Negative conflict of competence in administrative litigation: conflict between exclusive jurisdiction under the Capital Market Law and general domicile rules under the Administrative Litigation Law

Decizia nr. 2773/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată, la data de 07 noiembrie 2014, Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea de Investiții Financiare A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, succesoarea în drepturi și obligații a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, anularea art. 3 al avizului nr. 154 din 16 septembrie 2014 emis de pârâtă.

Prin cererea completatoare, reclamanta a solicitat și anularea deciziei A.S.F. nr. 1738 din 17 noiembrie 2014 având ca obiect respingerea plângerii prealabile împotriva avizului.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Hotărârea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 16 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța sesizată a constatat că normele speciale, derogatorii de la dreptul comun, prevăzute de art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, stabilesc competența exclusivă a Curții de Apel București în materia dedusă judecății, motiv pentru care a dispus declinarea competenței la această instanță.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 639 din 09 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

A fost constatat ivit un conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente în cauză prevederile art. 21 din O.U.G. nr. 93/2012, care fac trimitere la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a constatat că aparține competența de soluționare a cauzei Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Înalta Curte a reținut că obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea deciziei nr. 381 din 20 aprilie 2011 emisă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, devenită în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară, succesoare în drepturi și obligații a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, conform O.U.G. nr. 93/2012.

În stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzelor ce privesc deciziile și orice alte acte administrative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 93/2012, care stabilesc regula de principiu conform căreia actele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte reține că în actualul context legislativ O.U.G. nr. 93/2012 nu a abrogat reglementările speciale anterioare, acestea păstrându-și apartenența la dreptul pozitiv, ci în conformitate cu prevederile art. 28 acestea se completează cu legislația care reglementează activitatea autorităților care se desființează, în măsura în care acestea nu vin în contradicție cu prevederile sale.

Văzând dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, prevederi care stabilesc competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, Înalta Curte reține că aceste dispoziții sunt în opoziție cu toate celelalte prevederi referitoare la competența de soluționare a cauzelor, astfel încât se poate aprecia că sunt în contradicție cu prevederile art. 21 din O.U.G. nr. 93/2012, ceea ce le face inaplicabile.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului, astfel cum impun prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, și va dispune în consecință în acest sens.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Societatea de Investiții Financiare A. SA și pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2015.