fost încuviinţate de instanţa de apel în şedinţa din 18 decembrie 2012 şi să încunoştinţeze instanţa de această situaţie.

Inculpatul a fost prezent la toate termenele de judecată până la momentul arestării de autorităţile britanice, astfel că la termenele ulterioare 23 ianuarie 2013, 27 februarie 2013 şi 27 martie 2013 nu s-a putut prezenta şi nici nu au fost administrate probele ce au fost încuviinţate de instanţa de apel ceea ce aduce atingere dreptului la un proces echitabil.

Pentru aceste motive urmează a admite recursul, a casa Decizia penală nr. 8/MP din 10 aprilie 2013 a Curţii de Apel Constanţa şi a trimite cauza la aceeaşi instanţă în vederea rejudecării.

În motivele de recurs depuse la dosar, recurenţii inculpaţi A. şi B. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen., faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane ci de proxenetism, astfel că se impune schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 329 alin. (1), (3) C. pen., faţă de partea vătămată minoră J. pentru inculpatul A., iar pentru inculpata B. din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În măsura în care se va aprecia că fapta este trafic de persoane în sarcina inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. se impune schimbarea încadrării juridice în art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, prin rechizitoriu sunt reţinute două părţi vătămate minore R. şi J., cea dintâi fiind majoră la momentul săvârşirii faptei.

În sarcina recurentei-inculpata B. s-a reţinut o singură parte vătămată minoră R. care era minoră la momentul săvârşirii faptei.

În cursul judecăţii au fost verificate declaraţiile părţilor vătămate K., P., G.G. A spus martora că îşi menţine declaraţiile din cursul urmăririi penale cu precizările făcute în instanţă.

Martorii Y.Y.Y., Z.Z.Z. au participat la percheziţia domiciliară la inculpatul F., T., Y.Y., P.P.P., R.R.R., S.S.S., N.N.N., E.E.E.E., F.F.F.F., G.G.G.G., D.D.D.D., C.C.C.C., fiind martori asistenţi, au arătat că au fost de faţă la recunoaştere din planşe fotografice, părţile vătămate recunoscând anumite persoane şi că au asistat la audierea părţilor vătămate, faţă de care organele judiciare nu au exercitat presiuni.

Recurenţii inculpaţi prin apărător au relevat aspecte din conţinutul declaraţiilor martorilor A.A.A.A., H.H.H.H., B.B.B.B., declaraţiei părţii vătămate J.

Celelalte părţi vătămate I., L., R., I.I.I., X.X.X., O., N., C.C.C., Z.Z. ale căror depoziţii nu au fost verificate de instanţă audiate în cursul urmăririi penale, au relatat că li s-a adus la cunoştinţă din momentul discuţiilor purtate de inculpatul A. sau ceilalţi inculpaţi că în Spania se vor prostitua şi că banii obţinuţi vor fi împărţiţi pe jumătate. După o anumită perioadă acestea şi-au dat seama că inculpatul le-a dat sume de bani mai mici decât cele promise dar primeau asigurarea vă vor primi banii în totalitate.

Că părţile vătămate nu au primit sumele de bani solicitate de ele nu înseamnă că au fost exploatate sexual împotriva voinţei lor, acestea au acceptat să se prostitueze. Mai mult decât atât inculpatul nu a achitat sumele solicitate de acestea, deoarece au intervenit autorităţile spaniole, activitatea lor s-a întrerupt, inculpatul a fost arestat în Spania, motiv pentru care părţile vătămate au contactat-o pe B. care le-a dat bani pentru a veni în România.

Au fost făcute referiri la conţinutul declaraţiilor părţii vătămate I., L., R., I.I.I., X.X.X., O., N., Z.Z., la conţinutul declaraţia martorei C.C.C.

Din declaraţiile acestora a rezultat că s-au prostituat de bunăvoie, nu au fost obligate de inculpaţi pentru a se prostitua, toate acestea continuă să se prostitueze şi în prezent, deoarece este singura lor sursă de venit.

Fiind verificate susţinerile doar a patru părţi vătămate şi anume K., J., G.G., P. şi cum în sarcina inculpatului A. sunt reţinute 11 părţi vătămate pe care, fie le-a racolat, fie le-a exploatat sexual împotriva voinţei acestora, cum din declaraţiile acestor părţi vătămate a rezultat că au acceptat de bunăvoie să plece şi s-au prostituat de bunăvoie, urmează a dispune schimbarea încadrării juridice din trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 329 alin. (1), (3) C. pen. pentru inculpatul A. şi art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. pentru inculpata B.

Recurenţii inculpaţi prin apărător au făcut referiri la unele aspecte din rechizitoriu, la distincţia dintre infracţiunea de proxenetism de aceea de trafic de persoane, Decizia nr. 41/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În mod greşit au reţinut cele două instanţe infracţiunea de trafic de persoane, astfel încât se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. faţă de părţile vătămate P., G.G.G., K., N., Z.Z., G.G., L. şi I.I.I., R. şi art. 329 alin. (1), (3) C. pen. faţă de partea vătămată J.

Referitor la inculpata B. s-a reţinut că împreună cu inculpatul A. le-a obligat la practicarea prostituţiei în Spania pe numitele H.H.H., martoră cu identitate protejată, P., K., N., Z.Z., I.I.I.I., martoră cu identitate protejată, R., minoră, G.G., L. şi I.I.I., însuşindu-şi sumele de bani obţinute de acestea de la clienţii cluburilor.

Urmează şi faţă de aceasta a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea at. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina acesteia s-a reţinut că partea vătămată R. este minoră, activitatea infracţională fiind desfăşurată în vara lui 2005.

Instanţa de apel a reţinut infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care prin rechizitoriu s-a reţinut în sarcina acesteia o singură minoră, partea vătămată R. care era majoră la momentul săvârşirii faptei.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 potrivit art. 2 lit. a) din lege reprezintă grup infracţional organizat - grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Nu s-a arătat în concret ce roluri au avut inculpaţii în acest grup infracţional.

S-a reţinut că D. şi E., H. au determinat anumite părţi vătămate să se prostitueze în Constanţa pe DN 2, deci nu au fost racolate sau transportate în Spania, aşa cum s-a reţinut activitatea celor trei B., A. şi F. S-a reţinut în sarcina inculpatului F. că efectua transportul în anul 2003, iar în sarcina inculpaţilor A. şi B. s-a reţinut că le-au racolat şi apoi le-au îndemnat să practice prostituţia, astfel încât urmează a constata că există condiţia de la teza a II-a alin. (2), art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

Urmează a se dispune achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Referitor la faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi cu referire la părţile vătămate cu identitate protejată H.H.H. şi I.I.I.I., urmează a dispune achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., având în vedere că declaraţiile acestora nu au fost verificate de instanţă, nefiind găsite în vederea audierii, faţă de declaraţia martorului H.H.H.H., care a reluat că nu cunoaşte nimic despre activitatea infracţională a inculpatului, că a lucrat la Ambasada României din Madrid, dar nu a fost solicitat să participe la audierea vreunei persoane.

Motivul de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. respectiv aplicarea pedepselor în alte limite prevăzute de lege, deşi s-au reţinut dispoziţiile art. 13 C. pen., având în vedere că pedepsele au fost modificate prin Legea nr. 287/2005 şi Legea nr. 230/2010, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă majorate tară a reţine legea mai favorabilă, astfel că pentru traficarea unei minore va aplica pedeapsa de 12 ani închisoare.

Pentru infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reţinându-se un număr de 11 părţi vătămate din care pentru cele cu identitate protejată ale căror depoziţii nu au fost verificate de instanţe s-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare, iar pentru constituirea unui grup infracţional pedeapsa de 9 ani închisoare.

Chiar dacă s-a reţinut infracţiunea de trafic de persoane în ce priveşte inculpatul A. la infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., încadrarea corectă este art. 13 alin. (1), (3) C. pen., iar pentru inculpata B. încadrarea corectă este art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în sarcina acesteia s-a reţinut şi infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care s-a reţinut o singură parte vătămată minoră R. care la data săvârşirii faptei era majoră.

În motivarea majorării pedepselor instanţa de apel a reţinut în sarcina inculpatului şi activitatea inculpatului F. mai ales că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra apelului acestuia şi asupra motivelor de apel ale parchetului cu referire la acest inculpat, în condiţiile în care s-a reţinut în rechizitoriu că inculpatul F. a desfăşurat activitatea infracţională încă din anul 2003, în condiţiile în care s-a reţinut în sarcina celor doi inculpaţi activitatea începând cu vara lui 2004, când s-a constituit grupul infracţional.

Având în vedere împrejurările săvârşirii faptelor, părţile vătămate cunoscând că se vor prostitua în Spania, precum şi faptul că acestea au continuat şi continuă să se prostitueze, aceasta fiind singura sursă de venit, în condiţiile în care prostituţia s-a practicat în Spania, ţară care nu incriminează această faptă, conduita bună a inculpaţilor pe toată perioada derulării procedurii prin prezentarea în instanţă la toate termenele de judecată, au trecut şapte ani de la săvârşirea faptelor, concluziile referatelor de evaluare, la individualizarea pedepsei să reţineţi şi circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen. în referire la art. 76 lit. c) C. pen., să aplicaţi inculpaţilor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, dispunând aplicarea prevederilor art. 86 C. pen.

Referitor la al treilea motiv de casare prevăzut de art. 385 pct. 171 C. proc. pen., instanţa a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.

Referitor la măsura de siguranţă dispusă în cauză în sensul confiscării de la inculpaţi a sumelor de bani obţinute din practicarea prostituţiei, deşi s-a reţinut în rechizitoriu că banii obţinuţi de inculpaţi prin obligarea unor tinere de a se prostitua în folosul lor erau trimişi în ţară prin intermediul unor persoane de încredere, prin intermediul unor conducători autor care efectuau curse România-Spania sau prin sistemul Monex Gram şi Western Union, nefăcându-se dovada sumelor de bani ce au fost încasate de inculpaţi, instanţa de fond a apreciat ca reale pretențiile astfel cum au fost stabilite. Instanţa de apel a efectuat un calcul conform declaraţiile părţilor vătămate în sensul că obţineau din prostituţie zilnic 300 de euro raportat la perioada în care s-au prostituat, s-a obţinut suma de 858.000 euro care a fost confiscată de la inculpat, în condiţiile în care aceeaşi instanţă a apreciat legală soluţia instanţei de fond de obligare a inculpaţilor în solidar la plata sumei de 2.500 euro către P., L., K., O., R., N.

Aşa cum a motivat şi instanţa de fond pretenţiile acestora, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu şi atribuite de instanţa de apel nu au fost dovedite fiind susţineri ale părţilor vătămate sugestionate de organul de anchetă cu ocazia audierilor, conform declaraţiilor părţilor vătămate.

În condiţiile în care instanţa de apel a înlăturat neregulari taţi le constatate în angajarea răspunderii civile în sensul obligării tuturor persoanelor care au participat la activitatea infracţională, când s-a pronunţat asupra confiscării speciale cu referire la sumele de bani ce au fost obţinute de grupul infracţional din activitatea de prostituţie, instanţa de apel se va pronunţa numai cu privire la inculpaţii A. şi G.

A fost atașată motivelor de recurs şi fotocopia declaraţiei olografe al numitei R.

La termenul de judecată de la data de 9 ianuarie 2014, Înalta Curte, după deliberare, constatând întemeiată cererea de amânare formulată de către apărătorul ales al inculpaţilor G., B. şi A., pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, dovedită cu acte, precum şi data la care a intervenit urgenţa medicală care l-a pus în imposibilitatea de a-şi asigura substituirea, cerere ce a fost admisă şi s-a amânat cauza la 20 februarie 2014, aşa cum rezultă din încheierea de la data menţionată, aflată la filele 163-164 dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse în dublu exemplar, o cerere din partea recurenţilor inculpaţi G., A., B. prin apărător, aflată la filele 209-211 şi 213-214 dosarul Înaltei Curţi.

Astfel, recurenţii inculpaţi, având în vedere intrarea în vigoare a N.C.P. şi N.C.P.P., solicită aplicarea art. 5 C. pen., urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice şi stabilirea pedepselor în limitele prevăzute de C. pen.

Pentru inculpatul G. se apreciază că se impune schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în măsura în care sunt întemeiate criticile formulate în motivele de recurs, în sensul că fapta săvârşită de inculpat este proxenetism, urmează a dispune schimbarea încadrării juridice din art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen.

Pentru ca să existe infracţiunea de trafic de persoană trebuie să existe una din condiţiile prevăzute la lit. a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; lit. b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, lit. c) prin oferirea darea acceptarea sau primirea de bani autoritatea asupra acelei persoane, consimţământul persoanei victimă nu constituie cauză justificativă, astfel că încadrarea corectă este art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 36 alin. (1) C. pen., faptă care urmează a fi condamnat inculpatul.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. urmează a reduce pedeapsa aplicată inculpatului aplicând minimul special prevăzut de lege. Cele două instanţe au reţinut agravanta prevăzută de alineat 2 lit. a) fapta fiind săvârşită de două sau mai multe persoane, dispoziţie ce nu se regăseşte în N.C.P.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. şi să se aplice o pedeapsă orientată spre minimul special.

Referitor la recurentul-inculpat A., în mod greşit a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare, o pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere că s-au reţinut în sarcina inculpatului două părţi vătămate minore, respectiv R. şi J., cea dintâi era majoră la momentul săvârşirii faptei, iar J. nu a fost înşelată, aceasta a acceptat de bunăvoie să plece în Spania cunoscând că va lucra într-un club, unde va trebui să întreţină relaţii sexule cu clienţii, iar banii obţinuţi vor fi împărţiţi.

În anul 2005 când aceasta a plecat în Spania avea vârsta de 17 ani. Deci nu se puteau reţine agravantele prevăzute de alin. (2), (3) din Legea nr. 678/2001.

Deci încadrarea corectă era art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, astfel că instanţele au aplicat pedepse în alte limite (7 ani-18 ani faţă de 5 ani-15 ani închisoare).

Având în vedere dispoziţiile N.C.P., urmează a dispune schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 210, cu aplicarea art. 36 alin. (1) N.C.P. şi pentru ca să existe infracţiunea de trafic de persoană, trebuie să existe una din condiţiile prevăzute la lit. a) - prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; lit. b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, lit. c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritatea asupra acelei persoane, consimţământul persoanei victimă nu constituie cauză justificativă, încadrarea corectă este art. 213 alin. (1) N.C.P., faptă pentru care urmează a fi condamnat inculpatul.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., să dispuneţi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) N.C.P. (o singură parte vătămată J.).

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, urmează a dispune schimbarea încadrării juridice în art. 367 alin. (1) N.C.P. şi să se aplice pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Referitor la recurenta-inculpată B., instanţa de apel a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsă orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru infracţiunea de trafic de minori, reţinându-se prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., în condiţiile în care prin rechizitoriu şi instanţa de fond a reţinut singură faptă cu referire la minora R. care la data la care s-a săvârşit fapta, aceasta era majoră avea 18 ani şi 6 luni, urmează a dispune, schimbarea încadrării din infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 12 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 210 alin. (1) N.C.P., cu aplicarea art. 36 alin. (1) N.C.P.

Pentru a exista infracţiunea de trafic de persoane trebuie să existe una din condiţiile prevăzute la lit. a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate; lit. b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, lit. c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimţământului persoanei care are autoritatea asupra acelei persoane, consimţământul persoanei victimă nu constituie cauză justificativă, încadrarea corectă este art. 213 alin. (1) N.C.P., cu aplicarea art. 36 alin. (1) N.C.P., faptă pentru care urmează a fi condamnată inculpata.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 urmează a dispune schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) N.C.P. şi aplicaţi o pedeapsă orientată spre minimul special.

Având în vedere circumstanţele săvârşirii faptei, părţile vătămate chiar şi minora cunoşteau că vor lucra într-un club unde trebuiau să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, iar banii obţinuţi să fie împărţiţi, faptele au fost săvârşite în urmă cu aproximativ 10 ani perioadă în care inculpaţii au avut o bună conduită în societate, precum şi în faţa autorităţilor judiciare cu ocazia soluţionării cauzei, faptele au fost săvârşite într-o ţară în care prostituţia nu era incriminată, prezentarea în faţa instanţei la toate termenele de judecată, concluziile referatului de evaluare, se solicită să se aplice pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege în condiţiile art. 86 C. pen.

La dosar a fost depusă o cerere din partea recurentului-inculpat G., prin apărător, aflată la fila 219 dosarul Înaltei Curţi, în care a precizează completarea motivelor de casare cu al patrulea motiv, cel prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen.

Conform înscrisurilor înaintate odată cu motivele de recurs, în cursul judecăţii, recurentul inculpat se afla în stare de deţinere în străinătate, astfel că nu a avut posibilitatea de a-şi apăra interesele sale legitime şi exercitarea deplină a drepturilor şi garanţiilor procesuale conferite de lege.

Deşi, instanţei de apel nu i se poate reţine vreo culpă, hotărârea instanţei este lovită de nulitate absolută, fiind încălcate dispoziţiile legale privind prezenţa obligatorie a inculpatului când se află în stare de reţinere (art. 197 alin. (2) C. proc. pen.).

Pentru aceste considerente, a fost admis recursul, a casa Decizia nr. 8/Mp din 10 aprilie 2013 şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare (art. 3851 pct. 2 lit. c). în aceste sens, s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia penală nr. 3693 din 14 noiembrie 2012).

De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs formulate de recurenta inculpată C., prin apărător, în dublu exemplar,trimise prin fax la data de 18 februarie 2014, aflate la filele 220-223 dosarul Înaltei Curţi şi depuse şi în şedinţă, aflate la filele 230-233 dosarul Înaltei Curţi, prin care a solicitat, în principal, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârilor anterioare şi pronunţarea unei soluţii de achitare a inculpatei pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. c) sau d) V.C.P.P. (art. 16 lit. c) şi b) N.C.P.) şi în subsidiar în temeiul art. 385 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. penală, menţinerea hotărârii Tribunalului Constanţa (sentința penală nr. 52 din 2 februarie 2012), având în vedere ca prin decizia din apel (8/10 aprilie 2013) a fost în mod greşit admis apelul în ceea ce priveşte pe inculpata C.. Cazurile de casare sunt cele prevăzute de art. 385 pct. 12, 14 şi 171 C. proc. pen. (cazurile de casare se păstrează conform dispoziţiilor tranzitorii, art. 12 din legea de aplicare a N.C.P.P. şi în situaţia intervenirii legii noi, iar recursurile se judecă pe dispoziţiile C. proc. pen. şi în situaţia intervenirii legii noi, iar recursurile se judecă pe dispoziţiile V.C.P. în cauza de faţă).

Un prim aspect de analizat este dat de apariția noilor coduri, situaţie în care în temeiul art. 386 N.C.P. va trebui să dispună schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, deoarece prin Legea nr. 187/2012 la art. 94 se prevede că art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 se abrogă, iar art. 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 prevede că noţiunea de trafic de persoane îşi va avea corespondente în art. 210 şi 211 N.C.P. De asemenea prin art. 126 din Legea nr. 187/2012 se prevede că art. 7-10 şi 13 din Legea nr. 39/2003 se abrogă, iar la art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grupul infracţional organizat este grupul definit la art. 367 alin. (6) N.C.P.

Având în vedere că forma continuată a infracţiunii a fost modificată de N.C.P. urmează a se aprecia cum se va dispune în concret schimbarea încadrării juridice pentru fiecare inculpata raportat la faptele aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu, având în vedere ca acestea au suferit modificări şi în faza fondului cauzei şi a apelului.

S-a făcut referire la art. 10 din Legea de aplicare a N.C.P.

Relativ la situaţia de fapt pentru care a formulat solicitările din prezentul recurs, criticile sunt următoarele:

1) În ce priveşte solicitarea de achitare a inculpatei C. pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu (fila 60), adică: aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificat prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) V.C.P. şi trafic de minori prevăzut de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 modificată prin O.U.G. nr. 79/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) V.C.P., s-a arătat:

În primul rând această încadrare juridică vine în contradicţie cu susţinerile aceluiaşi redactor al rechizitoriului reţinute la fila 6 şi fila 50 din rechizitoriu.

Sunt trei aspecte importante care decurs de aici şi care se coroborează cu toate declaraţiile persoanelor considerate a fi traficate:

a) Nu există vinovăţia cerută de lege în condiţiile în care fetele erau racolate/convinse/etc. din ţară de alte persoane, erau aduse în Spania de F., cazate, iar abia la locurile unde munceau apare C. care le supraveghea şi strângea banii obţinuţi;

b) C. practica prostituţia alături de celelalte fete (considerat traficate de ceilalţi inculpaţi) în locaţiile în care se afla nu doar la început (cum se indica lapidar în rechizitoriu), ci tot timpul cât s-a aflat în Spania, aspecte ce rezultă din declaraţiile martorelor/părţi vătămate. Fiind dintre prostituatele mai vechi, alături de alte fete (indicate de părţile vătămate, dar care nu se află trimise în judecată) a dobândit apelativul de „fata de încredere" ceea ce însemna ca dimineaţa strângeau toţi banii câştigaţi (inclusiv de ea) pentru a-i preda. Pe fondul acestei stări de lucruri C. era constrânsă moral la a se supune unor dispoziţii ale celorlalţi inculpaţi, iar puterea de decizie a inculpatei era obstrucţionată sau grevată de autoritatea celorlalţi inculpaţi;

c) inculpata C. trebuia doar să supravegheze fetele în legătură cu numărul clienţilor şi banii obţinuţi pe care să-i predea dimineaţa (inclusiv cei obţinuţi de ea), fără a avea cunoştinţă de vârsta reală a celorlalte fete în condiţiile în care nu a avut niciodată în posesie vreun act de identitate al acestora, pe fondul reţinut în rechizitoriu ca fetele aveau alte nume fictive - în cluburi - mai mult în contextul în care se reţine că - unora li se întocmeau noi acte de identitate, împrejurare cu care C. nu avea nicio implicare sau cunoştinţă.

Pentru argumentele expuse mai sus s-a apreciat că se impune achitarea inculpatei C. pentru toate infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată prin actul de inculpare aşa cum a precizat.

2) În ce priveşte solicitarea de a menţine ca legală şi temeinică soluţia instanţei de fond care a pronunţat pedeapsa de 3 ani cu suspendare sub supraveghere în condiţiile art. 861 C. pen., la care a adăugat un interval de supraveghere de 3 ani conform art. 862 C. pen. a arătat:

Aşa cum a citat mai sus împrejurările reţinute la filele 6, respectiv 50 din rechizitoriu, singura formă de participaţie penală care se poate reţine inculpatei C. (dacă se va reţine vinovăţia), poate fi: aderarea la un grup infracţional organizat (art. 367 alin. (1) N.C.P.), cu menţinerea pedepsei de 3 ani aplicate şi complicitate la proxenetism (art. 48 alin. (1) N.C.P. în referire la art. 213 alin. (1) N.C.P., cu reţinerea de circumstanţe atenuante), cu menţinerea pedepsei de 3 ani aplicată. În ce priveşte concursul de infracţiuni, aşa cum s-a arătat la început, norma de tranziţie face trimitere la legea veche şi pentru a exista însă corespondentul pedepsei în legea nouă urmează să se dispună suspendarea pedepsei sub supraveghere în condiţiile art. 91 N.C.P. (după ce se va lua acordul inculpatei de a presta muncă în folosul comunităţii).

S-a apreciat că raportat la probele administrate în această cauză (în mod direct şi pe îndelete de instanţa de fond) şi modalitatea de participare la faptele reţinute inculpatei C. de procuror, schimbarea încadrării juridice realizate în cuprinsul sentinţei nr. 52/2 februarie 2012 de Tribunalul Constanţa este legală şi temeinică.

Astfel, criteriul de distincţie între infracţiunea de trafic de persoane sau trafic de minori pe de-o parte şi infracţiunea de proxenetism, pe de altă parte constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracţiuni, respectiv în valoarea socială diferit protejată de legiuitor. În timp ce valoarea protejată apărată prin textele care reglementează infracţiunea de trafic de persoane/minori este dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a fiecărei persoane, valoarea protejată de infracţiunea de proxenetism constă în bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.

În concret, îndemnul sau înlesnirea la practicarea prostituţiei ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de persoane majore, constituie elementul material al infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 213 alin. (1), iar dacă ne regăsim în situaţia „constrângerii la prostituţie" este realizat elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 213 alin. (2) N.C.P.

La aprecierea încadrării juridice ce va fi dată faptei, trebuie avute în vedere, atât redactarea textului de lege ce o incriminează, cât şi împrejurările ce au rezultat din analiza materialului probator.

În contextul în care a explicitat că inculpata C. lua contact cu părţile vătămate abia la locul de muncă, fără a avea vreo implicaţie în modul de recrutare, transport, etc. al părţilor vătămate, s-a apreciat că nu se realizează niciuna din modalităţile alternative ale infracţiunii de trafic de persoane/minori, iar actele comise de C., constând în supravegherea tinerelor obligate să se prostitueze în cluburile din Spania şi încasarea sumelor de bani obţinute de acestea, constituie complicitate la infracţiunea de proxenetism, sens în care a apreciat că legala schimbare a încadrării juridice realizată la fond.

Pentru argumentele arătate s-a apreciat că instanţa de apel a procedat în mod greşit la noua schimbare a încadrării juridice, iar raportat la cuantumul pedepselor stabilite la Curtea de Apel Constanţa, s-a apreciat că sunt netemeinice şi nejustificate raportat la inculpata C., atât raportat la situaţia de fapt, cât şi la împrejurarea că inculpata se afla la primul conflict cu legea penală, iar faptele reţinute a fi comise se situează în urmă cu circa 10 ani sens în care s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat în modalitatea pedepsei dispusă de Tribunalul Constanţa.

La dosarul cauzei au fost depuse fotocopii unor înscrisuri, ca acte în circumstanţiere pentru inculpatul F., respecţi a unei scrisori de caracterizare la şi a unor certificate de naştere ale copiilor minori, aflate la filele 235-237 dosarul Înaltei Curţi.

Recurenţii inculpaţi G, A. şi B., prin apărători au depuse la dosar şi concluzii scrise, aflate la filele 238-251 dosarul Înaltei Curţi.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de inculpaţii A., B., C., G. şi H. împotriva deciziei instanţei de apel, prin prisma motivelor de recurs invocate, aşa cum au fost precizate, respectiv prin prima legii penale mai favorabile numai pentru inculpata D., prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 pct. 5, 12, 14 şi 171 C. proc. pen. şi legea penală mai favorabilă referitor la recurentul inculpat G., prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 pct. 12, 14 şi 17 C. proc. pen. şi legea penală mai favorabilă în ceea ce-i priveşte pe recurenţii inculpaţi A. şi B., prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 pct. 12, 14 şi 171 C. proc. pen. şi legea penală mai favorabilă referitor la recurenta inculpată C., prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen. şi legea penală mai favorabilă referitor la recurentul inculpat H., Înalta Curte constată recursurile declarate de parchet şi de recurenţii inculpaţi menţionaţi ca fiind fondate numai în ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare dintre recurenţi.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa:

Prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. pen. civilă publicată în M. Of., Partea I nr. 89 din 12 februarie 2013 au fost aduse mai multe modificări a unor acte normative printre care şi unor dispoziţii ale C. proc. pen., printre acestea regăsindu-se şi dispoziţiile art. 385, 3851 şi 38510a, 38515 pct. 2 lit. c) şi d).

În conţinutul art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin actul normativ invocat au fost reduse cazurile în care se poate face recurs, respectiv la pct. 1, 3, 4, 5, 6, 12, 13, 14, 15, 16, 171 C. proc. pen., fiind abrogate pct. 2, 7-11, 17, 171, 18-21 C. proc. pen.

În alineatele (3) şi (4) se statuează:"Cazurile prevăzute în alin. (1 ) pct. 1, 3-6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Când instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor.

În conţinutul art. 385 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat se prevede că:

„(1) Recursul trebuie să fie motivat.

(2) Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

(3) În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

(4) Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 3856 alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii."

Înalta Curte constată că la momentul în care se judecă prezentul recurs a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei D., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei;

„(1) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta, deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. în acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu faptele comise şi reţinute în sarcina inculpatei D. dă eficienţă acestor dispoziţii.

Înalta Curte va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatei D. în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce în vechea reglemenare art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa era de 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că legea penală mai favorabilă este N.C.P., întrucât limitele de pedeapsă, atât minimul legal, cât şi maximul legal din noua reglementare sunt mai blânde în raport cu situaţia de fapt stabilită se vor reţine dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., ca circumstanţă agravantă, respectiv săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane.

Înalta Curte va reţine că în ceea ce priveşte infracţiunea continuată prevăzută în vechea reglementare în conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior este lege penală mai favorabilă, în raport cu art. 35 şi art. 36 C. pen. actual, sub aspectul condiţiilor de incriminare şi pedepsei.

În raport cu cele mai sus arătate, instanţa de control judiciar va proporţionaliza cuantumul pedepsei aplicate, faţă de conţinutul art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, având în vedere gravitatea faptei, aşa cum a fost descrisă şi reţinută, modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatei.

Astfel, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, respectiv la minimul legal actual.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

De asemenea, Înalta Curte, comparând infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută la art. 367 alin. (1) C. pen. actual, ce este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 din vechea reglementare ce era pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, constată că noua reglementare este lege penală mai favorabilă, în raport, atât cu limita minimă, cât şi maximă a pedepsei care sunt mai blânde, în raport cu vechea reglementare.

De asemenea, Înalta Curte constată faţă de conţinutul art. 5 C. pen., că se impune proporţionalizarea cuantumului de pedeapsă aplicată iniţial, în raport cu gravitatea, modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatei.

Astfel, instanţa de control judiciar va reduce pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare, acest din ultim cuantum fiind orientat către media pedepsei prevăzută de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 21 1 C. pen. actual are pe alin. (1) pedeapsa prevăzută de lege închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, iar pe alineatul 2 pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce conţinutul vechii reglementări conţinute în art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 pedeapsa era închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1) şi închisoare de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2).

Deşi, din compararea celor două reglementări prin prisma art. 5 C. pen. actual, legea penală mai favorabilă ar părea noua reglementare, dat fiind faptul că pentru infracţiunea de trafic de minori, instanţele i-au reţinut inculpatei D. circumstanţele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care în prezent nu se mai regăsesc în noua reglementare, Înalta Curte va reţine ca lege penală mai favorabilă vechea reglementare. Totodată, constată că este lege penală mai favorabilă, conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior referitor la infracţiunea continuată, în raport cu noua reglementare din art. 35, 36 C. pen. actual.

De asemenea, s-a considerat că şi cuantumul pedepsei aplicate iniţial de 4 ani închisoare aplicată inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior este suficientă şi proporţională, în raport cu gravitatea faptei comisă, modalităţile de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatei, împrejurări faţă de care se va menţine pedeapsa menţionată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Referitor la infracţiunea de proxenetism prevăzută în art. 213 alin. (1), (3) C. pen. sancţiunea este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce în art. 329 alin. (1) şi alin. (3) C. pen., sancţiunea era închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că din compararea celor două texte, se consideră că noua reglementare este lege penală mai favorabilă.

Înalta Curte va menţine, însă cuantumul de 3 ani închisoare aplicat de instanţe, în raport, cu art. 5 C. pen. actual, în procesul de proporţionalizare, apreciind că pedeapsa reprezintă cuantumul minim legal al actualei incriminări, acesta fiind în măsură să asigure funcţiile de prevenţie şi coerciţie ale pedepsei.

Astfel, se va menţine pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 213 alin. (1), (3) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi C. pen., pe o durată de 1 an.

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni şi sancţionarea acestuia potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi concursul pedepselor complementare prevăzut la art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, în condiţiile art. 5 C. pen. actual, sunt legea penală mai favorabilă, în raport, cu art. 38, 39 şi 45 C. pen. actual, întrucât pedepsele rezultante prevăd cumulul juridic, în raport cu noua reglementare la care modalitatea de agravare a pedepsei celei mai grele presupune cumul aritmetic, respectiv se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Astfel, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpata D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Se va face aplicarea dispoziţiilor art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

De asemenea, Înalta Curte va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată, respectiv în regim de detenţie, această modalitate fiind singura în măsură să asigure îndreptarea inculpatei faţă de comiterea de infracţiuni, precum şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Referitor Ia recursul declarat de recurentul inculpat A.:

Prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. pen. civilă publicată în M. Of., Partea I nr. 89 din 12 februarie 2013 au fost aduse mai multe modificări a unor acte normative printre care şi unor dispoziţii ale C. proc. pen., printre acestea regăsindu-se şi dispoziţiile art. 385, 3851 şi 38510a, 38515 pct. 2 lit. c) şi d).

În conţinutul art. 385 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin actul normativ invocat au fost reduse cazurile în care se poate face recurs, respectiv la pct. 1, 3, 4, 5, 6, 12, 13, 14, 15, 16, 172 C. proc. pen., fiind abrogate pct. 2, 7-11, 17, 171, 18-21 C. proc. pen.

În alin. (3) şi (4) se statuează: "Cazurile prevăzute în alin. (1 ) pct. 1, 3-6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Când instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor.

În conţinutul art. 385 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat se prevede că:

„(1) Recursul trebuie să fie motivat.

(2) Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

(2) În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

(3) Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 3851 alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

Înalta Curte faţă de modificarea recursului survenită prin actul normativ menţionat s-a dat eficienţă într-o măsură mai mare obiectului acestei căi ordinare de atac sub aspectul examinării numai a chestiunilor în drept, prin eliminarea unor cazuri de recurs care antamau şi chestiuni de fapt şi amendând într-o manieră restrictivă condiţiile prevăzute de lege în conţinutul cazurilor de casare modificate.

Astfel, nu poate fi avută în vedere critica apărării recurentului inculpat cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, ci de proxenetism, apreciind că se impune schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 329 alin. (1), (3) C. pen. faţă de partea vătămată minoră J., iar în măsura în care se apreciază că fapta este trafic de persoane în sarcina inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. se impune schimbarea încadrării juridice în art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001, prin rechizitoriu fiind reţinute două părţi vătămate minore R. şi J., cea dintâi fiind majoră la momentul săvârşirii faptei, întrucât aşa cum a fost invocată şi dezvoltat motivul, cu mijloacele de probă arătate tinde spre schimbarea situaţiei de fapt ceea ce nu se mai poate în actuala reglementare a recursului şi în niciun caz prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen. referitor la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, ci pe calea art. 385 pct. 18 C. proc. pen., care în prezent este abrogat.

De asemenea, nici nu s-ar putea opera vreo schimbare de încadrare juridică, chiar dacă s-ar impune, întrucât cazul de casare prevăzut la art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. a fost abrogat.

Totodată, nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate invocat, respectiv art. 385 pct. 14 C. proc. pen. nu este incident, întrucât din considerentele scrise se vizează aspecte legate de modul de aplicare a pedepselor, în raport, cu infracţiunea de trafic de persoană şi pedeapsa pentru grup infracţional, or, acesta constituie un raţionament greşit, iar modul în care instanţele au aplicat pedepsele inculpatului reprezintă critică de netemeinicie şi nicidecum de nelegalitate care nu mai poate fi supusă controlului prin prisma cazului de casare invocat, ce vizează numai nelegalitatea pedepselor dispuse în alte limite, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, nu se pot aplica nici circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen., întrucât acestea se referă la aspecte de netemeinicie şi oricum nu s-ar mai fi putut dispune în condiţiile actualului C. pen. în vigoare, neremaigăsindu-se.

Înalta Curte consideră că nu se poate reţine nici critica referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., întrucât aceasta aşa cum a fost formulată în dezvoltarea motivului de recurs tinde spre o reevaluarea a materialului probator şi schimbarea situaţiei de fapt cu privire la latura civilă ceea ce nu se poate face în actuala reglementare a recursului, aşa că nu este incidente nici cazul de cazul casare prevăzut de art. 385 pct. 171 din C. proc. pen., iar cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. era abrogat.

Înalta Curte constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul recurs a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului A., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei şi sub aceste dispoziţii recursul inculpatului este fondat.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2 ) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta, deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. In acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu faptele comise şi reţinute în sarcina inculpatei A. dă eficienţă acestor dispoziţii.

Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului A.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce în vechea reglemenare art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa era de 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că legea penală mai favorabilă este N.C.P., întrucât limitele de pedeapsă, atât minimul legal, cât şi maximul legal din noua reglementare sunt mai blânde.

În raport cu situaţia de fapt stabilită se vor reţine dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., ca circumstanţă agravantă, respectiv săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane.

Înalta Curte va reţine, că, în ceea ce priveşte infracţiunea continuată prevăzută în vechea reglementare în conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior este lege penală mai favorabilă în raport cu art. 35 şi art. 36 C. pen. actual, sub aspectul condiţiilor de incriminare şi pedepsei.

În raport cu cele mai sus arătate, instanţa de control judiciar va proporţionaliza cuantumul pedepsei aplicate, faţă de conţinutul art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, având în vedere gravitatea faptei aşa cum a fost descrisă şi reţinută, modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, respectiv către media prevăzută de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

De asemenea, Înalta Curte, comparând infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută la art. 367 alin. (1) C. pen. actual, ce este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 din vechea reglementare ce era pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, constată că noua reglementare este lege penală mai favorabilă, în raport, atât cu limita minimă, cât şi maximă a pedepsei care sunt mai blânde, în raport cu vechea reglementare.

De asemenea, Înalta Curte constată faţă de conţinutul art. 5 C. pen., că se impune proporţionalizarea cuantumului de pedeapsă aplicată iniţial, în raport cu gravitatea, modalitatea de comitere şi circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, instanţa de control judiciar va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 9 ani închisoare la 4 ani închisoare, acest din ultim cuantum fiind orientat către maximul pedepsei prevăzută de lege.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) C. pen. actual pedeapsa prevăzută de lege închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce conţinutul vechii reglementări conţinute în art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 pedeapsa era închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1) şi închisoare de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (2).

Din compararea celor două reglementări prin prisma art. 5 C. pen. actual, legea penală mai favorabilă este noua reglementare, limitele minimă şi maximă ale pedepsei închisorii fiind mai blânde decât în vechea reglementare.

Înalta Curte va reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen., săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

Totodată, constată că este lege penală mai favorabilă este conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior referitor la infracţiunea continuată, în raport cu noua reglementare din art. 35, 36 C. pen. actual.

Înalta Curte va proporţionaliza cuantumul pedepsei faţă de conţinutul art. 5 C. pen. în vigoare, în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele concrete ale faptei, modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi cu referire la art. 5 C. pen., de la 12 ani la 8 ani închisoare, cuantumul fiind peste mediu.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni şi sancţionarea acestuia potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi concursul pedepselor complementare prevăzut la art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, în condiţiile art. 5 C. pen. actual, sunt legea penală mai favorabilă, în raport, cu art. 38, 39 şi 45 C. pen. actual, întrucât pedepsele rezultante prevăd cumulul juridic, în raport cu noua reglementare la care modalitatea de agravare a pedepsei celei mai grele presupune cumul aritmetic, respectiv se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Astfel, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În ceea ce priveşte recursul declarat de inculpata B.:

Prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. pen. civilă publicată în M. Of., Partea I nr. 89 din 12 februarie 2013 au fost aduse mai multe modificări a unor acte normative printre care şi unor dispoziţii ale C. proc. pen., printre acestea regăsindu-se şi dispoziţiile art. 385, 385 şi 38510a, 38515 pct. 2 lit. c) şi d).

În conţinutul art. 385 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin actul normativ invocat au fost reduse cazurile în care se poate face recurs, respectiv la pct. 1, 3, 4, 5, 6, 12, 13, 14, 15, 16, 171 C. proc. pen., fiind abrogate pct. 2, 7-11, 17, 171, 18-21 C. proc. pen.

În alin. (3) şi (4) se statuează:"Cazurile prevăzute în alin. (1) pct. 1, 3-6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Când instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor.

În conţinutul art. 385 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat se prevede că:

„(1) Recursul trebuie să fie motivat.

(2) Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

(2) În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

(3) Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385 alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii."

Înalta Curte faţă de modificarea recursului survenită prin actul normativ menţionat s-a dat eficienţă într-o măsură mai mare obiectului acestei căi ordinare de atac sub aspectul examinării numai a chestiunilor în drept, prin eliminarea unor cazuri de recurs care antamau şi chestiuni de fapt şi amendând într-o manieră restrictivă condiţiile prevăzute de lege în conţinutul cazurilor de casare modificate.

Astfel, nu poate fi avută în vedere critica apărării recurentei inculpate cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, ci de proxenetism, apreciind că se impune schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât, aşa cum a fost invocată şi dezvoltat motivul, cu mijloacele de probă arătate tinde spre schimbarea situaţiei de fapt ceea ce nu se mai poate în actuala reglementare a recursului şi în niciun caz prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen. referitor la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, ci pe calea art. 385 pct. 18 C. proc. pen., care în prezent este abrogat.

De asemenea, nici nu s-ar putea opera vreo schimbare de încadrare juridică, chiar dacă s-ar impune, întrucât cazul de casare prevăzut la art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. a fost abrogat.

Totodată, nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate invocat, respectiv art. 385 pct. 14 C. proc. pen. nu este incident, întrucât din considerentele scrise se vizează aspecte legate de modul de aplicare a pedepselor, în raport, cu infracţiunea de trafic de persoană şi pedeapsa pentru grup infracţional, or, acesta constituie un raţionament greşit, iar modul în care instanţele au aplicat pedepsele inculpatei reprezintă critică de netemeinicie şi nicidecum de nelegalitate care nu mai poate fi supusă controlului prin prisma cazului de casare invocat, ce vizează numai nelegalitatea pedepselor dispuse în alte limite, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, nu se pot aplica nici circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., în referire la art. 76 lit. b) C. pen., întrucât acestea se referă la aspecte de netemeinicie şi oricum nu s-ar mai fi putut aplica în condiţiile actualului C. pen. în vigoare.

Înalta Curte constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul recurs a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei B., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei şi sub aceste dispoziţii recursul inculpatei este fondat.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei;

„(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta, deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. In acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport, cu faptele comise şi reţinute în sarcina inculpatei B. dă eficienţă acestor dispoziţii.

Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatei B..

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce în vechea reglemenare art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa era de 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că legea penală mai favorabilă este N.C.P., întrucât limitele de pedeapsă, atât minimul legal, cât şi maximul legal din noua reglementare sunt mai blânde.

În raport cu situaţia de fapt stabilită se vor reţine dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., ca circumstanţă agravantă, respectiv săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane.

Înalta Curte va reţine, că, în ceea ce priveşte infracţiunea continuată prevăzută în vechea reglementare în conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior este lege penală mai favorabilă în raport cu art. 35 şi art. 36 C. pen. actual, sub aspectul condiţiilor de incriminare şi pedepsei.

În raport cu cele mai sus arătate, instanţa de control judiciar va proporţionaliza cuantumul pedepsei aplicate, faţă de conţinutul art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, având în vedere gravitatea faptei, aşa cum a fost descrisă şi reţinută, modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare, respectiv către media prevăzută de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

De asemenea, Înalta Curte, comparând infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută la art. 367 alin. (1) C. pen. actual, ce este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 din vechea reglementare, ce era pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, constată că noua reglementare este lege penală mai favorabilă în raport, atât cu limita minimă, cât şi maximă a pedepsei care sunt mai blânde, în raport cu vechea reglementare.

De asemenea, Înalta Curte constată faţă de conţinutul art. 5 C. pen., că se impune proporţionalizarea cuantumului de pedeapsă aplicată iniţial, în raport cu gravitatea, modalitatea de comitere şi circumstanțele personale ale inculpatei.

Astfel, instanţa de control judiciar va reduce pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, acest din ultim cuantum fiind orientat către jumătatea pedepsei prevăzută de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) C. pen. actual pedeapsa prevăzută de lege închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce conţinutul vechii reglementări conţinute în art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 pedeapsa era închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1).

Din compararea celor două reglementări prin prisma art. 5 C. pen. actual, legea penală mai favorabilă este noua reglementare, limitele minimă şi maximă ale pedepsei închisorii fiind mai blânde decât în vechea reglementare.

Înalta Curte va reţine circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) C. pen., săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună.

Totodată, constată că este lege penală mai favorabilă este conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior referitor la infracţiunea continuată, în raport cu noua reglementare din art. 35, 36 C. pen. actual.

Înalta Curte va proporţionaliza cuantumul pedepsei faţă de conţinutul art. 5 C. pen. în vigoare, în raport cu gravitatea faptei, circumstanţele concrete ale faptei, modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatei.

Astfel, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei B. pentru săvârşirea prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi cu referire la art. 5 C. pen., de la 10 ani la 6 ani închisoare, cuantumul fiind puţin peste minimul legal.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni şi sancţionarea acestuia potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi concursul pedepselor complementare prevăzut la art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, în condiţiile art. 5 C. pen. actual, sunt legea penală mai favorabilă, în raport, cu art. 38, 39 şi 45 C. pen. actual, întrucât pedepsele rezultante prevăd cumulul juridic, în raport cu noua reglementare la care modalitatea de agravare a pedepsei celei mai grele presupune cumul aritmetic, respectiv se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Astfel, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Referitor la recursul declarat de inculpata C.:

Prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. pen. civilă publicată în M. Of., Partea I nr. 89 din 12 februarie 2013 au fost aduse mai multe modificări a unor acte normative printre care şi unor dispoziţii ale C. proc. pen., printre acestea regăsindu-se şi dispoziţiile art. 385, 3851 şi 3852a, 38515 pct. 2 lit. c) şi d).

În conţinutul art. 385 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin actul normativ invocat au fost reduse cazurile în care se poate face recurs, respectiv la pct. 1, 3, 4, 5, 6, 12, 13, 14, 15, 16, 171 C. proc. pen., fiind abrogate pct. 2, 7-11, 17, 171, 18-21 C. proc. pen.

În alin. (3) şi (4) se statuează: "Cazurile prevăzute în alin. (1 ) pct. 1, 3-6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Când instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor.

În conţinutul art. 385 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat se prevede că:

„(1) Recursul trebuie să fie motivat.

(2) Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

(2) În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

(3) Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385 alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii."

Înalta Curte faţă de modificarea recursului survenită prin actul normativ menţionat s-a dat eficienţă într-o măsură mai mare obiectului acestei căi ordinare de atac sub aspectul examinării numai a chestiunilor în drept, prin eliminarea unor cazuri de recurs care antamau şi chestiuni de fapt şi amendând într-o manieră restrictivă condiţiile prevăzute de lege în conţinutul cazurilor de casare modificate.

Din verificarea cauzei rezultă că inculpata C. a declarat recurs la data de 12 aprilie 2013 potrivit menţiunii de la fila 5 dosarul Înaltei Curţi, la primul termen de judecată de la 7 noiembrie 2013 a solicitat amânarea cauzei pentru angajare apărător, cauza fiind amânată la 9 ianuarie 2014, termen la care inculpata C. a precizat că şi-a angajat apărător ales şi că urmează să se prezinte cauza fiind amânată la 20 februarie 2014. Motivele de recurs formulate de recurenta inculpată prin apărător au fost depuse la dosar, fiind primite prin fax la 18 februarie 2014, aşa cum rezultă din menţiunea expresă de pe acestea.

În raport cu cele menţionate şi faţă de dispoziţiile art. 385 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recurenta a depus tardiv motivele de recurs la data de 18 februarie 2014, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost stabilit. aleatoriu la data de 7 noiembrie 2013, condiţiile impuse de normă fiind imperative având drept sancţiune luarea în considerare numai a cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen. şi anume art. 385 pct. 3-6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, aşa încât nu mai pot fi analizate motivele de recurs formulate în scris, nefiind invocat niciunul din cazurile ce se regăsesc în norma mai sus arătată.

Instanţa de control judiciar nu ar putea reţine apărarea că i s-a acordat termen pentru angajarea unui apărător ales, care a şi lipsit ulterior, întrucât nu se poate prevala de necunoaşterea dispoziţiilor legale, iar termenul indicat în art. 385 alin. (2) C. proc. pen. este imperativ şi procedural.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici cazurile de casare susţinute oral cu ocazia dezbaterilor asupra apelului, respectiv art. 3851 pct. 12, 14 şi 171 C. proc. pen., faţă de împrejurarea că decizia atacată nu face parte din cele prevăzute de art. 385 alin. (3) C. proc. pen., când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii, aşa că nu pot fi analizate motivele invocate.

Înalta Curte constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul recurs a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatei C. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei şi sub aceste dispoziţii recursul inculpatei C. este fondat.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei „(1) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta, deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. în acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport, cu faptele comise şi reţinute în sarcina inculpatei C. dă eficienţă acestor dispoziţii.

Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatei C.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce în vechea reglemenare art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa era de 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că legea penală mai favorabilă este N.C.P., întrucât limitele de pedeapsă, atât minimul legal, cât şi maximul legal din noua reglementare sunt mai blânde.

În raport cu situaţia de fapt stabilită se vor reţine dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., ca circumstanţă agravantă, respectiv săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane.

Înalta Curte va reţine, că, în ceea ce priveşte infracţiunea continuată prevăzută în vechea reglementare în conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior este lege penală mai favorabilă în raport cu art. 35 şi art. 36 C. pen. actual, sub aspectul condiţiilor de incriminare şi pedepsei.

În raport cu cele mai sus arătate, instanţa de control judiciar va proporţionaliza cuantumul pedepsei aplicate, faţă de conţinutul art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, având în vedere gravitatea faptei aşa cum a fost descrisă şi reţinută, modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare, respectiv puţin peste minimul prevăzut de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

De asemenea, Înalta Curte comparând infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută la art. 367 alin. (1) C. pen. actual, ce este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 din vechea reglementare ce era pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, constată că noua reglementare este lege penală mai favorabilă în raport, atât cu limita minimă, cât şi maximă a pedepsei care sunt mai blânde, în raport cu vechea reglementare.

De asemenea, Înalta Curte constată faţă de conţinutul art. 5 C. pen., că se impune proporţionalizarea cuantumului de pedeapsă aplicată iniţial, în raport cu gravitatea, modalitatea de comitere şi circumstanțele personale ale inculpatei.

Astfel, instanţa de control judiciar va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, acest din ultim cuantum fiind jumătatea pedepsei prevăzută de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) C. pen. actual pedeapsa prevăzută de lege închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce conţinutul vechii reglementări conţinute în art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 pedeapsa era închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1).

Deşi, din compararea celor două reglementări prin prisma art. 5 C. pen. actual, legea penală mai favorabilă ar părea noua reglementare, dat fiind faptul că pentru infracţiunea de trafic de minori, instanţele i-au reţinut inculpatei C., circumstanţele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care în prezent nu se mai regăsesc în noua reglementare, Înalta Curte va reţine ca lege penală mai favorabilă vechea reglementare. Totodată, constată că este lege penală mai favorabilă, conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior referitor la infracţiunea continuată, în raport cu noua reglementare din art. 35,36 C. pen. actual.

De asemenea, s-a considerat că şi cuantumul pedepsei aplicate iniţial de 7 ani închisoare aplicată inculpatei C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior este suficientă şi proporţională, în raport cu gravitatea faptei comisă, modalităţile de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatei, împrejurări faţă de care se va menţine pedeapsa menţionată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni şi sancţionarea acestuia potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi concursul pedepselor complementare prevăzut la art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, în condiţiile art. 5 C. pen. actual, sunt legea penală mai favorabilă, în raport, cu art. 38, 39 şi 45 C. pen. actual, întrucât pedepsele rezultante prevăd cumulul juridic, în raport cu noua reglementare la care modalitatea de agravare a pedepsei celei mai grele presupune cumul aritmetic, respectiv se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Astfel, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpata C. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin hotărârile atacate, respectiv în regim de detenţie, considerându-se că această pedeapsă va asigura realizarea scopurilor educativ, dar şi de exemplaritate în îndreptarea atitudinii inculpatei faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Înalta Curte a avut în vedere faptul că faţă de intimatul inculpat E., procurorul a menţionat că nu mai susţine motivele de recurs, însă se face aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile.

Înalta Curte constată, însă, că la momentul în care se judecă prezenta cauză a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului E. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei;

„(1) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta, deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. în acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport, cu faptele comise şi reţinute în sarcina inculpatului E. dă eficienţă acestor dispoziţii.

Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului E.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) C. pen. actual pedeapsa prevăzută de lege închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce conţinutul vechii reglementări conţinute în art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001pedeapsa era închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1).

Deşi, din compararea celor două reglementări prin prisma art. 5 C. pen. actual, legea penală mai favorabilă ar părea noua reglementare, dat fiind faptul că pentru infracţiunea de trafic de minori, instanţele i-au reţinut inculpatului E., circumstanţele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, care în prezent nu se mai regăsesc în noua reglementare, Înalta Curte va reţine ca lege penală mai favorabilă vechea reglementare.

De asemenea, s-a considerat că şi cuantumul pedepsei aplicate iniţial de 3 ani închisoare aplicată inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior este suficientă şi proporţională, în raport cu gravitatea faptei comisă, modalităţile de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatului, împrejurări faţă de care se va menţine pedeapsa menţionată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anterior, se va contopi pedepsele stabilite prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1037 din 19 iunie 2007 a Judecătoriei Constanţa, urmând ca în final, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată, conform art. 16 din Legea nr. 187/2012, respectiv suspendarea sub supraveghere în condiţiile reţinute, considerând că această modalitate este un avertisment pentru inculpat să nu mai comită şi alte infracţiuni, iar reintegrarea acestuia în societate va avea loc într-o mai mare măsură prin această modalitate de executare.

Referitor la recursul declarat de recurentul inculpat H.:

Prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. pen. civilă publicată în M. Of., Partea I nr. 89 din 12 februarie 2013 au fost aduse mai multe modificări a unor acte normative printre care şi unor dispoziţii ale C. proc. pen., printre acestea regăsindu-se şi dispoziţiile art. 385, 385 şi 3851, 38515 pct. 2 lit. c) şi d).

În conţinutul art. 385 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin actul normativ invocat au fost reduse cazurile în care se poate face recurs, respectiv la pct. 1, 3, 4, 5, 6, 12, 13, 14, 15, 16, 17 - C. proc. pen., fiind abrogate pct. 2, 7-11, 17, 171, 18-21 C. proc. pen.

În alin. (3) şi (4) se statuează: "Cazurile prevăzute în alin. (1 ) pct. 1, 3-6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Când instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor.

În conţinutul art. 3851 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat se prevede că:

„(1) Recursul trebuie să fie motivat.

(2) Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

(2) În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

(3) Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 385 alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii."

Înalta Curte faţă de modificarea recursului survenită prin actul normativ menţionat s-a dat eficienţă într-o măsură mai mare obiectului acestei căi ordinare de atac sub aspectul examinării numai a chestiunilor în drept, prin eliminarea unor cazuri de recurs care antamau şi chestiuni de fapt şi amendând într-o manieră restrictivă condiţiile prevăzute de lege în conţinutul cazurilor de casare modificate.

Din verificarea cauzei rezultă că inculpatul H. a declarat recurs la data de 15 aprilie 2013 potrivit menţiunii de la fila 7 dosarul Înaltei Curţi, fără a arăta în scris motivele, la primul termen de judecată de la 7 noiembrie 2013 a solicitat amânarea cauzei pentru angajare apărător, cauza fiind amânată la 9 ianuarie 2014, termen la care inculpatul H. a fost prezent şi asistat de apărător din oficiu, fără a face alte precizări, nedepunând motive scrise de recurs, iar la termenul de la 20 februarie 2014, în dezbateri apărătorul recurentului inculpat a invocat oral cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., solicitând achitarea în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., arătând că la dosarul cauzei nu există nicio referire clară, iar din probele care au fost administrate, fapta a fost reţinută în sarcina inculpatului doar pe baza declaraţiilor date de către partea vătămată J. care a susţinut că a coborât din autocar înainte de graniţă şi a fost determinată de către partea vătămată să urce înapoi în maşină.

În raport cu cele menţionate şi faţă de dispoziţiile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recurentul nu a depus motive în scris în termenul procedural şi imperativ, aşa că nu poate fi analizată critica formulată oral, în dezbateri, întrucât decizia atacată nu face parte din cele prevăzute de art. 3851 alin. (3) C. proc. pen., când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii, aşa că nu poate fi analizat cazul de recurs invocat art. 385 pct. 17 C. proc. pen., care de altfel nici nu se mai regăseşte printre cazurile de casare prevăzut de lege.

Instanţa de control judiciar nu ar putea reţine apărarea că i s-a acordat termen pentru angajarea unui apărător ales, întrucât nu se poate prevala de necunoaşterea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul recurs a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului H. faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei şi sub aceste dispoziţii recursul inculpatului H. este fondat.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei;

„(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta, deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. In acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport, cu faptele comise şi reţinute în sarcina inculpatului H. dă eficienţă acestor dispoziţii.

Înalta Curte va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului H., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

Înalta Curte, comparând infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută la art. 367 alin. (1) C. pen. actual, ce este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 din vechea reglementare ce era pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, constată că noua reglementare este lege penală mai favorabilă în raport, atât cu limita minimă, cât şi maximă a pedepsei care sunt mai blânde, în raport cu vechea reglementare.

De asemenea, Înalta Curte constată faţă de conţinutul art. 5 C. pen., că se impune proporţionalizarea cuantumului de pedeapsă aplicată iniţial, în raport cu gravitatea, modalitatea de comitere şi circumstanțele personale ale inculpatei.

Astfel, instanţa de control judiciar va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, acest din ultim cuantum fiind jumătatea pedepsei prevăzută de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce în vechea reglemenare art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa era de 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că legea penală mai favorabilă este N.C.P., întrucât limitele de pedeapsă, atât minimul legal, cât şi maximul legal din noua reglementare sunt mai blânde.

În raport cu situaţia de fapt stabilită se vor reţine dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., ca circumstanţă agravantă, respectiv săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane.

Înalta Curte va reţine, că, în ceea ce priveşte infracţiunea continuată prevăzută în vechea reglementare în conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior este lege penală mai favorabilă în raport cu art. 35 şi art. 36 C. pen. actual, sub aspectul condiţiilor de incriminare şi pedepsei.

În raport cu cele mai sus arătate, instanţa de control judiciar va proporţionaliza cuantumul pedepsei aplicate, faţă de conţinutul art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, având în vedere gravitatea faptei aşa cum a fost descrisă şi reţinută, modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare, respectiv peste media prevăzut de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a) C. pen. actual pedeapsa prevăzută de lege închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce conţinutul vechii reglementări conţinute în art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001pedeapsa era închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, în cazul alin. (1).

Deşi, din compararea celor două reglementări prin prisma art. 5 C. pen. actual, legea penală mai favorabilă ar părea noua reglementare, dat fiind faptul că pentru infracţiunea de trafic de minori, instanţele i-au reţinut inculpatei C., circumstanţele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, care în prezent nu se mai regăsesc în noua reglementare, Înalta Curte va reţine ca lege penală mai favorabilă vechea reglementare. De asemenea, dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. anterior sunt mai favorabile decât actuala reglementare a recidivei stipulată la art. 41, 43 C. pen. actual.

De asemenea, s-a considerat că şi cuantumul pedepsei aplicate iniţial de 4 ani şi 3 luni închisoare aplicată inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior este suficientă şi proporţională, în raport cu gravitatea faptei comisă, modalităţile de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatei, împrejurări faţă de care se va menţine pedeapsa menţionată.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni şi sancţionarea acestuia potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi concursul pedepselor complementare prevăzut la art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, în condiţiile art. 5 C. pen. actual, sunt legea penală mai favorabilă, în raport, cu art. 38, 39 şi 45 C. pen. actual, întrucât pedepsele rezultante prevăd cumulul juridic, în raport cu noua reglementare la care modalitatea de agravare a pedepsei celei mai grele presupune cumul aritmetic, respectiv se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Astfel, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3), art. 36 alin. (1) C. pen. anterior, se va contopi pedepsele principale stabilite în cauză cu pedepsele de 1 an închisoare stabilită prin sentinţă penală nr. 1176 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa, 1 an şi 2 luni închisoare şi 1 an şi 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 2232 din 09 noiembrie 2005 a Judecătoriei Constanţa, urmând ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Se va menţine dispoziţia de înlăturare a beneficiului liberării condiţionate dispuse la data de 08 aprilie 2008 prin sentinţa penală nr. 550/P/2008 a Judecătoriei Medgidia cu privire la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare din sentinţa penală nr. 2232/2005.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată, respectiv în regim de detenţie, considerându-se că această pedeapsă va asigura realizarea scopurilor educativ, dar şi de exemplaritate în îndreptarea atitudinii inculpatei faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.

Referitor la recursul declarat de inculpatul G.:

Prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. pen. civilă publicată în M. Of., Partea I nr. 89 din 12 februarie 2013 au fost aduse mai multe modificări a unor acte normative printre care şi unor dispoziţii ale C. proc. pen., printre acestea regăsindu-se şi dispoziţiile art. 3859, 38510 şi 38510a, 3855 pct. 2 lit. c) şi d).

În conţinutul art. 385 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum a fost modificat prin actul normativ invocat au fost reduse cazurile în care se poate face recurs, respectiv la pct. 1, 3, 4, 5, 6, 12, 13, 14, 15, 16, 17 C. proc. pen., fiind abrogate pct. 2, 7-11, 17, 17, 18-21 C. proc. pen.

În alin. (3) şi (4) se statuează: "Cazurile prevăzute în alin. (1 ) pct. 1, 3-6, 13 şi 14 se iau în considerare întotdeauna din oficiu, iar cel de la pct. 15 se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului. Când instanţa ia în considerare motivele de casare din oficiu, este obligată să le pună în discuţia părţilor.

În conţinutul art. 385 C. proc. pen., aşa cum a fost modificat se prevede că:

„(1) Recursul trebuie să fie motivat.

(2) Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

(3) În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3), se iau în considerare din oficiu.

(4) Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul prevăzut în art. 3851 alin. (3), când recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii."

Înalta Curte faţă de modificarea recursului survenită prin actul normativ menţionat s-a dat eficienţă într-o măsură mai mare obiectului acestei căi ordinare de atac sub aspectul examinării numai a chestiunilor în drept, prin eliminarea unor cazuri de recurs care antamau şi chestiuni de fapt şi amendând într-o manieră restrictivă condiţiile prevăzute de lege în conţinutul cazurilor de casare modificate.

Înalta Curte din verificarea dosarului curţii de apel constată că la termenul de judecată, în primă instanţă de la 23 ianuarie 2013, în încheierea de la acea dată s-a consemnat lipsa apelantului inculpat G., pentru care s-a prezentat avocat ales O.O.O.O.O., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 871724/2012 emisă de Baroul Bucureşti, cabinet individual. „întrebată fiind, doamna avocat O.O.O.O.O. având cuvântul pentru apelanţii inculpaţi şi intimaţi A., G., B., susţine că inculpatul G. şi martorii T.T.T.T. şi U.U.U.U., nu s-au putut prezenta la această dată, întrucât sunt plecaţi în străinătate, urmând să fie prezentaţi la următorul termen de judecată. În eventualitatea în care nu se vor prezenta să fie decăzuţi din probă" (filele 1-2 dosarul curţii de apel).

La termenul de judecată de la 27 februarie 2013 a lipsit apelantul inculpat G., pentru care s-a prezentat avocat ales O.O.O.O.O., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 871724/2012 emisă de Baroul Bucureşti, cabinet individual. Curtea a pus în discuţie constatarea imposibilităţii audierii părţilor civile R. şi N. şi a martorilor X.X.X., T.T.T.T. şi U.U.U.U. având în vedere relaţiile existente la dosar, în sensul că: partea civilă N. este plecată în Italia din luna februarie 2012; partea civilă R. este plecată în Spania, martora X.X.X. nu a fost găsită la niciuna din adresele la care a fost citată; martorii T.T.T.T. şi U.U.U.U., nu au fost prezentaţi de inculpatul G. şi nici nu s-au indicat adresele de domiciliu în vederea citării. Avocat O.O.O.O.O., având cuvântul pentru apelanţii inculpaţi şi intimaţi A., G., B., este de acord cu constatarea imposibilității audierii părţilor civile R. şi N. şi a martorilor X.X.X., T.T.T.T. şi U.U.U.U.. In ceea ce-i priveşte pe martorii T.T.T.T. şi U.U.U.U. În ceea ce-i priveşte pe martorii T.T.T.T. şi U.U.U.U., se află în continuare în străinătate. (filele 86-87 dosarul curţii de apel).

La termenul de judecată de la 27 martie 2013, a lipsit apelantul inculpat şi intimat G. pentru care s-a prezentat avocat ales O.O.O.O.O., în baza împuternicirii avocaţiale nr. 871724/2012 emisă de Baroul Bucureşti, cabinet individual. În ceea cel priveşte pe inculpatul G., a solicitat, pe de-o parte restituirea cauzei la procuror în baza art. 332 C. proc. pen. în vederea refacerii urmăririi penale, iar în subsidiar, dacă nu se va dispune acest lucru, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1), și (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi achitarea pe aceeaşi motivare pentru infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 86 C. pen. Referitor la primul motiv, respectiv desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare potrivit art. 380 C. proc. pen., a solicitat a se avea în vedere faptul că la data de 10 iunie 2008 s-a început urmărirea penală prin rezoluţia nr. 93, reţinându-se că din actele efectuate, ulterior arestării inculpatului, a rezultat participarea în activitatea infracţională a inculpatului, care în anul 2006 a racolat 3 părţi vătămate promiţându-le un loc de muncă în agricultură în Spania, le-a transportat în Spania după care au fost preluate de ceilalţi doi inculpaţi. Inculpatul nu a fost cercetat pentru a i se aduce la cunoştinţă învinuirea, se vor solicita relaţii de la Administraţia Naţională a Penitenciarelor dacă este deţinut şi se va emite o adresă către Primăria sector 1 Bucureşti pentru a se verifica dacă acesta este decedat.

La data de 13 iunie 2008 se întocmeşte un proces-verbal de căutare la domiciliu acestuia, în care se menţionează că nu răspunde nicio persoană, iar citaţia s-a realizat prin afişare, se emite citaţie pentru 16 iunie 2008.

Potrivit art. 332 C. proc. pen., instanţa se desesizează şi dispune refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de către apărător.

Atâta timp cât inculpatului nu i s-a adus la cunoştinţă că faţă de el se face cercetări, nu au fost făcute acte premergătoare pentru a cunoaşte că, într-adevăr este cercetat, şi a fost citat în modalitatea în care a fost citat, i-a fost încălcat grav dreptul la apărare. Nu au fost respectate în cauză disp., art. 177-178 C. proc. pen. cu privire la citarea unei persoane faţă de care s-a început urmărirea penală.

Pe fondul cauzei a solicitat a se observa că cele 3 părţi vătămate, O., C.C.C. şi M. au declarat că au fost de acord să meargă în Spania, că inculpatul le-a transportat, nu au fost constrânse, activitatea inculpatului a fost strict de transportare a acestora în Spania, este evident că participaţia inculpatului la această activitate este redusă, aceste părţi vătămate s-au prostituat de bună-voie având în vedere situaţia precară în care se afla una dintre ele.

Şi faţă de acest inculpat, solicită schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), și (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Să se aibă în vedere la individualizarea pedepsei prev. de art. 13 C. pen., astfel încât instanţa să se orienteze, în raport cu participaţia la activitatea infracţională la o pedeapsă către minimul special, respecţi 3 ani închisoare. Deşi, inculpatul a mai fost condamnat, să se aibă în vedere că este o infracţiune de alt gen, aceasta este prima faptă ulterior, aceasta este din 2005, inculpatul a fost condamnat ulterior în anul 2008 pentru înşelăciune şi, pe cale de consecinţă să se dispună anularea suspendării condiţionate la acea pedeapsă să fie contopită cu cele două pedepse şi să se dispună ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, cu aplicarea disp. art. 861 C. pen.

Înalta Curte consideră că nu se poate avea în vedere critica recurentului inculpat prin apărător cu privire la incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 5 C. proc. pen., apreciind că acesta cunoştea de procesul avut, iar faptul că nu a participat la proces, i s-a asigurat dreptul la apărare de către apărător ales care la momentul dezbaterilor în apel a solicitat restituirea cauzei la procuror, pentru că inculpatul G. nu a fost citat corect şi nu i s-a adus la cunoştinţă învinuirea, apărare asupra căreia instanţa de apel a făcut o analiză concretă (fila 254-255 dosarul curţii de apel), menţionând în detaliu unde a fost citat inculpatul, pentru termenul din 13 iunie 2008, procedura fiind realizată prin afişare, în, în data de 13 iunie 2008 a fost întocmit proces-verbal de căutare a inculpatului G., la aceeaşi adresă de domiciliu (Bucureşti, sector 6) dar nu a fost identificată nicio persoană. Sub aspectul citării nu s-au constatat motive de apreciere nelegală a inculpatului, acesta fiind citat la adresa de domiciliu, pe care a indicat-o ulterior şi în faţa instanţei, însă nu a fost identificat la domiciliu, astfel că în mod procedural s-a afişat citaţia la locuinţa inculpatului. S-a arătat că lipsa inculpatului nu se poate imputa organului judiciar, care a efectuat demersuri pentru identificarea inculpatului, dar acest fapt nu a fost posibil.

Totodată, curtea de apel a constatat „că ipoteza prezenţei învinuitului sau a inculpatului şi asistarea acestuia de apărător, la care face referire art. 332 alin. (2) C. proc. pen., vizează cazul în care prezenţa învinuitului sau a inculpatului este cerută imperativ de anumite dispoziţii procedurale, pentru efectuarea anumitor acte de urmărire penală, dar în cauză nu se identifică situaţii în care prezenţa inculpatului G., cercetat în stare de libertate şi legal citat, să fie obligatorie la efectuarea unui act de urmărire penală, în temeiul unei dispoziţii procedurale.

Curtea are în vedere şi împrejurarea că prima instanţă a dispus prin sentinţa penală nr. 450 din 07 noiembrie 2008 pronunţată în Dosar nr. x/118/2008 restituirea cauzei la procuror, pentru refacerea urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor privind dreptul la apărare al inculpaţilor, însă prin Decizia penală nr. 44/P din 12 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în Dosar nr. x/36/2009 a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi s-a dispus rejudecarea de către instanţa de fond, în vederea continuării judecăţii. Drept urmare, nu poate fi primită cererea inculpatului G. de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale."

Aşadar, instanţa de apel a motivat critica apărării inculpatului cu privire la necitarea legală a inculpatului.

De asemenea, nu poate fi avută în vedere critica apărării recurentului inculpat cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, ci de proxenetism, apreciind că se impune schimbarea încadrării juridice din art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât aşa cum a fost invocată şi dezvoltat motivul, cu mijloacele de probă arătate tinde spre schimbarea situaţiei de fapt ceea ce nu se mai poate în actuala reglementare a recursului şi în niciun caz prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 12 C. proc. pen. referitor la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor, ci pe calea art. 385 pct. 18 C. proc. pen., care în prezent este abrogat.

De asemenea, nici nu s-ar putea opera vreo schimbare de încadrare juridică, chiar dacă s-ar impune, întrucât cazul de casare prevăzut la art. 385 pct. 17 din C. proc. pen. a fost abrogat.

Totodată, nici critica referitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate invocat, respectiv art. 385 pct. 14 C. proc. pen. nu este incident, întrucât din considerentele scrise se vizează aspecte legate de modul de aplicare a pedepselor, în raport, cu infracţiunea de trafic de persoane, or, acesta constituie un raţionament greşit, iar modul în care instanţele au aplicat pedepsele inculpatului reprezintă critică de netemeinicie şi nicidecum de nelegalitate care nu mai poate fi supusă controlului prin prisma cazului de casare invocat, ce vizează numai nelegalitatea pedepselor dispuse în alte limite, ceea ce nu este cazul în speţă.

De asemenea, nu se pot aplica nici circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., în referire la art. 76 lit. c) C. pen., întrucât acestea se referă la aspecte de netemeinicie şi oricum nu s-ar mai fi putut dispune în condiţiile actualului C. pen. în vigoare, neremaigăsindu-se.

Înalta Curte consideră că nu se poate reţine nici critica referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., întrucât aceasta aşa cum a fost formulată în dezvoltarea motivului de recurs tinde spre o reevaluarea a materialului probator şi schimbarea situaţiei de fapt cu privire la latura civilă, ceea ce nu se poate face în actuala reglementare a recursului, aşa că nu este incident nici cazul de cazul casare prevăzut de art. 385 pct. 17 din C. proc. pen., iar cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 18 C. proc. pen. era abrogat.

Înalta Curte constată, însă, că la momentul în care se judecă prezentul recurs a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 N.C.P. ale cărui dispoziţii se impune a fi analizate, în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului G., faţă de dispoziţiile art. 5 C. pen., referitoare la legea penală mai favorabilă până la judecarea definitivă a cauzei şi sub aceste dispoziţii recursul inculpatului este fondat.

Legiuitorul a stipulat în conţinutul art. 5 privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei;

„(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile."

Incidenţa efectivă a dispoziţiilor art. 5 din N.C.P. impune ca succesiunea de legi penale să îndeplinească mai multe condiţii şi anume: succesiunea de legi penale să intervină între momentul comiterii faptei şi momentul judecării definitive a infractorului; toate legile succesive să incrimineze fapta comisă; legile succesive incriminează sau sancţionează diferit fapte comisă.

În condiţiile concrete din prezenta cauză suntem în prezenţa unui caz de aplicare a legii penale mai favorabile, deoarece legea nouă modifică modul de sancţionare a faptei, domeniul de aplicare al normei de incriminare, condiţiile de tragere la răspundere penală.

Utilizând criteriul aprecierii in concreto pentru determinarea legii penale mai favorabile se vor examina următoarele aspecte:

- modificarea condiţiilor de incriminare;

- modificarea condiţiilor de tragere la răspundere penală;

- modificarea regimului sancţionator.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse diferite, determinarea legii penale mai favorabile se va face având în vedere mai întâi pedeapsa principală.

Dacă cele două legi prevăd pedepse din specii diferite, se va avea în vedere ierarhizarea legală a acestora, conform căreia amenda este mai favorabilă decât pedeapsa închisorii care este, la rândul ei, mai favorabilă decât detenţiunea pe viaţă.

Totuşi, şi de această dată trebuie făcută o apreciere in concreto, ierarhizarea legală fiind doar orientativă.

Aceasta, deoarece ar fi posibil ca o normă de incriminare dintr-o lege care prevede pedeapsa închisorii să fie mai favorabilă decât o lege care sancţionează fapta doar cu amendă.

Atunci când legile succesive prevăd pedepse din aceeaşi specie se va avea în vedere durata sau cuantumul acestora.

Astfel, dacă pedepsele prevăzute de legile succesive au acelaşi minim special va fi mai favorabilă cea care prevede un maxim special mai redus, iar dacă au acelaşi maxim va fi mai favorabilă legea care prevede un minim mai redus, iar cealaltă un maxim mai redus, alegerea legii mai favorabile se va face tot in concreto, având în vedere pedeapsa spre care se orientează.

În situaţia în care instanţa consideră că se impune a fi aplicată o pedeapsă orientată spre maxim, va fi mai favorabilă legea care are un maxim mai redus; dacă, dimpotrivă, instanţa apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată spre minimul special, va fi mai favorabilă legea care are minimul mai redus.

Dacă una dintre legile succesive prevede alternativ închisoarea şi amenda, va fi mai favorabilă legea care prevede şi amenda dacă instanţa decide să aplice această pedeapsă.

În caz contrar, va fi mai favorabilă legea care prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse, indiferent dacă este cea prevăzută alternativ cu amenda sau este pedeapsa unică. în acest caz instanţa se va orienta asupra pedepsei aplicabile potrivit fiecărei legi în parte, iar apoi, comparând pedepsele pe care le-a ales va determina legea mai favorabilă.

În ipoteza în care legile succesive prevăd aceleaşi limite pentru pedeapsa principală vor fi avute în vedere alte elemente.

Astfel, va fi mai favorabilă legea care nu prevede pedepse complementare sau cea potrivit căreia aceste pedepse sunt mai reduse ca durată. Chiar dacă limitele pedepsei au rămas aceleaşi în legile succesive, este mai favorabilă legea care prevede cauze de reducerea pedepsei sau cauze de nepedepsire în măsura în care acestea sunt aplicabile în situaţia concretă dedusă judecăţii.

De asemenea, se va avea în vedere posibilitatea acordării suspendării condiţionate şi durata termenului de încercare al acesteia, posibilitatea liberării condiţionate, condiţiile în care intervine reabilitarea etc.

În orice caz, determinarea legii penale se face prin raportare la cazul concret şi presupune adesea utilizarea combinată a mai multor criterii (din cele menţionate).

Înalta Curte, examinând in concreto conţinutul dispoziţiilor art. 5 din N.C.P., în raport cu faptele comise şi reţinute în sarcina inculpatului G. dă eficienţă acestor dispoziţii.

Astfel, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului G.

Înalta Curte, comparând infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat prevăzută la art. 367 alin. (1) C. pen. actual, ce este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 din vechea reglementare ce era pedepsită cu închisoare de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, constată că noua reglementare este lege penală mai favorabilă, în raport, atât cu limita minimă, cât şi maximă a pedepsei care sunt mai blânde, în raport cu vechea reglementare.

De asemenea, Înalta Curte constată faţă de conţinutul art. 5 C. pen., că se impune proporţionalizarea cuantumului de pedeapsă aplicată iniţial, în raport cu gravitatea, modalitatea de comitere şi circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, instanţa de control judiciar va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 5 ani închisoare la 1 an închisoare, acest din ultim cuantum fiind minimul legal al pedepsei prevăzută de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin. (1) C. pen. este pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi, în timp ce în vechea reglemenare art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, pedeapsa era de 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, astfel că legea penală mai favorabilă este N.C.P., întrucât limitele de pedeapsă, atât minimul legal, cât şi maximul legal din noua reglementare sunt mai blânde.

În raport cu situaţia de fapt stabilită se vor reţine dispoziţiile art. 77 lit. a) C. pen., ca circumstanţă agravantă, respectiv săvârşirea faptei de trei sau mai multe persoane.

Înalta Curte va reţine, că, în ceea ce priveşte infracţiunea continuată prevăzută în vechea reglementare în conţinutul art. 41 alin. (2) C. pen. anterior este lege penală mai favorabilă în raport cu art. 35 şi art. 36 C. pen. actual, sub aspectul condiţiilor de incriminare şi pedepsei.

În raport cu cele mai sus arătate, instanţa de control judiciar va proporţionaliza cuantumul pedepsei aplicate, faţă de conţinutul art. 5 C. pen., legea penală mai favorabilă, având în vedere gravitatea faptei, aşa cum a fost descrisă şi reţinută, modalitatea de comitere şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Astfel, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, respectiv către minimul legal prevăzut de lege.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a exercitării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti.

În baza art. 85 alin. (1) Codul anterior, acesta fiind lege penală mai favorabilă se vor contopi pedepsele stabilite prin prezenta deciziei cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, urmând ca în final, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an, şi se va menţine modalitatea de executare, în regim de detenţie, aceasta fiind singura în măsură să atingă scopurile educativ şi de exemplaritate faţă de inculpat.

În ceea ce priveşte concursul de infracţiuni şi sancţionarea acestuia potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi concursul pedepselor complementare prevăzut la art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, în condiţiile art. 5 C. pen. actual, sunt legea penală mai favorabilă, în raport, cu art. 38, 39 şi 45 C. pen. actual, întrucât pedepsele rezultante prevăd cumulul juridic, în raport cu noua reglementare la care modalitatea de agravare a pedepsei celei mai grele presupune cumul aritmetic, respectiv se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate, fiind date cu respectarea dispoziţiilor legale.

În conformitate cu art. 369 din C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat F., aceasta fiind manifestarea unilaterală de voinţă a recurentului liber exprimată în faţa completului de judecată.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 - pct. 1 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, privind pe intimaţii inculpaţi D. şi E. şi recurenţii inculpaţi A., B., B., G. şi H. împotriva Deciziei penale nr. 8/MP din 10 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Se va casa, în parte, decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 52 din 2 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, şi rejudecând:

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor A.. B., C., H., D. şi E., şi G., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, după cum urmează:

1. Pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului A.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. de la 9 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi cu referire la art. 5 C. pen., de la 12 ani la 8 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, se va dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

2. Pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatei B.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va reduce pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 a C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior de la 10 ani la 6 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

3. Pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatei D..

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va reduce pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va menţine pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va menţine pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 213 alin. (1), (3) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpata D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată.

4. Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatei C.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va reduce pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va menţine pedeapsa aplicată inculpatei de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, se va dispune ca inculpata C. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată.

5. Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului E.

Se va menţine pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anterior, se vor contopi pedepsele stabilite prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1037 din 19 iunie 2007 a Judecătoriei Constanţa, urmând ca în final, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se va menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată, conform art. 16 din Legea nr. 187/2012.

6. Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului H.

Se va reduce pedeapsa aplicată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. l87/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va menţine pedeapsa aplicată inculpatului de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. se vor contopi pedepsele principale stabilite în cauză cu pedepsele de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1176 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa, 1 an şi 2 luni închisoare şi 1 an şi 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 2232 din 09 noiembrie 2005 a Judecătoriei Constanţa, urmând ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Menţine dispoziţia de înlăturare a beneficiului liberării condiţionate dispuse la data de 08 aprilie 2008 prin sentinţa penală nr. 550/P/2008 a Judecătoriei Medgidia cu privire la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare din sentinţa penală nr. 2232/2005.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată.

7. Pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului G..

Se va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anterior, se vor contopi pedepsele stabilite prin prezenta deciziei cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, urmând ca în final, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an, menţinând modalitatea de executare.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

8. Se va lua act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat F.

Obligă pe recurentul intimat F. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii F., A., B., G., în sumă de câte 75 lei, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C., H., D. şi E., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, privind pe intimaţii inculpaţi D. şi E. şi recurenţii inculpaţi A., B., C., G. şi H. împotriva Deciziei penale nr. 8/MP din 10 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată, cât şi sentinţa penală nr. 52 din 2 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Constanţa, şi rejudecând:

Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor A., B., C., H., D. şi E., şi G., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

1. Pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului A..

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. de la 9 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211 alin. (1) lit. a) cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, precum şi cu referire la art. 5 C. pen., de la 12 ani la 8 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. penal anterior, se va dispune ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

2. Pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatei B.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Reduce pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 7 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei B. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 211a C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior de la 10 ani la 6 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, dispune ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

3. Pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatei D.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Reduce pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 5 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei D. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 213 alin. (1), (3) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, dispune ca inculpata D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată.

4. Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatei C. Reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Reduce pedeapsa aplicată aceleiaşi inculpate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa aplicată inculpatei de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, dispune ca inculpata C. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată.

5. Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului E.

Menţine pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anterior, contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta decizie cu pedeapsa de 5 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1037 din 19 iunie 2007 a Judecătoriei Constanţa, urmând ca în final, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată, conform art. 16 din Legea nr. 187/2012.

6. Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului H.

Reduce pedeapsa aplicată a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 5 din N.C.P. de la 6 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 7 ani închisoare la 6 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Menţine pedeapsa aplicată inculpatului de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 678/2001cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., art. 36 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele principale stabilite în cauză cu pedepsele de 1 an închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 1176 din 06 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanţa, 1 an şi 2 luni închisoare şi 1 an şi 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 2232 din 09 noiembrie 2005 a Judecătoriei Constanţa, urmând ca inculpatul H. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an.

Menţine dispoziţia de înlăturare a beneficiului liberării condiţionate dispuse la data de 08 aprilie 2008 prin sentinţa penală nr. 550/P/2008 a Judecătoriei Medgidia cu privire la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare din sentinţa penală nr. 2232/2005.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine modalitatea de executare a pedepsei stabilită prin decizia atacată.

7. Pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, aplicată inculpatului G..

Se va reduce pedeapsa aplicată aceluiaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 210 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen. şi a art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu referire la art. 5 C. pen. de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., se aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an.

Se va menţine dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anterior, se vor contopi pedepsele stabilite prin prezenta deciziei cu pedepsele de 2 ani închisoare, 2 luni închisoare şi 2 luni închisoare stabilite prin sentinţa penală nr. 840 din 18 decembrie 2007 a Judecătoriei sector 6 Bucureşti, urmând ca în final, în baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, inculpatul G. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 1 an, menţinând modalitatea de executare.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

8. Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul intimat inculpat F.

Obligă pe recurentul intimat F. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii F., A., B., G., în sumă de câte 75 lei, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii C., H., D. şi E., în sumă de câte 300 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele părţi civile, în sumă de câte 150 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 martie 2014.