Conflict between 1968 and 2014 Penal Codes in penalty consolidation: preservation of new complementary prohibitions under the more favorable old regime

Decizia nr. 796/2016

Asupra contestaţiilor de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 41/F din 04 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a admis cererea de contopire formulată de persoana condamnată A., alias B.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale stabilite prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată şi aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, toate pedepsele fiind aplicate prin sentinţa penală nr. 126/F din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3650 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție;

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 rap. la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, sporul de 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, toate pedepsele fiind stabilite prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 706 din 27 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132/25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, (prin majorarea cu 6 luni închisoare a sporului de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009).

În baza art. 5 C. pen. rap. la Decizia nr. 29/19 noiembrie 21015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, cu aplicarea art. 36 C. pen. din 1968 raportat la art. 33 C. pen. din 1968 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 şi art. 35 C. pen. din 1968 contopeşte toate pedepsele menţionate mai sus cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012) prin sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare (compus din sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, majorat cu 1 an închisoare prin prezenta hotărâre), în final persoana condamnată urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. din 1968 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 cu titlu de pedeapsă accesorie (aplicată prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală).

A dedus din pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare perioadele executate de la 13 august 2008 la 20 august 2008 inclusiv, 20 octombrie 2011 la 19 februarie 2013 inclusiv, de la 27 februarie 2013 la 02 aprilie 2015 inclusiv, şi de la 26 ianuarie 2016 lăzi.

A anulat Mandatul de executare a pedepsei infracțonale nr. 541/2014 emis la data de 26 ianuarie 2016 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011 și Mandatul de executare a pedepsei infracționale nr. 255/2013 emis la data de 18 decembrie 2013 de către Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013.

A dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform dispoziţiilor prezentei hotărâri.

Pentru a hotărî în acest sens a reţinut următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 126/F din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3650 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 30-77 dosar), petentul din prezenta cauză a fost condamnat la:

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată şi aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- edeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, fiind stabilită o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, conform art. 34 C. pen. din 1968, şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968.

În cauză a fost emis Mandatul de executare a pedepsei infracționale nr. 149 din 19 octombrie 2011, pedeapsa expirând la data de 19 februarie 2013, condamnatul fiind eliberat la termen (fila 77 verso din dosar).

Prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 706 din 27 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 81-223 din dosar) petentul din prezenta cauză a fost condamnat la:

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 rap. la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, toate pedepsele fiind contopite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, în final fiind stabilită o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În cauză a fost emis Mandatul de executare a pedepsei infracționale nr. 1629 din 27 februarie 2013, fiind deduse durata reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 13 august 2008 la 20 august 2008.

Prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia penală, în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, (filele 225-228 din dosar), în temeiul art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admisă cererea de contopire formulată de petentul condamnat B., iar în temeiul art. 36 alin. (2) C. pen. au fost descontopite:

- pedeapsa principală rezultantă de un an şi 4 luni de închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 126/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, (rămasă definitivă la data de 18 octombrie 2011) în următoarele componente: cele două pedepse de câte de un an şi 4 luni de închisoare, pedeapsa de 4 luni de închisoare şi cele trei pedepse de câte 2 luni de închisoare;

- respectiv pedeapsa principală rezultantă de trei ani şi 6 luni de închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 900/2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, (rămasă definitivă la data de 27 februarie 2013) în următoarele componente: cele două pedepse de câte de 2 ani şi 6 luni de închisoare, pedeapsa de 3 ani de închisoare, cele cinci pedepse de câte 6 luni de închisoare precum şi sporul de 6 luni de închisoare.

În temeiul art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 au fost contopite pedepsele principale mai sus indicate, repuse in individualitatea lor, stabilindu-se ca petentul - condamnat să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani de închisoare, la care a fost aplicat un spor de un an de închisoare (prin majorarea cu 6 luni închisoare a sporului de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 900/21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009), în final stabilindu-se ca petentul - condamnat B. să execute o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani de închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen. a fost menţinută pedeapsa complementară aplicată petentului condamnat prin sentinţa penală nr. 900/2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, (rămasă definitivă la data de 27 februarie 2013), pedeapsă complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale rezultante de 4 ani de închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen. s-au interzis petentului - condamnat, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) C. pen., raportat la art. 88 C. pen. a fost dedus din cuantumul pedepsei principale rezultante de 4 ani de închisoare aplicate petentului - condamnat, durata reţinerii, arestării preventive sau deţinerii acestuia, inclusiv în altă cauză, de la 13 august 2008 la 20 august 2008 inclusiv, de la 20 octombrie 2011 la 19 februarie 2013 inclusiv, precum și de la 27 februarie 2013 la zi.

În temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus ca, la momentul rămânerii definitive a sentinţei, să se anuleze Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 149 din 19 octombrie 2011, emis de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, precum şi Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1629 din 27 februarie 2013 emis de către Tribunalul Bucureşti, secţia a Il-a penală, şi să se emită un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, de către Tribunalul Ilfov, pentru pedeapsa principală rezultantă de 4 ani de închisoare aplicate petentului - condamnat prin sentinţă.

În fapt, s-a reţinut că între data comiterii primelor fapte (din punct de vedere cronologic) - actele materiale comise în anul 2006 - şi data la care sentinţa de condamnare pentru aceste prime acte materiale a rămas definitivă (e vorba de data de 27 februarie 2013) petentul a comis şi celelalte fapte pentru care a fost în mod definitiv condamnat (e vorba despre actele comise în perioada anului 2007) a rezultat că toate aceste infracţiuni sunt în concurs real, fiind incidente în speţă dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. precum şi disp. art. 449 alin. (1) lit. a) C, proc. pen.

În cauză a fost emis Mandatul de executarea pedepsei infracționaleI nr. 255/2013 din 18 noiembrie 2013, petentul fiind liberat condiţionat la data de 02 aprilie 2015, cu un rest neexecutat de 199 de zile.

II. Prin sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost condamnat inculpatul A., alias B., la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înlesnire a trecerii frontierei a unei persoane care a participat sau a comis acte de terorism, în formă continuată.

În conformitate cu art. 67 alin. (2) N.C.P. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. c) N.C.P., s-a interzis inculpatului dreptul de a se afla pe teritoriul României, pentru o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În fapt s-a reţinut că inculpatul A., alias B., prin intermediul grupului infracţional organizat, judecat în Dosarele de urmărire penală nr. x/D/P/2007 şi nr. x/D/P/2009, prin înfiinţarea în perioada 2004-2007 a unor societăţi comerciale fantomă, folosind în acest scop înscrisuri falsificate, a facilitat intrarea în România a unor persoane despre care există probe că au fost implicate în activităţi teroriste în favoarea organizaţiei teroriste C., intitulată D.

În cauză a fost emis Mandatul de executare a pedepsei infracționale nr. 541/2014 din 26 ianuarie 2016, petentul fiind încarcerat la 26 ianuarie 2016.

În drept;

Potrivit art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pedeapsa pronunţată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existenţa concursului de infracţiuni.

Potrivit art. 33 C. pen. din 1968, respectiv potrivit art. 38 C. pen., există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

În ceea ce priveşte tratamentul sancţionator aplicabil în cazul concursului de infracţiuni, potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Potrivit actualei legislaţii penale, respectiv art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Totodată, conform Deciziei nr. 29 din 15 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa supremă a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul N.C.P. pentru o infracţiune săvârşită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 C. pen.

Aplicarea dispoziţiilor legale la situaţia de fapt;

Curtea a constatat că infracţiunile pentru care petentul a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 126/F din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3650 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 706 din 27 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv prin sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, sunt concurente, raportat la data comiterii faptelor şi la data rămânerii definitive a sentinţelor penale de condamnare, faptele fiind săvârşite de acelaşi subiect activ în perioada 2004-2007, deci înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, astfel încât se impune contopirea pedepselor aplicate prin hotărârile definitive menţionate, conform art. 585 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. Întrucât toate infracţiunile au fost comise sub imperiul C. pen. din 1968, dar unele pedepse au fost aplicate în baza C. pen. din 1968 (cele stabilite prin sentinţa penală nr. 126/F din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3650 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 706 din 27 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție), respectiv o pedeapsă a fost aplicată în baza actualului C. pen. (cea din sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție), Curtea - în aplicarea Deciziei nr. 29/2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a identificat legea penală mai favorabilă sub aspectul tratamentului sancţionator al concursului de infracţiuni.

Astfel, având în vedere că potrivit art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, în cazul concursului de infracţiuni se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani peste maximul special, iar potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa cea mai grea se adaugă un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, legea penala mai favorabilă petentului este, în mod evident, C. pen. din 1968, urmând a efectua operaţiunea de contopire în baza acestui act normativ.

Aşadar, va fi descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale stabilite prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente, ce vor fi repuse în individualitatea lor:

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată şi aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, toate pedepsele fiind aplicate prin sentinţa penală nr. 126/F din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3650/18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție;

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003;

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 rap. la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968;

- pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, sporul de 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, toate pedepsele fiind stabilite prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 706 din 27 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

- Sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, (prin majorarea cu 6 luni închisoare a sporului de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009).

În baza art. 5 C. pen. rap. la Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 21015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, cu aplicarea art. 36 C. pen. din 1968 raportat la art. 33 C. pen. din 1968 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 şi art. 35 C. pen. din 1968 a contopit toate pedepsele menţionate mai sus cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012) prin sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare (compus din sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, majorat cu 1 an închisoare prin prezenta hotărâre), în final persoana condamnată urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare.

Referitor la sporul de 2 ani închisoare, Curtea a amintit că în Decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 5 din 27 martie 1961, referitoare la unele probleme privind contopirea pedepselor, s-a reţinut că sporul de pedeapsă se aplică atunci când se constată de către instanţă că cea mai gravă dintre pedepsele pronunţate nu este suficientă pentru reeducarea infractorului, ţinându-se seama, bineînţeles, şi de pericolul social pe care-l prezintă însăşi pluralitatea infracţiunilor săvârşite, precum şi de cuantumul pedepselor ce urmează a fi absorbite.

Aceste condiţii sunt întrunite în cauză, sporul aplicat fiind pe deplin justificat, fiind compus din sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013 (care a intrat în puterea lucrului judecat) majorat cu 1 an închisoare prin prezenta hotărâre, întrucât în procedeul contopirii a mai intrat o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată definitiv pentru o infracţiune gravă (facilitarea intrării în România a unor persoane despre care există probe că au fost implicate în activităţi teroriste în favoarea organizaţiei teroriste C.), această pedeapsă fiind şi cea mai aspră dintre cele care au intrat în procedeul contopirii, iar pericolul social pe care-l prezintă însăşi pluralitatea infracţiunilor săvârşite fiind unul considerabil, aşa încât aplicarea unui spor este necesară, o orientare spre sistemul absorbţiei putând crea impresia impunităţii.

Totodată, având în vedere Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale referitoare la aplicarea art. 5 C. pen., a aplicat pedepsele accesorii şi complementare prevăzute de legea identificată mai favorabilă în raport de tratamentul sancţionator aplicabil concursului de infracţiuni, adică potrivit dispoziţiilor C. pen. din 1968.

Astfel, Curtea - în baza art. 36 alin. (2) rap. la art. 35 C. pen. din 1968 - a aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale, ce a fost stabilită prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 706 din 27 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen. aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv interdicţia dreptului de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, Curtea a constatat că potrivit C. pen. din 1968 o astfel de interdicţie nu era prevăzută cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza dispoziţiilor art. 117 C. pen. din 1968 putea fi luată faţă de cetăţeanul străin măsura de siguranţă a expulzării, însă natura juridică diferită a celor două sancţiuni de drept penal (măsura de siguranţă, respectiv pedeapsă complementară) şi scopul diferit al acestora (înlăturarea unei stări de pericol, în cazul măsurii de siguranţă, respectiv aplicarea unei pedepse în completarea represiunii ce rezultă din pedeapsa principală, în situaţia pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen.) nu permite aplicarea acestei interdicţii în temeiul C. pen. din 1968 identificat ca lege penală mai favorabilă.

De asemenea, în cauză se va face aplicarea art. 71 C. pen. din 1968 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 cu titlu de pedeapsă accesorie (aplicată prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală).

S-a dedus din pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare perioadele executate de la 13 august 2008 la 20 august 2008 inclusiv, 20 octombrie 2011 la 19 februarie 2013 inclusiv, de la 27 februarie 2013 la 02 aprilie 2015 inclusiv, şi de la 26 ianuarie 2016 la zi. Au fost anulate vechile mandate şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform dispoziţiilor prezentei hotărâri.

Împotriva sentinţei penale nr. 41/F din 04 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016 (nr. x/2015) au formulat contestaţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi condamnatul A., alias B.

Criticile Parchetului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au vizat două aspecte:

- Greşita înlăturare din procesul de contopire a pedepsei complementare a interzicerii pe o durată de 5 ani a dreptului de a se afla pe teritoriul României, prevăzută de art. 66 lit. c) din N.C.P., aplicată prin sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

- Greşita individualizare a sporului de pedeapsă aplicat în baza art. 5 C. pen. raportat la Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, cu aplicarea art. 36 C. pen. din 1968 raportat la art. 33 C. pen. din 1968 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 şi art. 35 C. pen. din 1968.

Critica contestatorului condamnat a vizat sporul aplicat, solicitând, în acest sens, reducerea acestuia.

Examinând contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi condamnatul A., alias B., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reţine că în procesul de contopire a pedepselor, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 5 C. pen. rap. la Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 21015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, cu aplicarea art. 36 C. pen. din 1968 raportat la art. 33 C. pen. din 1968 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 şi art. 35 C. pen. din 1968 a contopit toate pedepsele menţionate mai sus cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012) prin sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare (compus din sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, majorat cu 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 41/F din 04 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală,), în final persoana condamnată urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare.

Astfel, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că sporul aplicat este pe deplin justificat, fiind compus din sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013 (care a intrat în puterea lucrului judecat) pe care l-a majorat cu 1 an închisoare, întrucât în procedeul contopirii a mai intrat o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată definitiv pentru o infracţiune gravă (facilitarea intrării în România a unor persoane despre care există probe că au fost implicate în activităţi teroriste în favoarea organizaţiei teroriste C.), această pedeapsă fiind şi cea mai aspră dintre cele care au intrat în procedeul contopirii, iar pericolul social pe care-l prezintă însăşi pluralitatea infracţiunilor săvârşite fiind unul considerabil, aşa încât aplicarea unui spor este necesară, o orientare spre sistemul absorbţiei putând crea impresia impunităţii.

Înalta Curte apreciază că sporul de 2 ani închisoare aplicat este suficient în raport cu gravitatea faptelor supuse contopirii şi pentru a se asigura un tratament sancţionator mai aspru raportat la contopirea unei noi pedepse de 3 ani şi 6 luni aplicată pentru acte de sprijinire a unor persoane implicate în activităţi de terorism.

În ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a se afla pe teritoriul României prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. c) N.C.P., Înalta Curte constată că aceasta a fost aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 283 F din 9 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte în Dosarul nr. x/2/2011, pe lângă pedeapsa principală a închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de înlesnire a trecerii frontierei a unei persoane care a participat sau a comis acte de terorism, în formă continuată, prev. de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Prin Decizia nr. 29/2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit că „ In procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul N.C.P. pentru o infracţiune săvârşită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 C. pen."

Este adevărat că prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituţională a stabilit că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, însă, în cauză, procedând la înlăturarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. c) N.C.P., a procedat greşit.

Interzicerea dreptului cetăţeanului străin de a se afla pe teritoriul României nu mai este prevăzută ca o măsură de siguranţă în N.C.P., astfel cum această măsură era cunoscută în V.C.P. la art. 112 și 117, care stabileau felurile măsurilor de siguranţă si expulzarea ca măsură de interzicere a rămânerii pe teritoriul României, ci s-a optat pentru introducerea acestei măsuri de siguranţă în sfera pedepselor complementare.

Totodată, pentru săvârşirea infracţiunii de înlesnire a trecerii frontierei a unei persoane care a participat sau a comis acte de terorism, în formă continuată, prev. de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012 se prevede în textul legal obligativitatea aplicării unei pedepsei complementare, astfel că instanţa nu mai are facultatea de a decide asupra necesităţii aplicării acesteia, deoarece necesitatea aplicării decurge din lege.

Înalta Curte constată că noţiunea de lege penală mai favorabilă condamnatului, cu consecinţa aplicării art. 5 C. pen., în materia contopirii pedepselor, priveşte strict operaţiunea în sine de urmat, respectiv cea prevăzută de Legea nouă art. 39 şi 40 din C. pen. sau veche, art. 33, 34 C. pen. anterior.

Condamnatul a beneficiat în mod evident de legea penală mai favorabilă, care în situaţia dată era cea veche, în condiţiile în care nu i s-au aplicat dispoziţiile mai nefavorabile din N.C.P., respectiv art 39 C. pen., prevederi care presupuneau adăugarea la pedeapsa mai grea a unui spor de o treime, spor care trebuia aplicat în mod obligatoriu.

Să recunoşti în cadrul operaţiunii de contopire, posibilitatea ca, persoanei condamnate să-i fie înlăturată o pedeapsă complementară, înseamnă să intrepretezi în mod nepermis, extensiv, noţiunea de contopire a pedepselor.

Înalta Curte constată dealtfel faptul că, în materia contopirii pedeselor complementare, legea veche stabilea că în situaţia în care s-au stabilit pedepse complementare de natură diferită acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii(art. 35 alin. (2) C. pen. anterior).

Considerăm că, nici într-o situaţie, atunci când vorbim de pedepse complementare de natură diferită, în cadrul operaţiunii de contopire, instanţa de judecată nu poate aduce atingere autorităţiii de lucru judecat, prin eliminarea uneia din pedepsele complementare stabilite în mod definitiv, de către una dintre instanţele care au pronunţat hotărârile definitive supuse contopirii.

În situaţia dată, Înalta Curte constată că există două pedepse complementare de natură diferită, care, în mod obligatoriu, trebuiau să fie menţinute de către instanţa sesizată, cu cererea de contopire formulată de persoana condamnată A.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte va admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi împotriva sentinţei penale nr. 41/F din 04 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016 (nr. x/2015).

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., va admite cererea de contopire formulată de persoana condamnată A., alias B..

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale stabilite prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată şi aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, toate pedepsele fiind aplicate prin sentinţa penală nr. 126/F din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3650 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție;

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 rap. la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, sporul de 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, toate pedepsele fiind stabilite prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 706 din 27 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, (prin majorarea cu 6 luni închisoare a sporului de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009).

În baza art. 36 C. pen. din 1968 raportat la art. 33 C. pen. din 1968 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 şi art. 35 alin. (2) C. pen. din 1968 va contopi toate pedepsele menţionate mai sus cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen. aplicată condamnatului, respectiv interdicţia dreptului de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012) prin sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare (compus din sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, majorat cu 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 41/F din 04 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală,), în final persoana condamnată urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedepsele complementare a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale și cea prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în interdicţia dreptului inculpatului, de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Va face aplicarea art. 71 C. pen. din 1968 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 cu titlu de pedeapsă accesorie (aplicată prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală).

Va deduce din pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare perioadele executate de la 13 august 2008 la 20 august 2008 inclusiv, 20 octombrie 2011 la 19 februarie 2013 inclusiv, de la 27 februarie 2013 la 02 aprilie 2015 inclusiv, şi de la 26 ianuarie 2016 la zi.

Va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform dispoziţiilor prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi împotriva sentinţei penale nr. 41/F din 04 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

În baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., admite cererea de contopire formulată de persoana condamnată A., alias B.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale stabilite prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată şi aprobată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 raportat la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, toate pedepsele fiind aplicate prin sentinţa penală nr. 126/F din 11 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2010, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3650 din 18 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție;

- pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 modificată prin Legea nr. 243/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 3 ani închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. din 1968 rap. la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 286 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 287 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 290 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. din 1968 rap. la art. 291 C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968; pedeapsa de 6 luni închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, sporul de 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale, toate pedepsele fiind stabilite prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 706 din 27 februarie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a I-a penală, (prin majorarea cu 6 luni închisoare a sporului de 6 luni închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2009).

În baza art. 36 C. pen. din 1968 raportat la art. 33 C. pen. din 1968 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968 şi art. 35 alin. (2) C. pen. din 1968 contopeşte toate pedepsele menţionate mai sus cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen. aplicată condamnatului, respectiv interdicţia dreptului de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012) prin sentinţa penală nr. 283/F din 29 septembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2011, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 25/A din 26 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare (compus din sporul de 1 an închisoare aplicat prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, majorat cu 1 an închisoare prin prezenta hotărâre), în final persoana condamnată urmând să execute 5 ani şi 6 luni închisoare şi pedepsele complementare a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 pe o durată de 1 an după executarea pedepsei principale și cea prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen., constând în interdicţia dreptului inculpatului, de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71 C. pen. din 1968 rap. la art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. din 1968 cu titlu de pedeapsă accesorie (aplicată prin sentinţa penală nr. 132 din 25 septembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/93/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2081 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală).

Deduce din pedeapsa principală de 5 ani şi 6 luni închisoare perioadele executate de la 13 august 2008 la 20 august 2008 inclusiv, 20 octombrie 2011 la 19 februarie 2013 inclusiv, de la 27 februarie 2013 la 02 aprilie 2015 inclusiv, şi de la 26 ianuarie 2016 la zi.

Dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform dispoziţiilor prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă contestatorul la plata sumei de 135 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 35 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, rămân în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă arabă asigurat contestatorului intimat condamnat se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2016.