Jurisdictional conflict resolved; inflation-indexed compensation claim assigned to civil court.

Conflict negativ de competență. Cerere de actualizare a sumelor stabilite cu titlu de despăgubire prin decizie a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Competența materială.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența materială.

Index alfabetic : conflict negativ

-decizie emisă de ANRP

NCPC, art. 111

Litigiul având ca obiect plata actualizată a unor sume de bani acordate prin decizie emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiției, precum şi unele măsuri adiacente, are natură civilă, iar nu de contencios administrativ, întrucât nu este contestată o decizie emisă de o autoritate publică căreia să-i fie aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004 și, prin urmare, competența de soluționare a acțiunii aparține tribunalului, secția civilă.

Secția I civilă, decizia nr.1339 din 9 iunie 2016

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 30.07.2015, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat obligarea pârâţilor Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata actualizării sumei de 144.154,18 lei în raport de indicele de creştere a preţurilor, începând cu data de 17.03.2010 şi până la 08.04.2014; obligarea pârâtelor la plata actualizării sumei de 115.323,34 lei în raport de indicele de creştere a preţurilor începând cu data de 08.04.2014 si până la data de 27.03.2015; obligarea pârâtelor la plata actualizării sumei de 86.492,5 lei în raport de indicele de creştere a preţurilor, începând cu data de 27.03.2015 şi până la plata efectivă, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă de 144.154,18 lei, începând cu data de 17.03.2010 până la 08.04.2014; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă sumei de 115.323,34 lei, începând cu data de 17.03.2010 şi până la 27.03.2015; obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă sumei de 86.492,5 lei începând cu data de 27.03.2015 şi până la plata efectivă.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, prin decizia nr. 381/2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/CIV/2003, Statul Român a fost obligat prin Ministerul Finanţelor Publice la măsuri reparatorii în sumă de 583.031.760 lei, valoare imobil moară şi suma de 858.510.000 lei, valoare utilaje, un total de 1.441.541.760 lei.

Prin decizia din 30.06.2009 a Autorităţii Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, s-a emis titlu de despăgubire în cuantum de 144.154,18 lei.

Prin sentinţa nr. 2237 din 25.11.2015 Tribunalul Dolj, Secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, Secţia contencios administrativ şi fiscal a pronunţat sentinţa nr. 16 din 18.01.2016, prin care a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat la Tribunalul Dolj, Secţia civilă.

În motivare, a reţinut că pretenţiile reclamanţilor derivă din titlul de despăgubire reprezentat de Decizia din 30.06.2009. În atare situaţie, având in vedere şi faptul că, cererea de chemare in judecată a acestora a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 30.07.2015, ulterior intrării în vigoare a noului cadru legislativ în materia acordării despăgubirilor reglementat prin Legea nr. 165/2013, promulgată la data de 17.05.2013 aplicabile în cauză sunt prevederile acestui act normativ.

Prin urmare, normele de competenţă materiale sunt de imediată aplicare, astfel cum legiuitorul a statuat potrivit art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 cu privire la competenţa materială a instanţelor, în ipoteza refuzului nejustificat al Comisie Naţionale a emite Titlul de despăgubire - Decizie compensare în prezent. Conform art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 165/2013 atribuţiile fostei Comisii Centrale au fost preluate de Comisia Naţională, citată şi conceptată legal în cauză.

Conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 competenţa, în cazul refuzului de emite Decizie privind compensarea în situaţia tranzitorie a cauzelor vechi înregistrate la Secretariatul fostei Comisii Centrale, aparţine Secţiei civile a Tribunalului Gorj.

Inaplicabilitatea termenelor reglementate prin dispoziţiile art. 33 şi art. 34 pentru dosarele de despăgubiri vechi, înregistrate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu exclude incidenţa normei de competenţă cu privire la stabilirea de către legiuitor a instanţei.

În drept, Curtea a reţinut că, potrivit prevederilor art. 35 din Legea nr. 165/2013 „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.”

Este adevărat că, reclamanţii nu contestă titlul de despăgubire, însă având în vedere că pretenţiile acestora derivă dintr-un astfel de titlu de despăgubire, aceştia solicitând actualizarea, respectiv plata dobânzii legale aferentă sumei de bani ce le-a fost acordată cu titlu de despăgubire şi neachitată, respectiv aferentă celor două tranşe de câte 9610,28 lei achitată fiecăruia la data de 23.04.2014, respectiv 27.03.2015 şi care vizează perioada cuprinsă intre data de 17.03.2010 şi data achitării, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte tot prin raportare la prevederile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj, Secţia civilă a pronunţat sentinţa nr. 213 din 12.04.2016, prin care a admis excepţia de necompetență materială procesuală, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Curtea de Apel Craiova, Secţia de contencios, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a reţinut că reclamanţii au înţeles sa învestească instanţa cu o cerere cu obiect pretenţii (contravaloare despăgubiri cuantificate in raport de anumite repere enunțate), având drept cauză angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, ca urmare a încălcării dispoziţiilor art. 3 lit. h) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În fapt, reclamanţii au supus judecăţii împrejurarea că, după emiterea titlului de despăgubiri în cuantum de 144.154,18 lei, în anul 2009, pârâta nu a respectat dispoziţiile citate în cerere, fapta ce a generat prejudiciul determinabil în raport de dobânda legală şi coeficientul de devalorizare.

A arătat că pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este un organ de specialitate al autorităţii publice centrale, cu personalitate juridică, conform art. 1 H.G. nr. 572 din 30.07.2013.

În raport de art. 1, art. 8 si 10 din Legea nr. 554/2004, a reţinut instanţa, că cererea dedusă judecăţii este în competenţa curții de apel, secţia contencios administrativ, iar în raport de 111 C.pr.civ., din anul 2010 competenţa teritorială aparţine domiciliului reclamanţilor, în considerarea opțiunii părţilor ce au promovat cererea pe rolul Tribunalului Dolj.

Tribunalul a constatat că, în prezenta cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, întrucât limitele domeniului de incidenţa sunt stabilite în funcție de emiterea sau nu a unei decizii în temeiul art. 33 şi art. 34 din acelaşi act normativ.

Din dispoziţiile legale, se reţine că o prima limitare vizează acele decizii ce trebuie emise în soluţionarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (ce au ca obiect stabilirea existenţei sau inexistenței îndreptățirii), iar cea de a doua vizează soluţionarea de către Secretariatul Comisie Naţionale a dosarelor, după ce pentru petenți, a fost deja reţinută îndreptățirea.

Instanţa a arătat că cererea din pricina de faţă nu are drept obiect contestarea unei decizii dintre cele prevăzute de art. 33 şi 34 din lege şi nici neemiterea în termenele reglementate.

Fata de cele expuse, tribunalul a reţinut că identificarea competenţei materiale cât şi teritoriale a speței nu se realizează prin aplicarea normei speciale, ci prin cea de drept comun în materia contenciosului.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.pr.civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor Statul Roman prin Ministerul Finanţelor Publice şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la plata actualizării unor sume de bani, ce au fost anterior acordate reclamanţilor prin decizia din 30.02.2009 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Înalta Curte are în vedere că decizia mai sus menţionată a fost emisă la data de din 30.02.2009, în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiției, precum şi unele măsuri adiacente.

Ulterior, la data de 17.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Instanţa constată că obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa este solicitarea unor sume de bani, actualizate, acordate reclamanţilor prin decizie emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Aşadar, litigiul este de natură civilă, iar nu de contencios administrativ, întrucât nu este contestată o decizie emisă de o autoritate publică, deciziei căreia să-i fie aplicate prevederile Legii nr. 554/2004.

Pe de altă parte, se solicită obligarea la plata actualizată a unor sume de bani provenind dintr-o decizie emisă potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiției, precum şi unele măsuri adiacente, care dă numai în competenţa tribunalului toate litigiile decurgând din această lege.

Faţă de natura subsecventă a pretenţiilor din prezentul litigiu, competenţa materială aparţine tribunalului.

Cum pârâta în cauză este o autoritate de drept public, competenţa teritorială se determină potrivit art. 111 C.proc.civ.

Având în vedere cele arătate mai sus, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului ales de către reclamanţi, ca fiind cel în circumscripţia căruia domiciliază, respectiv Tribunalul Dolj, Secţia I civilă.