Tax evasion and complicity convictions upheld on legality-only cassation; damages affirmed.

Decizia nr. 2583/2014

Asupra recursurilor de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

l. Prin sentința penală nr. 270 din 29 noiembrie 2012, Tribunalul Gorj, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul A., la 3 ani și 6 luni închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B., la 2 ani și 6 luni închisoare și la 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41, 42 C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul C., la 2 ani închisoare și la 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., și art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul D., la 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

S-a constatat că infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul D. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1399 din 02 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 06 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești, sentința penală nr. 1550 din 11 noiembrie 2005 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 314/R din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești și sentința penală nr. 104 din 18 februarie 2009 a aceleiași judecătorii, definitivă prin decizia penală nr. 39/R din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 104 din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente de 1 an și 6 luni (aplicată prin această sentință) și 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 672/2003 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, definitivă prin neapelare la 04 iulie 2003.

S-a descontopit și pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin aceeași sentință penală și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente: 3 ani și 1 an închisoare (aplicată prin decizia penală nr. 139/A din 15 iunie 2005 a Tribunalului Vâlcea, secția penală) și 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1550 din 11 noiembrie 2005 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea.

În baza art. 36 C. pen. anterior s-a contopit pedeapsa de 3 ani aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente din sentințele penale menționate în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni pe care a sporit-o cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 39 C. pen. anterior s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani (aplicată prin sentința penală nr. 672/2003 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea ce constituie primul termen al recidivei postcondamnatorii) în pedeapsa cea mai grea de 4 ani urmând ca inculpatul în final să execute această pedeapsă.

S-a dedus din pedeapsă detenția de la 02 octombrie 2006 la 16 decembrie 2008 și de la 06 februarie 2010 la 27 august 2010.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. anterior s-a încetat procesul penal împotriva celor 4 inculpați pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior s-au interzis inculpaților A., B. și C. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, iar inculpatului D. exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. anterior.

A fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL prin lichidator judiciar SP F. I.P.U.R.L. Tg-Jiu la 168.512.483.955 ROL către partea civilă A.N.A.F. București, din care pentru suma de 106.305.186.019 ROL în solidar cu inculpații B. și D. și pentru suma de 64.153.925.471 ROL în solidar cu inculpatul C. și partea responsabilă civilmente SC G. SRL Râmnicu-Vâlcea, cu dobânzile și penalitățile aferente.

S-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța din 19 mai 2011 asupra următoarelor bunuri imobile:

- teren curți construcții în suprafață de 1611.67 mp (din care 360,67 mp reprezentând cota parte de 1/3 din terenul deținut în coproprietate cu B. și H.) situat în Tg-Jiu, nr. 90, județul Gorj dobândit prin actul de partaj voluntar autentificat din 15 octombrie 2002 și clădire P+1 cu suprafața construită desfășurată de 918 mp situată la aceiași adresă, realizată în baza autorizației de construcție din 16 martie 1999 având valoarea impozabilă de 3.063.219,12 RON aparținând inculpatului A. și

- teren curți construcții în suprafață de 362 mp (reprezentând cota de 1/3 din terenul deținut în coproprietate cu A. și H.) situat în Tg-Jiu, județul Gorj dobândit prin actul de partaj voluntar autentificat din 15 octombrie 2002, aparținând inculpatului B.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior s-au anulat actele false, ori subsecvente actelor false respectiv:

- facturile fiscale emise de SC I. SRL Ploiești nr. 1973XXX din 07 martie 2001, nr. 9847XXX din 09 martie 2001 și nr. 9847XXX din 11 martie 2001, SC J. SRL Prahova nr. 6844XXX din 09 aprilie 2001, 6844XXX din 10 aprilie 2001, 6844XXX din 11 aprilie 2001, 6844XXX din 12 aprilie 2001, 6844XXX din 13 aprilie 2001, 6844XXX din 14 aprilie 2001 și 6844XXX din 16 aprilie 2001, SC K. SA Deva nr. 9324XXX din 03 aprilie 2001, SC L. SRL Strehaia și nr. 0005XXX din 25 iunie 2001, nr. 0005XXX din 19 septembrie 2001 și nr. 0005XXX din 20 ianuarie 2002, nr. 1748XXX din 28 septembrie 2003, nr. 2064XXX din 12 februarie 2004, SC M. SRL Drăgășani nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004;

- contractul de intermediere din 14 aprilie 2003 și protocolul din aceiași dată încheiate între SC G. SRL Râmnicu Vâlcea și SC E. SRL Tg-Jiu, contractul de intermediere din 05 februarie 2003 și procesul verbal din 28 septembrie 2004 încheiate între SC M. SRL Drăgășani și SC E. SRL Tg-Jiu:

- jurnalele de cumpărări din lunile ianuarie - martie 2001, aprilie 2001 - iunie 2001 și septembrie 2001, septembrie 2003 și septembrie 2004;

- balanțele de verificare ale lunilor: aprilie 2001, ianuarie 2002, februarie 2004 și septembrie 2004. După rămânerea definitivă a hotărârii se va comunica Oficiului Național al Registrului și Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii potrivit art. 13 din Legea nr. 241/2005.

A fost obligat inculpatul A. la 10.000 RON cheltuieli judiciare statului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL prin lichidator judiciar SC F. I.P.U.R.L. Tg-Jiu, inculpatul B. la 7.000 RON cheltuieli judiciare statului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL prin lichidator judiciar SC F. I.P.U.R.L. Tg-Jiu, inculpatul D. la 7.000 RON cheltuieli judiciare statului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC G. SRL Rm.-Vâlcea și inculpatul C. la 5.000 RON cheltuieli judiciare statului în solidar cu aceiași parte responsabilă civilmente.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/P/2006 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Craiova Biroul Teritorial Tg.-Jiu au fost trimiși în judecată inculpații: A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior și art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior: B., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior și art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior; D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior și art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 37 lit. a) și art. 33 lit. a) C. pen. anterior și C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. anterior și art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Prin același rechizitoriu față de inculpați A. și B. s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală în modalitatea omisiunii, în tot sau în parte, a evidențierii în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior deoarece lipsește intenția comiterii faptei, neînregistrarea veniturilor aferente facturilor fiscale emise de SC E. SRL nr. 1504XXX din 28 februarie 2001, nr. 2141XXX din 09 aprilie 2001, nr. 1419XX din 10 aprilie 2001, nr. 2141XXX din 11 aprilie 2001, nr. 2141XXX din 12 aprilie 2001, nr. 3257XXX din 28 iunie 2001, nr. 1504XXX din 01 iulie 2001, nr. 2708XXX nedatată, nr. 2708XXX din 30 septembrie 2002, nr. 2708XXX din 29 octombrie 2002, nr. 4371XXX din 20 ianuarie 2003, nr. 2108XXX din 31 martie 2003, nr. 4371XXX din 16 septembrie 2003, nr. 4203XXX din 23 octombrie 2003, nr. 4203XXX din 20 noiembrie 2003 și nr. 5032XXX din 11 martie 2004, prin care s-au diminuat obligațiile fiscale datorate bugetului consolidat al statului cu suma de 399.865 RON (173.650 RON t.v.a. și 226.215 RON impozit pe profit), datorându-se neglijenței inculpaților și a angajaților firmei. Lipsa intenției a rezultat și din împrejurarea că facturile în cauză nu au fost ascunse organelor de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj care au efectuat inspecția fiscală, fiind puse la dispoziție carnetele de facturi emise în care s-au regăsit exemplarul nr. 3 al acestora, iar prin Dispoziția din 26 mai 2005, administratorul B. a solicitat Serviciului Contabilitate luarea măsurilor în vederea înregistrării acestor documente, operațiune realizată în cursul lunii iunie 2005 astfel cum reiese din jurnalul de vânzări al respectivei luni.

Din actele și lucrările dosarului au rezultat următoarele:

Potrivit procesului-verbal din 21 iulie 2005 și raportului de inspecție fiscală din 04 august 2005 înregistrate la Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj din 04 august 2005, în perioada 2001-2004 SC E. SRL Tg.-Jiu s-a sustras de la plata impozitului pe profit în sumă de 10.627.884 RON (406.278.838.456 ROL) și taxei pe valoare adăugată în sumă de 8.246.823 RON (82.468.234.915 ROL) prin neînregistrarea unor venituri și înregistrarea de cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, cheltuieli justificate prin facturi fiscale emise de SC J. SRL Prahova, SC I. SRL Ploiești, SC N. SRL Neamț, SC K. SA Deva, SC L. SRL Strehaia, SC G. SRL Râmnicu-Vâlcea, SC M. SRL Drăgășani și SC O. SA Hunedoara.

Ulterior sesizării organelor de urmărire penală de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea s-a procedat la verificarea realității operațiunilor comerciale dintre SC E. SRL și cele 8 societăți furnizoare/prestatoare.

1) Referitor la relația SC I. SRL Ploiești în calitate de prestator și SC E. SRL Tg.-Jiu în calitate de beneficiar s-au constatat următoarele:

În evidența contabilă a SC E. SRL Tg.-Jiu au fost găsite înregistrate 3 facturi fiscale emise de SC I. SRL având nr. 1973XXX din 07 martie 2001, nr. 9847XXX din 09 martie 2001 și nr. 9847XXX din 11 martie 2001 pentru prestări servicii în valoare totală de 11.376.400.000 ROL inclusiv T.V.A.

În actele de evidență contabilă aflate la lichidatorul judiciar SP F. I.P.U.R.L. Tg.-Jiu nu au fost identificate contracte de prestări servicii sau documente care să ateste realizarea acestora și nici documente referitoare la plata facturilor (ordine de plată, extrase de cont, chitanțe, registre de casă).

Facturile menționate nu prezintă semnătură de primire, iar potrivit raportului de constatare grafoscopică nu a fost identificată persoana care le-a completat însă așa cum rezultă din materialul probator, în perioada emiterii facturilor, administrator al firmei beneficiare și cel care lua hotărârile în cadrul societății era inculpatul A.

Potrivit adresei din 21 martie 2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, această societate nu figurează în baza de date a instituției și nici în cea a Ministerului Finanțelor Publice, iar conform adresei din 23 ianuarie 2009 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova nu a fost înregistrată nici societate cu o astfel de denumire.

2) Referitor la relația SC K. SA Deva în calitate de furnizor și SC E. SRL Tg.-Jiu în calitate de beneficiar s-au constatat următoarele:

În evidența contabilă a SC E. SRL Tg.-Jiu a fost găsită factura fiscală nr. 9324XXX din 03 aprilie 2001 emisă de SC K. SA Deva pentru motoare electrice, șuruburi, piulițe în valoare de 436.257.570 RON inclusiv T.V.A. Potrivit mențiunilor din factura plata urma să se realizeze prin compensare însă nu au fost identificate documente referitoare la această operațiune.

Conform procesului-verbal din 25 aprilie 2005 înregistrat din aceeași dată la Direcția Control Fiscal și sub 28 septembrie 2005 la Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, factura în cauză nu este înregistrata în evidențele contabile (jurnalul de vânzări, decontul de T.V.A. și balanța de verificare) ale SC K. SA Deva, nu face parte din carnetele de facturi achiziționate de societate, iar datele privind furnizorul, înscrise pe factură (respectiv numărul de înmatriculare la Registrul Comerțului, codul de înregistrate fiscală și adresa sediului firmei) nu corespund datelor reale.

3) Referitor la relația SC J. SRL Prahova în calitate de prestator și SC E. SRL Tg.-Jiu în calitate de beneficiar s-au constatat următoarele:

În evidența contabilă a SC E. SRL Tg.-Jiu au fost găsite înregistrate 7 facturi fiscale emise de SC J. SRL având seria nr. 6844XXX din 09 aprilie 2001, nr. 6844XXX din 10 aprilie 2001, nr. 6844XXX din 11 aprilie 2001, nr. 6844XXX din 12 aprilie 2001, nr. 6844XXX din 13 aprilie 2001, nr. 6844XXX din 14 aprilie 2001 și nr. 6844XXX din 16 aprilie 2001 pentru prestări servicii în valoare totală de 7.246.910.942 ROL inclusiv T.V.A.

În actele de evidență contabilă aflate la lichidatorul judiciar SP F. I.P.U.R.L. Tg.-Jiu nu au fost identificate contracte de prestări servicii sau documente care să ateste realizarea acestora și nici documente referitoare la plata facturilor (ordine de plată, extrase de cont. chitanțe, registre de casă).

Facturile susmenționate nu prezintă semnătura de primire însă conform raportului de constatare grafoscopică, scrisul de completare aparține aceleiași persoane care a completat și factura emisă de SC N. SRL, rezultând astfel implicarea inculpatului A. în emiterea acestor documente întrucât așa cum s-a arătat anterior contractul încheiat cu cea din urmă societate a fost semnat din partea SC E. SRL de inculpat care a deținut funcția de administrator și în perioada emiterii facturilor și lua deciziile în cadrul firmei.

Potrivit adresei din 13 aprilie 2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, această societate nu figurează în baza de date a instituției și nici în cea a Ministerului Finanțelor Publice, iar facturile fiscale nr. 6844XXX-6844XXX nu figurează în baza de date a formularelor cu regim special.

4) Referitor la relația SC L. SRL Strehaia în calitate de prestator și SC E. SRL Tg.-Jiu în calitate de beneficiar s-au constatat următoarele:

În evidența contabilă a SC E. SRL Tg.-Jiu au fost găsite înregistrate 3 facturi fiscale emise de SC L. SRL având nr. 0005XXX din 25 iunie 2001, nr. 0005XXX din 19 septembrie 2001 și nr. 005XXX din 20 ianuarie 2002 pentru „servicii intermediere conform contract din data de 12 aprilie 2001'', în valoare totală de 197.965.724.784 ROL inclusiv T.V.A.

În actele de evidență contabilă aflate la lichidatorul judiciar SP F. I.P.U.R.L. Tg.-Jiu nu au fost identificate contractul menționat în facturi sau documente care să ateste prestarea serviciilor de intermediere și nici documente referitoare la plata facturilor (ordine de plată, extrase de cont, chitanțe, registre de casă).

Potrivit adresei din 29 aprilie 2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Mehedinți, nu au fost eliberate facturi având seriile și numerele susmenționate, societatea ridicând doar un chitanțier în anul 1999, nu există evidența contabilă a societății, nu au fost depuse deconturi de T.V.A., iar societatea figurează cu datorii la bugetul consolidat al statului în valoare de 20.000.000 ROL reprezentând amenzi contravenționale.

5) Referitor la SC G. SRL Râmnicu-Vâlcea în calitate de prestator și SC E. SRL Tg.-Jiu în calitate de beneficiar s-au constatat următoarele:

În evidența contabilă a SC E. SRL au fost găsite înregistrate 3 facturi fiscale emise de SC G. SRL având nr. 1748XXX din 17 mai 2003, nr. 1748XXX din 28 septembrie 2003 și nr. 2064XXX din 12 februarie 2004 pentru „intermediere conform contract din 14 aprilie 2003", în valoare totală de 173.507.207.525 ROL inclusiv T.V.A.

De asemenea, a fost identificat contractul de intermediere menționat în facturi și protocolul din 14 aprilie 2003 încheiat în baza contractului.

Potrivit raportului de constatare grafoscopică, facturile au fost completate de inculpatul D. semnate din partea emitentului de inculpatul C. și semnate de primire de martora P. De asemenea contractul și protocolul au fost semnate din partea SC G. SRL de inculpatul C., iar din partea SC E. SRL de inculpatul B.

Conform adresei din 12 aprilie 2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Vâlcea, facturile fiscale nr. 1748XXX din 17 mai 2003 și nr. 1748XXX din 28 septembrie 2003 sunt antedatate întrucât fac parte din carnetul ridicat de la distribuitorul autorizat la data de 14 octombrie 2003, iar formularul facturii fiscale nr. 2064XXX din 12 februarie 2004 nu figurează achiziționat de SC G. SRL. De asemenea aceste documente nu exprimă realitatea tranzacțiilor consemnate întrucât societatea emitentă nu a colectat T.V.A. și nici nu a înregistrat veniturile aferente acestor facturi.

Contractul de intermediere are ca părți contractante SC G. SRL în calitate de comisionar și SC E. SRL, în calitate de furnizor, obiectul contractului constituindu-l „găsirea unor clienți de către comisionar în vederea vânzării de îngrășăminte chimice, piese de schimb, utilaje, țevi de diferite dimensiuni, tablă, etc.”. În conținutul contractului nu se regăsește un element esențial al unor astfel de convenții și anume cota comisionului de intermediere reprezentând procent din valoarea tranzacțiilor intermediate.

Din analiza aceluiași contract s-a constatat că SC G. SRL a fost reprezentată legal de D. deși acesta nu deținea vreo calitate în cadrul firmei și nu putea angaja societatea la încheierea contractului.

Pentru justificarea îndeplinirii obligațiilor contractuale și emiterii facturilor a fost încheiat protocolul datat 14 aprilie 2003 conform căruia SC G. SRL a intermediat tranzacțiile între SC E. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SA, SC T. SA, SC U. SRL, SC V. SRL, SC W. SRL și SC Z. SRL.

Avându-se în vedere că protocolul poartă aceeași dată cu cea a încheierii contractului de intermediere concluzie care s-ar desprinde este aceea că obligația comisionarului a fost realizată practic instantaneu, SC G. SRL reușind să intermedieze în data de 14 aprilie 2003 tranzacții între SC E. SRL și un număr de 8 societăți.

În realitate, operațiunile comerciale dintre SC E. în calitate de furnizor .și firmele susmenționate în calitate de beneficiari s-au derulat în perioada februarie 2003 - septembrie 2004, adică atât anterior încheierii contractului de intermediere, cât și ulterior întocmirii protocolului de confirmare a tranzacțiilor. Mai mult în protocol figurează menționate societăți care la data încheierii acestuia nu realizaseră operațiuni comerciale cu SC E. SRL cum este cazul SC AA. SA, SC BB. SA (clienți din luna mai 2003), SC U. SRL (client din luna iunie 2003), SC V. SRL (client din luna septembrie 2003) și SC Z. SRL (client din luna octombrie 2003).

În protocol nu s-a făcut referire asupra comisionului cuvenit SC G. SRL, însă comparându-se valoarea facturilor pentru serviciile de intermediere cu valoarea facturilor reprezentând vânzările realizate de SC E. SRL către cele 8 societăți precizate în protocol reiese că, per total, comisionul datorat depășește veniturile rezultate din vânzări ceea ce constituie o aberație economică.

Referitor la plata facturilor emise de SC G. SRL ce însumează 173.507.207.505 ROL s-a constatat că în evidența contabilă a SC E. SRL este înregistrată operațiunea de compensare pentru suma de 121.070.423.255 ROL în baza contractului de compensare din 22 septembrie 2004 și a facturii fiscale nr. 5032XXX din 22 septembrie 2004 emisă de SC E. SRL pentru vânzare îngrășăminte chimice. Această compensare este nelegală deoarece s-a realizat în afara Serviciului de Compensare al Institutului de Management și Informatică (I.M.I.) din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului și fără a se utiliza formularul cu regim special „ordin de compensare" prevăzut în anexa nr. l (Registrul de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor persoane juridice) la H.G. nr. 685/1999 cu modificările și completările ulterioare.

6) Referitor la relația SC M. SRL Drăgășani în calitate de prestator și SC E. SRL Tg.-Jiu în calitate de beneficiar s-au constatat următoarele:

În evidența contabilă a SC E. SRL a fost găsită înregistrată factura fiscală nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004 emisă de SC M. SRL Drăgășani pentru „intermediere prestări servicii conform contract din 05 februarie 2003", în valoare de 114.000.000.000 ROL inclusiv T.V.A.

De asemenea a fost identificat contractul de intermediere menționat în factură și procesul-verbal din 28 septembrie 2004 încheiat în baza contractului.

Conform raportului de constatare grafoscopică, factura a fost completată de inculpatul D., contractul de către martora P., ambele documente, cât și procesul-verbal au fost semnate din partea SC E. SRL de inculpatul A., dar semnătura pentru SC M. SRL nu aparține învinuitului CC. fiind executată din imaginație.

Potrivit adresei din 12 aprilie 2005 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Vâlcea, factura fiscală nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004 este antedatată, întrucât face parte din carnetul achiziționat la 01 octombrie 2004, iar la data inspecției fiscale din 26 noiembrie 2004 nu era utilizată nicio factură din carnet. De asemenea, în evidența contabilă a SC M. SRL nu au fost înregistrate veniturile și T.V.A. colectată aferente acestei facturi și nici nu au fost declarate în decontul de T.V.A. și declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat.

Contractul de intermediere are ca părți SC M. SRL în calitate de intermediar și SC E. SRL în calitate de beneficiar, obiectul contractului îl constituie „prospectarea pieței și găsirea unor cumpărători potențiali serioși", iar remunerația stabilită pentru intermediar este de 75% din valoarea mărfurilor vândute.

Pentru justificarea îndeplinirii obligațiilor contractuale și emiterii facturii a fost încheiat procesul-verbal datat 28 septembrie 2004 conform căruia SC M. SRL a intermediat tranzacțiile între SC E. SRL, SC G. SRL, SC R. SRL, SC W. SRL, SC Q. SRL și SC DD. SRL.

Din analiza contractului de intermediere și procesului-verbal de confirmare a tranzacțiilor s-a constatat că SC M. SRL a fost reprezentată legal de CC. în calitate de administrator deși acesta a dobândit respectiva funcție ulterior datelor înscrise în cele două documente și anume la data de 16 februarie 2005 când a preluat și părțile sociale de la fostul asociat unic și administrator EE. astfel că nu putea angaja societatea anterior acestei date.

Din partea SC E. SRL contractul de intermediere și factura fiscală au fost semnate de inculpatul A. administrator până la data de 14 martie 2003 și asociat majoritar.

Referitor la valoarea comisionului menționat în contract de 75% din valoarea mărfurilor vândute s-a constatat că nu este justificată din punct de vedere economic nici în cazul în care SC E. SRL nu ar fi avut costuri de achiziție cu aceste mărfuri întrucât se cedează ¾ din venituri în favoarea societății intermediare.

Analizându-se comparativ valoarea facturii pentru serviciile de intermediere cu valoarea facturilor reprezentând vânzările realizate de SC E. SRL către cele 5 societăți consemnate în procesul-verbal din 28 septembrie 2004 reiese că valoarea comisionului datorat depășește procentul menționat în contract și chiar totalul veniturilor rezultate din vânzări ceea ce reprezintă o absurditate economică.

De altfel, factura emisă de SC M. SRL pentru serviciile de intermediere nu a fost achitată și nici nu există înscrisuri care să confirme demersuri ale emitentului pentru încasarea/recuperarea comisionului ceea ce constituie încă un argument că această operațiune a fost fictivă.

Conform Raportului de constatare al specialistului Direcției Naționale Anticorupție din 05 ianuarie 2011, urmare intermedierilor efectuate de SC G. SRL și SC M. SRL confirmate prin protocolul din 14 martie 2003 și procesul-verbal din 28 septembrie 2004, SC E. SRL a realizat în perioada februarie 2003 - septembrie 2004 venituri din vânzări în valoare totală de 204.128.611.197 ROL în condițiile în care cheltuielile aferente comisionului datorat pentru aceste intermedieri au totalizat 287.507.207.525 ROL rezultând o pierdere de 83.378.596.328 ROL.

Această pierdere este în realitate mult mai mare pentru că societatea a înregistrat pe lângă costurile comisioanelor și cheltuieli importante cu achiziționarea mărfurilor, achitarea salariilor și obligațiilor aferente datorate statului, chiriilor, combustibililor, materialelor consumabile, serviciilor executate de terți, dobânzilor etc.

Cheltuielile menționate nu au putut fi cuantificate precis, întrucât SC E. SRL nu a organizat o evidență contabilă analitică (contabilitate de gestiune) pentru cheltuielile aferente operațiunilor de intermediere.

La o analiză mai în detaliu a tranzacțiilor în cauză s-au putut constata și alte aspecte care conduc la concluzia derulării de SC E. SRL a unor operațiuni lipsite de justificare economică.

Astfel, la tranzacția cu azotat de amoniu, uree și îngrășăminte complexe încheiată cu SC G. SRL, în baza facturii nr. 5032XXX din 22 septembrie 2004 în valoare de 121.070.423.255 ROL, care are o pondere de 59.3 % din totalul tranzacțiilor intermediate, s-a constatat practicarea unor prețuri de vânzare identice cu cele de aprovizionare de la SC FF. SRL (facturile nr. 4372XXX din 2 septembrie 2004 - 113.365.152.073 ROL și nr. 4372XXX din 2 septembrie 2004 - 4.013.095.905 ROL) și SC GG. SRL (factura nr. 4372XXX din 6 septembrie 2004 - 3.692.175.277 RON) care, aparent nu au produs nici profit și nici pierdere.

Operațiunile în cauză, au produs totuși o pierdere reală în momentul înregistrării, în aceeași lună, a cheltuielilor cu comisionul datorat din factura nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004.

Practic, în aceeași lună, mărfurile descrise mai sus au tranzitat doar scriptic SC E. SRL, dar au creat premisele justificării ulterioare a comisionul datorat SC M. SRL.

Un aspect similar, de vânzare a unor produse chimice la același preț de aprovizionare sau chiar sub acest preț, s-a remarcat frecvent și în tranzacțiile încheiate cu SC R. SRL.

Astfel, în perioada 08 februarie 2003 – 04 august 2004, SC E. SRL a vândut în baza facturilor nr. 4371XXX din 8 februarie 2003, valoare 1.399.999.895 ROL, nr. 4203XXX din 15 martie 2003, valoare 1.047.200.000 ROL, nr. 4203XXX din 21 aprilie 2003, valoare 900.000.094 ROL, nr. 4371XXX din 14 mai 2003, valoare 1.350.000.141 ROL, nr. 4371XXX din 28 mai 2003, valoare 225.000.023 ROL, nr. 4203XXX din 16 septembrie 2003, valoare 1.620.000.074 ROL, nr. 5032XXX din 4 august 2004, valoare 1.979.999.945 ROL emise către SC R. SRL, la același preț de aprovizionare, diverse produse chimice (uree, îngrășăminte complexe de diverse tipuri, azotat de amoniu), achiziționate de la SC HH. SA, SC II. SA și SC GG. SRL.

De asemenea, în perioada 10 octombrie 2003 – 14 mai 2004, SC E. SRL a vândut în baza facturilor nr. 5032XXX din 10 octombrie 2003, valoare 571.200.000 ROL, nr. 5032XXX din 25 noiembrie 2003, valoare 595.000.000 ROL, nr. 5032XXX din 3 decembrie 2003, valoare 535.500.000 ROL, nr. 5032XXX din 9 ianuarie 2004, valoare 1.190.000.000 ROL, nr. 5032XXX din 12 ianuarie 2004, valoare 952.000.000 ROL, nr. 5032XXX din 22 ianuarie 2004, valoare 1.190.000.000 ROL, nr. 5032XXX din 16 februarie 2004, valoare 1.462.500.034 ROL, nr. 5032XXX din 18 februarie 2004, valoare 1.534.999.980 ROL, nr. 4203XXX din 14 mai 2004, valoare 525.000.000 ROL emise către SC R. SRL, sub prețul de aprovizionare, produsul chimic denumit uree, achiziționat de la SC II. SA.

Și în acest caz s-a remarcat aceeași anomalie economică, menționată anterior, în sensul că pentru vânzări intermediate, fără nici un profit sau chiar în pierdere, în valoare de 16.553.400.186 ROL SC E. SRL ar datora comisioane aferente acestora de valoare aproape egală, respectiv 16.534.417.507 ROL.

În concluzie, rezultatele obținute ca urmare a celor două contracte de intermediere sunt catastrofale și nu au nicio rațiune economică, întrucât societatea a realizat numai pierderi. Singurul „avantaj" obținut de SC E. SRL a fost dat de posibilitatea de a înregistra, pe baza facturilor de comision, taxă pe valoarea adăugată deductibilă și cheltuieli, care au diminuat considerabil obligațiile datorate la bugetul de stat (taxă pe valoarea adăugată și impozit pe profit).

Fictivitatea cheltuielilor cu serviciile de intermediere este demonstrată și prin declarațiile reprezentanților legali ai firmelor menționate în protocolul și procesul-verbal de confirmare a tranzacțiilor realizate de SC E. SRL.

Astfel:

JJ., administrator al SC Z. SRL Tg.-Jiu a declarat că este cuscru cu inculpatul A., discuțiile referitoare la achiziționarea mărfurilor le-a purtat direct cu acesta, nu-i cunoaște pe reprezentanții SC G. SRL, C. și D., tranzacțiile nefiind intermediate de aceștia.

KK., asociat la SC DD. SRL Tg.-Jiu a afirmat că societatea sa a achiziționat marfă de la SC E. SRL, de relația comercială cu această firmă s-a ocupat personal întrucât îl cunoștea pe inculpatul A. de foarte mult timp și se afla în relații bune cu acesta, nu îi cunoaște pe reprezentanții SC M. SRL și aceștia nu au intermediat tranzacțiile comerciale între SC DD. SRL și SC E. SRL. Cele declarate de martor sunt confirmate de fosta sa soție LL., ce a lucrat la SC E. SRL, ca secretar și translator, care a precizat că îl cunoaște pe A. din perioada 1999-2000, întrucât acesta se afla în relații bune cu fostul său soț, SC DD. SRL a aprovizionat în câteva rânduri diverse materiale de la SC E. SRL, o parte provenind din dezafectarea Combinatului Chimic din Arad, anterior fostul său soț efectuând o vizită la acest Combinat în urma unei discuții cu A.

MM. administrator al SC Q. SRL București a susținut că a achiziționat deșeuri de la mai multe firme din Tg.-Jiu printre care și SC E. SRL reprezentată de frații A. și B. pe care i-a cunoscut direct cu ocazia unei deplasări in cartierul Meteor din Tg-Jiu, nu a avut relații de afaceri cu SC G. SRL Râmnicu-Vâlcea și nu-i cunoaște pe administratorii sau reprezentanții societății, întrucât legătura comercială cu SC E. SRL nu a fost intermediată de aceștia.

NN., administrator al SC W. SRL Tg.-Jiu a precizat că îi cunoaște pe frații A., B. și H., întrucât este vecin de cartier cu aceștia, iar cu cel din urmă este cuscru, a achiziționat diverse materiale de la SC E. SRL, în urma discuțiilor și negocierilor purtate cu frații, nu cunoaște firmele G. SRL Râmnicu-Vâlcea și SC M. SRL Drăgășani și nici pe C., D., EE., OO. sau CC., operațiunile comerciale desfășurate nefiind intermediate de aceste societăți.

PP., asociat unic și administrator la SC R. SRL Găești a declarat că în anul 2000 aflându-se la Combinatul Doljchim Craiova a fost abordat de A. care era împreună cu un cunoscut de-al său QQ. din Pitești și urmare propunerii celui dintâi și discuțiilor purtate cu acesta a achiziționat îngrășăminte chimice de la SC E. SRL pe parcursul mai multor ani, nu cunoaște firmele G. SRL și M. SRL și nici pe C., D., EE., OO., CC., nu a avut relații comerciale cu respectivele firme și tranzacțiile cu SC E. SRL nu au fost intermediate de acestea.

RR., asociat unic și administrator al SC SS. SRL Craiova înființată în anul 2001 și director al SC TT. SA Craiova până în perioada 2003 - 2004, a menționat că în primăvara anului 2003 la cea din urmă societate a primit prin fax mai multe oferte privind produse comercializate de SC E. SRL Tg.-Jiu ce proveneau din dezmembrarea Combinatului Chimic din Arad și a hotărât să achiziționeze, prin firma ce o administra, mai multe dispozitive, sens în care în data de 16 septembrie 2003 s-a deplasat la Arad unde a discutat cu o persoană ce făcea parte din fosta conducere și rămăsese în continuare la Combinat, prețul fiind negociat cu această persoană care s-a consultat telefonic probabil cu unul din patronii firmei. Martorul a mai declarat că achiziția a fost realizată direct de la vânzător nu prin intermediul SC M. SRL Drăgășani, nu cunoaște această firmă ori pe EE., OO. sau CC.

UU., administrator al SC V. SRL Râmnicu-Vâlcea a afirmat că în cursul anului 2003 a livrat către SC E. SRL țeava inox, relația comercială s-a realizat în urma discuțiilor cu A. pe care l-a cunoscut în București, tranzacția nu a fost intermediată de SC G. SRL, C. sau D., însă cunoaște persoanele menționate, întrucât locuiesc în aceeași localitate și cartier cu el.

VV., director general la SC U. SRL Bacău înființată în anul 2002, fost director Mecano - Energetic și Automatizări în cadrul SC II. SA Bacău până în anul 2002, a precizat că din perioada 1999-2000 i-a cunoscut inițial pe B. și ulterior pe A. care au derulat relații comerciale cu SC II. SA, iar după înființarea SC U. SRL o parte din aprovizionarea cu piese de schimb și furnizarea de îngrășăminte chimice de la/către SC E. SRL s-a realizat prin intermediul societății conduse de el, discuțiile în vederea achizițiilor realizate de SC U. SRL și SC II. SA fiind purtate de conducerile celor două societăți direct cu B. și mai rar cu A., astfel că relațiile comerciale cu SC E. SRL nu au fost intermediate de SC G. SRL și nu cunoaște această societate ori pe reprezentanții săi.

Aceeași concluzie a nerealității operațiunilor de intermediere se desprinde și din depozițiile celorlalți martori și învinuiți audiați în cauză.

Astfel:

WW. a declarat că în cursul anului 2005, împreună cu CC., D., OO. și ZZ. s-au deplasat în mai multe rânduri atât la Tg.-Jiu, cât și la București pentru a emite și semna mai multe documente (contracte, facturi, chitanțe) el în numele SC AAA. SRL, iar CC. în numele SC M. SRL și încă unei firme, către SC E. SRL și SC BBB. SRL din partea cărora l-a cunoscut pe A. întâlnirile din Tg.-Jiu au avut loc la domiciliul, iar cele din București la sediul Palatului Oamenilor de Afaceri Rromi din România și în localitatea Țintești unde locuia o rudă a învinuitului OO.

Referitor la contractul de intermediere din 05 martie 2003 procesul-verbal din 28 septembrie 2004 și factura fiscală nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004 încheiate între SC M. SRL și SC E. SRL, martorul a susținut că nu au fost emise la datele înscrise în aceste documente ci ulterior în anul 2005 la întâlnirile din București și Tg-Jiu. De asemenea D. a emis mai multe facturi și a semnat un contract în numele SC G. SRL pentru relații comerciale fictive cu SC E. SRL.

Martorul a mai precizat că pentru facturile emise el a primit suma de 20 milioane ROL, CC. câte 20-30 milioane ROL la fiecare deplasare și de asemenea a mai primit 4 monede de aur, banii fiind plătiți de A. prin ZZ. care îi împărțea și cu D. și OO., sumele primite reprezentând între 2 și 5% din valoarea facturilor.

Conform aceleași depoziții, A. a aflat despre controalele efectuate la firma martorului și pentru a nu avea probleme a extras din contabilitate facturile emise de acesta, martorul precizând că nu cunoaște dacă facturile au fost înlocuite cu altele de aceeași valoare procurate de la alte societăți.

De asemenea, martorul a arătat că SC G. SRL și SC M. SRL nu au prestat nici un fel de servicii către SC E. SRL, facturile fiind emise pentru ca firma învinuitului A. să nu plătească T.V.A. ori să recupereze T.V.A., acest fapt înțelegându-l din discuțiile cu persoanele menționate în declarație.

P., fost contabil la SC E. SRL, a susținut că facturile îi erau prezentate de asociații firmei pentru înregistrarea în contabilitate, este posibil ca unele să-i fi fost aduse cu întârziere iar sumele reprezentând cheltuieli evidențiate în jurnalele pentru cumpărări și balanțe să-i fi fost indicate din alte documente (recepții, punctaje) și după aducerea facturilor să fi menționat în jurnalele pentru cumpărări numărul de înregistrare al acestora. Martora a declarat că a semnat de primire facturile fiscale emise de SC G. SRL însă nu a putut preciza cine i l-ea prezentat și la ce dată. De asemenea, martora a afirmat că a completat olograf rubricile din contractul de intermediere din 05 februarie 2003 încheiat cu SC M. S.R.L., datele fiindu-i dictate de învinuitul A. care a semnat contractul din partea beneficiarului și este posibil ca data completării să fi fost ulterioară celei înscrise pe contract ca dată a încheierii.

Învinuitul CC., în nota explicativă dată în fața organelor de inspecție fiscală din cadrul A.C.F. Vâlcea la 12 aprilie 2005 și în declarația olografe luată de organele de poliție, a arătat că nu a primit carnetele de facturi și nu cunoaște cine a întocmit factura fiscală nr. 5052XXX în numele SC M. SRL către SC E. SRL, și nici în ce constau serviciile prestate.

Învinuitul OO. a declarat că nu a avut relații comerciale cu SC E. SRL și nu cunoaște cine a întocmit și semnat factura fiscală nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004, contractul de intermediere din 05 februarie 2003 și procesul-verbal din aceeași dată pentru SC M. SRL și de asemenea nu cunoaște niciuna din firmele menționate în procesul-verbal. Cele susținute de învinuit sunt confirmate și de soția sa învinuita EE.

Emiterea tacturilor fiscale de către SC I. SRL, SC K. SA, SC J. SRL, SC L. SRL, SC G. SRL și SC M. SRL respectiv înregistrarea acestora în evidența contabilă a SC E. SRL s-au realizat cu încălcarea dispoziții legale.

D.G.F.P. Gorj în numele și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a constituit parte civilă cu suma de 45.735.064 RON, precim și cu accesoriile aferente până la achitarea integrală a sumei.

Prin actul de inculpare s-a reținut că SC E. SRL s-a sustras de la plata obligaților fiscale în sumă de 186.356.540.419 ROL și că de producerea acestui prejudiciu se fac vinovați inculpații A., pentru suma de 186.356.540.419 ROL, B. și D. pentru suma de 106.305.185.975 ROL și C. pentru suma de 64.153.925.471 ROL.

În faza de judecată la cererea inculpaților s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, având mai multe obiective printre care și stabilirea prejudiciului cauzat bugetului de stat de către inculpați și contribuția fiecăruia la producerea acestui prejudiciu.

Din completarea la raportul de expertiză contabilă, rezultă că prejudiciul total cauzat de inculpați bugetului de stat este în sumă de 168.512.483.955 ROL motivându-se modul în care s-a stabilit acest prejudiciu.

Printre altele, la stabilirea prejudiciului, expertiza contabilă a avut în vedere că factura nr. 2020XXX din 17 martie 2001, în valoare de 992.518.600 ROL emisă de SC N. SRL, beneficiar SC E. SRL este document justificativ, deoarece ulterior această societate a prezentat dovada că societatea emitentă a facturii este luată în evidență ca plătitoare de TVA.

Pe de altă parte, cei 3 experți au arătat că în raportul de expertiză suplimentar la pct. 4 au folosit forma prescurtată a denumirii firmei SC CCC. SRL în loc de forma completă SC N. SRL, în fapt fiind vorba de firma care face obiectul cauzei SC N. SRL, iar justificarea acestei clarificări se bazează pe faptul că atât în factura în cauză cât și în adresa din 11 aprilie 2000 dată de D.G.F.P. Neamț.

Întrucât această factură a fost considerată document justificativ s-a scăzut din suma inițială suma de 436.708.187 ROL din care 248.129.680 ROL impozit pe profit și 18.578.534 ROL TVA.

În ceea ce privește defalcarea prejudiciului pe fiecare inculpat pentru care urmează să răspundă s-a constatat că această defalcare este corectă numai pentru inculpatul D., pentru suma de 106.305.185.975 ROL și pentru inculpatul C., pentru suma de 64.153.925.471 ROL, sumele fiind stabilite atât de specialistul D.N.A., cât și de expertiza contabilă judiciară în raport de valoarea facturilor emise de SC G. SRL (trei facturi) și SC M. SRL (o factură), toate fiind completate de inculpatul D. și semnate de inculpatul C., numai cele emise de SC G. SRL.

Cât privește pe inculpatul A. acesta va răspunde pentru tot prejudiciul cauzat în sumă de 168.512.483.955 ROL, întrucât inculpatul și după ce a fost revocat la data de 14 martie 2003 din funcția de administrator deținut în cadrul SC E. SRL, fiind înlocuit în această funcție de fratele său B. a continuat să semneze acte pentru societate devenind un adevărat administrator de fapt. În acest sens sunt relevante actele semnate de inculpat decurgând din emiterea facturilor de SC G. SRL și SC M. SRL.

Referitor la inculpatul B. acesta va răspunde pentru prejudiciul în sumă de 106.305.185.975 ROL stabilit de specialistul D.N.A. pentru că inculpatul în perioada 2003-2005, cât timp a fost administrator a folosit facturile fiscale emise de SC G. SRL și SC M. SRL și a semnat contractul de intermediere din 14 aprilie 2003 și protocolul din aceiași dată încheiate cu SC G. SRL, documente antidatate, unele procurate pe căi ilegale în care a fost contrafăcută semnătura administratorului firmei emitente (cazul SC M. SRL).

Experții contabili au motivat că prejudiciul cauzat de inculpați este cert deoarece prin înregistrarea în evidența contabilă a facturilor primite de la furnizori a crescut cuantumul cheltuielilor deductibile care au ca efect reducerea impozitului pe profit și înregistrarea de TVA deductibilă cu care diminuează TVA colectată și implicit TVA de plată.

În vederea clarificării întinderii prejudiciului cauzat s-a procedat și la ascultarea celor trei experți contabili care au precizat că prejudiciul cauzat de inculpați este de 168.512.483.955 ROL, iar dacă nu se înregistrau facturile în discuție trebuia să se plătească această sumă la bugetul de stat cu titlul de impozit pe profit și TVA. Aceștia au mai precizat că prejudiciul s-a creat datorită aprovizionări cu mărfuri de către SC E. SRL de la societăți care nu sunt înregistrate la Registrul Comerțului, luând în calcul în același timp înregistrarea unor operațiunii economice (servicii) în baza unor facturi fictive.

Situația de fapt expusă mai sus a fost confirmată de următoarele probe: actele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj la SC E. SRL: procesul-verbal din 21 iulie 2005, raportul de inspecție fiscală din 04 august 2005, procesul-verbal din 30 mai 2006, procesul-verbal din 28 iunie 2006; - adresele Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj: din 16 martie 2011; - actele de control ale Gărzii Financiare - secția Gorj, procesul-verbal din 29 noiembrie 2001 și procesul-verbal din 08 ianuarie 2001; - procesul-verbal din 21 iulie 2005 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Vâlcea încheiat cu ocazia controlului la SC G.

SRL; - actele de control ale D.G.F.P. Vâlcea la SC M. SRL: procesul-verbal din 26 noiembrie 2004 și raportul de inspecție fiscală din 02 martie 2005; - procesele-verbale și notele de constatare ale Gărzii Financiare secția Bacău din 19 martie 2010, Gărzii Financiare secția Gorj din 30 martie 2010, din 22 martie 2010 și din 12 martie 2010. Gărzii Financiare secția Vâlcea din 28 aprilie 2005, Gărzii Financiare secția sector 3 București din 08 aprilie 2010, Gărzii Financiare secția Brașov din 23 martie 2010. Gărzii Financiare secția Hunedoara din 04 ianuarie 2010 și Gărzii Financiare secția Dâmbovița din 15 martie 2010; - înscrisurile (facturi fiscale, contracte, jurnale, balanțe, procese-verbale, etc.) din evidența contabilă a SC E. SRL ridicate în baza dovezilor din 13 aprilie 2006, 05 iunie 2008, 11 aprilie 2011 și înaintate de lichidatorul judiciar cu adresa din 19 mai 2011; - înscrisuri depuse de învinuiți; - adresele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj din 14 februarie 2006, din 11 septembrie 2006, din 20 martie 2006 și din 13 octombrie 2009, de pe lângă Tribunalul Vâlcea, din 17 mai 2005 și din 09 octombrie 2009, de pe lângă Tribunalul Neamț din 22 ianuarie 2009, de pe lângă Tribunalul Hunedoara din 22 ianuarie 2009, și de pe lângă Tribunalul Prahova din 23 ianuarie 2009; - adresa Băncii DDD.

Sucursala Județeană Gorj din 30 mai 2006 și actele atașate: cerere deschidere cont, fișă specimen de semnătură, extras de cont SC E. SRL și Sucursala Județeană Vâlcea din 29 mai 2006 și actele atașate: cerere deschidere cont, fișă specimen de semnătură, extras de cont SC G. SRL, EEE. Sucursala Vâlcea din 22 ianuarie 2010 și extrasul atașat al SC G. SRL, FFF. Pitești din 25 martie 2010 și extrasul de cont atașat al SC G. SRL și A.F.P. Râmnicu-Vâlcea din 19 ianuarie 2010; - adresele SC O. SA Hunedoara din 14 octombrie 2009, SC GGG.

IPURL din 19 mai 2010, HHH. SPRL din 02 septembrie 2010, III. SPRL din 08 aprilie 2010, SC BB. SA din 04 martie 2010; - adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Timiș din 29 martie 2011: - rapoartele de constatare al specialiștilor Direcției Naționale Anticorupție din 30 iunie 2006, 27 iunie 2006 și 05 ianuarie 2011; - raportul de expertiză contabilă întocmit în Dosarul nr. x/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Râmnicu-Vâlcea; - raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică întocmit de I.P.T.

Gorj - Serviciul Criminalistic; - proces-verbal de acte premergătoare din 24 septembrie 2009; - declarațiile martorilor: JJ., KK., MM., P., JJJ., LL., NN., PP., RR., VV., WW. și UU. audiați în faza de urmărire penală și faza de judecată; - declarațiile învinuiților CC., OO., EE., D., C. și A. și expertiza contabilă judiciară efectuată în faza de judecată.

În drept s-a reținut că faptele inculpatului A. care în perioada 2001-2004 în baza aceleiași rezoluții infracționale a aprobat și dispus evidențierea în actele contabile ale SC E. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale justificate prin documente fictive procurate în perioada 2001-2005, unele antedatate, având drept consecință sustragerea de la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 168.512.483.955 ROL din care 8.011.419 RON TVA și 10.624.236 RON impozit pe profit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a mai reținut că faptele aceluiași inculpat care în calitate de asociat al SC E. SRL și administrator legal până la data de 14 martie 2003, iar ulterior administrator de fapt, în perioada 2001-2005 în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat și folosit facturi fiscale emise de societăți fictive (SC N. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL), societăți existente dar cu alte date de identificare și care nu au achiziționat facturiere cu seriile și numerele menționate pe facturi sau ce au achiziționat formularele ulterior datelor de emitere înscrise pe acestea (SC K. SA, SC L. SRL, SC G. SRL și SC M. SRL), a semnat contractul de prestări servicii din 25 mai 2000 încheiat cu SC N. SRL, contractul de intermediere din 05 februarie 2003 și procesul-verbal datat 28 septembrie 2004 încheiate cu SC M. SRL, respectiv factura fiscală nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004 emisă de această societate, documente în care a fost contrafăcută semnătura administratorului societății intermediare și a determinat pe învinuiții C., D., B. și martora P. să întocmească/semneze contractul de intermediere din 14 aprilie 2003, protocolul din aceeași dată încheiat cu SC G. SRL, facturile fiscale nr. 1748XXX din 17 mai 2003, nr. 1748XXX din 28 septembrie 2003 și nr. 2064XXX din 12 februarie 2004 emise de această societate, documente antedatate, unele procurate pe căi ilegale, întocmite pentru operațiuni nereale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În drept s-a reținut că faptele inculpatului B. care în perioada 2003-2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale a aprobat și dispus evidențierea în actele contabile ale SC E. SRL a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, justificate prin documente fictive procurate în perioada 2003-2005 unele antedatate, având drept consecință sustragerea de la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 10.630.518 RON din care 4.590.451 RON TVA și 6.040.067 RON impozit pe profit întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a mai reținut că faptele aceluiași inculpat care în calitate de asociat la SC E. SRL și administrator începând cu data de 14 martie 2003, în perioada 2003-2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a folosit facturi fiscale emise de SC G. SRL nr. 1748XXX din 17 mai 2003, nr. 1748XXX din 28 septembrie 2003 și nr. 2064XXX din 12 februarie 2004 și de SC M. SRL nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004, care nu au achiziționat facturile cu seriile și numerele menționate pe facturi sau au achiziționat formularele ulterior datelor de emitere înscrise pe acestea și a semnat contractul de intermediere din 14 aprilie 2003 și protocolul din aceeași dată încheiate cu SC G. SRL documente antedatate, unele procurate pe căi ilegale în care a fost contrafăcută semnătura administratorului firmei emitente (cazul SC M. SRL) întocmite pentru operațiuni nereale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului D. care, în aceeași perioadă în baza rezoluției infracționale unice a predat reprezentanților SC E. SRL documentele fictive, unele antedatate, emise în numele SC G. SRL și SC M. SRL, pentru justificarea unor operațiuni nereale, contribuind la sustragerea SC E. SRL de la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 10.630.518 RON din care 4.590.451 RON TVA și 6.040.067 RON impozit pe profit întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în modalitatea evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a mai reținut că faptele aceluiași inculpat care, fără a avea vreo calitate în cadrul SC G. SRL și SC M. SRL, în perioada 2003-2005, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, completat și folosit facturile fiscale nr. 1748XXX din 17 mai 2003, nr. 1748XXX din 28 septembrie 2003 și nr. 2064XXX din 12 februarie 2004, respectiv nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004 emise în numele celor două societăți care nu au achiziționat facturiere cu seriile și numerele menționate pe facturi ori au achiziționat formularele ulterior datelor de emitere înscrise pe acestea, fiind contrafăcută semnătura administratorului SC M. SRL din factura fiscală nr. 5052XXX din 28 septembrie 2004, contractul de intermediere din 05 februarie 2003 și procesul-verbal datat 28 septembrie 2004, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului care, în aceeași perioadă, în baza rezoluției infracționale unice, a predat reprezentanților SC E. SRL, documentele fictive emise în numele SC G. SRL, unele antedatate, pentru justificarea unor operațiuni nereale, contribuind la sustragerea SC E. SRL de la plata către bugetul consolidat al statului a sumei de 6.415.393 RON din care 2.770.283 RON TVA și 3.645.109 RON impozit pe profit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în modalitatea evidențierii, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

S-a mai reținut că faptele aceluiași inculpat care, în calitate de asociat unic și administrator la SC G. SRL, în perioada 2003-2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a semnat și folosit facturile fiscale nr. 3748XXX din 17 mai 2003 și nr. 1748XXX din 28 septembrie 2003, ambele antedatate, respectiv nr. 2064XXX din 12 februarie 2004 ce nu face parte din carnetele de facturi achiziționate de societate, contractul din 14 aprilie 2003 și protocolul din aceeași dată, documente întocmite pentru operațiuni nereale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Întrucât pentru infracțiunea de fals sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, a intervenit prescripția răspunderi penale în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpați.

În perioada comiterii infracțiunii de evaziune fiscală de către inculpați se afla în vigoare Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale cu modificările ulterioare care în art. 11 prevederea o pedeapsă de la 2 la 8 ani, această lege fiind mai favorabilă inculpaților decât Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale care în art. 9 prevedere o pedeapsă mai mare pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din această lege.

Astfel fiind, la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prev. de Legea nr. 87/1994, urmând a se face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. anterior.

În cauză, instanță reținând că faptele de evaziune fiscală există, că aceasta constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați, s-a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii.

Privitor la pedeapsa ce s-a aplicat inculpatului A. din actele dosarului a rezultat că acesta este lipsit de antecedente penale și este administrator la SC KKK. SRL Tg-Jiu.

Inițial acest inculpat s-a folosit de dreptul la tăcere refuzând să dea declarații, însă după terminarea cercetării judecătorești, a înțeles să dea declarație cu privire la faptele imputate, arătând că facturile în discuție exprimă operațiuni economice realeși nu fictive, nerecunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului B. s-au avut în vedere lipsa antecedentelor penale, faptul că acesta în prezent este pensionar, gravitatea faptei de evaziune fiscală valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat și nerecunoașterea faptelor, considerente în raport de care s-a dispus condamnarea acestuia la 2 ani și 6 luni închisoare și la un an pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

Referitor la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului D. s-a avut în vedere conduita nesinceră a acestuia, starea de recidivă postcondamnatorie, gravitatea faptei (complicitatea la evaziune fiscală) și întinderea prejudiciului cauzat, considerente în raport de care s-a dispus condamnarea sa la 3 ani închisoare și la 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitări drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior.

Din actele dosarului a rezultat că infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală dedusă judecăți este concurentă cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 139 din 02 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, sentința penală nr. 1550 din 11 noiembrie 2005 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea și sentința penală nr. 104 din 18 februarie 2009 a aceleiași judecătorii.

Privitor la individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului C. s-a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita nesinceră în timpul procesului, gravitatea faptei la complicitate la evaziune fiscală și valoare prejudiciului produs, criterii în raport de care s-a dispus condamnarea sa la 2 ani închisoare și la 1 an pedeapsă complementară constând în interzicerea exercitări drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. anterior, inculpatul A. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL prin lichidator judiciar SP F. I.P.U.R.L. Tg-Jiu la 168.512.483.955 ROL către partea civilă A.N.A.F. București, clin care pentru suma de 106.305.186.019 ROL în solidar cu inculpații B. și D. și pentru suma de 64.153.925.471 ROL în solidar cu inculpatul C. și partea responsabilă civilmente SC G. SRL Râmnicu-Vâlcea, cu dobânzile și penalitățile aferente.

În vederea reparării pagubei produse s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin ordonanța din 19 mai 2011.

În baza art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. anterior s-a dispus anularea actele false, ori subsecvente actelor false

II. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public – D.N.A., partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj, inculpații A., B., C., D.

În motivarea apelului Ministerul public a arătat următoarele:

1. Hotărârea este nelegală, deoarece în mod greșit s-au contopit pedepse rezultante și s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat privitor la sporurile aplicate în cazul inculpatului D. Corect instanța de fond trebuia să descontopească pedepsele rezultante aplicate anterior și să repună în individualitatea lor pedepsele componente, să constate că infracțiunea ce constituie obiectul prezentei cauze este concurentă cu unele dintre infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepse anterior și este comisă în stare de recidivă postcondamnatorie cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 672/2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin neapelare. Apoi să contopească pedepsele pentru infracțiunile concurente, la pedeapsa cea mai grea să adauge obligatoriu sporul de 2 luni - intrat în autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 104/2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, spor care se impune a fi majorat față de multitudinea faptelor săvârșite de inculpatul D. și perseverența infracțională. Ulterior, să contopească pedeapsa astfel rezultată cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 672/2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, ce reprezintă primul termen al recidivei postcondmanatorii, iar la pedeapsa cea mai grea să adauge sporul de 2 luni închisoare, aplicat pentru recidiva mare postcondamnatorie, în baza art. 39 C. pen. anterior și intrat în autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 104/2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

2. Hotărârea este nelegală, deoarece s-a omis aplicarea pedepsei complementare, alături de pedeapsa închisorii stabilită ca efect al contopirii pedepselor pentru inculpatul D.

3. S-a soluționat greșit latura civilă în cazul inculpatului A., în sensul că instanța a avut în vedere completarea la raportul de expertiză în urma căreia experții au diminuat prejudiciul cu suma de 436.708.184 ROL, reprezentând impozit pe profit și TVA aferent facturii fiscale emise de SC N. SRL, precum și cu suma de 18.467.118.399 ROL reprezentând TVA de recuperat de către SC E. SRL la 31 decembrie 2002.

Referitor la factura emisă de SC N. SRL, experții au considerat că adresa înștiințarea de luare în evidență ca plătitor de TVA - prezentată de inculpați reprezintă document justificativ, în mod greșit, deoarece această adresă nu exprimă realitatea, întrucât societatea menționată nu figurează în baza de date a organelor financiar-fiscale în județul Neamț și nu a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț.

În acest sens, există și adresa D.G.F.P.C.F.S. Neamț depusă la termenul din 14 noiembrie 2012, conform căreia societatea nu există în baza de date a Administrației Finanțelor Publice Neamț, strada unde figurează sediul firmei nu există în nomenclatorul municipiului Piatra Neamț, codul fiscal nu a fost alocat în FISCNET. Totodată, A.F.P. Piatra Neamț prin adresa din 14 noiembrie 2012 a comunicat că în evidență nu există adresa din 11 aprilie 2000.

Privitor Ia suma de 18.467.118.399 ROL, în mod greșit experții au considerat că taxa pe valoare adăugată stabilită suplimentar de la plata căreia s-a sustras societatea prin înregistrarea de cheltuieli fictive, poate fi compensată parțial cu taxa pe valoare adăugată de rambursat, având cuantumul menționat mai sus. Această sumă nu este corect stabilită, în realitate la finalul perioadei 2001-2004 societatea mai avea TVA de recuperat doar suma de 2.957.742.280 ROL, iar operațiunea de compensare revine în competența organelor fiscale.

4. Hotărârea este netemeinică, deoarece pedepsele aplicate inculpaților sunt extrem de reduse, având în vedere împrejurările săvârșirii faptelor, circumstanțele reale, circumstanțele personale, urmarea produsă, astfel încât solicită ca pedepsele să fie orientate spre maxim, cu executare în regim de detenție.

Inculpatul A. în motivarea apelului a solicitat în primă teză, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece operațiunile economice au fost reale.

În a doua teză, a arătat că încadrarea juridică a faptei era art. 11 din Legea nr. 87/1994, în vigoare la data săvârșirii faptei.

În a treia teză, a solicitat schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art. 861 C. pen. anterior.

Inculpatul B. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior, deoarece operațiunile economice au fost reale, iar din expertiza efectuată rezultă că nu există intenția inculpaților de diminuare a obligațiilor fiscale, facturile îndeplinind condițiile prevăzute de lege.

În a doua teză, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen. anterior.

Inculpații C. și D. au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea prev. de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1994, pentru inculpații A. și B. și în complicitate la aceste infracțiuni pentru inculpații C. și D., deoarece infracțiunile sunt săvârșite în perioada vechii legi care este mai favorabilă - nu sunt prevăzute sporurile pentru prejudiciile mai mari.

Cu privire la fondul cauzei, au arătat că nu sunt vinovați pentru complicitate la evaziune fiscală, deoarece nu exista nici autori, în condițiile în care nu au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală.

În legea română în cazul infracțiunii de evaziune fiscală nu este prevăzută și modalitatea de săvârșire, constând în înregistrarea cheltuielilor excesive, ci doar înregistrarea operațiunilor nereale sau fictive.

Cheltuiala excesivă nu este incriminată în legislația noastră.

Experții de la fond au stabilit că facturile îndeplinesc condițiile de formă și sunt documente justificative, societatea a realizat profit și nu se poate stabili dacă operațiunile sunt reale sau nu.

Parchetul nu a făcut dovada că sunt operațiuni nereale, ci doar că s-au făcut cheltuieli excesive.

Dacă facturile nu au fost achiziționate de la surse autorizate, este o problemă care a fost rezolvată de practica judiciară, în sensul că nu are importanță acest aspect, dacă produsele au fost achiziționate în realitate și au intrat în patrimoniul societății.

Nu este realizată nici latura subiectivă pentru autorii infracțiunii, din expertiză rezultând că nu a rezultat intenția de a se diminua obligațiile fiscale.

În privința complicității, precizează faptul că inculpatul D. nu a avut nicio calitate la SC G. - administrator fiind C. - reținându-se că a completat 3 facturi la cererea lui C., dar nu le-a semnat.

În privința celei de-a patra facturi emisă de SC M. nu există nicio probă că a scris-o sau a semnat-o inculpatul D.

Inculpatul A. a spus că nu a negociat cu D., ci cu administratorul, iar în rechizitoriu se arată că factura a fost completată de P., contabila.

Pentru a avea calitatea de complici inculpații D. și C. trebuie să fi avut reprezentarea faptelor inculpaților A. și B.

În realitate a fost o colaborare economică și nu există probe că au avut alte înțelegeri.

SC G. nu a avut vreun câștig, prejudiciul fiind produs de SC E., în prezent SC G. având de încasat bani de la SC E.

Trebuie avut în vedere faptul că în aprilie 2005 autoturismul în care se aflau toate actele contabile ale SC G. a luat foc, nu a fost o incendiere intenționată, deoarece C. a fost internat cu arsuri grave, s-a întocmit un dosar penal, dar s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

În a doua teză, au arătat că pedepsele și modalitatea de executare sunt prea aspre și se pot aplica dispozițiile art. 861 C. pen. anterior.

Partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj nu a motivat apelul.

Cu ocazia judecării apelurilor au fost ascultați inculpații prezenți A., B., C.

Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Curtea apreciază că sunt fondate apelurile declarate de Ministerul Public și inculpații A. și B., iar apelurile declarate de inculpații C. și D. sunt nefondate.

S-a apreciat că apelul declarat de Ministerul Public este fondat în privința modului în care s-au contopit pedepsele pentru inculpatul D., omisiunii aplicării pedepsei complementare pentru același inculpat, modului de soluționare a laturii civile și modului de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților A., B. și C. și sporurilor de pedeapsă aplicate inculpatului D.

Apelurile declarate de inculpații A. și B. s-au apreciat ca fondate numai în privința greșitei rețineri la calcularea prejudiciului, a celor 16 facturi, emise de SC E., neînregistrate în evidența contabilă (Anexa 4 a raportului de expertiză întocmit la instanța de fond), pentru care s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților A., B., pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Pentru cele 16 facturi, TVA este de 1.736,497.142 ROL, iar impozitul pe profit este 2.284.661 ROL, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de instanța de fond.

Criticile inculpaților privitoare la starea de fapt, încadrarea juridică, elementele constitutive ale infracțiunilor, modul în care s-a efectuat expertiza la instanța de fond, individualizarea pedepselor și a modalității de executare au fost apreciate ca neîntemeiate.

Astfel, examinând întreg materialul probator administrat în cauză, atât la urmărirea penală, cât și la instanța de fond, Curtea a apreciat că prima instanță a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, constând, în esență, în aceea că inculpații A. și B. în calitate de asociați și administratori, în perioade diferite, ai SC E. SRL Târgu Jiu, fiind ajutați de inculpații C. - administrator al SC G. SRL Râmnicu Vâlcea și D., au evidențiat în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale, în perioada 2001-2005, producând un prejudiciu foarte mare bugetului consolidat al statului, prin sustragerea de la plata TVA și impozitului pe profit.

Faptul că operațiunile care au stat la baza înregistrării cheltuielilor în actele contabile, sunt fictive rezultă din următoarele aspecte:

Societatea SC N. SRL Neamț, potrivit adreselor Gărzii Financiare Neamț și D.G.F.P. Neamț - Direcția Metodologia Administrării Veniturilor Statului din 24 octombrie 2001, nu figurează în baza de date, iar formulatul de factură nu figurează emis pentru județul Neamț.

Totodată, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, prin adresa din 22 ianuarie 2009 a precizat că nu a fost înregistrată nicio societate cu astfel de denumire.

Privitor la această societate, inculpații A. și B. au invocat un înscris, pe care l-au prezentat experților, în faza judecății în fond a cauzei, ale cărei copii au fost depuse la dosar, înscris care poartă ștampila Administrației Financiare a municipiului Piatra Neamț și o semnătură la rubrica „director general".

Acest înscris figurează a fi emis de D.G.F.P.C.F.S. Neamț din 11 aprilie 2000 către SC N. SRL, cu sediul în Piatra Neamț, și reprezintă o înștiințare de luare în evidență ca plătitor de taxă pe valoare adăugată, începând cu data de 11 aprilie 2000.

Curtea a apreciat că acest înscris nu este în măsură să contrazică informațiile comunicate oficial de Garda Financiară Neamț D.G.F.P. Neamț și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț, mai ales că Ministerul Public a depus la dosarul cauzei înscrisuri emise de reprezentanții A.N.A.F. – D.G.F.P. Neamț, Administrația Finanțelor Publice Neamț în care se arată că după verificarea înscrisului invocat de inculpați, s-a constatat că nu s-a găsit codul fiscal, societatea nu există în baza de date a Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț, strada nu există în nomenclatorul municipiului Piatra Neamț, codul fiscal este nealocat în FISCNET, adresa din 11 aprilie 2000 nu există în evidențele Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț, nu a fost alocat de către O.R.C. Neamț: înregistrările ca plătitor de TVA se tăceau la D.G.F.P.C.F.S. Neamț pentru tot județul, iar înștiințările de luare în evidență ca plătitor de TVA purtau ștampila organului emitent și semnătura conducătorului acestuia: titulatura conducătorilor administrațiilor financiare (municipale sau orășenești) nu a fost niciodată de directori generali; pe amprenta ștampilei se distinge: „Administrația Financiară a Județului Neamț" „Municipiul Piatra Neamț" ori actuala Direcție Generală a Finanțelor Publice Neamț nu a purtat niciodată această denumire; întrucât înregistrarea ca plătitor de TVA s-a făcut permanent cu mijloace electronice, data înregistrării ca plătitor de TVA nu era scris de mână pe înștiințarea de luare în evidență ca plătitor de TVA.

Privitor la SC I. SRL Ploiești, aceasta nu figurează în bazele de date ale D.G.F.P. Prahova, Ministerului Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, așa cum rezultă din adresele din 21 martie 2005, respectiv din 23 ianuarie 2009.

SC J. SRL Prahova nu figurează în baza de date a D.G.F.P. Prahova și a Ministerului Finanțelor Publice, potrivit adresei din 13 aprilie 2005, iar facturile pretins a fi emise de această societate nu figurează în baza de date a formularelor cu regim special.

Ori, în condițiile în care societățile invocate de inculpați nu există nici scriptic, nici fizic, nu au existat nici operațiuni comerciale între SC E. SRL Târgu Jiu și societățile respective.

Referitor la societățile comerciale care au existat, respectiv SC K. SA Deva, SC L. SRL Strehaia, SC G. SRL Râmnicu Vâlcea, SC M. SRL Drăgășani, fictivitatea operațiunilor comerciale rezultă din următoarele aspecte:

Factura pretins a fi emisă de SC K. SA Deva, nu este înregistrată în evidențele contabile ale acestei societăți, nu face parte din carnetele de facturi achiziționate de societatea respectivă, iar datele de identificare privind furnizorul, înscrise pe factură, nu corespund datelor reale, potrivit procesului-verbal din 25 aprilie 2005, înregistrat din 25 aprilie 2005 la Direcția de Control Fiscal și din 28 septembrie 2005 la D.G.F.P. Hunedoara.

Totodată, pe factură se menționează că plata urma să se realizeze prin compensare, însă nu au fost găsite documente privitoare la această operațiune.

În cazul facturilor pretins a fi emise de la SC L. SRL Strehaia, potrivit adresei din 29 aprilie 2005 a D.G.F.P. Mehedinți, nu au fost eliberate facturi având seriile și numerele trecute pe facturi, societatea respectivă ridicând doar un chitanțier în anul 1999, dar nu are o evidență contabilă, nu au fost depuse deconturi de TVA, iar societatea figurează cu datorii la bugetul consolidat al statului în valoare de 20.000.000 ROL.

Privitor la raporturile dintre SC E. SRL Târgu Jiu și SC G. SRL Râmnicu Vâlcea, semnificative, în privința Activității operațiunilor comerciale sunt următoarele aspecte:

Potrivit adresei din 12 aprilie 2005 a D.G.F.P. Vâlcea, facturile fiscale nr. 1748XXX din 17 mai 2003 și nr. 1748XXX din 28 septembrie 2003, sunt antedatate, deoarece fac parte din carnetul ridicat de la distribuitorul autorizat la data de 14 octombrie 2003, iar formularul facturii fiscale nr. 2064XXX din 12 februarie 2004 nu figurează achiziționat de SC G. SRL.

Totodată, SC G. SRL Râmnicu Vâlcea nu a colectat TVA și nici nu a înregistrat veniturile aferente acestor facturi.

Deși între cele două societăți s-a încheiat în aceeași zi, atât un contract de intermediere și un protocol de constatarea tranzacțiilor intermediate, acestea nu conduc la ideea că operațiunile comerciale au fost reale.

Astfel, atât contractul, cât și protocolul au fost încheiate în aceeași zi, astfel încât nu a existat timpul necesar ca între momentul încheierii contractului și momentul încheierii protocolului, SC G. SRL Râmnicu Vâlcea să fi intermediat tranzacțiile arătate în protocol, ținând cont și de numărul relativ mare al acestor tranzacții.

Totodată, operațiunile economice între SC E. SRL, în calitate de furnizor și societățile beneficiare s-au desfășurat în perioada februarie 2003-septembrie 2004, atât înainte de încheierea contractului de intermediere, cât și după întocmirea protocolului, prin care s-au constatat tranzacțiile intermediate.

Semnificativ, în privința realității celor constatate prin protocol, este faptul că în acesta au fost trecute și societăți care la acea dată, nu avuseseră raporturi comerciale cu SC E. SRL.

Pe de altă parte, nici în contractul de intermediere nu s-a trecut care este valoarea comisionului pe care SC E. SRL trebuie să-l plătească către SC G. SRL.

Mai mult, în sprijinul concluziei că operațiunile comerciale dintre SC E. SRL și SC G. SRL nu au existat este și faptul că valoarea facturilor emise de SC G. SRL pentru serviciile de intermediere este mai mare decât valoarea facturilor emise de SC E. SRL, reprezentând vânzările efectuate către societățile arătate în protocol.

Cu alte cuvinte, SC E. SRL nu a avut niciun câștig, mai mult, a avut pierderi în urma încheierii contractului de intermediere cu SC G. SRL.

Ori, în mod logic, comisionul plătit intermediarului reprezintă o parte din profitul realizat în urma operațiunilor comerciale intermediate.

Inculpații au invocat pentru plata facturilor, un contract de compensare și o factură fiscală emisă de SC E. SRL pentru vânzarea de îngrășăminte chimice, dar această compensare nu respectă dispozițiile legale, în sensul că s-a făcut în afara serviciului de compensare al I.M.I. din cadrul Ministerului Industriei și Comerțului și fără a se utiliza formularul cu regim special „ordin de compensare" prevăzut in anexa nr. 1 din H.G. nr. 685/1999.

Situația este asemănătoare și în cazul facturii emisă de SC M. SRL Drăgășani în baza contractului de intermediere din 5 februarie 2003.

Potrivit adresei din 12 aprilie 2005 a D.G.F.P. Vâlcea, factura fiscală este antedatată, făcând parte din carnetul achiziționat la 1 octombrie 2004, iar la data inspecției fiscale din 26 noiembrie 2004 nu se utilizase nicio factură din carnet.

Totodată, în evidența contabilă a societății emitente nu au fost înregistrate veniturile și TVA colectată acestei facturi și nici nu au fost declarate în decontul de TVA și declarația privind obligațiile de plată la buget.

Deși la încheierea contractului și a procesului-verbal de confirmare a tranzacțiilor figurează ca reprezentant al SC M. SRL, numitul CC., în calitate de administrator, acest fapt nu corespunde realității, deoarece persoana respectivă a devenit administrator la 16 februarie 2005, ulterior încheierii celor două înscrisuri. Potrivit raportului de constatare grafoscopică, semnătura pentru SC M. SRL nu aparține lui CC., fiind executată din imaginație.

Un aspect important este că la fel ca în cazul raportului dintre SC E. SRL și SC G. SRL și în cazul contractului de intermediere dintre SC E. SRL și SC M. SRL nu a existat niciun câștig pentru SC E. SRL, ci o pierdere, ținând cont de faptul că valoarea comisionului datorat pentru intemiediere este mai mare decât valoarea facturilor reprezentând vânzările intermediate.

Mai mult, valoarea comisionului datorat depășește procentul de 75% precizat în contract și chiar totalul veniturilor rezultate din vânzări.

Ca și în situația contractului încheiat cu SC G. SRL, nu există o explicație logică a modului de încheiere și executare a contractelor de intermediere, în condițiile în care SC E. SRL a avut în urma acestor contracte pierderi financiare importante.

În sprijinul concluziei de Activitate a operațiunilor comerciale sunt și declarațiile martorilor: JJ., KK., LL., MM., NN., PP., RR., UU., VV., WW., CC., OO., EE.

Din aceste declarații rezultă că reprezentanții SC G. SRL și SC M. SRL nu au intermediat raporturi comerciale între SC E. SRL și societățile trecute în protocolul respectiv, procesul-verbal de confirmare a intermedierii tranzacțiilor.

Totodată, martorii CC., OO. și EE. au precizat că nu cunosc cine a întocmit și semnat factura fiscală, contractul de intermediere și procesul-verbal.

În acest context, Curtea a apreciat că în mod corect instanța de fond a constatat că sunt realizate elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât și al laturii subiective ale infracțiunii de evaziune fiscală, respectiv de complicitate la această infracțiune.

Inculpații A., B. în calitate de asociați și administratori, în perioade diferite, ai SC E. SRL Târgu Jiu, au evidențiat în actele contabile cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale.

Scopul acestor evidențieri era acela de a diminua foarte mult obligațiile datorate la bugetul de stat.

Astfel, prin evidențierea unor cheltuieli foarte mari, se diminua impozitul pe profit și taxa pe valoare adăugată.

În cazul taxei pe valoare adăugată s-a urmărit creșterea taxei deductibile, cu consecința reducerii sau chiar anulării taxei de plătit, având în vedere că taxa pe care trebuie să o plătească o societate, se obține din diferența dintre taxa colectată și taxa deductibilă.

Taxa colectată este în cazul când societatea vinde un produs sau un serviciu, iar taxa deductibilă este când societatea cumpără un produs sau un serviciu.

În cazul în care taxa colectată este mai mare decât taxa deductibilă, societatea plătește diferența către bugetul de stat.

În situația în care taxa deductibilă este mai mare decât taxa colectată, societatea trebuie să primească diferența de la stat.

Deși inculpatul A. a fost administrator al SC E. SRL doar până la data de 14 martie 2003, din probele administrate rezultă că și după această dată, în fapt, acest inculpat s-a ocupat de administrarea societății, negociind contracte, dând dispoziții contabilei, făcând plăți.

În acest sens, semnificative sunt declarațiile martorilor UU. care a declarat că relația comercială s-a realizat în urma discuțiilor cu inculpatul A.; WW. care a declarat că pentru facturile emise de el a fost plătit de inculpatul A., sumele primite reprezentând între 2 și 5% din valoarea facturilor; P. care a declarat că facturile erau prezentate de asociații firmei pentru înregistrarea în contabilitate.

Privitor la inculpații D. și C., aceștia, intenționat, i-au ajutat pe inculpații A. și B., să creeze aparența unor operațiuni comerciale în baza cărora au evidențiat cheltuieli foarte mari în actele contabile, în scopul diminuării obligațiilor datorate către bugetul de stat.

Astfel, în calitate de administrator al SC G. SRL Râmnicu Vâlcea, inculpatul C. știind că operațiunile dintre societatea sa și SC E. SRL nu sunt reale, a semnat cele trei facturi, contractul de intermediere și protocolul de constatare a tranzacțiilor intermediate.

Inculpatul D. a completat cele trei facturi emise de SC G. SRL, cât și factura emisă de SC M. SRL, așa cum rezultă din raportul de expertiză grafoscopică.

Totodată, martorul WW. a descris activitatea infracțională a inculpatului D., precizând că pentru completarea facturilor, banii plătiți de inculpatul A., prin ZZ., erau împărțiți cu D. și OO., sumele primite reprezentând între 2 și 5% din valoarea facturilor.

Intenția inculpaților C. și D. de a-i ajuta pe inculpații A. și B., rezultă din împrejurarea că aceștia știau că operațiunile comerciale dintre SC G. SRL, respectiv SC M. SRL și SC E. SRL, nu au fost reale, motivele din care rezultă Activitatea acestor operațiuni fiind dezvoltate anterior.

Mai mult, potrivit declarației martorului WW., inculpatul D. a și primit banii de la inculpatul A. pentru faptul că a completat facturile.

Privitor la încadrarea juridică a faptelor, Curtea a apreciat a fi neîntemeiate criticile inculpaților.

Astfel, conținutul art. 11 alin. (1) lit. c) teza a Il-a Legea nr. 87/1994 și conținutul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 sunt asemănătoare, pedepsele sunt identice, art. 9 din Legea nr. 241/2005 prevăzând, în plus și două forme agravate, reglementate de alin. (2) și (3).

Tocmai din acest motiv, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. anterior, pentru a nu aplica pedepsele prevăzute în formele agravate de art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Prin urmare, instanța de fond a avut in vedere pedeapsa prevăzută de art. 11 din Legea nr. 87/1994, dar textul de lege reținut a fost apreciat ca fiind corect, deoarece Legea nr. 241/2005 a fost în vigoare la data pronunțării sentinței apelate.

Ori, nu se poate reține ca temei juridic al condamnării un text de lege care nu mai era în vigoare, cum este Legea nr. 87/1994.

Privitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților A., B. și C., Curtea a apreciat întemeiate criticile Ministerului Public, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, modalitatea de comitere, durata mare de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, consecințele produse, prejudiciul foarte mare produs bugetului statului, fiind foarte greu de crezut că acesta va fi acoperit, astfel încât a majorat pedepsele principale, la 6 ani închisoare pentru inculpatul A., 5 ani închisoare pentru inculpatul B. și 3 ani închisoare pentru inculpatul C., ținând cont de contribuția fiecăruia la atingerea scopului infracțional.

Au fost apreciate ca întemeiate și criticile Ministerului Public privind modul de contopire a pedepselor în cazul inculpatului D., instanța de fond neținând cont de sporurile aplicate prin hotărâri definitive și nu a aplicat în urma contopirii, pedeapsa complementară.

Referitor la modul de soluționare a laturii civile au fost apreciate ca întemeiate criticile Ministerului Public și inculpaților A. și B.

Astfel, metoda de calcul a TVA și impozitului folosită în expertiza efectuată la instanța de fond, este corectă, dar în mod greșit, din totalul obligațiilor suplimentare considerate de plată, după corectarea obligațiilor suplimentare cu cele înregistrate de firmă, în cuantum de 18.540.628 RON, s-au scăzut obligațiile fiscale ce rezultă din factura fiscală emisă de SC CCC. SRL, nr. 2020XXX din 17 martie 2001, în total 436.708.184 ROL (248.129.650 ROL - impozit pe profit și 188.578.534 ROL TVA), în condițiile în care așa cum am arătat anterior, înscrisul invocat de inculpați, privitor la societatea respectivă, nu corespunde realității.

Totodată, în mod greșit s-a scăzut din prejudiciul total suma de 18.467.318.399 ROL, reprezentând, în opinia experților, TVA de recuperat la 31 decembrie 2004.

Astfel, experții nu aveau în atribuții stabilirea TVA pe care SC E. SRL o avea de recuperat, aceasta urmând să fie calculată de organele fiscale abilitate în urma unei proceduri reglementate de dispozițiile legale.

Totodată, nici în cazul în care suma respectivă era calculată corect, experții nu aveau în competență să scadă această sumă din totalul prejudiciului.

O eventuală compensare va fi făcută de organele fiscale cu ocazia punerii în executare a dispozițiilor civile ale prezentei hotărâri.

Criticile inculpaților A. și B. au fost apreciate ca neîntemeiate în privința greșitei rețineri la calcularea prejudiciului, a celor 16 facturi, emise de SC E., neînregistrate în evidența contabilă (Anexa 4 a raportului de expertiză întocmit la instanța de fond), pentru care s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților A., B., pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Pentru cele 16 facturi, TVA este de 1.736.497.142 ROL, iar impozitul pe profit este 2.284.661 ROL, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de instanța de fond.

Prin urmare, din prejudiciul total de 185.406.277.831 ROL s-a scăzut valoarea TVA de 1.736.497.142 ROL și valoarea impozitului pe profit de 2.284.864.661 ROL, aferente celor 16 facturi, astfel încât prejudiciul rezultat a fost stabilit în cuantum de 181.394.912 RON.

La acoperirea acestui prejudiciu au fost obligați inculpații în funcție de contribuțiile avute la activitatea infracțională.

Astfel, inculpatul B. a răspuns pentru prejudiciul produs în perioada în care a fost administrator, inculpatul C. pentru prejudiciul produs prin semnarea facturilor, contractului de intermediere și protocolului, ca reprezentant al SC G. SRL, iar inculpatul D. pentru prejudiciul creat prin completarea celor 3 facturi emise de SC G. SRL și a facturii emise de SC M. SRL.

Inculpatul A. a răspuns pentru tot prejudiciul, având în vedere că el a contribuit la întreaga activitate infracțională.

În consecință, ținând cont de dispozițiile art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. anterior și art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, s-au admis apelurile declarate de Ministerul Public – D.N.A., partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și inculpații A., B., s-a desființat în parte sentința în sensul că s-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului A. la 6 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului B. la 5 ani închisoare.

S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului C. la 3 ani închisoare.

S-au descontopit pedepsele aplicate inculpatului D. pe care le-a repus în individualitatea lor.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1399 din 02 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 06 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești, repunând în individualitate lor pedepsele:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen. anterior;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/2004 modificată și completată, cu aplic. art. 13 C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. anterior;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, cu aplicări art. 76 lit. c) C. pen. anterior, rap. la art. 74 lit. a) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 672 din 04 iunie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea definitivă prin neapelare la 07 iulie 2003 pentru care s-a anulat suspendarea condiționată.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1550 din 11 noiembrie 2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 314/R din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești, repunând în individualitate lor pedepsele:

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. anterior;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen. anterior aplicată prin sentința penală nr. 1399 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/2004 modificată și completată, cu aplic. art. 13 C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 1399 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești;

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 76 lit. c) C. pen. anterior rap. la art. 74 lit. a) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 672 din 04 iunie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea definitivă prin neapelare la 07 iulie 2003;

S-a constatat că s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1399 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 104 din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 39/R din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, după cum urmează:

- s-a înlăturat sporul de 2 luni închisoare aplicat pentru concursul de infracțiuni;

- s-a descontopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în:

- pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare pe care la rândul ei a descontopit-o în:

- s-a înlăturat sporul de 2 luni închisoare aplicat pentru starea de recidivă postcondamnatorie:

- pedeapsa de 2 ani închisoare pe care la rândul ei a descontopit-o în:

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin. (1) [devenit art. 87 alin. (1)] din O.U.G. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior:

- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 76 lit. c) C. pen. anterior rap. la art. 74 lit. a) C. pen. anterior aplicată prin sentința penală nr. 672 din 04 iunie 2003 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea definitivă prin neapelare la 07 iulie 2003 (ce reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii)

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. anterior aplicată prin sentința penală nr. 1550 din 11 noiembrie 2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 314/R din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești;

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 1399 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 06 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești:

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/2004 modificată și completată, cu aplic. art. 13 C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 1399 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul D. a fost condamnat în prezenta cauză este concurentă cu:

- infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen. anterior, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1399 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești:

- infracțiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/2004 modificată și completată, cu aplic. art. 13 C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 1399 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești;

- infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. anterior, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare sentința penală nr. 1550 din 11 noiembrie 2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 314/R din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești;

- infracțiunea prev. de art. 79 alin. (1) [devenit art. 87 alin. (1)] din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior pentru care s-a aplicat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 104 din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 39/R din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul D. a fost condamnat în prezenta cauză este în săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea prev.de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 76 lit. c) C. pen. anterior, rap. la art. 74 lit. a) C. pen. anterior, pentru care s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 672 din 04 iunie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea definitivă prin neapelare la 07 iulie 2003.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior, art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, art. 36 alin. (1) C. pen. anterior, s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior, aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de:

- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (4) C. pen. anterior prin sentința penală nr. 1399 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 06 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești;

- 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/2004 modificată și completatăxu aplic. art. 13 C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, aplicată prin sentința penală nr. 1399 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 452/R din 06 octombrie 2005 a Curții de Apel Pitești;

- 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. anterior aplicată prin sentința penală nr. 1550 din 11 noiembrie 2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 314/R din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Pitești;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 79 alin. (1) [devenit art. 87 alin. (1)] din O.U.G. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. anterior prin sentința penală nr. 104 din 18 feruarie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 39/R din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, urmând ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare la care adaugă sporul de 2 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 104 din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 39/R din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, pentru concursul de infracțiuni, pe care l-a mărit la 6 luni închisoare, astfel încât inculpatul va executa 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. anterior, art. 34 lit. b) C. pen. anterior, art. 35 alin. (1) C. pen. anterior, s-a contopit pedeapsa arătată mai sus cu pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 76 lit. c) C. pen. anterior rap. la art. 74 lit. a) C. pen. anterior aplicată prin sentința penală nr. 672 din 04 iunie 2003 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea definitivă prin neapelare la 07 iulie 2003, în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare la care adaugă sporul de 2 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 104 din 18 februarie 2009 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 39/R din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, pentru starea de recidivă postcondamnatorie, astfel încât inculpatul D. va executa în total 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

S-a admis în parte acțiunea civilă.

A fost obligat inculpatul A. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Tg. Jiu prin lichidator SP F. I.P.U.R.L. Tg.Jiu, către partea civilă la 181.394.912 ROL despăgubiri civile, din care 10.365.561 RON în solidar cu inculpatul B., 10.630.518 RON în solidar cu inculpatul D., 6.415.392 RON în solidar cu inculpatul C. și partea responsabilă civilmente SC G. SRL Rm. Vâlcea, la care se adaugă accesoriile aferente calculate potrivit C. proc. fisc.

S-a menținut sechestrul asigurător.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C. și D.

III. Împotriva deciziei penale nr. 237 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs, în termenul legal, partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și inculpații A., B., D. și C.

Recurentul inculpat D. a depus motivele de recurs. în termenul legal, la data de 23 ianuarie 2014.

Acesta a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei penale atacate invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, iar în rejudecare achitarea în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pe lipsa laturii obiective și subiective a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior.

A arătat că situația de fapt reținută de instanțele inferioare este una greșită deoarece inculpatul nu a semnat facturile fiscale, ci doar le-a completat, și nu a avut reprezentarea faptelor comise de autori.

A mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. anterior, criticând decizia atacată prin prisma cuantumului mare al sporului aplicat, respectiv 6 luni închisoare.

Recurentul inculpat C. nu a depus motivele de recurs în termenul legal, ci la data de 24 ianuarie 2014, deși ultima zi de depunere a acestora a fost la data de 23 ianuarie 2014.

A solicitat admiterea recursului și casarea deciziei penale atacate invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru încălcarea dreptului la apărare și administrarea de probe, respectiv supliment la expertiza contabilă și martori.

A arătat că în cauză este vorba despre infracțiunea de evaziune fiscală, fiind doar complice, însă nu sunt îndeplinite nici măcar condițiile de existență ale infracțiunilor de evaziune fiscală săvârșite de autori, neexistând latura obiectivă și subiectivă a acestor infracțiuni. A subliniat că motivarea instanțelor de fond și apel este pentru altă faptă, nu pentru cea de evaziune fiscală, astfel că, în scris a invocat și cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior; de asemenea a arătat că instanța de apel a înlăturat nejustifîcat proba cu expertiza contabilă; mai mult s-a încălcat dreptul la apărare a inculpaților prin respingerea probelor solicitate de aceștia și nu s-a stabilit cu exactitate prejudiciul.

Recurentul inculpat A. a depus motivele de recurs în termenul legal, la data de 23 ianuarie 2014.

A solicitat admiterea recursului și casarea deciziei penale atacate invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, iar în rejudecare achitarea în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior pe lipsa laturii obiective și subiective a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. anterior, și art. 13 C. pen. anterior. A motivat în scris faptul că instanța de fond și apel au dispus condamnarea sa pentru infracțiunea de evaziune fiscală, deși faptele așa cum au fost reținute de cele două instanțe nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

A mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior deoarece s-a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât s-a dispus condamnarea pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 13 C. pen. anterior, deși această lege nu era în vigoare la data săvârșirii faptelor și nu constituia o lege penală mai favorabilă. De asemenea a invocat intervenirea prescripției pentru acuzația de evaziune fiscală constând în actele materiale din perioada ianuarie 2001-ianuarie 2002, astfel că a solicitat încetarea procesului penal pentru aceste fapte în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. anterior.

A arătat că nu există probatorii împotriva sa, iar prejudiciul stabilit de instanța de apel este unul greșit.

Recurentul inculpat B. a depus motivele de recurs, în termenul legal, la data de 02 iulie 2013 prin declarația de recurs, completate data de 18 februarie 2014.

A solicitat admiterea recursului și casarea deciziei penale atacate invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, iar în rejudecare achitarea clientului său pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41, 42 C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, deoarece în dosar nu există probe certe de vinovăție, care să probeze atât latura obiectivă cât și latura subiectivă a infracțiunii.

A mai invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. anterior, criticile pe acest caz de casare constând în aceea că instanțele inferioare nu au stabilit corect încadrarea juridică și nu au soluționat corect latura civilă.

Recurenta parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj reprezentantă a Statului Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală, deși a declarat recurs în termenul legal, nu a depus deloc motivele de recurs.

Analizând recursurile declarate, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 3856 C. proc. pen. anterior stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 3859 C. proc. pen. anterior.

Instituind, totodată, o altă limită a devoluției recursului, art. 38510 C. proc. pen. anterior prevede, în alin. (2), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior, se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 26 iunie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege nefiind aplicabile în speță - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 172 al art. 3859 C. proc. pen. anterior, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac și limitat doar la chestiuni de drept:

În ce privește cazul de casare prevăzut fa art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. aplicare a legii, invocat de recurenții inculpați, se constată că, nu a fost modificat dar a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 38510 alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, respectiv invocarea, în scris, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Se observă că inculpații A. și B. au invocat acest caz de casare în tennenul legal, cu excepția recurentului inculpat C., astfel că în privința acestuia din urmă instanța de recurs nu îl va mai lua în considerare.

Cu privire la eriticile invocate pe acest caz de casare de ceilalți doi inculpați, se observă că ambii au invocat faptul că instanțele inferioare nu au stabilit corect încadrarea juridică și nu au soluționat corect latura civilă, inculpatul A. invocând și intervenirea prescripției răspunderii penale pentru acuzația de evaziune fiscală constând în actele materiale comise în perioada ianuarie 2001-ianuarie 2002.

În ce privește criticile vizând greșita încadrare juridică și greșita soluționare a laturii civile, acestea nu se circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. anterior, ci mai degrabă fostului pct. 18 al art. 3859 alin. (1) care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, fiind singurul caz de casare care permitea reevaluarea situației de fapt și a prejudiciului în calea de atac a recursului, prin reinterpretarea probelor, Legea nr. 2/2013 permițând instanței de recurs să verifice hotărârea recurată doar sub aspecte de nelegalitate și nu de netemeinicie, mai exact dacă starea de fapt așa cum a fost definitiv reținută de instanța de apel corespunde elementului material așa cum este incriminat în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005. Raportat la aceste considerente apare ca nefondat și recursul părții civile Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj reprezentantă a Statului Român - Agenția Națională de Administrare Fiscală, deși nu au fost depuse motivele de recurs.

Mai mult, criticile vizând greșita încadrare juridică au fost invocate și puse în discuția părților și în apel, Curtea apreciindu-le ca neîntemeiate, astfel că nu este incident nici cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior.

Cu privire la critica inculpatului A. vizând intervenirea prescripției răspunderii penale pentru acuzația de evaziune fiscală constând în actele materiale comise în perioada ianuarie 2001-ianuarie 2002, se observă că nu a operat prescripția faptelor de evaziune fiscală raportat la prevederile art. 122-124 C. pen. anterior.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior - când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334-337 C. proc. pen. anterior.

Se observă că inculpații A., D. și B. au invocat acest caz de casare în tennenul legal, cu excepția recurentului inculpat C., astfel că în privința acestuia din urmă instanța de recurs nu îl va mai lua în considerare.

Criticile aduse pe acest caz de casare au constat în lipsa laturii obiective și subiective a infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. anterior, și art. 13 C. pen. anterior, respectiv lipsa laturii obiective și subiective a infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41, 42 C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior.

Instanța de recurs constată că acest caz de casare nu a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 dar a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, astfel că motivele de recurs nefiind depuse în tennenul legal de recurentul inculpat C., nu va mai fi luat în considerare de instanța de recurs.

Analizând criticile formulate se observă că au fost invocate doar formal în cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, deoarece acestea se circumscrie fostului pct. 18 al art. 3859 alin. (1) care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, fiind singurul caz de casare care permitea reevaluarea situației de fapt în calea de atac a recursului. așa cum solicită inculpații, prin reinteipretarea probelor. Legea nr. 2/2013 permițând instanței de recurs să verifice hotărârea recurată doar sub aspecte de nelegalitate și nu de netemeinicie, mai exact dacă starea de fapt așa cum a fost definitiv reținută de instanța ele apel corespunde elementului material așa cum este incriminat în art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, motiv pentru care aceste critici sunt nefondate.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 3839 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior – când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - acesta a fost invocat de recurentul inculpat D., criticând decizia atacată prin prisma cuantumului mare al sporului aplicat, respectiv 6 luni închisoare.

Prin motivul invocat se critică individualizarea pedepsei, însă odată cu modificarea fostului caz de casare prevăzut de pct. 14 prin Legea nr. 2/2013, nu mai este posibilă reindividualizarea pedepsei dacă aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, și nici reevaluarea probelor sau reanalizarea situației de fapt care a fost definitiv reținută de instanța de apel, la fel cum este definitiv stabilită și modalitatea de executare a pedepsei.

Înalta Curte, analizând dosarul cauzei, constată că în cauză nu sunt incidente nici unul din cazurile de casare invocate și nici cazuri de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. anterior.

În ce privește aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunilor, instanța de recurs constată că Legea nr. 87/1994 a fost abrogată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005, iar instanța de apel a făcut aplicarea legii penale mai favorabile prin aplicarea art. 13 C. pen. anterior. După intrarea în vigoare a noului C. pen., art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 nu a fost modificat, motiv pentru care nu se impune aplicarea art. 5 C. pen.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Gorj și inculpații A., B., D. și C. împotriva deciziei penale nr. 237 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumelor de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenții inculpați A., B., și C. la plata sumei de câte 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 150 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat D. la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2014.