Execution of European Arrest Warrant: Exclusion of merits review and verification of mandatory refusal grounds under Law No. 302/2004

Decizia nr. 790/2016

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 96/F din 19 mai 2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată) a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 mai 2016 de către Curtea de Apel din Douai - Tribunalul de Mare Instanţă din Lille pe numele persoanei solicitate A.

A dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile din Franţa, cu respectarea regulii specialităţii.

A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 19 mai 2016 la 17 iunie 2016, inclusiv.

A constatat că persoana solicitată a fost reţinută pentru 24 de ore la data de 18 mai 2016, ora 21,50.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin adresa din 19 mai 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa, în conformitate cu disp. art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze faţă de cetăţeanul român A.

În cuprinsul sesizării s-a arătat că mandatul european de arestare a fost emis pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 13271, 3111, 3119, 31113, 31114 şi 31115, 3211, 3213, 3214, 3219 şi 32110 C. pen. francez şi asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict pedepsită cu 10 ani închisoare, fapte prevăzute şi pedepsite de articolele 4501, 4503, 4505 C. pen. francez iar împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 ore.

În vederea soluţionării sesizării formulate au fost înaintate Curţii de Apel Bucureşti: proces - verbal încheiat la data de 18 mai 2016 în condiţiile art. 100 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător, Ordonanţa de reţinere nr. 51 din 18 mai 2016, copie xerox a cărţii de identitate a persoanei solicitate A., mandatul european de arestare şi copia în traducere legalizată precum şi procesul-verbal de depistare a acestuia, fişa de evidenţă a urmăritului A., fişa de cunoaştere individuală şi fişa de cazier judiciar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că mandatul european are la bază mandatul de arestare preventivă emis la data de 18 mai 2016 de autorităţile judiciare franceze, pe numele A., născut la data de 26 martie 1976, în loc. Alexandria, cu domiciliul în satul Buzescu, pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 13271, 3111, 3119, 31113, 31114 şi 31115, 3211, 3213, 3214, 3219 şi 32110 C. pen. francez şi asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict, fapte prevăzute şi pedepsite de articolele 4501, 4503, 4505 C. pen. Francez.

Sub aspectul situaţiei de fapt, autorităţile franceze au arătat că, urmare a supravegherilor telefonice, s-a stabilit că, în cursul anilor 2013-2014, s-au comis o serie de furturi de metale preţioase pe teritoriul Republicii Franceze. S-a mai reţinut că, atât pe teritoriul României cât şi pe teritoriul francez, s-a identificat o reţea specializată în domeniul de furturi de metale preţioase, organizată de fraţii Panait, modul de operare fiind următorul: veneau cel puţin 10 indivizi în camionete din România, după ce în prealabil reperau un loc metalurgic, după care se întorceau în România, unde vindeau metalele respective. S-a mai precizat că în urma cercetărilor a rezultat că au fost implicaţi mai mulţi tăinuitori, printre care şi A.

În conformitate cu dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, curtea de apel a adus la cunoştinţa persoanei solicitate motivul pentru care a fost citat în faţa instanţei, drepturile de care beneficiază, respectiv de a fi asistat de un apărător ales sau din oficiu, de a lua cunoştinţă de mandatul european, de a invoca regula specialităţii, în sensul că nu mai poate fi urmărit sau judecat ori condamnat în statul solicitant pentru alte fapte, comise anterior sesizării, altele decât cele avute în vedere la emiterea mandatului, precum şi faptul că are posibilitatea de a-şi da consimţământul la predare.

La termenul de judecată din 19 mai 2016, persoana solicitată nu a formulat obiecţiuni privind identitatea şi nu a consimţit la predare, precizând că nu renunţă la efectele regulii specialităţii, arătând că nu este de acord cu predarea întrucât nu cunoaşte limba franceză, aspectele menţionate fiind consemnate în declaraţia dată în faţa instanţei.

Raportat la cele arătate, Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că solicitarea autorităţilor franceze este întemeiată şi urmează a fi admisă, dispunând-se punere în executare a mandatului european de arestare.

Astfel, instanţa a reţinut că mandatul european de arestare a fost emis la data de 18 mai 2016 de o autoritate judiciară străină - Curtea de Apel din Douai - Tribunalul de Mare Instanţă din Lille, având la baza un mandat de arestare emis de un judecător de instrucţie împotriva numitului A., acesta fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 13271, 3111, 3119, 31113, 31114 şi 31115, 3211, 3213, 3214, 3219 şi 32110 C. pen. francez şi asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict pedepsită cu 10 ani închisoare, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 4501, 4503, 4505 C. pen. francez.

Curtea de apel a mai constatat că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc în dispoziţiile art. 96 alin. (1) pct. 1 şi art. 18 din Legea nr. 302/2004, fiind oricum incriminate şi de legea română, iar acestea sunt sancţionate de statul solicitant cu pedeapsa închisorii mai mare de 3 ani.

De asemenea, că nu există motive obligatorii sau opţionale de refuz a predării, iar afirmaţia apărării, în sensul că nu ar fi suficiente probe în sprijinul acuzaţiilor aduse persoanei reprezintă o apărare pe fondul cauzei care urmează a fi analizată de autorităţile franceze care instrumentează cauza. Instanţa reţine că la soluţionarea unei cereri de predare a unei persoane în baza unui mandat european de arestare nu se analizează temeinicia hotărârii instanţei străine care a dispus arestarea persoanei solicitate, ci doar condiţiile prevăzute la cap. III al Legii nr. 302/2004, condiţii care, în cauza de faţă sunt îndeplinite şi conduc la admiterea cererii de predare.

Faţă de cele reţinute, constatând că persoana solicitată este cea care a fost prezentată în faţa instanţei de către parchet, că nu a consimţit la predare, în temeiul art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 mai 2016 de către Curtea de Apel din Douai - Tribunalul de Mare Instanţă din Lille pe numele persoanei solicitate A., dispunând totodată predarea persoanei solicitate către autorităţile din Franţa, cu respectarea regulii specialităţii şi în condiţiile art. 97 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, sub condiţia ca în măsura în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana soliciată A., arătând că este nevinovat de săvârşirea faptelor imputate, că nu are antecedente penale şi că nu a mai fost pe teritoriul Franţei de opt ani.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului reiese că mandatul european de arestare a fost emis pentru săvârşirea infracţiunilor de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 13271, 3111, 3119, 31113, 31114 şi 31115, 3211, 3213, 3214, 3219 şi 32110 C. pen. francez şi asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict, fapte prevăzute şi pedepsite de articolele 4501, 4503, 4505 C. pen. francez, în cursul anilor 2013-2014, fiind comise o serie de furturi de metale preţioase pe teritoriul Republicii Franceze.

Persoana solicitată a fost audiată de procuror la data de 18 mai 2016, acesta susţinând că nu recunoaşte faptele reţinute în sarcina sa, a fost în Franţa în urmă cu cinci- şase ani, că nu a lucrat cu fraţii Panait şi nu este de acord să meargă în Franţa.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte consideră că sunt îndepinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare emis pe nunele persoane solicitate A. de autorităţile franceze la data de 18 mai 2016 de către Curtea de Apel din Douai - Tribunalul de Mare Instanţă din Lille, aşa cum sunt reţinute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Din actele şi lucrările dosarului, se constată că, faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate de tăinuire de furt în bandă organizată, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 13271, 3111, 3119, 31113, 31114 şi 31115, 3211, 3213, 3214, 3219 şi 32110 C. pen. francez şi asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei crime sau al unui delict, fapte prevăzute şi pedepsite de articolele 4501, 4503, 4505 C. pen. francez se circumscriu dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoarea la faptele ce permit predarea fără a mai fi necesară verificarea condiţiei dublei incriminări.

De asemenea, se constată că nu există niciunul din cazurile prevăzute de art. 9 din lege pentru care statul român poate refuza execuarea mandatului european.

Faţă de prevederile art. 98 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală sunt incidente motivele de refuz obligatoriu la predare următoarele situaţii:

„a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română”.

De asemenea, se mai reţine că dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unie pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de liberatate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent, autoritatea judiciară română poate refuza executarea acestuia.

În mod just instanţa de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecinţa predării persoanei solicitate către autorităţilee judiciare franceze.

Instanţa de control judiciar, în acord cu judecătorul instanţei de fond constată că mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte reţine că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în situaţiile expres şi limitativ prevăzute de disp.art. 98 din Legea nr. 302/2004, critici ce nu pot fi primite.

Din lucrările dosarului reiese că au fost respectate drepturile persoanei solicitate de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat în limba română precum şi dreptul de a fi asistată de un apărător, potrivit art. 104 din lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F din 19 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secția a II-a penală.

În temeiul disp.art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul persoană solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 96/F din 19 mai 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2016.