Ineligibility of descendants for "resistance fighter" status under O.U.G. 214/1999 and mandatory exhaustion of administrative remedies

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 860/2003, Curtea de Apel București a respins ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamanta T.F., prin mandatar I.G., împotriva pârâtei Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției.

Prin aceeași hotărâre, a fost respinsă ca fără calitate procesuală activă, acțiunea reclamanților M.E. și M.N., prin același mandatar, I.G.

Pentru a pronunța sentința menționată, Curtea de Apel a reținut în esență că reclamanții, în calitate de succesori ai defunctului M.A., condamnat pentru motive politice, au solicitat acordarea calității de luptător în lupta anticomunistă, tocmai ca efect al descendenței lor directe după antecesorul acestora.

Cum prevederile O.U.G. nr. 214/1999 permit recunoașterea acestei calități, numai persoanelor condamnate ori supuse unor măsuri represive administrative, iar în speță, nu este vorba de astfel de persoane și în plus, pârâții 2 și 3 nici nu s-au adresat cu o cerere prealabilă Comisiei speciale din cadrul Ministerului Justiției, soluția de respingere pentru motivele arătate, s-a impus.

Împotriva sentinței Curții de Apel, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., au declarat recurs reclamanții, prin mandatarul I.G.

În motivarea recursului, reclamanții au invocat faptul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut calitatea de luptător într-o organizație de rezistență anticomunistă a tatălui lor Tot în mod greșit, aceeași instanță a apreciat că reclamanți ar fi solicitat pentru ei, recunoașterea acestei calități, când, în realitate, nu au solicitat acest lucru pentru ei, ci doar pentru tatăl acestora.

Examinând recursul pârâtei, prin prisma criticii formulate, se constată că acesta este nefondat.

Astfel, în mod greșit recurenții au invocat faptul că, în realitate, au solicitat recunoașterea pentru ei însăși a acestei calități. Așa după cum s-a precizat atât în fața Comisiei din cadrul Ministerul Justiției, cât și în fața instanței, reclamanta T.F. a arătat în mod expres că solicită acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, pentru ea, și nu pentru tatăl său. Aceasta, în scopul beneficierii de facilitățile acordate de lege, categoriilor de persoane încadrate în textul O.U.G. nr. 214/1999.

De asemenea, și ceilalți doi reclamanți au făcut aceeași precizare, inclusiv în motivele de recurs în care menționează că au solicitat recunoașterea calității de „urmaș în rezistența anticomunistă”. Prin urmare, obiectul pricinii a fost bine determinat de către prima instanță, atât prin prisma cererii introductive, a actelor dosarului, cât și a precizărilor special solicitate pe parcursul desfășurării procesului.

Cum dispozițiile art. 1, 5 și 6 din O.U.G. nr. 214/1999, recunosc calitatea de pretinsă doar autorilor direcți ai luptei de rezistență, rezultă că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.

În ce privește pârâții-recurenți M.E. și M.N., pe lângă faptul că și ei au făcut aceeași precizare în legătură cu obiectul acțiunii, trebuie constatată corecta reținere a lipsei calității lor procesuale active, decurgând din faptul neparcurgerii procedurii prealabile introducerii acțiunii judecătorești, procedură obligatorie potrivit art. 6 din O.U.G. nr. 214/1999.

Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de recurs, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează ca în temeiul art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 296 din același cod, recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.F., M.E. și M.N., împotriva sentinței civile nr. 860 din 10 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2004.