European Arrest Warrant execution suspended pending concurrent domestic criminal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the requested person, thereby upholding the Court of Appeal’s sentence that ordered the execution of a European Arrest Warrant and the surrender of the individual to Italian authorities, subject to a postponement of surrender until the definitive resolution of concurrent criminal proceedings in Romania. The dispute concerned the requested person's challenge to the lower court’s decision, which had admitted the EAW and provisionally released him while simultaneously ordering the arrest warrant to be executed upon the cessation of the postponement grounds; the requested person argued for a refusal of surrender based on ongoing Romanian proceedings for distinct facts (public order offenses) compared to the Italian charges (complicity in theft). The court held that none of the mandatory grounds for refusal under Article 98(1) of Law No. 302/2004 were present and that the optional ground under Article 98(2)(b) did not justify refusal because the Romanian and Italian investigations concerned different factual circumstances; consequently, the court affirmed the application of Article 112 read in conjunction with Article 58, which mandates the postponement of surrender pending the final resolution of the domestic criminal case or the execution of the sentence imposed therein.
Legislator headnote
AI generatedart. 115 din Legea nr. 302/2004, art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, art. 87 din Legea nr. 302/2004, art. 101 din Legea nr. 302/2004, art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, art. 104 din Legea nr. 302/2004; European Arrest Warrant execution suspended pending concurrent domestic criminal proceedings: The dispute concerned the requested person's challenge to the lower court’s decision, which had admitted the EAW and provisionally released him while simultaneously ordering the arrest warrant to be executed upon the cessation of the postponement grounds; the requested person argued for a refusal of surrender based on ongoing Romanian proceedings for distinct facts (public order offenses) compared to the Italian charges (complicity in theft). The court held that none of the mandatory grounds for refusal under Article 98(1) of Law No. 302/2004 were present and that the optional ground under Article 98(2)(b) did not justify refusal because the Romanian and Italian investigations concerned different factual circumstances; consequently, the court affirmed the application of Article 112 read in conjunction with Article 58, which mandates the postponement of surrender pending the final resolution of the domestic criminal case or the execution of the sentence imposed therein.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the contestation as unfounded.
Basis for ordering the contestator to pay judicial costs to the state.
Basis for determining that the official defender's fees are borne by the state.
Full text
Decizia nr. 780/2016
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 11 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. 755/14 R.G, 1680/12 R.G.N.R, nr. referinţă al Deciziei nr. 857/14 emis de autorităţile italiene - Tribunalul din Lecco şi s-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile italiene, sub condiţiile prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004 rep.(regula specialităţii).
În baza art. 112 alin. (1) rap. la art. 58 alin. (1)-(5) şi (7) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a dispus amânarea predării acesteia până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/317/2015 la Judecătoria Târgu Cărbuneşti sau, în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei, la termen.
S-a revocat măsura arestului provizoriu dispusă prin încheierea nr. 27 din 04 mai 2016 de Curtea de Apel Craiova şi s-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate A., de sub puterea mandatului de arestare nr. 30 din 04 mai 2016 emis de Curtea de Apel Craiova, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 103 alin. (1)-(3) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, în vederea predării, şi emiterea mandatului de arestare, acesta urmând să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea, potrivit art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 rep.
În baza art. 87 din Legea nr. 302/2004 rep., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului din care suma de 420 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a virat din contul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Dolj.
S-a dispus traducerea în regim de urgenţă a actelor ce urmează a fi înaintate autorităţilor italiene, plata traducătorului facându-se din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 04 mai 2016 a fost înregistrată adresa din 2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea nr. 8850081/SIRENE/BAR din data de 28 aprilie 2016 emisă, de autorităţile din Italia - Tribunalul din Lecco - fiind sesizată instanţa, în procedura prevăzută de art. 101 din Legea nr. 302/2004, privind arestarea persoanei solicitate A. faţă de care s-a emis mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare italiene.
Totodată, au fost înaintate procesul verbal încheiat la data de 03 mai 2016 de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Ordonanţa de reţinere nr. 27/2016 din 03 mai 2016, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate A., pentru 24 ore, cu începere de la 03 mai 2016, ora 18:45 până la 04 mai 2016, ora 18:45.
În cuprinsul semnalării s-a arătat că persoana solicitată este cercetată pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de furt prev. de art. 61 N. 5, art. 110, art. 624 Bis, art. 625 N.2 C. pen. italian.
Din descrierea faptelor a rezultat că persoana solicitată împreună cu alţi infractori, încă neidentificaţi după ce au intrat într-o pizzeria din Calco, au spart aparatele de jocuri mecanice, sustrăgând suma de 14.000 euro.
Prin încheierea nr. 27 din 4 mai 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/54/2016 de Curtea de Apel Craiova s-a admis propunerea parchetului, iar în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioada de 15 zile, începând cu data de 4 mai 2016 până la data de 18 mai 2016, inclusiv, cu dispunerea şi a emiterii mandatului de arestare şi fixarea unui nou termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română.
S-a mai reţinut că, la data de 9 mai 2016, cu adresa din 2016 a fost înaintat Curţii de Apel Craiova, de către Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă, mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia, tradus în limba română şi s-a acordat termen pentru soluţionare la data de 11 mai 2016, iar prin procesul verbal încheiat la data de 11 mai 2016, persoana solicitată a luat la cunoştinţă de conţinutul mandatului european de arestare, de drepturile prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004, efectele şi beneficiile regulii specialităţii, precum şi posibilitatea de a consimţi la predarea către autorităţile judiciare emitente, arătându-i-se consecinţele juridice la predare îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.
Instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare preventivă, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale, cererea de executare a mandatului european de arestare fiind admisibilă.
Curtea a mai relevat că, având în vedere că nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării, prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004, modificată, văzând şi dispoziţiile art. 103 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004, se impune admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia, pe numele persoanei solicitate A. şi predarea acesteia către autorităţile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialităţii, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată.
S-a mai constatat, în urma verificărilor efectuate, că persoana solicitată, era judecată în calitate de inculpat în cauza nr. x/317/2015 aflată pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbuneşti pentru infracţiunea prev. de art. 371 C. pen., pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3.500 lei, sentinţa nefiind definitivă, părţile aflându-se în termenul de declarare a căii de atac, astfel că, în baza art. 112 alin. l rap. la art. 58 alin. (1)-(5) şi (7) din Legea nr. 302/2004 rep., instanţa de fond a dispus amânarea predării până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată sub nr. x/317/2015 la Judecătoria Târgu Cărbuneşti sau, în caz de condamnare cu executare în regim de detenţie a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei, la termen.
Împotriva sentinţei penale nr. 106 din 11 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a formulat contestaţie persoana solicitată A., la data de 16 mai 2016 (data poştei), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată A., în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte consideră că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare nr. 755/14 R.G, nr. 1680/12 R.G.N.R, nr. referinţă al Deciziei 857/14 emis pe numele persoanei solicitate A. de autorităţile judiciare italiene la data de 28 aprilie 2016 de Tribunalul din Lecco, astfel cum sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Din actele şi lucrările dosarului, se constată că faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate, respectiv de complicitate la infracţiunea de furt prev. de art 61 N. 5, 110, 624 Bis, 625 N.2 C. pen. italian se circumscriu dispoziţiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. referitoare la faptele ce permit predarea fără a mai fi necesară verificarea condiţiei dublei incriminări.
Mai mult, se observă că, situaţiile prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată nu-şi găsesc aplicabilitatea în cauză, faţă de împrejurarea că în cauză nu s-a pronunţat o pedeapsă sau o măsură de siguranţă privativă de libertate.
Totodată, analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, nu există niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 rep. şi pentru care statul român să poată refuza executarea mandatului european.
Faţă de prevederile art. 98 alin. (1) lit. a)-c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală sunt incidente motivele de refuz obligatoriu la predare în următoarele situaţii:
„Autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) când, din informaţiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleaşi fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiţia ca, în cazul condamnării, sancţiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fii fost graţiată ori infracţiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;
b) când infracţiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autorităţile române au, potrivit legii române, competenţa de a urmări acea infracţiune;
c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română".
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că atunci când persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeaşi faptă care a motivat emiterea mandatului european de arestare, autoritatea judiciară română poate refuza executarea acestuia, situaţie în care nu se află A.
Procedându-se de către instanţa de fond la ascultarea persoanei solicitate, la termenul din 11 mai 2016, aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, admiţând că este persoana menţionată în mandat şi precizând că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare italiene. Drept urmare, instanţa de fond a urmat procedura reglementată în art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În acest sens, Înalta Curte observă că, în mod constant, atât în faţa procurorului, cât şi în faţa curţii de apel, persoana solicitată a arătat că nu doreşte să fie predată autorităţilor italiene, solicitând amânarea predării până la soluţionarea procesului aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Cărbuneşti.
Examinând actele dosarului se reţine că numitul A. este cercetat, în România, printre altele, alături de alte două persoane, pentru infracţiunile prev. de art. 193 (lovirea sau alte violenţe), art. 224 (violarea de domiciliu) şi art. 371 (tulburarea ordinii şi liniştii publice) C. pen., iar, în Italia, este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de furt prev. de art. 61 N. 5, 110, art. 624 bis, rt. 625 N.2 C. pen. italian.
În considerarea celor expuse anterior, se reţine că predarea persoanei solicitate către statul emitent al mandatului european de arestare se justifică faţă de împrejurarea că A. este cercetat în Italia pentru alte fapte decât cele pentru care este cercetat în Dosarul nr. x/317/2015 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova. De altfel, se constată că instanţa de fond a verificat apărările persoanei solicitate prin raportare la motivul opţional de refuz la predare de către autoritatea judiciară română, potrivit art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Instanţa română poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că niciunul din motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare nu se încadrează în situaţiile obligatorii de refuz la predare prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar cele prevăzute de alin. (2) al aceluiaşi articol nu justifică un astfel de refuz, astfel că, din această perspectivă, criticile apărării nu pot fi primite.
Totodată, din actele dosarului, rezultă că persoanei solicitate i-au fost respectate drepturile de a fi informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare, fiindu-i comunicat, în limba română, mandatul european de arestare, precum şi dreptul de a fi asistată de un apărător în faţa instanţei de fond, faţă de prevederile art. 104 din legea specială.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Astfel, având în vedere că persoana solicitată este cercetată în Dosarul nr. x/317/2015 în calea de atac a apelului în faţa Curţii de Apel Craiova, până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, Înalta Curte consideră că instanţa de fond a apreciat justificat că se impune amânarea predării persoanei solicitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 112 coroborat cu art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora, în situaţia în care persoana solicitată este „cercetată penal de către autorităţile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluţionarea definitivă a cauzei. In caz de condamnare cu executarea în regim de detenţie a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 11 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 106 din 11 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2016.