Insurer's subrogation award upheld as defendant's appeal inadmissible in small-claims case.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as inadmissible, thereby upholding the prior decisions in favor of the insurer, which remain in force: the first-instance judgment requiring the defendant to pay RON 7,982.71 in damages, plus legal interest from 5 September 2014, and the appellate decision affirming it. The dispute arose from a subrogation claim by the insurer (Casco coverage) against the defendant for the amount paid as an indemnity, initiated under the special small-claims procedure (Articles 1026–1033 Civil Procedure Code). The court based its decision on Articles 1033(1) and (3) Civil Procedure Code, which provide that a judgment of the court of first instance in such proceedings is subject only to appeal before the tribunal and that the appellate decision is final, so no appeal on points of law lies against it; the court also invoked Article 129 of the Constitution on the legality of remedies and Articles 248(1) and 493(5) Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 1027 C. proc. civ, art. 1028 C. proc. civ, art. 129 din Constituție, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ; Insurer's subrogation award upheld as defendant's appeal inadmissible in small-claims case: The dispute arose from a subrogation claim by the insurer (Casco coverage) against the defendant for the amount paid as an indemnity, initiated under the special small-claims procedure (Articles 1026–1033 Civil Procedure Code). The court based its decision on Articles 1033(1) and (3) Civil Procedure Code, which provide that a judgment of the court of first instance in such proceedings is subject only to appeal before the tribunal and that the appellate decision is final, so no appeal on points of law lies against it; the court also invoked Article 129 of the Constitution on the legality of remedies and Articles 248(1) and 493(5) Civil Procedure Code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied in the dispositive as the procedural basis for rejecting the appeal as inadmissible (recurs inadmisibil).
Invoked in the dispositive in conjunction with Art. 493 alin. (5) to support the rejection of the appeal.
Full text
Decizia nr. 900/2016
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 27 mai 2013, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâtul B. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 7.982,71 lei (conform cererii precizatoare existentă la fila 107 din dosarul de fond), reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de reclamantă în temeiul asigurării facultative Casco, precum și la plata dobânzii legale începând cu data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată.
Judecătoria sectorului 2 București, învestită prin procedura specială cu privire la cererile cu valoare redusă prevăzută de dispozițiile art. 1026-1033 C. proc. civ., a pronunțat sentința civilă nr. 9099 din 5 septembrie 2014, prin carea respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis cererea, astfel cum a fost precizată și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7.982,71 lei reprezentând despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale începând cu data de 5 septembrie 2014 și până la achitarea debitului.
Hotărârea a fost pronunțată cudrept de apelîn termen de 30 de zile de la comunicare.
Prin Decizia civilă nr. 525 din 16 martie 2015pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 9099 din 5 septembrie 2014 a Judecătoriei sectorului 1 București.
Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, la data de 30 septembrie 2015.
Prin Decizia civilă nr. 39/R din data de 25 ianuarie 2016, curtea de apel a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și față de dispozițiile art. 483 alin. (3) și alin. (4) C. proc. civ., constatând că litigiul nu se circumscrie unei situații de excepție care ar determina competența curții de apel, a declinat competența de soluționarea recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 4 martie 2016 cererea de recurs formulată de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 525 din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și repartizată aleatoriu completului CF5, spre competentă soluționare.
La data de 7 martie 2016 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, care a fost însușit de membrii completului de judecată, dispunându-se, la data de 8 martie 2016, comunicarea acestuiapărților în litigiu.
Conform dovezilor de înmânare aflate la filele 14-16 din dosar, raportul a fost comunicat părților la data de 11 martie 2016.
Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de lege.
Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin cererea introductivă, astfel cum a fost formulată, reclamanta SC A. SA a înțeles să folosească procedura specială cu privire la cererile cu valoare redusă, procedură reglementată dedispozițiile art. 1026 - 1033 C. proc. civ.
Astfel, potrivit art. 1027 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între procedura specială și procedura de drept comun.
Procedura reglementată de Titlul X C. proc. civ. se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, competența în primă instanță revenind, conform prevederilor art. 1028 C. proc. civ., judecătoriei.
Potrivit dispozițiilor art. 1033 alin. (1) și alin. 3 C. proc. civ., hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, iar hotărârea instanței de apel se comunică părților și este definitivă.
Așadar, având în vedere calea specială de soluționare a cauzei aleasă de reclamantă și dispozițiile legale incidente în speță care reglementează procedura cu privire la cererile de valoare redusă, Înalta Curte constată că Decizia civilă nr. 525 din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, este definitivă și nu poate fi supusă recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
În raport de dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 525 din 16 martie 2015pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac.
Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâtul B. împotriva Deciziei civile nr. 525 din 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 aprilie 2016.