Conflict of jurisdiction in forced execution involving multiple debtors with different domiciles; application of alternative jurisdiction rules by analogy

Decizia nr. 1292/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2016, pe rolul Judecătoriei Craiova, ca nr. x/215/2016, executorul judecătoresc A. din cadrul B.E.J., A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 6713 din data de 26 august 2005, contractul de credit nr. 885 din data de 8 februarie 2006, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 300 din data de 8 februarie 2006 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2352 din data de 31 august 2005, privind pe creditoarea Banca B. și debitorii C. și D.

Prin încheierea din 14 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/215/2016 al Judecătoriei Craiova, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, invocată de instanță din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Sectorului 2 București.

Analizând cu prioritate excepția invocată, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Constatând că executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite în toate formele prevăzute de lege a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 6713 din data de 26 august 2005, contractul de credit nr. 885 din data de 8 februarie 2006, contractul de ipotecă autentificat sub nr. 300 din data de 8 februarie 2006 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2352 din data de 31 august 2005 privind pe creditoarea Banca B. și debitorii C. și D., cu domiciliul în București, iar instanța de executare este instanța de la sediul debitorului, conform dispozițiilor legale mai sus menționate, instanța a apreciat că revine Judecătoriei sectorului 2 București competența teritorială de soluționare a cauzei.

Prin Sentința civilă nr. 6062 din 6 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/300/2016, Judecătoria sectorului 2 București, la rândul său, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova. Constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Reținând incidența prevederilor art. 666 alin. (1) C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Craiova a constatat că, în cauză, domiciliul debitoarei D. este situat Craiova, iar domiciliul debitorului C. este situat în București, sectorul 2.

A mai constatat instanța că, în speță, au calitatea de debitori în baza titlurilor executorii doi soți și se încearcă inclusiv executare silită imobiliară asupra unor imobile ce face obiectul unor contracte de ipotecă, care se află în Craiova, fiind firesc să se formeze un singur dosar de executare.

Fiind diferite domiciliile soților, instanța a apreciat că se aplică, prin analogie, prevederile art. 112 C. proc. civ., astfel încât instanța de executare este cea de la domiciliul oricăruia dintre debitori.

Cum în cauză executorul judecătoresc a sesizat instanța de la domiciliul debitoarei D., respectiv Judecătoria Craiova, instanță competentă potrivit celor menționate anterior, observând și prevederile art. 116 C. proc. civ, Judecătoria sectorului 2 a apreciat că revine primei instanțe sesizate competența teritorială de soluționare a cauzei.

Analizând conflictul de competență dedus prezentei judecăți, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, este cererea de încuviințare a executării silite formulată în baza art. 666 C. proc. civ., de executorul judecătoresc A. din cadrul B.E.J., a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. 6713 din data de 26 august 2005, contractul de credit nr. 885 din data de 8 februarie 2006. contractul de ipotecă autentificat sub nr. 300 din data de 8 februarie 2006 și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 2352 din data de 31 august 2005, privind pe creditoarea Banca B. și debitorii C. și D.

Se reține că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenței dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. în temeiul cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva a doi soți, ambii debitori în contractele de credit și ipotecă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată executarea silită, fiind format un unic dosar de executare silită, cu nr. x/E/2016, deschis la B.E.J. A.

Potrivit dovezilor aflate la Dosarul nr. x/300/2016 al Judecătoriei Craiova, în urma verificărilor efectuate în baza de date privind evidența persoanelor, a rezultat că debitorii C. și D. au domicilii diferite, domiciliul primului fiind situat în București, sectorul 2, iar al celui de-ai doilea în Craiova, jud. Dolj.

Pentru acest motiv, în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, revine atât Judecătoriei Craiova, cât și Judecătoriei sectorului 2 București.

Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, dispozițiile art. 112 C. proc. civ potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia", ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți.

Se mai reține că se aplică, prin analogie și prevederile art. 116 C. proc. civ. potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Din interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În cauză, prin depunerea cererii de încuviințare a executării silite la Judecătoria Craiova, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 666 alin. (1) C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între cele două instanțe deopotrivă competente, fixând în mod definitiv competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul debitoarei D.

În consecință, având în vedere faptul că, prin cererea formulată la data de 8 aprilie 2016, executorul judecătoresc a sesizat mai întâi Judecătoria Craiova, instanța de executare competentă în raport de domiciliul unuia dintre cei doi debitori, în raport de dispozițiile legale mai sus citate, aparține acestei instanțe competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect "încuviințare executare silită".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2016.

Procesat de GGC - NN