Rural development trailer subsidy denial annulled; reimbursement of 206,693 lei plus costs upheld on appeal.

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A - ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, în contradictoriu cu pârâţii AGENŢIA DE PLĂŢI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ŞI PESCUIT şi CENTRUL REGIONAL DE PLĂŢI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ŞI PESCUIT 6 SATU MARE, a solicitat anularea notificării nr. 947 din 28 martie 2013, prin care autoritatea emitentă a refuzat, în mod nejustificat, decontarea sumei menţionate în cererea de plată în cuantum de 455.183,58 lei; anularea adresei nr.E 10540 din 22 aprilie 2013, prin care Agenţia de Plaţi Pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit a respins integral plângerea prealabilă nr.5400 din 04 aprilie 2013, formulată împotriva notificării nr. 947 din 28 martie 2013 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâţilor la decontarea sumei menţionate în cererea de plată, în cuantum total de 455.183.58 lei

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr.23 din 07 februarie 2014, Curtea de Apel Târgu Oradea – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul A - ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, în contradictoriu cu pârâţii AGENŢIA DE PLĂŢI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ŞI PESCUIT şi CENTRUL REGIONAL DE PLĂŢI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ŞI PESCUIT 6 SATU MARE, a anulat în parte Notificarea nr.947/28.03.2013 şi adresa nr. E 10540/22.04.2013 şi, în consecinţă, a obligat pârâţii să procedeze la decontarea sumei refuzate în mod nejustificat la plată de 206.693 lei, în favoarea reclamantului.

Totodată, a obligat pârâţii la plata sumei de 2.830 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr.23 din 07 februarie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Oradea – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin.(1) pct.8 C.proc.civ.

În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material reprezentate de dispoziţiile art. 2 alin.(2) lit. l) din Hotărârea nr.224/2008, privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013, precum şi a dispoziţiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

Recurenta a susţinut că experţii Centrului Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 6 Satu Mare au stabilit că finanţarea achiziţionării utilajului reprezentat de remorca marca „X” reprezintă o cheltuială neeligibilă dat fiind faptul că, acesta nu reprezintă un mijloc de transport specializat în condiţiile în care aceasta este în fapt un mijloc de transport rutier care are o funcţionalitate multiplă.

Astfel, remorca marca „X” nu contribuie direct şi exclusiv la activitatea specifică finanţată prin proiect, deoarece aceasta poate deservi şi altor activităţi. Utilajul achiziţionat are funcţionalitate multiplă, existând posibilitatea ca acesta să fie utilizat şi în activităţi neîncadrate în măsura 312 din Ghidul solicitantului sau nespecifice activităţii propuse prin proiect.

Prin urmare, utilajul propus şi achiziţionat nu deserveşte în mod direct, exclusiv şi nemijlocit activitatea specificată de reclamantă, or, potrivit Ghidului solicitantului şi fişei măsurii 312, achiziţionarea de mijloace de transport specializate şi utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activităţile specifice desfăşurate propuse prin proiect.

I.4 Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata – reclamantă A – Întreprindere Individuală a solicitat respingerea recursului, arătând că utilajul achiziţionat în cadrul proiectului ce face obiectul contractului de finanţare nerambursabilă încheiat cu pârâta este special adaptat pentru transportul pământului.

I.5. Procedura de filtrare a recursului

Raportul asupra admisibilităţii recursului, întocmit în cauză conform prevederilor art. 493 alin. (1) – (3) Cod procedură civilă, a fost comunicat părţilor în temeiul alin. (4) din acelaşi articol, potrivit dispoziţiilor încheierii din data de 20 martie 2015.

Prin încheierea din 23 iulie 2015, completul de filtru a admis recursul în principiu şi a fixat termen pentru judecarea acestuia, cu dezbateri contradictorii, potrivit art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, la data de 23 octombrie 2015.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de casare şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu pot fi identificate argumente pentru reformarea acesteia în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

II.1.Argumente relevante

Intimata – reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ, după îndeplinirea procedurii prealabile administrative, notificarea privind respingerea cererii de plată a sumei corespunzătoare achiziţionării unei remorci marca „X” R 146 PT în cadrul proiectului finanţat în baza contractului nr. C 312 M011060500080 din 12 aprilie 2011, pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile Programului pentru Dezvoltare Rurală.

În esenţă, autoritatea recurentă a reţinut neeligibilitatea cheltuielii pe motiv că remorca achiziţionată nu este un mijloc de transport specializat care deserveşte în mod direct activităţile specifice propuse prin proiect, aşa cum impun Fişa Măsurii 312 şi Ghidul solicitantului şi cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 224/2008, privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013.

În aprecierea recurentei – pârâte, remorca nu este un mijloc specializat pentru transportul pământului rezultat din lucrările de pregătire a terenului, pentru că are o funcţionalitate multiplă, permiţând şi folosirea ei în activităţi neîncadrate în Măsura 312 şi înspecificul proiectului.

Faptul că remorca - pentru care furnizorul B a comunicat, prin înscrisul aflat în copie la fila 227 a dosarului de fond, că a fost configurată pentru transportul materialului inert tip pământ – ar fi susceptibilă şi de alte utilizări nu atrage însă neeligibilitatea cheltuielilor efectuate cu achiziţionarea ei, pentru că Ghidul solicitantului pentru accesarea Măsurii 312 instituie doar condiţia ca mijlocul de transport specializat să deservească în mod direct activităţile specifice propuse prin proiect.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din conţinutul art. 2 alin. (1) lit. l) din H.G. nr. 224/2008: „mijloace de transport specializate - reprezintă autovehiculele adaptate la cerinţele de transport în cont propriu al materiei prime şi/sau al producţiei obţinute şi care sunt prevăzute în studiul de fezabilitate sau în memoriul justificativ, anexate cererii de finanţare, vehiculele care îndeplinesc aceleaşi cerinţe şi au o funcţie specifică ce necesită adaptări ale caroseriei şi/sau echipamente speciale, precum şi mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fişele măsurilor din cadrul PNDR”.

În consecinţă, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentei – pârâte, că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect prevederile legale citate mai sus şi, în egală măsură, nefiind reţinută o culpă a beneficiarului în includerea unei sume neeligibile, a înlăturat corect şi penalitatea de 100% aplicată în temeiul art. 30 din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Aşa fiind, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, recurenta – pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimata – reclamantă, cu reducerea din oficiu a onorariului de avocat, în raport cu complexitatea activităţii aferente fazei procesuale a recursului, potrivit art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei civile nr. 23 din 7 februarie 2014 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 300 lei către intimata reclamantă A - Întreprindere Individuală, cu aplicarea art. 451 alin.(2) din Codul de procedură civilă , în privinţa onorariului de avocat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2015.