Inadmissibility of appeal against a final judgment: violation of statutory limitations on appellate remedies
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Appeals and Justice dismissed as inadmissible the appeal filed by the petitioner against a previous penal decision, upholding the prior final ruling that had already rejected her earlier appeal, and ordered her to pay 100 RON in judicial fees to the state. The dispute centered on the procedural admissibility of an appeal lodged against a decision that was already final and enforceable, constituting a repetitive or prohibited challenge to a definitive judicial act. Relying on Article 408 of the Code of Criminal Procedure, which limits appeals to non-final judicial decisions, and Article 421(1)(1)(a)(ii) for the dismissal of inadmissible appeals, the court held that exercising a remedy against a final judgment violates the principle of legality in criminal procedure, thereby rendering the petition legally incompetent.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 din Constituția, art. 408 C. proc. pen, art. 275 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against a final judgment: violation of statutory limitations on appellate remedies: Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia penală nr. 4/2016
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 159 din 9 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, penal, în Dosarul nr. x/1/2015, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 109 din 14 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2015, hotărârea fiind definitivă.
Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de judecători, a constatat că prin Decizia penală nr. 109 din 14 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2015 a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 266/A din 19 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, hotărârea fiind definitivă.
Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat apel, la data de 20 noiembrie 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 20 noiembrie 2015, sub nr. x/1/2015, fiind fixat termen la data de 11 ianuarie 2016.
Examinând cererea de apel, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Cap. III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.
În prezenta cauză, completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de către A., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 159 din 9 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2015.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 9 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2015.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelanta petentă va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 159 din 9 noiembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2015.
Obligă apelanta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2016.
Procesat de GGC - N