Territorial jurisdiction for challenging road transport contraventions: application of specific derogatory domicile rules versus general lex loci delicti provisions

Decizia nr. 2880/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. x/281/2014, petenta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, anularea procesului-verbal din 10 noiembrie 2014, emis de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.

Soluția pronunțată de Judecătoria Ploiești, secția civilă

Prin sentința nr. 4455 din 06 aprilie 2015, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei sector 1.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.

În speță reclamantul are sediul în municipiul București, sector 1, iar cererea a fost introdusă la data de 13 noiembrie 2014, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Soluția pronunțată de Judecătoria sector 1 București

Prin sentința nr. 12211 din 19 iunie 2015, Judecătoria sector 1 București a invocat din oficiu excepția de necompetență a acestei instanțe, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Ploiești și a constatat ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind incidente astfel dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 potrivit căruia „plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.

Prin procesul-verbal contestat s-a reținut existența unei contravenții constând în faptul că la data de 10 noiembrie 2014, în localitatea Boldești Scăieni, jud. Prahova, reclamanta a transportat mărfuri periculoase fără a indica prezența acestora prin documente, prin marcare și etichetare a coletelor sau prin placardare și marcare a vehiculului.

Astfel, instanța a constatat că soluționarea prezentei cauze este de competența Judecătoriei Ploiești, localitatea Boldești Scăieni, jud. Prahova, fiind inclusă în raza sa teritorială, conform H.G. nr. 337/1993.

S-a reținut că, într-adevăr, în temeiul dispozițiilor art. 101 din O.U.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România: „Prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul”, însă fapta contravențională reținută în sarcina reclamantei nu se circumscrie situației derogatorii, nefiind prevăzută și sancționată conform prevederilor O.U.G. nr. 15/2002.

Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență, în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie plângerea reclamantului împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 10 noiembrie 2014, emis de Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier.

Rezultă din cuprinsul acestui proces-verbal că reclamanta a fost sancționată pentru faptele contravenționale prevăzute în cuprinsul art. 37 alin. (3) pct. 14 din H.G. nr. 1175/2007, cu modificările și completările ulterioare, pentru aprobarea Normelor de efectuare a activității de transport rutier de mărfuri periculoase în România, reținându-se, în esență, că la data de 10 noiembrie 2014, în localitatea Boldești Scăieni, jud. Prahova, reclamantul a transportat mărfuri periculoase fără a indica prezența acestora prin documente, prin marcare și etichetare a coletelor sau prin placardare și marcare a vehiculului - cisterna fiind necurățată.

Potrivit art. 43 din H.G. nr. 1175/2007: „Contravențiilor prevăzute de art. 37-39 le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare”.

Conform art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001: „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția”.

Având în vedere aceste dispoziții legale care stabilesc expres competența de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției menționat în cauză, că fapta contravențională a fost săvârșită pe raza Judecătoriei Ploiești, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2015.