Appellate challenge to dismissal of complaint against prosecutorial dismissal and imposition of judicial costs rejected as unfounded

Decizia nr. 357/2015

Asupra contestației de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1/PI/2015 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul să plătească suma de 30 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune astfel Curtea de Apel Oradea a reținut că prin încheierea penală nr. 33 din 06 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, în baza articolului 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea declarată de petentul A., împotriva ordonanțelor din 09 septembrie 2014 și 30 septembrie 2014 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul A. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre curtea a reținut că prin ordonanța din 09 septembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 16 lit. i) C. proc. pen., art. 63 alin. (1) rap. la art. 46 și art. 58 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca și obiect infracțiunile de furt, distrugere și tulburare de posesie, prevăzute și pedepsite de art. 228, art. 253 și art. 256 din noul C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (2) C. pen., privind pe faptuitoarea B., întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat. Totodată, s-a disjuns și declinat competența de soluționare a cauzei față de faptuitoarea C. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, în vederea continuării cercetărilor în cauză.

În esență s-a reținut că persoana vătămată a solicitat cercetarea făptuitoarelor C.a și B. pentru însușirea pe nedrept a unor bunuri pe care persoana vătămată le-ar fi dobândit ca urmare a unui contract de vânzare cumpărare încheiat cu defunctul D., concomitent cu dobândirea și a unui imobil situat în localitate Peștiș, imobil care a fost preluat în stăpânire de către cele două făptuitoare, urmată de distrugerea mai multor bunuri aflate în imobilul respectiv.

Astfel, pentru lămurirea, pe deplin a stării de fapt s-a procedat la citarea persoanei vătămate pentru data de 11 septembrie 2014. Prin procesul verbal întocmit la data de 8 septembrie 2014 s-a consemnat faptul că persoana vătămată A. a comunicat telefonic faptul că, din cauza vârstei înaintate și a bolilor de care suferă, este în imposibilitatea de a se prezenta pentru audiere.

Ca urmare, s-a procedat la efectuarea de verificări în sistemul Ecris al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În urma acestor verificări s-a constatat că starea de fapt reclamată de persoana vătămată A. a făcut obiectul mai multor dosare penale ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, atât ca urmare a plângerii formulate de persoana vătămată, cât și ca urmare a plângerilor formulate de către persoana vătămată E. (se impune a se menționa faptul că dreptul de proprietate asupra moștenirii defunctului D. este reclamat în cauză de către A., în baza unui contract de vânzare cumpărare, de către E. în baza unui testament și, nu în ultimul rând, de către C. și B., în baza unui alt testament, situație în care, între cele trei părți, s-au derulat multiple procese civile având ca și obiect stabilirea moștenitorilor defunctului).

Unul dintre dosarele penale identificate și care prezintă identitatea de părți și stare de fapt, cu prezentul dosar penal, este Dosarul penal nr. x/P/2008.

În cadrul acestui Dosar penal nr. x/P/2008 - s-au administrat toate probele necesare. Astfel, la data de 18 martie 2008 s-a procedat la audierea persoanei vătămate A., la data 8 aprilie 2008 s-a procedat la audierea făptuitoarelor C. și B., s-au anexat toate actele deținute de părți privind dreptul de proprietate asupra acelei moșteniri și toate hotărârile judecătorești emise.

Prin rezoluția nr. 69/P/2008 din data de 8 aprilie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitele B. și C. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prev. și ped. de art. 208 din V.C.P., distrugere, prev. și ped. de art. 217 din V.C.P. și tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 din V.C.P., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

În motivarea soluției s-a reținut faptul că, conform hotărârilor judecătorești emise, făptuitoarele B. și C. erau proprietarele de drept ale bunurilor moștenite, având asupra acestora un drept de dispoziție.

Împotriva acestei rezoluții, persoana vătămată A., a formulat plângere, care a fost respinsă prin rezoluția nr. 251/II.2/2008 din data de 12 mai 2008 emisă de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Ca atare, persoana vătămată a formulat o plângere împotriva celor două rezoluții, adresată Curții de Apel Oradea care prin sentința penală nr. 46/P72008 din 11 iunie 2008 pronunțată în Dosar nr. x/35/P/2008 a respins ca nefondată plângerea și a menținut rezoluțiile nr. 69/P/2008 și nr. 251/II.2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Recursul declarat de către persoana vătămată A. împotriva sentinței penale sus-amintite a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 2938 din 23 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Având în vedere cele de mai sus și constatând că nu au intervenit elemente sau indicii noi, de natură a modifica starea de fapt, s-a apreciat că există unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, mai precis există în cauză autoritate de lucru judecat, motiv pentru care s-a dispus clasarea cauzei, în privința făptuitoarei B.

Față de faptuitoarea C. și a faptelor reclamate în sarcina acestora, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd în considerarea dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 44 alin. (2) C. proc. pen. și în temeiul art. 63 alin. (1), rap. la art. 46 și art. 58 alin. (2) C. proc. pen.

Prin ordonanța din 30 septembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea văzând prevederile art. 339 C. proc. pen. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul A. împotriva soluției dată în Dosarul penal nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin Ordonanța de clasare nr. 150/P/2014 din 9 septembrie 2014, în baza disp. art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., rap. la art. 16 alin. (1) lit. i) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunile de furt, distrugere și tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 228, art. 253 și art. 256 C. pen. cu aplic. art. alin. (1) C. pen. privind pe faptuitoarea B. - magistrat judecător la Judecătoria Aleșd, cu motivarea că în cauză există autoritate de lucru judecat. Prin aceeași ordonanță, în temeiul art. 63 alin. (1) rap. la art. 46 și art. 58 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei față de C. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, în vederea continuării cercetărilor în cauză.

Examinând plângerea petentului precum și actele de la dosar a rezultat că, în mod legal, s-a reținut faptul că în ce privește pe faptuitoarea B., raportat la infracțiunile arătate mai sus, există autoritate de lucru judecat, aceeași stare de fapt reclamată de către petent și care a format obiectul prezentei cauze a fost examinată și în Dosarul penal nr. x/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Împotriva soluțiilor procurorului, petentul A. a făcut plângere prin care a solicitat desființarea acestora și continuarea cercetărilor penale față de făptuitoare.

În motivare s-a arătat în esență că făptuitoarele au înstrăinat toate bunurile mobile ce erau în curs de judecată și i se cuveneau acestuia potrivit sentința nr. 181/2005 a Jud. Cluj. S-a arătat că făptuitoarele aveau doar un drept ce decurgea din testament, motiv pentru care nu puteau înstrăina bunurile respective în timpul vieții defunctului.

Examinând ordonanțele de neîncepere a urmăririi penale pe baza actelor și lucrărilor de la dosar potrivit procedurii prev. de art. 341 din C. proc. pen., curtea a constatat că acestea sunt temeinice și legale, iar plângerea formulată de petent este ne fondată și a fost respinsă ca atare, potrivit dispozitivului prezentei.

Fără a relua în detaliu starea de fapt care a fost reținută corect de către Ministerul Public, curtea a reținut că obiectul cauzei a mai fost supus analizei organului judiciar penal care prin rezoluția nr. 69/P/2008 din data de 8 aprilie 2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitele B. și C. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prev. și ped. de art. 208 din V.C.P., distrugere, prev. și ped. de art. 217 din V.C.P. și tulburare de posesie, prev. și ped. de art. 220 din V.C.P., întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, soluție care a fost confirmată de către instanțele de judecată.

În motivarea soluției s-a reținut faptul că, potrivit hotărârilor judecătorești emise, făptuitoarele B. și C. erau proprietarele de drept ale bunurilor moștenite, având asupra acestora un drept de dispoziție.

S-a apreciat că soluția de declinare a fost luată pentru o bună administrare al actului de judecată, astfel că aceasta excede controlului judecătoresc.

Instanța a reținut că până în prezent nu au intervenit elemente sau indicii noi, de natură a modifica starea de fapt și că există unul din cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, respectiv autoritatea de lucru judecat, și a respins ca nefondată plângerea declarată de petentul A. pe care în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei încheieri penale a declarat contestație A. care a arătat că i s-a comunicat încheierea prin care trebuie să plătească 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Conform O.U.G. nr. 51/2008 prevede că persoanele handicapate au dreptul la asistență juridică gratuită ca măsură de protecție indiferent de venitul acestuia. în acest scop atașează certificat de încadrare în grad de handicap precum și cupon de pensie.

Examinând încheierea atacată cu contestație din oficiu și prin prisma motivelor invocate, curtea a reținut următoarele:

Încheierea atacată cu contestație la executare a fost pronunțată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. în sensul respingerii ca nefondată a plângerii petentului împotriva ordonanțelor din 9 septembrie 2014 și 30 septembrie 2014.

La art. 341 alin. (8) se prevede că încheierea prin care s-a pronunțat una din soluțiile prevăzute la alin. (6) și (7) (...) este definitivă.

Așa fiind, Curtea constată că prezenta contestație este inadmisibilă și a respins-o ca atare.

Și pe fond s-a apreciat că această contestația nu este fondată. Faptul că există o ordonanță de guvern care prevede dreptul la asistență judiciară a persoanelor handicapate nu semnifică, că acesta chiar dacă ar intra în această categorie, nu trebuie să plătească cheltuielile judiciare la care a fost obligat, executarea cheltuielilor judiciare urmând a se face împotriva acestuia, potrivit dispozitivului încheierii contestate.

Față de cele arătate curtea a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 33 din 06 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea pe care o va menține în întregime.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat contestatorul, aflat în culpă procesuală, să plătească suma de 30 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație contestatorul A. solicitând admiterea contestației, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, să se dispună admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată și scutirea contestatorului A. de la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 100 de lei la care a fost obligat prin Încheierea penală nr. 33 din 06 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

Examinând contestația formulată, prin raportare la criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.

Astfel, prin sentința penală nr. 1/PI/2015 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în mod legal, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii penale nr. 33 din 06 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, deoarece încheierea atacată cu contestație la executare a fost pronunțată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen. care conform art. 341 alin. (8) este definitivă.

Și pe fond, în mod corect s-a apreciat că această contestația nu este fondată deoarece O.U.G. nr. 51/2008 care prevede dreptul la asistență judiciară a persoanelor handicapate nu semnifică, că acesta chiar dacă ar intra în această categorie, nu trebuie să plătească cheltuielile judiciare la care a fost obligat atâta timp cât în conformitate cu art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul căruia i s-a respins plângerea împotriva soluției procurorului trebuie să suporte cheltuilelile judiciare avansate de stat.

Pentru aceste motive va respinge ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1/PI/2015 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1/PI/2015 din 08 ianuarie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oîicm, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2015.