Confiscation of bribe funds from client rather than attorney in purchasing influence conviction; statutory interpretation of special confiscation rules under Anti-Corruption Law

Decizia nr. 185/2014

Asupra apelurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 23 octombrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/39/2013 a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul B., pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpaților, ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat, executarea pedepsei aplicată inculpatului A., pe o durată de 4 (patru) ani, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat, executarea pedepsei aplicate inculpatului B. pe o durată de 3 (trei ) ani și 6 (șase) luni, termen stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., atrage atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 C. pen. care reglementează cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepselor principale.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2013 la zi.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/A din 12 septembrie 2013 emis de Curtea de Apel Suceava și a inculpatului B. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 12 A din 12 septembrie 2013 emis de Curtea de Apel Suceava.

În temeiul art. 61 (3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 5.000 euro consemnată la Casa de Econeomii și Consemnațiuni Suceava în baza recipisei de consemnare din 23 septembrie 2013 și a chitanței din aceeași dată.

A fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 1.550 lei și 830 euro (echivalentul în lei la data plății calculat în funcție de cursul oficial al Băncii Naționale a României), cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu se vor avansa din fondurile Ministerul Justiției către Baroul Suceava.

A fost obligat inculpatul B. să plătească statului suma de 1500 lei și 830 euro (echivalentul în lei la data plății calculat în funcție de cursul oficial al Băncii Naționale a României), cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/P/2013 din 25 septembrie 2013 a Direcției Naționale Anticorupție Serviciul Teritorial Suceava au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații A. și B. cercetați fiecare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că inculpatul A., în calitate de avocat, la data de 12 august 2013, a promis oferirea de foloase materiale, constând în bani, procurorului C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava pentru ca acesta să-și exercite influența asupra unui coleg procuror desemnat cu supravegherea cercetărilor penale în Dosarul penal x/P/2012 aflat în lucru la Secția de Poliție Rurală Adâncata, jud. Suceava, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru clientul său, inculpatul B., cercetat penal în dosar. Banii urmau a fi dați de inculpatul B. care cunoștea scopul și destinația acestora.

În realizarea scopului propus inculpatul A. la data de 10 septembrie 2013 a remis procurorului C. suma de 3.500 euro bani primiți în cursul dimineții aceleiași zile de la inculpatul B.

La data de 12 septembrie 2013 inculpatul A. împreună cu inculpatul B. au oferit procurorului C. în biroul acestuia de la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava diferența de 1.500 euro.

Prin același rechizitoriu s-a dispus, în conf. cu disp. art. 228 alin. (6) C. proc. pen., art. 10 lit. i)1 C. proc. pen. rap. art. 22 alin. (1) C. pen., neînceperea urmăririi penale față de C. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în ce privește infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 alin. (1) C. pen.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că la data de 13 august 2013 la sediul Direcția Națională Anticorupție-Sectorul Teritorial Suceava s-a prezentat C. - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava care a sesizat faptul că la data de 12 august 2013 inculpatul A. - avocat în cadrul Baroului București, l-a contactat și i-a solicitat, în schimbul promisiunii oferirii unor foloase materiale, să intervină în soluționarea favorabilă a unui dosar penal privind un client de-al său, la procurorul D. de la aceeași structură de parchet.

Prin Procesul-verbal de sesizare din 13 august 2013 al Direcția Națională Anticorupție Sectorul Teritorial Suceava, s-a reținut existența unor date și indicii privind săvârșirea de către inculpatul A., în calitate de avocat, a infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere natura faptei comise și specificul actelor materiale exercitate, în scopul aflării adevărului în cauză și documentării dosarului cu mijloace de probă, care nu puteau fi obținute în alt mod, în cauză au fost efectuate interceptări ale convorbirilor telefonice și înregistrări audio video.

În urma punerii în executare a autorizațiilor toate întâlnirile dintre inculpatul A. și martorul C. au fost monitorizate audio-video în mediul ambiental, iar în urma transcrierii discuțiilor purtate au rezultat indicii temeinice de vinovăție în sarcina persoanelor inculpate.

În intervalul 13 august 2013 - 12 septembrie 2013 între inculpatul A. și martorul C. au avut loc următoarele întâlniri stabilite, în prealabil, prin discuții telefonice ori care rezultau din întâlnirea precedentă:

- 13 august 2013; 20 august 2013; 22 august 2013; 27 august 2013; 03 septembrie 2013;04 septembrie 2013; 09 septembrie 2013; 10 septembrie 2013 - dată la care inculpatul A. a dat persoanei denunțătoare suma de 3.500 euro; 11 septembrie 2013; 12 septembrie 2013 - dată la care inculpatul A. împreună cu inculpatul B. au dat persoanei denunțătoare suma de 1500 euro.

În perioada de referință au fost inițiate și efectuate apeluri telefonice între inculpatul A. cu inculpatul B. și cu martorul C., frecvența apelurilor fiind circumscrisă demersului inculpatului A. la procurorul C. pentru satisfacerea interesului clientului său inculpatul B. Aceste convorbiri au fost expuse rezumativ în cuprinsul rechizitoriului.

De asemenea, a rezultat din transcrierile convorbirilor telefonice, în mod indubitabil, că inculpatul B. părea dispus să ofere bani în schimbul soluționării favorabile a dosarului în care era cercetat și că știa destinația acestora.

Faptele reținute în sarcina inculpaților au fost prezentate în materialitatea lor, în ordine cronologică, după cum urmează:

Inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul C. la terasa restaurantului Centrul vechi din mun. Suceava la data de 13 august 2013 în intervalul 17.30-17.45.

La acea întâlnire inculpatul A. i-a înmânat persoanei denunțătoare un înscris pe care aceasta l-a pus la dispoziția organelor de anchetă și în care inculpatul a consemnat numărul de Dosar în care era cercetat B., respectiv x/P/2012.

După întâlnirea cu avocatul A., martorul s-a prezentat la sediul Direcției Naționale Anticorupție - Sectorul Teritorial Suceava unde a informat organele de anchetă despre discuția purtată și intențiile manifestate de avocatul A., împrejurare în care a predat și înscrisul mai sus arătat.

La data de 19 august 2013 inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul C. la terasa restaurantului Centrul vechi din mun. Suceava împrejurare în care a arătat că poate da suma de 5.000 euro chiar în cursul aceleiași săptămâni în schimbul obținerii soluției favorabile de scoatere de sub urmărirea penală pentru inculpatul B.

În seara zilei de 19 august 2013 la orele 20 octombrie 14 inculpatul A. l-a apelat pe inculpatul B. căruia i-a cerut să vină a doua zi dimineață, la ora 8, la biroul său, ca să discute ceva.

La data de 20 august 2013, martorul C. s-a reîntâlnit la terasa Centrul Vechi cu inculpatul A., conform înțelegerii, după ce în prealabil a informat organele de anchetă.

A stat cu acesta aproximativ 15-20 minute, timp în care inculpatul A. i-a spus că inculpatul B. nu a venit cu banii dar că-l așteaptă, acesta este pregătit și îi va da suma promisă imediat ce o va avea. Din discuție a rezultat indubitabil că inculpatul A. nu renunță la demersul său, respectiv la cumpărarea unei soluții de scoatere de sub urmărirea penală pentru clientul său inculpatul B.

La data de 22 august 2013, martorul s-a întâlnit de două ori cu inculpatul A., la orele 08:30 și 17:00, întrucât acesta a intenționat să obțină sprijinul său pentru înregistrarea unor dosare ale unor cetățeni din Republica Moldova. Martorul a evitat să se implice în vreun fel în acest demers fiind totodată profund deranjat de intențiile avocatului A.

Cu privire la clientul său, inculpatul B., inculpatul A. i-a comunicat că acesta nu făcuse încă rost de bani.

La data de 27 august 2013, în aceeași locație Centrul Vechi, după amiază, martorul s-a întâlnit cu inculpatul A., după ce în prealabil a anunțat organele de anchetă.

Acesta i-a precizat că este interesat să urgenteze cu cel din Adâncata și în prezența sa l-a contactat telefonic pe inculpatul B. și i-a cerut să se întâlnească a doua zi dimineață.

La data de 03 septembrie 2013, în aceeași locație Centrul Vechi, după amiază, martorul C. s-a întâlnit cu inculpatul A., după ce în prealabil a anunțat organele de anchetă. Acesta i-a precizat că s-a întâlnit cu B., că acesta are doar 2.000 de euro dar că face rost de bani și i-a expus o situație din care rezulta că B. urma să primească niște bani pe un teren sau să-și vândă o mașină.

La data de 04 septembrie 2013, în aceeași locație Centrul Vechi, după amiază, martorul s-a întâlnit cu A., după ce în prealabil a anunțat organele de anchetă. Acesta i-a precizat că inculpatul B. are 2.000 de euro dar el nu vrea să meargă secvențial dând de înțeles că vrea toți banii odată și la fel ca și la întâlnirile anterioare i-a spus că B. urma să încaseze niște bani de pe un teren ipotecat la o bancă.

La data de 09 septembrie 2013, în aceeași locație Centrul Vechi, după amiază, martorul s-a întâlnit cu inculpatul A., după ce în prealabil a anunțat organele de anchetă.

După ce inculpatul A. a vorbit la telefon cu B., iar acesta i-a confirmat că vine a doua zi dimineață, i-a spus persoanei denunțătoare că pe data de 10 septembrie 2013 va veni cu suma de 5.000 euro pentru intervenția în soluționarea favorabilă a dosarului clientului său și i-a dat asigurări că-și va onora promisiunea de a-i da bani în schimbul cumpărării influenței.

În dimineața zilei de 10 septembrie 2013 la orele1006 inculpații B. și A. s-au întâlnit în incinta Palatului de justiție fiind observați în timp ce au coborât la subsolul clădirii unde funcționează o cafenea. La orele 10.45 inculpatul A. a ieșit singur din incinta Palatului de justiție unde a revenit la orele 11.15. La orele 11.25 inculpatul A. s-a deplasat spre restaurantul Centrul vechi unde la orele 11.00 a venit procurorul C.

La data de 10 septembrie 2013, după ce în prealabil a anunțat organele de anchetă și având asupra sa tehnică de interceptare audio-video, martorul s-a deplasat la restaurant Centrul Vechi din municipiul Suceava ca urmare a solicitării avocatului A.

În jurul orelor 12:00 s-a întâlnit cu acesta în restaurant. În cadrul discuțiilor de la masă acesta i-a spus că are la el 3.500 de euro primiți de la B., iar diferența până la 5.000 euro urmează să o aducă a doua zi, întrucât acesta nu a reușit să facă rost de întreaga sumă până la acest moment.

A. a mai precizat că suma de 5.000 euro o dă persoanei denunțătoare pentru intervenția sa în scopul obținerii pentru B. a unei soluții de 181 C. pen. - amendă administrativă - în dosarul în care ultimul este cercetat. A mai afirmat că în cazul unei scoateri pe fond suma oferită ar fi trebuit să fie dublă.

În momentul în care acesta i-a comunicat suma de bani pe care o are asupra sa, sub pretextul că merge la baie, martorul a comunicat telefonic organelor de anchetă că urmează să-i fie remisă suma de 3.500 euro urmând ca a doua zi să-i fie adusă diferența de 1.500 euro. După ce a revenit la masă, a mai discutat cu A. printre altele, și de dosarul privind pe E.

Martorul în timp ce se afla la masă a primit de la inculpatul A. o carte, „Legea contabilității nr. 82/1991 și legislație conexă, Editura Universul juridic” - în interiorul căreia inculpatul A. i-a precizat că se află suma de 3.500 euro.

S-au despărțit, urmând să se întâlnească a doua zi când A. urma să aducă diferența de 1.500 euro, împrejurare în care va veni și cu clientul său inculpatul B.

La orele 12.40 martorul C. a predat organelor de anchetă în biroul de la etajul IV, unde funcționează sediul Direcția Națională Anticorupție - Sectorul Teritorial Suceava, o carte „Legea contabilității nr. 82/1991 și legislație conexă, Editura Universul juridic” despre care a spus că a primit-o de la avocatul A. în cadrul întâlnirii din restaurant.

În interiorul cărții ne-a precizat că se află suma de bani primită de la inc. A. în scopul exercitării influenței și obținerii unei soluții favorabile în dosarul penal privind pe inc. B.

Procedând, în prezența persoanei denunțătoare C., la examinarea cărții s-a constatat că este o carte de literatură juridică - ediție 2013 - având ca dată de tipărire 17 iulie 2013.

Între copertă și prima pagină se află un bon fiscal emis la data de 10 septembrie 2013, orele 10:01 cu care s-a achiziționat cartea, în valoare de 14,90 lei.

Între paginile 210-211 se aflau mai multe bancnote în cupiură de 200 și 100 euro. Bancnotele au fost ridicate în vederea cercetărilor fiind depuse la dosarul cauzei, în plic sigilat, aspectele fiind consemnate în cuprinsul Procesului-verbal aflat la dosar vol. 1 filele 76-78.

La 11 septembrie 2013, în jurul orelor 12:00, martorul C. a fost contactat telefonic de inculpatul A. care i-a solicitat o nouă întâlnire la restaurantul Centrul Vechi din municipiul Suceava. După ce în prealabil a anunțat organele de anchetă, având asupra sa tehnică de interceptare audio-video, în jurul orelor 13:00 martorul s-a deplasat la locul de întâlnire. L-a găsit pe avocatul A. la o masă în restaurant.

Având în vedere că în ziua precedentă inculpatul A. i-a spus că în acea zi va remite diferența de 1.500 euro, l-a întrebat dacă a adus banii. Aceasta i-a răspuns că îl cheamă imediat la restaurant pe B. (clientul său) ca să îi aducă.

În prezența martorului C. l-a contactat telefonic pe B., iar din convorbirea telefonică a rezultat că B. se simțea rău și nu se putea deplasa.

La un moment dat inculpatul A. i-a precizat persoanei denunțătoare ca i-ar fi comunicat lui B. că pentru o scoatere pe fond în dosar, prețul era de 10.000 euro, sumă pe care B. a declarat ca nu o are, motiv pentru care suma finală a rămas la 5.000 euro pentru o soluție prev. de 181 alin. (3) C. pen.

A mai precizat că B. a fost de acord să-i ofere această suma de bani de la început.

A rămas că se vor întâlni în dimineața zilei de 12 septembrie 2013 la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava pentru a-i remite diferența de bani de 1.500 euro și pentru audierea lui B. de către procurorul D., declarație în sensul obținerii unei soluții prev. de 181 (3) C. pen.

Au convenit sa se vadă dimineața la biroul persoanei denunțătoare, orele 09,00, urmând a hotărî modalitatea în care B., asistat de avocatul A. va da acea declarație.

La data de 12 septembrie 2013, orele 09:10 echipa operativă a intrat în biroul nr. 107 de la etajul I al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, unde a găsit pe procurorul C. împreună cu două persoane. După declinarea calității și legitimare, procurorul C. a indicat o sumă de bani în euro despre care a afirmat că a primit-o de la avocatul A.

În această împrejurare, au fost întrebate celelalte două persoane cum se numesc și acestea s-au prezentat ca fiind avocatul A. împreună cu clientul acestuia - B.

Fiind întrebați cu privire la suma de bani despre care a afirmat procurorul C. că a primit-o de la unul din cei doi, avocatul A. nu a oferit nici un răspuns iar B. a spus că banii nu-i aparțin.

În continuare martorul C. a fost întrebat în ce scop a primit acea sumă de bani și a răspuns că a primit-o de la avocatul A. pentru a obține o soluție favorabilă clientului său B. într-un dosar aflat în lucru la Secția de Poliție Adâncata, sub supravegherea procurorului D.

S-a procedat la identificarea bancnotelor, constatându-se că este vorba de 1.500 euro.

Din transcrierile convorbirilor telefonice autorizate expuse pe larg în cuprinsul rechizitoriului, au rezultat indicii temeinice în sensul că inculpatul A. după ce urma să rezolve interesul beneficiarului cumpărării de influență B. se manifesta în sensul unei astfel de colaborări oneroase cu magistratul procuror pe mai departe.

Cu privire la inculpatul B., din interceptarea convorbirilor telefonice au rezultat indicii temeinice de vinovăție, deoarece inculpatul se manifesta permanent interesat să rezolve problema dosarului penal scop în care întreprindea demersuri de procurare a banilor și de remitere a lor inculpatului A..

Situația de fapt reținută prin rechizitoriu este probată cu următoarele mijloace de probă: denunțul formulat de C. la data de 13 august 2013, proces-verbal de sesizare din oficiu din 13 august 2013 înregistrat sub nr. 68/P/2013, declarația olografă dată de C. la data de 13 august 2013, declarația dactilografiată dată de C. în data de 13 august 2013, declarațiile dactilografiate din 10 și 11 septembrie 2013 date de C., declarația olografă dată de C. la data de 19 august 2013, înscris aparținând avocatului A. și remis procurorului C.

în data de 13 august 2013, declarația olografă dată de C. la data de 20 august 2013, declarațiile olografe date de C. în data de 09 și respectiv 11 septembrie 2013, proces-verbal din 20 august 2013 referitor la întâlnirea stabilită de avocatul A. la procurorul C. în data de 20 august 2013, orele 17:00, proces-verbal din 22 august 2013 privind întâlnirea stabilită de avocatul A. la procurorul C. la orele 17:00, la restaurantul Centrul Vechi, proces-verbal din 27 august 2013 privind întâlnirea stabilită de avocatul A. cu procurorul C. la orele 17:00, la restaurantul Centrul Vechi, proces-verbal din 30 august 2013 privind întâlnirea dintre A.

și C. din fața sediului parchetelor referitoare la faptul că B. încă mai caută bani, proces-verbal din 03 septembrie 2013 privind întâlnirea stabilită de avocatul A. la procurorul C. în cursul aceeași zile, la orele 17:00 - restaurantul Centrul Vechi, proces-verbal din 04 septembrie 2013 privind întâlnirea stabilită de avocatul A. la procurorul C. în cursul aceeași zile, la orele 17:00 - restaurantul Centrul Vechi, proces-verbal din 09 septembrie 2013 privind întâlnirea stabilită de avocatul A. la procurorul C. în cursul aceeași zile, la orele 17:00 - restaurantul Centrul Vechi, proces-verbal din 10 septembrie 2013 privind întâlnirea stabilită de avocatul A. la procurorul C.

în cursul aceeași zile, la orele 12:00 - restaurantul Centrul Vechi, proces-verbal din 11 septembrie 2013 privind întâlnirea stabilită de avocatul A. la procurorul C. în cursul aceeași zile, la orele 13:00 - restaurantul Centrul Vechi, proces-verbal din 10 septembrie 2013 de constatare a momentului operativ și de executare a activităților de constatare, planșă foto din 10 septembrie 2013 - anexă la procesul-verbal de constatare a momentului operativ din 10 septembrie 2013, proces-verbal de transcriere a înregistrării audio-video a discuției dintre A.

și C. avute în data de 10 septembrie 2013, procesul-verbal de transcriere a înregistrării audio-video a discuției dintre A. și C. avute în data de 11 septembrie 2013, declarația martorului asistent F. din 12 septembrie 2013, declarația martorului asistent G. din 12 septembrie 2013, planșa foto reprezentând suma de 1.500 euro oferită de avocat A. procurorului C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava la data de 12 septembrie 2013, recipisa Casa de Econeomii și Consemnațiuni de consemnare a sumei de 5.000 euro din 23 septembrie 2013, chitanța de plată Casa de Econeomii și Consemnațiuni din 23 septembrie 2013 a sumei de 5.000 euro, declarația învinuitului A. din 12 septembrie 2013, declarația olografă dată de învinuitul A. la data de 12 septembrie 2013, declarația inculpatului A. din 12 septembrie 2013, declarația învinuitului B. din 12 septembrie 2013, declarația olografă dată de B.

în data de 12 septembrie 2013, declarația inculpatului B. din 12 septembrie 2013, declarația martorului C. din 18 septembrie 2013, declarația martorului H. din 17 septembrie 2013, declarația martorului I. din 18 septembrie 2013, declarația martorului J. din 18 septembrie 2013 (vol. I), proces-verbal de transcriere a înregistrării audio-video a discuției purtate de A. și C. în data de 19 august 2013, proces-verbal de supraveghere din 19 august 2013, proces-verbal de transcriere a înregistrării audio-video a discuției dintre A. și C. din 20 august 2013, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B.

în data de 19 august 2013, ora 20:10:14, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 20 august 2013, ora 08:02:52, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu E. în data de 20 august 2013, ora 10:22:35, proces-verbal de transcriere a înregistrării audio-video a discuției dintre A. si C. din data de 22 august 2013, proces-verbal de transcriere a înregistrării audio-video a discuției dintre A. și C. din data de 22 august 2013 si care începe de la ora 17:24:05, proces-verbal de transcriere a înregistrării audio-video a discuției dintre A. si C. din 27 august 2013, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B.

în data de 27 august 2013, ora 16:55:36, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 28 august 2013, ora 08:17:17, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. in data de 28 august 2013, ora 08:39:32, procesul-verbal de transcriere a înregistrări audio-video a discuției dintre A. și C. Dragoș avute in data de 03 septembrie 2013 (vol. III), proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 04 septembrie 2013, ora 13:54:52, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B.

în data de 04 septembrie 2013, ora 11:29:51, proces-verbal de transcriere înregistrării audio-video a discuției dintre A. și C. avute în data de 04 septembrie 2013, proces verbal de transcriere a înregistrării audio-video a discuției dintre A. și C. avute în data de 09 septembrie 2013, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 04 septembrie 2013, ora 11:25:56, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 04 septembrie 2013, ora 14:16:28, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C.

în data de 04 septembrie 2013, ora 14:37:38, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 03 septembrie 2013, ora 11:42:46, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 03 septembrie 2013, ora 11:45:40, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 05 septembrie 2013, ora 11:32:42, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 05 septembrie 2013, ora 12:21:55, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B.

în data de 05 septembrie 2013, ora 12:45:11, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. in data de 05 septembrie 2013, ora 12:49:27, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 05 septembrie 2013, ora 13:09:10, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 06 septembrie 2013, ora 17:25:36, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 07 septembrie 2013, ora 10:29:10, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B.

în data de 07 septembrie 2013, ora 17:35:31, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 09 septembrie 2013, ora 12:31:53, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 09 septembrie 2013, ora 12:49:38, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 09 septembrie 2013, ora 15:32:50, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 10 septembrie 2013, ora 09:53:22, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C.

în data de 10 septembrie 2013, ora 10:37:11, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B. în data de 10 septembrie 2013, ora 13:23:30, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de B. cu A. în data de 11 septembrie 2013, ora 13:05:00, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 11 septembrie 2013, ora 12:26:09, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de B. cu A. în data de 11 septembrie 2013, ora 10:32:32, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu B.

în data de 12 septembrie 2013, ora 08:34:29, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 03 septembrie 2013, ora 15:52:34, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 03 septembrie 2013, ora 11:02:01, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 29 august 2013, ora 14:47:18, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 27 august 2013, ora 16:24:02, proces - verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C.

în data de 26 august 2013, ora 10:18:56, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 23 august 2013, ora 08:00:48, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 22 august 2013, ora 16:21:37, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 22 august 2013, ora 13:12:15, proces-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de A. cu C. în data de 22 august 2013, ora 08:30:33, proces-verbal de supraveghere a activităților desfășurate de A.

în data de 20 august 2013, 22 august și respectiv 28 august 2013, proces-verbal de supraveghere a activităților desfășurate de A. în data de 10 septembrie 2013 și respectiv 11 septembrie 2013 (vol. IV).

Analizând actele și lucrările dosarului, astfel cum au fost administrate în faza de urmărire penală, Curtea a reținut aceeași situație de fapt stabilită prin actul de sesizare a instanței pe care nu o va mai reitera având în vedere că nu s-au formulat obiecțiuni sub acest aspect și că inculpații au înțeles să uzeze de procedura simplificată prevăzută de art. art. 3201 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În drept, faptele inculpaților A. și B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că inculpatul A., în calitate de avocat, la data de 12 august 2013, a promis oferirea de foloase materiale, constând în bani, procurorului C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava pentru ca acesta să-și exercite influența asupra unui coleg procuror desemnat cu supravegherea cercetărilor penale în Dosarul penal x/P/2012 aflat în lucru la Secția de Poliție Rurală Adâncata, jud. Suceava, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru clientul său, inculpatul B., cercetat penal în dosar. Banii urmau a fi dați de inculpatul B. care cunoștea scopul și destinația acestora.

În realizarea scopului propus inculpatul A. la data de 10 septembrie 2013 a remis procurorului C. suma de 3.500 euro bani primiți în cursul dimineții aceleiași zile de la inculpatul B.

La data de 12 septembrie 2013 inculpatul A. împreună cu inculpatul B. au oferit procurorului C. în biroul acestuia de la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava diferența de 1.500 euro.

Având în vedere considerentele expuse, la care se adaugă cele prezentate pe larg în actul de sesizare al instanței, Curtea a constatat că faptele există și au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege pentru existența lor ca infracțiuni și în consecință va proceda la condamnarea inculpaților.

La individualizarea pedepselor ce au fost stabilite s-a avut în vedere faptul că inculpații beneficiază de prevederile art. 3201 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu consecința diminuării cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru faptele comise.

Potrivit art. 3201 alin. (1) C. proc. pen. „ până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol „ judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată”.

Consecința aplicării procedurii simplificate de soluționare a cauzelor penale prevăzută de art. 3201 C. pen.p, la cererea inculpatului, este dată de legiuitor prin alin. (7), al aceluiași text de lege, unde se menționează că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor prezentate pe larg în cuprinsul actului de sesizare, gradul de pericol social deosebit de ridicat al acestora, rezultând din calitatea fiecăruia dintre inculpați, respectiv de avocat și fost agent comunitar, scopul urmărit, respectiv intenția de a eluda legea penală, precum și elementele ce caracterizează persoana fiecăruia.

În privința inculpatului A., Curtea a apreciat că, gravitatea deosebită a faptei împiedică reținerea de circumstanțe atenuante constând, așa cum s-a solicitat, în lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală corectă. Lipsa antecedentelor penale s-a apreciat a fi lipsită de relevanță în contextul dat, inculpatul exercitând funcția de avocat și de consilier local pentru care era esențială îndeplinirea acestei condiții. Săvârșirea de acte ilicite de natura celui care face obiectul cauzei este incompatibilă cu statutul legal al unui avocat care trebuie să vegheze la respectarea legii, alături de ceilalți participanți la înfăptuirea actului de justiție, inclusiv procurorii și nu să încerce rezolvarea cauzelor prin modalități ilicite ca în cazul de față.

Inculpatul B. a fost angajat în calitate de agent comunitar în cadrul Poliției Locale Suceava, având deci atribuții în ce privește supravegherea respectării legii. Lipsa antecedentelor penale a fost de asemenea o condiție pentru angajarea într-o astfel de funcție. Susținerea apărării potrivit căreia, în această privință, rolul său era mai mic decât al inculpatului A. nu a putut fi reținută în condițiile în care, tocmai datorită funcției exercitate anterior ar fi putut să-și dea seama de consecințele unei asemenea fapte, cu atât mai mult cu cât el însuși era cercetat într-un alt dosar penal. Nu are relevanță nici faptul că, așa cum s-a susținut, propunerea ar fi venit din partea celuilalt inculpat câtă vreme a acceptat-o.

Circumstanțele atenuante judiciare nu operează automat, fiind lăsate la aprecierea judecătorului care are menirea să analizeze dacă o anumită atitudine a inculpatului reflectă un grad de periculozitate mai scăzut al acestuia. Din datele existente la dosarul cauzei, respectiv documentația depusă în circumstanțiere de apărătorii inculpaților a rezultat că aceștia sunt persoane apreciate în plan profesional și social, însă aceste aspecte nu sunt suficiente pentru a se reține circumstanțe atenuante, în contextul în care, așa cum s-a arătat, infracțiunea săvârșită vizează protecția relațiilor sociale care țin de respectul ce trebuie acordat autorităților desemnate să vegheze la respectarea legii.

Atitudinea sinceră a inculpaților nu este de natură a constitui o circumstanță atenuantă dat fiind că, în împrejurările concrete ale cauzei, această conduită era singura care putea fi adoptată, având în vedere probatoriul administrat ce conturează clar situația de fapt și vinovăția lor.

Conduita procesuală a inculpaților și celelalte elemente ce caracterizează persoana lor, respectiv situația familială, faptul că ambii au copii minori în întreținere, poziția în societate, starea de sănătate a membrilor familiei în cazul inculpatului A. dovedită cu acte medicale, au fost însă elemente care îndreptățesc instanța să aplice pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, redus ca urmare a aplicării art. 3201 C. proc. pen.

Astfel, față de cele arătate, s-a apreciat că o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru inculpatul A. și de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru inculpatul B. ar fi în măsură să asigure reeducarea lor și prevenirea comiterii de noi fapte penale.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpaților, ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În ce privește modalitatea de executare a pedepselor ce se va aplica inculpaților, Curtea a apreciat că sunt întrunite condițiile cumulative prev. de art. 81 C. pen. Astfel, cuantumul pedepselor aplicate se situează în limita impusă de textul menționat, iar inculpații nu au antecedente penale. În ce privește aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia se impune a se avea în vedere situația fiecărui inculpat. Astfel, inculpatul A. este tânăr, are în întreținere 2 copii minori cu probleme de sănătate așa cum rezultă din documentația medicală depusă la dosar de apărătorul ales (filele 22-27), soția sa este încadrată de asemenea într-un grad de handicap accentuat (filele 28-33) și a dovedit o atitudine corespunzătoare în familie, în societate și la locul de muncă până la data săvârșirii faptei așa cum atestă caracterizările depuse la dosar (filele 41-52).

Inculpatul B. a avut, de asemenea, o atitudine corespunzătoare în familie, în societate și la locul de muncă, aspect confirmat de înscrisurile depuse la dosar (filele 58, 61, 62), are în întreținere un copil minor și părinții, respectiv o soră cu probleme de sănătate și datorită dificultăților financiare soția sa a fost nevoită să plece la muncă în străinătate.

Atitudinea procesuală a fiecărui inculpat constând în recunoașterea în totalitate a faptelor și regretul manifestat față de implicarea în săvârșirea unor astfel de fapte este o dovadă că au conștientizat consecințele produse și că nu vor mai săvârși astfel de fapte.

Inculpații s-au aflat în stare de arest începând cu data de 12 septembrie 2013 timpul scurs fiind apreciat suficient pentru a-i face să conștientizeze gravitate faptelor comise.

Față de considerentele expuse, Curtea a apreciat că există motive suficiente care îndreptățesc convingerea că scopul pedepselor poate fi atins fără executare, condamnarea însăși la pedeapsa închisorii constituind un avertisment suficient pentru prevenirea săvârșirii de alte fapte penale. Așa fiind, pedepsele aplicate au fost suspendate condiționat pe durata termenului de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 83 C. pen. care se referă la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul comiterii, în interiorul termenului de încercare, a unei noi infracțiuni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepselor principale.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2013 la zi.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 11/A din 12 septembrie 2013 emis de Curtea de Apel Suceava și a inculpatului B. de sub puterea Mandatului de arestare preventivă nr. 12/A din 12 septembrie 2013 emis de Curtea de Apel Suceava.

În temeiul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 5.000 euro consemnată la Casa de Econeomii și Consemnațiuni Suceava în baza recipisei de consemnare din 23 septembrie 2013 și a chitanței din aceeași dată.

Văzând și disp. art. 191 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, au declarat în termenul legal, apeluri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Serviciul Teritorial Suceava și inculpatul A.

În motivele de apel formulate în scris și aflate la filele 8-10 dosarul Înaltei Curți, procurorul a criticat hotărârea pronunțată sub aspectul nelegalității, în sensul omisiunii de către instanța de judecată de a preciza de la care inculpat se confiscă suma de 5.000 euro ce a făcut obiectul infracțiunii de cumpărare de influență și sub aspectul netemeiniciei acesteia, vizând individualizarea judiciară a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, pe care a apreciat-o ca fiind prea blândă, în raport cu gravitatea faptelor comise, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.

Astfel, dând curs procedurii simplificate, potrivit disp. art. 3201 C. proc. pen. instanța de judecată a reținut situația de fapt și de drept prezentată și susținută în actul de acuzare, iar după analizarea probatoriului, așa cum a fost administrat în cursul urmăririi penale a constatat în mod cert săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, de către inculpații A. și B., dispunând condamnarea lor.

La individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat în parte, instanța de judecată a enumerat criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. „respectiv modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor prezentate pe larg în cuprinsul actului de sesizare, gradul de pericol social deosebit de ridicat al acestora, rezultând din calitatea fiecăruia dintre inculpați, respectiv de avocat și fost agent comunitar, scopul urmărit, respectiv intenția de a eluda legea penală, precum și elementele ce caracterizează persoana fiecăruia.”

Deși s-a făcut referire la gravitatea faptelor comise de cei doi inculpați, la împrejurările ce împiedică reținerea circumstanțelor atenuante în sarcina lor, s-a dat o importanță deosebită situațiilor personale ale acestora - situația familială, faptul că ambii au copii minori în întreținere, poziția în societate, starea de sănătate a membrilor familiei în cazul inc. A., aspect ce a determinat instanța de judecată să aplice pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, redus ca urmare a aplicării disp. art. 3201 C. proc. pen.

Instanța de judecată a apreciat că „gravitatea deosebită a faptei împiedică reținerea de circumstanțe atenuante constând în (…) lipsa antecedentelor penale și atitudinea procesuală corectă”, atât în ce-l privește pe inculpatul A., cât și pentru inculpatul B., având în vedere calitatea deținută de fiecare inculpat - avocat în cadrul Baroului București și consilier local, A., respectiv fost agent comunitar în cadrul Poliției Locale Suceava, B.

În acest fel s-au luat în considerare mai mult aspectele legate de persoana inculpaților, lucru ce a determinat să considere mai mult aspectele legate de persoana inculpaților, lucru ce i-a determinat să considere că nu au fost avute în vedere în mod corect criteriile de individualizare a pedepsei potrivit art. 72 C. pen., ceea ce a condus implicit la aplicarea unor pedepse minime, de 2 ani închisoare pentru inculpatul A. și 1 an și 6 luni închisoare pentru inculpatul B., ce nu sunt de natură să realizeze scopul de prevenție, constrângere și reeducare prevăzut de le lege și în niciun caz nu sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise, având în vedere pe fiecare inculpat în parte. Atât pedeapsa principală, cât și cea accesorie dispuse de instanță nu sunt de natură a realiza scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, situația personală a fiecărui inculpat a determinat instanța de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, făcând aplicarea disp. art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Astfel „inculpatul A. este tânăr, are în întreținere doi copii minori cu probleme de sănătate așa cum rezultă din documentația medicală depusă la dosar de apărătorul ales, soția sa este încadrată de asemenea într-un grad de handicap accentuat și a dovedit o atitudine corespunzătoare în familie, în societate și la locul de muncă până la data săvârșirii faptei așa cum atestă caracterizările depuse la dosar.

Inculpatul B. a avut de asemenea o atitudine corespunzătoare în familie, în societate și la locul de muncă, aspect confirmat de înscrisurile depuse la dosar, are în întreținere un copil minor și părinții, respectiv o soră cu probleme de sănătate și datorită dificultăților financiare soția sa a fost nevoită să plece la muncă în străinătate.

Atitudinea procesuală a fiecărui inculpat constând în recunoașterea în totalitate a faptelor și regretul manifestat față de implicarea în săvârșirea unor astfel de fapte este dovada că au conștientizat consecințele produse și că nu vor mai săvârși astfel de fapte.”

Procurorul a arătat că nu poate fi de acord cu aceste aspecte care au motivat suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate în condițiile în care raportat la gravitatea faptelor, conștientizarea și acceptarea de către fiecare inculpat a consecințelor activității infracționale desfășurate și nu în ultimul rând intenția clară a acestora de eludare a legii, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea efectivă cu privare de libertate.

Atitudinea procesuală a inculpaților, de recunoaștere și regret a faptelor, a determinat aplicarea procedurii simplificate de judecată și reducerea pedepselor prevăzute de lege cu o treime. Nu se poate spune că în acest fel au conștientizat consecințele produse, întrucât, urmare a pregătirii și calității fiecăruia, această conștientizare a avut loc de la bun început, din momentul luării hotărârii infracționale.

De altfel, inculpatul A. pe parcursul urmăririi penale nu a recunoscut fapta comisă, la audierea din data de 12 septembrie 2013 negând comiterea infracțiunii pe care a apreciat-o ca fiind o înscenare (vol. I, filele 184-187 ds. urmărire penală), iar inculpatul B. la audierea din 12 septembrie 2013 s-a prevalat de dreptul de a nu da declarație potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (vol. I, filele 208, 209 ds. Urmărire penală), ulterior, la 23 septembrie 2013 înțelegând să dea declarație de recunoaștere (vol. I, fila 214 dos. urmărire penală).

S-a apreciat că deturnarea de către inculpatul A. a caracteristicilor și funcțiilor specifice profesiei de avocat către un scop infracțional, de corupție pentru obținerea facilă de avantaje materiale, pentru clientul său, inculpatul B., urmărit penal într-un dosar aflat în curs de soluționare, nu poate genera decât un profund sentiment colectiv de respingere.

Pericolul care planează asupra ordinii publice s-a evidențiat pe mai multe planuri, acestea întrepătrunzându-se unele cu altele:

Un prim plan general derivă din gravitatea abstractă a comiterii unor fapte de corupție, gravitate recunoscută drept una ridicată în orice societate democratică în care domnia legii este de cea mai mare importanță în dezvoltarea sa sub toate aspectele. O asemenea societate nu poate funcționa normal fără ca persoanele care reprezintă o autoritate sau chiar o funcție publică să nu fie la adăpost de orice bănuială de influență, în alt mod decât cel reglementat legal sau administrativ. În considerarea acestui deziderat, primordial în asigurarea ordinii de drept, orice încercare de corupere a unui funcționar ce impune a fi sancționată dur și imediat.

Un al doilea plan privește condițiile concrete în care se presupune că au fost comise faptele, în sensul că inculpatul A. s-a folosit de calitatea sa de avocat pentru a lua legătura cu un magistrat procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava și de a-l influența, altfel decât îi permite etica profesională, împrejurare de natură a aduce un mare prejudiciu profesiei onorabile de avocat, calitate care presupune demnitate, integritate și un respect al legii, situat dincolo de cel pe care trebuie să-l aibă orice altă persoană care nu-și desfășoară activitatea în sistemul justiției în general.

Cel mai important dintre pericolele puse în evidență prin săvârșirea faptelor de către inculpați este identificat în valorile sociale concrete ce au fost lezate și care au determinat apartenența cumpărării de influență la grupul infracțiunilor în legătură cu serviciul.

Prin fapta săvârșită inculpații au declanșat noi valențe dăunătoare încrederii în sistemul judiciar, pe care conștiința opiniei publice trebuie să îl perceapă independent și imparțial, dincolo de orice suspiciune de corupere.

Magistrații, ca reprezentanți ai celei de-a treia puteri în stat, desfășoară o activitate esențială pentru bunul mers al societății, de aceea orice fel de amenințare adusă integrității lor profesionale constituie și o amenințare concretă adusă ordinii publice.

O atitudine „blândă” a unei hotărâri dată de o instanță de judecată prin stabilirea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, într-o astfel de cauză de corupție, ar fi în măsură să inducă ideea, deosebit de nocivă, periculoasă pentru echilibrul relațiilor sociale în ansamblul lor, a posibilității obținerii pe căi ilegale de venituri.

Pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor de corupție în general, trebuie să aibă menirea de a determina o schimbare a mentalității și atitudinii față de valorile sociale fundamentale ocrotite de legea penală și față de relațiile sociale care apar și se dezvoltă în jurul acestor valori.

Rațiunea incriminării unor fapte de corupție constă tocmai în necesitatea combaterii unor astfel de fenomene, iar aplicarea unor pedepse reduse și în modalitatea suspendării executării acesteia poate avea ca rezultat slăbirea încrederii în sistemul judiciar și scăderea autorității legii, în sensul respectului față de aceasta pe de o parte și al fermității ei pe de altă parte.

Un al doilea motiv de apel pentru care a fost criticată sentința penală este de nelegalitate și constă în aplicarea art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000.

Instanța de judecată nu a precizat căruia dintre cei doi inculpați i se va aplica măsura confiscării sumei de 5000 euro, care a făcut obiectul infracțiunii de cumpărare de influență comisă și care a fost ridicată cu ocazia constatării momentului operativ din data de 10 septembrie 2013, respectiv 12 septembrie 2013 (vol. I, filele 76, 143 ds. urmărire penală).

În speță, suma de 5.000 euro a fost înmânată de inculpatul A., în două tranșe, denunțătorului C., acesta din urmă fiind cel care a pus suma de bani la dispoziția organului de urmărire penală pentru luarea măsurilor legale - suma de bani a fost indisponibilizată la Casa de Econeomii și Consemnațiuni Bank Sucursala Suceava (vol. I, filele 172-175 dos. urmărire penală ).

În mod corect instanța de judecată trebuia să dispună confiscarea sumei de 5.000 euro de la inculpatul A. și să ia act că această sumă a fost consemnată la Casa de Econeomii și Consemnațiuni Bank Sucursala Suceava la data de 23 august 2013 în baza recipisei de consemnare și a chitanței.

Față de cele expuse în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului, desființarea în parte a hotărârii atacate și pe fond pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul motivelor invocate.

În motivele de apel formulate în scris de către apelantul inculpat A. prin apărător ales, aflate la filele 26-29 dosarul Înaltei Curți, a arătat că având în vedere că la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare N.C.P.P. (Legea nr. 135/2010), precum și dispozițiile privind situațiile tranzitorii (art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013), în raport cu specificul sentinței atacate, pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, recursul ce face obiectul prezentei cauze urmând a se soluționa conform dispozițiilor în materia apelului, prev. de art. 408 și urm. din N.C.P.P.

De asemenea, în temeiul art. 5 C. proc. pen. actual, art. 292 alin. (1) din N.C.P., care reglementează infracțiunea de cumpărare de influență, prevede pedeapsa închisorii în limite mai reduse decât cea din art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 se impune, potrivit art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. actual) schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice.

Apărarea apelantului inculpat a făcut mai multe considerații teoretice asupra provocării săvârșirii infracțiunii de către organele de urmărire penală, invocând art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Apelantul inculpat prin apărător a menționat că nu a contestat săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, însă consideră că organele de urmărire penală au depășit limitele permise de art. 68 alin. (2) C. proc. pen. anterior, încălcând interdicția prevăzută de această reglementare, acționând - prin intermediul denunțătorului, care a folosit manopere viclene - asupra sa, determinându-l să continue săvârșirea faptei penale, în scopul obținerii unor probe. Inculpatul a arătat că el l-a contactat pe denunțător, în spiritul raporturilor anterioare de colegialitate și de oarecare prietenie cu acesta, consultându-l asupra posibilităților de a rezolva problema implicării penale a coinculpatului, care era clientul său în baza contractului de asistență juridică încheiat cu acesta.

Conținutul discuției dintre el și denunțător, desfășurată în data de 12 august 2013 a fost stabilit doar pe baza declarației denunțătorului, convorbirile telefonice și de altă natură dintre el și denunțător, pe de o parte, ca și cele dintre el și coinculpat, pe de altă parte, fiind interceptate începând cu data de 13 august 2013.

Nu este reală acea parte din declarația denunțătorului care vizează faptul că el i-ar fi spus acestuia că acel client al său, pentru care făcea intervenția, „este dispus să plătească oricât pentru a obține o soluție favorabilă”.

Organizarea procedurii flagrantului de către Direcția Națională Anticorupție a fost precedată de mai multe întâlniri dintre el și denunțător, acesta nemanifestând un refuz pentru intervenția lui în favoarea clientului său, dimpotrivă, denunțătorul a acționat în sensul încurajării sale în continuarea demersului fraudulos (a se vedea transcrierea înregistrării audio a discuției dintre ei din data de 19 august 2013, dar mai ales a celei din data de 22 august 2013, când denunțătorul i-a adresat câteva întrebări sugestive:”Dar el, omu-i dispus să plătească ceva?. Și permisul și-l recuperează” (…), iar în convorbiri ulterioare, denunțătorul se interesează dacă celălalt inculpat „are deja niște bani?” „nu o fi avut bani, poate”, „mașina și-a vându-o?” etc.).

Art. 261 din Legea nr. 78/2000 prevede posibilitatea unei proceduri de simulare a comportamentului infracțional, însă în condiții speciale, prin folosirea investigatorilor doar din categoria lucrătorilor operativi ai poliției judiciare, în baza unei autorizații speciale date de procuror.

S-a apreciat că organul de urmărire penală a depășit limitele prevăzute de lege, intrând în sfera „provocării” incompatibile cu dreptul la un proces echitabil.

Dacă denunțătorul - de a cărui bună credință nu s-a îndoit niciun moment, mai ales că au fost colegi de școală - nu ar fi încurajat activitatea sa infracțională, nu ar fi avut îndrăzneala de a depăși limitele exercitării dreptului său la apărare.

Instanța de control judiciar urmează să dea eficiență sancțiunii procesuale pentru încălcarea art. 68 alin. (2 ) C. proc. pen. anterior ( dacă se va reține apărarea sa pe această teză, soluția legală ar fi achitarea în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. anterior art. 16 alin. (1) lit. a) C. pen. actual).

Prima instanță nu a dat eficiență corespunzătoare criteriilor de individualizare prev. de art. 72 și urm. C. pen. anterior, refuzând nejustificat să rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2 ) C. pen. anterior.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat cu prisosință „conduita bună” înainte de săvârșirea infracțiunii (nu a avut sancțiuni penale sau contravenționale, și-a respectat statutul profesional, nefiind supus nici unei instrucții disciplinare, a dobândit calitatea consilier local în urma alegerilor, a desfășurat o bună activitate în cadrul instituțiilor religioase, primind caracterizări bune în acest sens și manifestări de solidaritate în perioada implicării sale în acest proces).

Art. 74 alin. (2) C. pen. anterior permite reținerea și altor împrejurări cu același efect de circumstanțe atenuante, astfel că trebuie să se dea eficiență înscrisurilor medicale care atestă afecțiunile grave de care suferă soția și copii săi, care au determinat încadrarea lor în diverse grade handicap, ce presupun cheltuieli suplimentare pentru întreținere și tratament, la acestea adăugându-se și datoriile contractate de el la bancă prin contract de credit în curs de executare.

La determinarea gradului concret de pericol social al infracțiunii reținute în sarcina sa, trebuie să se țină seama și de natura cauzei penale în care este implicat coinculpatul în favoarea căruia a intervenit (dosar având ca obiect o infracțiune la regimul circulației rutiere și sfidarea organelor judiciare), astfel că relațiile sociale ocrotite prin norma de incriminare nu ar fi fost grav afectate dacă acțiunea sa de cumpărare a influenței ar fi atins finalitatea 8 a se vedea cazuri similar de corupție, dar cu impact major pe toate planurile, pentru care au fost aplicate pedepse rezonabile).

De asemenea, individualizarea judiciară nu reflectă decât parțial influența tuturor circumstanțelor atenuante ce rezultă din probele administrate nici principiile justiției restaurative impuse prin acte normative internaționale ratificate de România și care trebuie respectate de instanțele judecătorești naționale.

România a ratificat Acordul internațional din 1990 prin care au fost adoptate „Regulile și standardele minime ale Națiunilor Unite cu privire la sancțiunile neprivative de libertate” documente cunoscut și sub denumirea de „Regulile de la Tokyo”.

Principalele obiective urmărite prin elaborarea acestor reguli sunt următoarele: implicarea mai activă a comunității în managementul justiției penale; dezvoltarea la infractori a sentimentului de răspundere pentru societate; asigurarea unui echilibru între drepturile infractorilor și măsurile pentru securitatea publică și prevenirea infracționalității.

Acest acord internațional - care reflectă noua filozofie penală în jurul valorilor justiției restaurative - a impus statelor membre obligația de a implementa măsuri neprivative de libertate, în vederea diminuării încarcerărilor, luând în considerare respectarea drepturilor omului, cerințele dreptății sociale și nevoile de reabilitare ale infractorilor.

În același spirit a invocat Regulamentul european privind sancțiunile și măsurile comunitare (adoptat prin Recomandarea nr. R (92) 16 a Comitetului de Miniștri al Statelor Uniunii Europene) care abandonează concepția penală tradițională în care pedeapsa avea semnificații preponderent represive și care conturează obiectivele specifice ale justiției restaurative: pedeapsa trebuie concepută ca mijloc de transformare a caracterului infractorului și de renaștere morală a acestuia; necesitatea ca persoanele vinovate de săvârșirea infracțiunilor cu grad redus de pericol social să fie ferite de mediul penitenciar; evitarea stigmatizării infractorilor; favorizarea reabilitării comportamentului deviant și reinserția socială prin menținerea legăturilor comunitare (loc de muncă, relații cu familia, integrarea în programe de asistență socială și de tratament etc).

Apelantul inculpat prin apărător a apreciat că prima instanță nu a valorificat integral normele juridice și principiile ce guvernează problematica individualizării judiciare, astfel că sancțiunea aplicată este, sub aspectul cuantumului, în vădită și nejustificată discordanță cu spiritul politicii penale actuale, mai ales că noua reglementare prevede limite mai reduse ale pedepsei închisorii pentru infracțiunea dedusă judecății.

Față de cele arătate, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. actual a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanță și pronunțarea unei noi hotărâri, fie de achitare pe temeiurile indicate mai sus, fie de reducere a pedepsei aplicate, cu menținerea beneficiului suspendării condiționate a executării acesteia.

La termenul de judecată de la 17 aprilie 2014, Înalta Curte a pus în discuția părților recalificarea căii de atac în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 în apel, atât reprezentantul Ministerului Public, cât și apărătorii prezenți au pus concluzii de recalificare a căii de atac în apel.

Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) C. proc. pen., constatând întemeiată cererea de amânare formulată de către apărătorul ales al inculpatului B., aflat în imposibilitate de prezentare în instanță, cauza fiind la primul termen de judecată, a amânat cauza la 12 iunie 2014.

La termenul din 12 iunie 2014, magistratul asistent a făcut referatul cauzei care a învederat Înaltei Curți faptul că apărătorul ales al inculpatului B., avocat Aruștii Andrei a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care arată că a reziliat unilateral contractul de asistență juridică încheiat cu inculpatul, ca urmare a neachitării diferenței de onorariu aferent reprezentării în fața instanței de recurs.

Înalta Curte a procedat la legitimarea inculpaților A. și B., cărțile de identitate, în fotocopie, ale acestora, fiind atașate la dosarul cauzei.

Conform dispozițiilor art. 91 alin. (4) C. proc. pen., a luat act că a încetat delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat A., avocat Hurezeanu Marinela, urmând a fi avut în vedere Protocolul încheiat între Uniunea Națională a Barourilor din România și Ministerul Justiției, privind plata onorariilor apărătorilor desemnați din oficiu.

Cu încuviințarea instanței, apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A. a depus la dosar înscrisuri, respectiv încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria Botoșani și somația imobiliară emisă de Biroul Executorului Judecătoresc.

Concluziile din dezbateri ale părților se regăsesc în încheierea de ședință de la 12 iunie 2014 ce face parte integrantă din prezenta decizie, fiind amânată pronunțarea pentru astăzi 17 iunie 2014.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțată de prima instanță, atât din oficiu, cât și prin prisma criticilor formulate de către apelanți, potrivit art. 420 alin. (8)-(10) C. proc. pen., Înalta Curte constată apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava ca fiind fondat, iar apelul inculpatului A. ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.

În ceea ce privește apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat, Înalta Curte constată că prima instanță în mod legal a reținut aceeași situație de fapt stabilită prin actul de sesizare al instanței față de declarațiile exprese ale ambilor inculpați, A. și B. de a uza de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 alin. (1) și (2) C. proc. pen., așa cum rezultă din declarațiile ambilor inculpați aflate la filele 16, 17 dosarul Curții de Apel Suceava.

Totodată, prima instanță a făcut referiri ample la mijloacele de probă care susțin situația de fapt, așa cum rezultă din considerentele sentinței atacate filele 79 verso-80 dosarul Curții de Apel Suceava).

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că în drept, faptele inculpaților A. și B. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea că inculpatul A., în calitate de avocat, la data de 12 august 2013, a promis oferirea de foloase materiale, constând în bani, procurorului C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava pentru ca acesta să-și exercite influența asupra unui coleg procuror desemnat cu supravegherea cercetărilor penale în Dosarul penal x/P/2012 aflat în lucru la Secția de Poliție Rurală Adâncata, jud. Suceava, în scopul obținerii unei soluții favorabile pentru clientul său, inculpatul B., cercetat penal în dosar. Banii urmau a fi dați de inculpatul B. care cunoștea scopul și destinația acestora.

În realizarea scopului propus inculpatul A. la data de 10 septembrie 2013 a remis procurorului C. suma de 3.500 euro bani primiți în cursul dimineții aceleiași zile de la inculpatul B.

La data de 12 septembrie 2013 inculpatul A. împreună cu inculpatul B. au oferit procurorului C. în biroul acestuia de la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava diferența de 1.500 euro.

În raport cu cele reținute, prima instanță, în temeiul art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea sumei de 5.000 euro consemnată la Casa de Economii și Consemnațiuni Suceava în baza recipisei de consemnare din 23 septembrie 2013 și a chitanței din aceeași dată.

Potrivit art. 61 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 „Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”

Așadar, cum se poate constata din analiza hotărârii atacate nu rezultă de la care dintre inculpați s-a dispus confiscarea sumei de 5000 euro, așa încât măsura nu poate fi pusă în aplicare, omisiunea fiind un aspect de nelegalitate.

Înalta Curte constată, însă că în cauză este incident în cauză art. 118 lit. e) C. pen. anterior, ca normă generală, care prevedea că „(1) Sunt supuse confiscării speciale: d)bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor”.

Înalta Curte, în raport cu situația de fapt reținută și însușită, a verificat declarația dată de inculpatul B. în cursul urmăririi penale (vol. I, filele 214-216 dosar de urmărire penală) din care rezultă în mod concret proveniența banilor, respectiv persoana care a pus la dispoziție banii fiind inculpatul B., acesta înmânându-i inculpatului A., care doar a făcut o remitere a unei sume care nu-i aparținea.

Astfel, în declarația dată, în prezența apărătorului, la data de 23 septembrie 2013, inculpatul B. a menționat. „(…). Nu rețin exact ziua, dar cel mai probabil undeva la începutul lunii august, m-am întâlnit cu avocatul A. în Suceava, tot în legătură cu soluționarea dosarului meu iar acesta mi-a cerut în mod expres”să mă pregătesc bine”, eu înțelegând că trebuie să fac rost de o sumă de bani spunându-mi că astfel poate urgenta soluționarea favorabilă a dosarului meu, lucru cu care eu am fost de acord. Mi-a dat de înțeles că astfel dosarul va pleca repede de la Adâncata și va ajunge la parchet unde voi merge să dau o declarație pe care nu o aveam dată până atunci și după aceea treaba va fi rezolvată.

Nu mi-a spus nimic de instanță, de soluție finală la instanță, mi-a spus că va fi bine. Nu mai știu exact ziua, dar oricum în cursul lunii august 2013, acesta mi-a comunicat la o întâlnire cuantumul sumei, respectiv 5.000 euro. Acesta mi-a spus că în schimbul acestor bani va vorbi cu cineva și va obține o soluție favorabilă în dosarul meu. Eu am acceptat să-i dau această sumă de bani pe care el mi-a cerut-o în schimbul căreia am înțeles că eu voi obține o soluție favorabilă și că nu voi avea cazier ceea ce mă interesa pe mine, întrucât eu speram să revin în sistemul poliției comunitare.

Nu m-a interesat mijloacele de care urma să se folosească avocatul. Mi-a spus că banii urmau să ajungă la persoana pe care el o cunoștea și care era cineva mare și care putea să soluționeze favorabil dosarul meu. Fiind interesat să primesc o soluție favorabilă am fost de acord cu demersul său având încredere în ceea ce-mi spunea el. Precizez că nu am avut suma de bani de la început, motiv pentru care am început să întreprind demersuri de procurare a banilor. Până la data de 10 septembrie 2013am căutat să fac rost de bani.

Am apelat la cunoștințe, ba chiar m-am plâns prietenilor fără a le oferi detalii că trebuie să cheltui o sumă mare de bani. Declar că, fără a intra în amănunte, m-am plâns de situația mea prietenilor I. și H. Am căutat să vând un teren și autoturismul meu proprietate. Mă tot suna avocatul A. și îmi cerea să ne întâlnim. Mă întâlneam cu acesta și îi spuneam că nu am reușit să fac rost de bani dar m-am plâns față de el că nu reușesc să vând terenul și nici mașina. Acesta îmi spunea că dacă nu vin cu banii nu poate obține soluția favorabilă.

În schimb dacă dau banii repede dosarul ajunge repede la parchet și obțin soluția. În caz contrar dosarul poate să rămână și doi ani la secția de poliție. Îmi amintesc că odată m-a contactat telefonic și mi-a spus că este la masă cu persoana care trebuia să rezolve dosarul meu și să fac bine să urgentez treaba. Cu privire la suma de 5.000 de euro pe care mi-a cerut-o avocatul A. arăt că acesta mi-a spus că în cazuri similare cuantumul sumei ajunge la sume mai mari, de 7.000-8.000 de euro. Precizez că avocatul A. mi-a spus că persoana cu care se întâlnea el va rezolva sigur și favorabil dosarul meu.

Niciodată nu s-a discutat de procurorul D. pe care nici nu-l cunoșteam după cum niciodată nu s-a discutat de procurorul C. Pe data de 09 septembrie 2013 am venit la Suceava pentru a mă întâlni cu avocatul dar nu procurasem suma de bani. I-am precizat că a doua zi trebuia să primesc niște bani și îi voi aduce. Eu la Suceava am venit cu mașina mea condusă de H. sau I. nu îmi amintesc exact. A doua zi, 10 septembrie 2013, am revenit m-am întâlnit cu avocatul A. la tribunal, l-am găsit la camera 126, împreună cu care am mers la barul din incintă unde i-am predat suma de 3.500 euro.

Acesta mi-a spus că e puțin și să aduc și restul, întrucât nu poate să se întâlnească cu el și să-i dea doar atât. I-am spus că doar atât am putut face rost, după care îi voi aduce a doua zi diferența, deși știam că nu puteam să fac rost de încă 1.500 euro până a doua zi. Ne-am despărțit, urmând să mă contacteze el. Pe data de 11 septembrie 2013, m-a sunat în cursul după amiezii și mi-a cerut să ne întâlnim pentru a discuta. Eu mă simțeam rău și nu am putut veni la întâlnire.

Mi-a comunicat că a doua zi la orele 09:00 trebuie să merg să dau declarație la procuror. Pe data de 12 septembrie 2013, dimineață, înainte de orele 09,00, am ajuns în Suceava cu autoturismul meu condus de I. căruia i-am spus că trebuie să dau 1.500 euro. I-am precizat că am mai dat niște bani dar nu i-am oferit amănunte. Am spus că trebuie să vin la parchet la procuror să dau declarație în dosar. L-am sunat pe avocat care mi-a cerut să ne întâlnim la restaurant unde i-am dat suma de 1.500 euro, reprezentând diferența până la 5.000 euro cum ne-am înțeles.

La intrarea în parchet mi-a spus că sunt doi procurori, eu crezând că merg la procurorul D. însă avocatul nu a pomenit niciun nume dar că e bine așa. În holul parchetului, avocatul a sumat pe cineva, a coborât o persoană până la jumătatea scărilor pe care eu nu o cunoșteam, care nu s-a adresat spunându-ne „A., haideți sus”. Am ajuns la etajul I al clădirii parchetului, am dat mâna cu dânsul și mi-a spus că este procurorul C. și ne-a invitat în birou. Am luat loc pe scaun. Mi-am dat seama că A. se cunoștea cu procurorul C.

Arăt că mai demult avocatul A. îmi precizase că și procurorii își pot schimba dosarele între ei, în sensul că dacă dosarul meu era la procurorul D. un alt coleg de-al său putea să dea soluție în dosar. Știam că avocații se pot substitui între ei, tot în urma discuțiilor pe care le-am avut cu A., astfel că am crezut că acest lucru e valabil și la procurori. Precizez că la un moment dat am fost invitat să ies din birou rămânând în birou doar avocatul A. cu domnul procuror timp de 30-40 secunde după care am fost invitat să intru înapoi și am început să povestesc procurorului despre dosarul meu.

La un moment dat, în birou au pătruns mai multe persoane dintre care una s-a legitimat, din câte îmi amintesc. Procurorul C. a pus pe masă o sumă de bani în euro. Cel care s-a legitimat i-a întrebat ce-i cu acești bani atât pe el cât și pe avocatul A. și pe mine. Avocatul A. nu a spus nimic, eu am spus că nu-mi aparțin având în vedere că eu i-am dat avocatului A. 1.500 euro cu aproximativ 30-40 minute înainte, motiv pentru care banii nu îmi aparțineau mie ci acestuia, iar procurorul C. nu îmi amintesc ce a spus. Țin să precizez că a fost prima dată când am avut un dosar penal și conjunctura a fost de natură să încerc să obțin o soluție favorabilă în dosar pe această cale.

Sunt convins că dosarul de la Poliția Adâncata se datorează unei relații conflictuale pe care o am cu polițiștii de acolo, motiv pentru care am suspicionat că cercetarea penală împotriva mea se face cu rea credință. Scopul meu era să nu am cazier pentru a mă putea întoarce în poliție. Cu avocatul A., din discuții, am înțeles că suma de 5.000 de euro avea ca destinație persoana care putea să soluționeze favorabil dosarul meu iar banii îi va da el acesteia. Am mizat pe faptul că este un om influent cu relații în lumea politică, consilier local la Primăria municipiului Suceava și are relații. (…).

Recunosc și regret sincer faptele săvârșite pe care le-am comis în împrejurările descrise mai sus.”

În raport cu precizarea expresă că banii au fost dați de inculpatul B., suma de 5.000 euro aparținându-i, modul de procurare a sumei descrisă de acesta, Înalta Curte, în baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior va dispune confiscarea sumei de 5.000 euro de la inculpatul B.

Instanța de control judiciar constată că motivul de apel invocat de procuror referitor la netemeinicia hotărârii, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicate fiecărui inculpat, respectiv blândețea pedepsei aplicată fiecărui inculpat sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare este nefondat, întrucât apreciază că prima instanță, în raport, cu aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., referitoare la procedura simplificată de care au uzat ambii inculpați, evaluarea adecvată, în mod concret a criteriilor de individualizare a pedepsei, atât față de gradul de pericol social, gravitatea faptelor, cât și circumstanțelor personale ale fiecăruia, s-a reflectat judicios în cuantumul pedepselor, cât și a modalității de executarea dispusă.

Înalta Curte consideră că în condițiile concrete ale cauzei, prima instanță a examinat în mod plural criteriile de individualizare, dând relevanță și principiul proporționalității între gravitatea faptelor, chiar infracțiuni de corupție, calității de avocat inculpatului A., apreciind just că modalitățile neprivative de libertate, cu suspendarea condiționată a executării acestora sunt în măsură să atingă scopurile, asigurând îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor pozitivă în societate.

În consecință, instanța de control judiciar va menține dispozițiile primei instanțe cu privire la cuantumul pedepselor și modalitatea de executare a acestora, pentru ambii inculpați.

Referitor la apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Din verificarea hotărârii atacate și poziția inculpatului A. de a uza de procedura simplificată în condițiile art. 3201 C. proc. pen., critica referitoare la existența unei provocări din partea organelor judiciare abilitate nu se poate reține, întrucât din materialul probator dovedirea contribuției inculpatului și modul său de constatare a avut loc ca urmare a sesizării de către denunțător, respectiv domnul C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, în sensul că la 12 august 2013 inculpatul A., avocat în cadrul Baroului București, l-a contactat și i-a solicitat, în schimbul promisiunii oferirii unor foloase materiale, să intervină în soluționarea favorabilă a unui doar penal privind un client de-al său, la procurorul D., de la aceeași structură de parchet, declarații care se coroborează cu procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și cu celelalte mijloace de probă administrate, așa cum au fost indicate în concret în hotărârea primei instanțe, nefiind îndeplinite condițiile legale, așa încât solicitarea de achitare nu este fondată.

Totodată, în ceea ce privește critica cu privire la confiscarea sumei de bani de la acesta, urmează a fi avute în vedere considerentele din apelul parchetului.

De asemenea, sub aspectul legii penale mai favorabile, chiar dacă aceasta este legea nouă, față de imposibilitatea aplicării circumstanțelor atenuante, legea veche este incidentă.

Înalta Curte constată că pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea suspendarea condiționată a executării acesteia pe o durată de 4 ani ca termen de încercare asigură într-un mod concret atingerea scopurilor pedepsei aplicate, reflectând, atât gravitatea faptei de corupție săvârșite, în raport cu modalitatea efectivă de comitere, cât și calitatea de avocat, circumstanțele pozitive favorabile, așa încât critica sub aspectul reducerii pedepsei nu poate fi avută în vedere.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava împotriva sentinței penale nr. 120 din data de 23 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior va dispune confiscarea sumei de 5.000 euro de la inculpatul B..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În conformitate cu art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În conformitate cu art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile ocazionate cu judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava au rămas în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casație Și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava împotriva sentinței penale nr. 120 din data de 23 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 118 lit. e) C. pen. anterior dispune confiscarea sumei de 5.000 euro de la inculpatul B.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 375 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuieli ocazionate cu judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Suceava rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 iunie 2014.