Appeal dismissed for failure to establish link between contested criminal procedure rule and case outcome in constitutional exception challenge

Decizia penală nr. 150/2016

Asupra apelului de față

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 01 iulie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015 a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 C. proc. pen. formulată de petentul A.

Deliberând asupra cererii privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 C. proc. pen. Înalta Curte, secția penală, a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, în ceea ce privește legătura excepției invocate cu soluționarea cauzei, întrucât se constată că nu există o legătură a dispozițiilor art. 70 C. proc. pen., a căror neconstituționalitate se invocă, cu soluționarea prezentei cauze, apreciind că excepția invocată de petent vizează o dispoziție legală care reglementează chestiuni vizând desfășurarea procesului penal, pe care nu se poate întemeia soluția în cauză.

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul completului de 5 judecători al Înaltei Curți la data de 19 iulie 2016, sub nr. x/1/2016, fiind fixat termen la data de 12 septembrie 2016.

Concluziile apelantului petent, ale reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea atacată, prin raportare la dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, față de criticile formulate, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că apelul declarat de apelantul petent A. este nefondat.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Sub aceste aspecte, se constată că deși prezenta excepție, a fost invocată de către apelantul petent A., în cadrul unui dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin raportare la o serie de texte constituționale, iar textul criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, cererea de sesizare a Curții Constituționale apare ca fiind inadmisibilă.

În privința ultimei condiții de admisibilitate, se reține că pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, dispoziția criticată pentru neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Astfel, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când nu are legătură cu cauza.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Pe baza acestor considerații teoretice, în speță, se constată că, urmărind un rezultat ce nu concordă cu scopul reglementării excepției de neconstituționalitate, prin excepția de neconstituționalitate formulată, apelantul petent a apreciat că dispozițiile art. 70 C. proc. pen., sunt neconstituționale, făcând o trimitere generică la dispozițiile constituționale respectiv art. 20, art. 21, art. 126, 131 și 132 din Constituția României, fără a arăta în considerente în ce constă neconstituționalitatea dispozițiilor legale invocate.

În acest sens, simpla invocare a unor texte din Constituție nu echivalează cu motivarea excepției de neconstituționalitate și nu atrage sesizarea Curții Constituționale

În concordanță cu instanța de fond, completul de 5 judecători constată că în cauză dispoziția legală criticată pentru neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, instanța de control judiciar reține că desfășurarea unui proces penal este guvernată de mai multe dispoziții legale, însă nu toate au o legătură directă cu soluția ce urmează a se da în cauză, în funcție de obiectul acesteia.

Prin urmare, sesizarea Curții Constituționale nu se impune decât în măsura în care decizia acesteia cu privire la constituționalitatea normei legale contestate va avea efecte asupra hotărârii pe care judecătorul o va pronunța la finalul judecății, în sensul că o eventuală neconstituționalitate constatată de instanța de contencios constituțional ar determina o soluționare diferită a cauzei.

În speță, dispozițiile art. 70 C. proc. pen., care se referă la procedura de soluționare a abținerii sau recuzării procurorului nu influențează în nici un fel soluția ce ar putea fi dată pe fondul cauzei care are ca obiect soluționarea plângerii formulate de petent în procedura instituită de art. 341 C. proc. pen., neexistând astfel o legătură reală și efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei.

Față de aceste considerente, completul de 5 judecători constată că, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 70 C. proc. pen. cuprinsă în încheierea din data de 01 iulie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 70 C. proc. pen. cuprinsă în încheierea din data de 01 iulie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2015.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2016.