Mandatory accessory penalties for influence peddling: obligation to impose statutory prohibition of rights alongside suspended imprisonment

Decizia nr. 335/A/2016

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza disp. art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea disp. art. 35 alin. (1) C. pen. şi a disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată (trei acte materiale), faptă din cursul lunilor mai şi septembrie 2014 şi din data de 11 noiembrie 2015, a fost condamnată inculpata A., avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru o perioadă de 2 ani, după cum urmează:

- dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. şi

- dreptul a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

Pedeapsa complementară se va executa în condiţiile prev. de art. 68 lit. b) C. pen., adică de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza disp. art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatei, începând cu data de 19 noiembrie 2015, până la data de 21 decembrie 2015, inclusiv.

În baza disp. art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatei.

Conform art. 92 alin. (1) C. pen., a stabilit termenul de supraveghere la o durată de 3 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza disp. art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatei obligaţia de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială, derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza disp. art. 404 alin. (2) C. proc. pen., rap. la disp. art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o durată de 60 de zile lucrătoare, la una dintre următoarele două instituţii, respectiv Primăria municipiului Târgovişte - Direcţia Salubritate Târgovişte ori A.J.O.F.M. Dâmboviţa, cu sediul în municipiul Târgovişte, la alegerea consilierului de probaţiune, potrivit legii.

În baza disp. art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenţia inculpatei asupra disp. art. 96 C. pen., în sensul că, dacă pe durata termenului de supraveghere nu va respecta cu rea-credinţă măsurile ori obligaţiile stabilite în sarcina acesteia ori va comite o nouă infracţiune, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei aplicată acesteia.

În baza disp. art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpată, prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 decembrie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi toate obligaţiile stabilite în sarcina acesteia, prin această încheiere şi a dispus comunicarea acestei soluţii inculpatei, precum şi organelor şi instituţiilor prevăzute de disp. art. 215 alin. (5) C. proc. pen., spre ştiinţă şi conformare.

În baza disp. art. 291 alin. (2) C. proc. pen., raportat la disp. art. 112 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpată în folosul statului, suma de 22.235 RON, obţinută din comiterea infracţiunii, consemnată la dispoziţia organelor judiciare în contul special înfiinţat la B. - Sucursala Ploieşti, cu Recipisa din 26 noiembrie 2015.

A obligat inculpata la plata sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, cuprinzând inclusiv cheltuielile din faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2015 din 26 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei A., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., reţinându-se în sarcina sa, că în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunilor mai şi septembrie 2014 a pretins şi primit în două rânduri, câte 2.500 euro, iar la data de 11 noiembrie 2015, a mai pretins suma de 5.000 euro de la denunţătoarea C., pentru sine, lăsând să se creadă că are influenţă şi promiţând că îl va determina pe magistratul-judecător D., din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, care are spre judecare Dosarul nr. x/120/2013, aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială, promovat prin acţiunea introdusă de denunţătoare, să pronunţe o soluţie favorabilă acesteia.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, a reţinut situaţia de fapt arătată, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declaraţia suspectului E., declaraţia martorului denunţător C., declaraţiile martorilor F., G., H., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat, procesele-verbale de redare a comunicărilor şi convorbirilor purtate în mediul ambiental, autorizate de magistratul-judecător, mandatele de supraveghere tehnică din 17 noiembrie 2015 încuviinţate prin Încheierea instanţei de judecată nr. 18 din 17 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, înscrisuri, extrase de cont de la I., titular martor denunţător C. din datele de 15 mai 2014 şi 10 septembrie 2015, prin care denunţătoarea a făcut dovada procurării sumelor de bani ce fac obiectul infracţiunii de trafic de influenţă remise inculpatei în cursul anului 2014, precum şi declaraţiile date în calitate de suspect şi inculpată în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, prin care inculpata A. a recunoscut cu sinceritate comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/42/2015, inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, în stare de arest preventiv la data înregistrării cauzei.

Ulterior, această măsură preventivă a fost menţinută prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 30 noiembrie 2015 de la Curtea de Apel Ploieşti, încheiere rămasă definitivă prin Încheierea nr. 1.680 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în şedinţa din camera de consiliu din data de 9 decembrie 2015 în Dosarul penal nr. x/1/2015.

La data de 21 decembrie 2015 prin Încheierea din camera de consiliu nr. 1.746 din aceeaşi dată, judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul penal nr. x/1/2015, a admis contestaţia inculpatei A. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2015 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Ploieşti în cauza de faţă şi a dispus luarea faţă de inculpată a măsurii controlului judiciar, măsură care a fost ulterior menţinută de judecătorul de cameră preliminară şi de instanţa de judecată până la pronunţarea soluţiei în primă instanţă.

Prin Încheierea din 4 februarie 2016 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în Dosarul penal nr. x/42/2015 al Curţii de Apel Ploieşti, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei prin Rechizitoriul nr. x/P/2015 din 26 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, în modalitatea descrisă mai sus şi s-a constatat competenţa materială şi teritorială de soluţionare în primă instanţă a cauzei de către Curtea de Apel Ploieşti.

Prin aceeaşi încheiere s-a constatat legalitatea administrării probelor şi efectuarea actelor de urmărire penală în Dosarul penal nr. x/P/2015 din 26 noiembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.

La termenul de judecată din data de 26 februarie 2016 în şedinţă publică, inculpata după consultarea cu apărătorul său ales, a solicitat judecarea cauzei după procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei în sensul că a cerut instanţei de judecată ca soluţionarea cauzei să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, probe pe care aceasta şi le-a însuşit în totalitate, arătând că nu le contestă şi nu solicită alte probatorii, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pentru care a solicitat un nou termen de judecată în vederea prezentării acestora.

După ascultarea inculpatei în prezenţa apărătorului ales şi a consemnării declaraţia acesteia de a se judeca după procedura abreviată a recunoaşterii vinovăţiei, ocazie cu care aceasta a recunoscut comiterea faptei penale pentru care a fost trimisă în judecată în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei, instanţa a pus în dezbaterea părţilor, cererea de judecată după procedura simplificată şi în urma dezbaterilor a admis această cerere şi a acordat termen de judecată la data de 7 aprilie 2016 pentru administrarea probei cu înscrisuri în circumstanţiere, aşa cum a fost solicitată de către inculpată.

La acest termen de judecată, s-a luat un supliment de declaraţie inculpatei, în sensul îndreptării materiale strecurată în declaraţia iniţială a acesteia, inculpata precizând că la data de 11 noiembrie 2015 a pretins suma de 5.000 euro de la denunţătoarea C. şi nu suma de 500 euro cum, în mod greşit, se consemnase iniţial, menţinând în continuare solicitarea de a se judeca după procedura simplificată.

Inculpata a depus înscrisuri în circumstanţiere.

Examinând actele şi lucrările dosarului pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi anume: declaraţia suspectului E., declaraţia martorului denunţător C., declaraţiile martorilor F., G., H., procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat, procesele-verbale de redare a comunicărilor şi convorbirilor purtate în mediul ambiental, autorizate de magistratul-judecător, mandatele de supraveghere tehnică din 17 noiembrie 2015 încuviinţate prin Încheierea instanţei de judecată nr. 18 din 17 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, înscrisuri, extrase de cont de la I., titular martor denunţător C. din datele de 15 mai 2014 şi 10 septembrie 2015, prin care denunţătoarea a făcut dovada procurării sumelor de bani ce fac obiectul infracţiunii de trafic de influenţă remise inculpatei în cursul anului 2014, precum şi declaraţiile date în calitate de suspect şi inculpată în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, prin care inculpata A. a recunoscut cu sinceritate comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei şi pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acesteia, instanţa a reţinut vinovăţia inculpatei şi următoarea situaţie de fapt:

În luna decembrie 2013 C., administrator al SC J. SRL, având ca obiect de activitate lucrări de instalaţii electrice, a iniţiat o acţiune comercială, la Tribunalul Dâmboviţa, secţia II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect recuperare de creanţe, în cuantum de aproximativ 2.100.000 RON, de la SC K. SRL Morteni, judeţul Dâmboviţa, acţiune înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa sub nr. x/120/2013.

Acest dosar a fost repartizat spre soluţionare, magistratului judecător D. din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, iar cauza a fost amânată de mai multe ori, aflându-se în stadiul administrării probelor, reclamanta C. fiind reprezentată în acest dosar, de avocaţii E. şi L., ambii din cadrul Baroului Dâmboviţa.

După înregistrarea acestui dosar, reclamanta C. a relatat avocatei A. din Baroul Dâmboviţa, nemulţumirile sale în legătură cu atitudinea vădit părtinitoare a magistratului judecător D. faţă de partea adversă, M., reprezentant al SC K. SRL Morteni, iar avocata a asigurat-o că dacă este necesar, poate să intervină la judecătorul D., în vederea soluţionării favorabile a cauzei denunţătoarei, fiind necesară însă remiterea unei sume de bani.

Denunţătoarea C. a contactat-o telefonic la data de 14 mai 2014 pe inculpata A., care a venit la sediul firmei sale şi după ce i-a relatat impasul în care se afla în legătură cu procesul său avocata A. a afirmat că apărătorul părţii adverse, N.: "a intrat la judecătoarea D. să-i dea 2.000 euro".

La sugestia inculpatei, denunţătoarea a stabilit cu aceasta, că era momentul să-i remită judecătoarei D., suma de 2.500 euro, susţinând că aceasta era pretenţia exprimată de magistratul-judecător pentru a-i da câştig de cauză în dosarul aflat în soluţionarea sa. Sus-numitele au stabilit să se întâlnească în câteva zile, interval necesar pentru procurarea sumei solicitate.

Ulterior, la data de 15 mai 2014, denunţătoarea C. a retras din contul său bancar deţinut la I., 4.310 RON, la care a adăugat o sumă de bani extrasă anterior, pentru cheltuielile necesitate de nunta fiului său, aspecte ce sunt confirmate de extrasele bancare depuse la dosarul cauzei.

A doua zi, denunţătoarea a convertit această sumă, la o casă de schimb valutar, obţinând 2.700 euro, bani pe care i-a dat personal avocatei A., în ziua de 17 mai 2014 în autoturismul său, în scopul stabilit de comun acord arătat anterior.

Acestea au convenit ca din suma remisă, inculpata A. să-şi oprească 200 de euro, pentru intervenţia făcută la judecător, iar restul de 2.500 euro să ajungă în posesia judecătoarei D. În realitate, inculpata şi-a însuşit banii, fără a remite vreo sumă către magistratul-judecător.

În cauză, la termenul din 30 iunie 2014, C. a constatat că judecătoarea D. a adoptat din nou o decizie defavorabilă, prin admiterea cererii părţii adverse din proces şi dispunerea unei expertize tehnice având ca obiect evaluarea reţelelor electrice executate de firma acesteia, acordând un nou termen de judecată în luna septembrie 2014, după vacanţa judecătorească.

În cursul lunii septembrie 2014, inculpata A. a acceptat să vină la sediul firmei denunţătoarei din municipiul Târgovişte, unde au purtat o nouă discuţie.

În acest context, C. şi-a exprimat temerea că, din nou, judecătoarea D. va adopta o atitudine ostilă în cauză, iar inculpata A. a afirmat că judecătoarea i-a transmis direct şi explicit că ar mai trebui, să-i remită în interval de câteva zile încă 2.500 euro, având nevoie urgentă de aceşti bani.

În urma discuţiei purtate, la data de 10 septembrie 2014 denunţătoarea a retras din contul personal deţinut la I. Târgovişte, suma de 14.000 RON, pe care a convertit-o în euro, iar la scurt timp a remis-o personal, inculpatei A. la sediul firmei sale, stabilind, în mod clar şi explicit, cu avocata, ca această sumă să ajungă la judecătoarea D., în vederea rezolvării favorabile a cauzei denunţătoarei.

Deşi a asigurat-o că banii vor fi daţi magistratului şi de această dată inculpata a folosit suma în interes personal.

În cauză, magistratul-judecător D. a luat din nou o decizie care a defavorizat-o, în soluţionarea litigiului pe care îl avea pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială.

În perioada februarie - mai 2015, în contextul în care la termenul din 2 februarie 2015 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, denunţătoarea C. a ţinut legătura cu avocatul său E., exprimându-şi în mod constant nemulţumirea în legătură cu experţii desemnaţi de judecător, sens în care aceasta a depus şi o cerere de recuzare.

După termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2015, nemulţumită de atitudinea magistratului judecător D., adoptată în şedinţă publică cu privire la apărătorul său, respectiv la data de 11 noiembrie 2015, denunţătoarea a contacta-o din nou telefonic pe inculpata A. căreia i-a solicitat ajutorul pe care aceasta i-l oferise anterior, în sensul de a interveni pe lângă judecătoarea D., pentru a pronunţa o soluţie favorabilă în dosar.

Inculpata a fost de acord să se întâlnească cu denunţătoarea.

În cadrul discuţiei purtată cu inculpata A., denunţătoarea C. i-a spus, în mod direct şi explicit, că la termenul pe care l-a avut în judecarea dosarului menţionat, la data de 9 noiembrie 2015 a fost nemulţumită de comportamentul judecătoarei D., care favoriza în mod vădit pe partea adversă din dosar şi care i-a respins, în mod nejustificat, o excepţie ridicată, împrejurare ce a alarmat-o, fiind convinsă că la data următorului termen, fixat la 24 noiembrie 2015, se va admite cererea de recuzare a expertului desemnat în dosar, situaţie care o defavoriza.

În aceste împrejurări, inculpata A. a afirmat că: "se rezolvă cu 5.000 de euro".

Faţă de noua pretindere, de cuantumul ridicat al sumei solicitate, pe fondul nemulţumirilor anterioare generate de deciziile adoptate în cauză de magistratul judecător, C. a ripostat şi a ameninţat-o pe inculpată că a înregistrat întâlnirile anterioare în cadrul cărora i-a remis suma de 5.000 euro şi că o va denunţa la D.N.A. După această întâlnire, denunţătoarea l-a apelat pe avocatul E. cu care s-a întâlnit la cabinetul de avocatură şi i-a relatat discuţia avută cu inculpata A.

Cu aceeaşi ocazie, avocatul E. a asigurat-o din nou, că trebuie să-şi păstreze calmul, pentru că lucrurile se vor rezolva şi procesul se va soluţiona, cerându-i să aibă răbdare până la termenul din 24 noiembrie 2015.

La data de 16 noiembrie 2015 C. s-a întâlnit din nou cu avocatul E., la cabinetul său, unde a reiterat nemulţumirile sale în legătură cu mersul procesului şi a solicitat să-i intermedieze o nouă întâlnire cu avocata A.

În cadrul aceleiaşi întâlniri, denunţătoarea i-a spus avocatului E. că, deşi i-a dat avocatei A., două tranşe de câte 2.500 euro, în cursul anului 2014, inculpata pretinzând că va interveni la judecătorul cauzei, pentru rezolvarea favorabilă a speţei, aşa cum s-au înţeles, este de acord să dea şi cei 5.000 euro pretinşi de aceasta, la data de 11 noiembrie 2015, în scopul pronunţării unei soluţii favorabile.

În raport de cele arătate, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:

Inculpata, în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunilor mai şi septembrie 2014, a pretins şi primit în două rânduri câte 2.500 euro iar, la data de 11 noiembrie 2015, a pretins suma de 5.000 euro, de la denunţătoarea C., pentru sine sau pentru altul, lăsând să se creadă că are influenţă şi promiţând că îl va determina pe magistratul-judecător D., din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, care are spre judecare Dosarul cu nr. x/120/2013, aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială, promovat prin acţiunea introdusă de denunţătoare, să pronunţe o soluţie favorabilă acesteia.

În drept, faptele inculpatei care în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunilor mai şi septembrie 2014 a pretins şi primit în două rânduri, câte 2.500 euro, iar la data de 11 noiembrie 2015, a mai pretins suma de 5.000 euro de la denunţătoarea C., pentru sine, lăsând să se creadă că are influenţă şi promiţând că îl va determina pe magistratul-judecător D. din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, care are spre judecare Dosarul nr. x/120/2013, aflat pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia comercială, promovat prin acţiunea introdusă de denunţătoare, să pronunţe o soluţie favorabilă acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prev. şi ped. de disp. art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la disp. art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 35 alin. (1) C. pen., fapte din cursul lunilor mai şi septembrie 2014 şi respectiv 11 noiembrie 2015.

Instanţa a reţinut vinovăţia inculpatei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală la care s-a făcut referire mai sus şi în mod relevant, pe baza declaraţiei acesteia care a recunoscut cu sinceritate comiterea infracţiunii de trafic de influenţă în modalitatea descrisă în actul de sesizare a instanţei, declaraţie care se coroborează cu restul probatoriilor administrate în cauză, în principal, cu declaraţia martorei denunţătoare C., ale suspectului E., precum şi ale martorilor F., G., H., cât şi cu conţinutul proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat în prezenta cauză şi a înscrisurilor la care s-a făcut referire anterior.

Astfel, inculpata a recunoscut faptul că în calitate de avocat în Baroul Dâmboviţa, în cadrul aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunilor mai şi septembrie 2014, a pretins şi a primit în două rânduri, câte 2.500 euro, iar la data de 11 noiembrie 2015 a pretins suma de 5.000 euro de la denunţătoarea C., lăsând să se creadă că are influenţă şi promiţându-i denunţătoarei că-l va determina pe magistratul-judecător D. din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, să pronunţe o soluţie favorabilă în Dosarul civil nr. x/120/2013, unde denunţătoarea avea calitate de reclamantă.

Această declaraţie se coroborează cu declaraţia martorei denunţătoare C., care a prezentat în mod detaliat împrejurările remiterii şi pretinderii sumelor de bani de către inculpată, care i-a promis că va interveni la judecătorul cauzei, unde denunţătoarea avea calitatea de reclamantă, pentru pronunţarea unei soluţii favorabile acesteia.

De asemenea, martorul F. prin declaraţia dată în cauză a confirmat susţinerile denunţătoarei sub aspectul pretinderii de către inculpată şi remiterii de către denunţătoare a sumelor de bani, pentru ca inculpata să intervină la magistratul-judecător, unde denunţătoarea avea calitatea de reclamantă, în scopul pronunţării unei soluţii favorabile acesteia.

Această situaţie de fapt, reiese şi din declaraţia suspectului E., care a precizat că denunţătoarea C., i-a adus la cunoştinţă în cadrul discuţiei purtată la data de 16 noiembrie 2015 (interceptată în mod legal în cauză), faptul că a remisă în cursul anului 2014, suma de 5.000 euro în două tranşe, avocatei A., arătând că aceasta i-a pretins banii pentru a interveni la magistratul-judecător care avea spre soluţionarea favorabilă a litigiului comercial promovat prin acţiunea denunţătoarei.

Din aceeaşi declaraţie, reiese şi faptul că denunţătoarea i-a adus la cunoştinţă martorului că la data de 11 noiembrie 2015, i-a spus inculpatei că o va denunţa în legătură cu remiterea unor sume de bani în cursul anului 2014 daţi de aceasta pentru ca inculpata să intervină la magistratul-judecător care soluţiona o cauză comercială în care denunţătoarea avea calitatea de reclamantă şi pentru faptul că aceasta i-a pretins din nou suma de 5.000 euro, în acelaşi scop.

Martorul G., avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, a precizat în declaraţia dată în cauză că la data de 13 noiembrie 2015 a fost consultat de colega sa - A., în legătură cu consecinţele care ar putea decurge din ameninţarea formulată de denunţătoare, în sensul că "aceasta din urmă a înregistrat-o cu ocazia pretinderii şi primirii unor sume de bani şi că o va denunţa la D.N.A", în acelaşi sens, fiind şi declaraţia martorului H., care a fost consultat de către inculpată pe acelaşi subiect.

În privinţa încadrării juridice, instanţa a reţinut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) C. pen., privind infracţiunea continuată, întrucât, aşa cum s-a arătat, inculpata, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, la diferite intervale de timp, precizate mai sus, a întreprins acţiuni care prezintă fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

De asemenea, a reţinut disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care prevăd reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă în situaţia judecării cauzei, după procedura recunoaşterii vinovăţiei, aşa cum a solicitat şi inculpata în speţa de faţă.

În cauză, inculpata în calitate de avocat în cadrul Baroului Dâmboviţa, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în cursul lunilor mai şi septembrie 2014 a pretins şi a primit în două rânduri, câte 2.500 euro, iar la data de 11 noiembrie 2015 a mai pretins suma de 5.000 euro, de la denunţătoarea C., pentru sine, lăsând să se creadă că are influenţă şi promiţând că-l va determina pe magistratul-judecător D. din cadrul Tribunalului Dâmboviţa, secţia II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, care avea spre judecare Dosarul nr. x/1202/103 aflat pe rolul acestei instanţe, promovat prin acţiunea introdusă de denunţătoare să pronunţe o soluţie favorabilă acesteia din urmă.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. şi anume: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, antecedenţa penală a inculpatei şi conduita acesteia după săvârşirea infracţiunii, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, precum şi situaţia familială şi socială a acesteia.

În concret, instanţa a avut în vedere atât circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, respectiv că inculpata a comis o infracţiune de corupţie în formă continuată, faptă penală care prezintă un ridicat grad de pericol social prin natura valorilor sociale ocrotite de lege şi prin modalitatea de comitere a faptei penale de către inculpată, care prin modul în care a acţionat a lăsat să se înţeleagă că are influenţă pe lângă magistratul care avea spre soluţionare cauza în care denunţătoarea avea calitatea de parte, influenţând în acest mod actul de justiţie, acţiune de natură să compromită imaginea justiţiei în ansamblul său, cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, care pe întreg parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi de regretare a comiterii faptei penale reţinute în sarcina sa, cât şi de cooperare cu organele judiciare, de nivelul de educaţie, vârsta şi starea de sănătate a acesteia, precum şi situaţia familială, inculpata având spre creştere şi educare doi copii minori.

În raport de aceste criterii, instanţa a apreciat că se impune aplicarea faţă de inculpată a unei pedepse cu închisoarea către mediul special (după reducerea limitelor de pedeapsă potrivit disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) şi punând în balanţă toate circumstanţele cauzei reale şi personale, a considerat că scopul preventiv educativ, cât şi cele educativ al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatei se poate atinge şi prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acesteia, urmând ca pe durata termenului de supraveghere în sarcina inculpatei să se stabilească anumite măsuri şi obligaţii care să contribuie la reeducarea acesteia.

Împotriva Sentinţei penale nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti.

În esenţă, apelanta a susţinut netemeinicia hotărârii penale apelate sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei şi neaplicarea pedepsei accesorii cu referire la drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Astfel, referitor la primul motiv, respectiv netemeinicia hotărârii penale apelate sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei, a susţinut că instanţa de fond a dat eficienţă cu prea multă lejeritate circumstanţelor personale favorabile ale inculpatei (vârsta, lipsa antecedentelor, situaţia familială) în analizarea modalităţii de executare a celor trei ani de închisoare, respectiv suspendarea executării sub supraveghere.

Pe fondul amplificării fenomenului de corupţie în justiţie, a sporirii neîncrederii cetăţenilor în posibilitatea autorităţilor judiciare de eradicare a acestui fenomen antisocial, apelanta a susţinut că instanţa ar fi trebuit să aplice o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie.

În consecinţă, a considerat că exemplaritatea pedepsei cu închisoarea executată în regim de detenţie este de natură să asigure la nivel individual atingerea scopului preventiv, punitiv, dar şi o reaşezare a valorilor sociale profund lezate prin comiterea unei infracţiuni de corupţie în sistemul judiciar.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel, respectiv neaplicarea pedepsei accesorii cu referire la drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., apelanta a susţinut că instanţa a dispus aplicarea pedepsei complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g), iar, în considerarea acestui aspect, se impune şi stabilirea pedepsei accesorii aferentă drepturilor anterior prezentate, conform art. 65 alin. (1) C. pen.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este fondat, numai în ceea ce priveşte neaplicarea pedepsei accesorii, urmând a-l admite sub acest aspect, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte critica apelantei referitoare la neaplicarea pedepsei accesorii, Înalta Curte, cu titlu de premisă, consideră că se impun a fi făcute următoarele consideraţii teoretice:

Pedeapsa accesorie reprezintă pedeapsa ce poate fi aplicată persoanei fizice alături de pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau închisorii, constând în interzicerea unuia sau a mai multor drepturi (la care se referă pedeapsa complementară), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă, ca pedeapsă complementară, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei principale, graţierea totală sau a restului de pedeapsă sau până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

Noul C. pen. creează o paralelă între drepturile interzise ca pedeapsă accesorie şi cele interzise ca pedeapsă complementară, singura excepţie fiind dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României, care poate fi interzis doar ca pedeapsă complementară, când pedeapsa principală stabilită este închisoarea.

Astfel, instanţa de judecată nu va face o individualizare judiciară a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi şi o altă individualizare, distinctă, a pedepselor accesorii, ci va proceda, mai întâi, la analiza aplicării pedepsei complementare, urmând ca apoi aceleaşi drepturi (cu excepţia celui prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen.) să fie interzise, ca pedeapsă accesorie. Se creează, astfel, o continuitate între drepturile interzise ca pedeapsă accesorie şi cele interzise ca pedeapsă complementară, evitându-se ca unele drepturi să fie interzise ca pedeapsă accesorie şi altele ca pedeapsă complementară.

În concret, Curtea de Apel Ploieşti, în baza disp. art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat intimatei inculpate A. pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pentru o perioadă de 2 ani, după cum urmează:

- dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. şi

- dreptul a exercita profesia de avocat de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzut de disp. art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

Astfel, având în vedere consideraţiile teoretice mai sus enunţate, precum şi dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. care prevăd că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară, Înalta Curte, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, numai în ceea ce priveşte neaplicarea pedepsei accesorii, va desfiinţa sentinţa apelată sub aspectul arătat, va reţine cauza spre rejudecare şi în fond, în temeiul art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În ceea ce priveşte motivul de apel referitor la netemeinicia hotărârii penale apelate sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatei, Înalta Curte constată că această critică este nefondată având în vedere următoarele considerente:

Referitor la procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, stabilit după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl reprezintă în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Astfel, sub aspectul individualizării pedepsei, în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare a criteriilor generale prevăzute în art. 74 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, conduita după săvârşirea faptei, vârsta, situaţia familială şi socială.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi celui ce a săvârşit-o.

Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să îndreptăţească instanţa de apel în menţinerea pedepsei aplicate de către instanţa de fond.

Astfel, în mod corect, instanţa de fond a avut în vedere atât circumstanţele reale ale săvârşirii infracţiunii, respectiv că inculpata a comis o infracţiune de corupţie în formă continuată, faptă penală care prezintă un ridicat grad de pericol social prin natura valorilor sociale ocrotite de lege şi prin modalitatea de comitere a faptei penale de către inculpată, care prin modul în care a acţionat a lăsat să se înţeleagă că are influenţă pe lângă magistratul care avea spre soluţionare cauza în care denunţătoarea avea calitatea de parte, influenţând în acest mod actul de justiţie, acţiune de natură să compromită imaginea justiţiei în ansamblul său, cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, care pe întreg parcursul procesului penal a avut o atitudine sinceră de recunoaştere şi de regretare a comiterii faptei penale reţinute în sarcina sa, cât şi de cooperare cu organele judiciare, de nivelul de educaţie, vârsta şi starea de sănătate a acesteia, precum şi situaţia familială, inculpata având spre creştere şi educare doi copii minori.

În ceea ce priveşte gradul de pericol al infracţiunii săvârşite de inculpata A., Înalta Curte are în vedere faptul că scopul pedepsei este acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni. Prevenţia specială presupune o adaptare a pedepsei nu numai la periculozitatea faptei, dar şi la persoana inculpatului.

În acest punct de analiză, instanţa are în vedere conduita inculpatei în cursul procesului penal ce s-a înscris în parametri de recunoaştere totală a infracţiunii reţinute în sarcina sa, persoana făptuitorului care se află la primul contact cu legea penală, are doi copii minori, are un grad înalt de pregătire profesională fiind avocat, dar şi faptul că atitudinea adoptată în faţa organelor judiciare dovedeşte că acesta a înţeles gravitatea şi urmările faptei săvârşite.

Înalta Curte apreciază, evaluând coroborat ansamblul criteriilor menţionate, că pedeapsa aplicată de instanţa de fond constituie o pedeapsă justă aptă să conducă la atingerea scopului preventiv şi educativ al sancţiunii, în mod judicios apreciind că se impune aplicarea faţă de inculpată a unei pedepse cu închisoarea către mediul special (după reducerea limitelor de pedeapsă potrivit disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) şi punând în balanţă toate circumstanţele cauzei reale şi personale, s-a stabilit că scopul preventiv educativ, cât şi cel educativ al pedepsei cu închisoarea aplicată inculpatei se poate atinge şi prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate acesteia, urmând ca pe durata termenului de supraveghere în sarcina inculpatei să se stabilească anumite măsuri şi obligaţii care să contribuie la reeducarea acesteia.

Cu privire la critica Parchetului referitoare la gravitatea faptei săvârşite, Înalta Curte are în vedere faptul că inculpata, de profesie avocat, a manifestat o totală lipsă de respectul faţă de instituţii, faţă de câştigarea mijloacelor materiale prin exercitarea neonestă a profesiei, modul în care inculpata a prezentat implicarea autorităţii judecătoreşti în comiterea unor fapte de corupţie, modul în sine fiind unul care aduce atingere sistemului judiciar câtă vreme în rândul justiţiabililor însăşi un avocat conturează impresia de manevrare a dosarelor după bunul plac şi propriul interes, toate acestea în condiţiile în care inculpata face parte dintr-o categorie de persoane de la care societatea aşteaptă cultivarea unor principii de moralitate şi de respect al legii.

Însă, recurgerea la regimul suspendării executării sub supraveghere prev. de art. 91 C. pen., decurge din împrejurările mai sus menţionate, respectiv că inculpata nu are antecedente penale, şi-a recunoscut fapta, este o persoană tânără, cu studii superioare, avocat, are doi copii minori.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază ca nefondată critica apelantei referitoare la individualizarea pedepsei principale, respectiv de 3 ani în închisoare cu aplicarea art. 91 alin. (1) C. pen., pedeapsa principală aplicată de către instanţa fond fiind corect individualizată cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute legea penală, astfel încât nu se impune stabilirea unei alte pedepse principale sau a unui alte modalităţi de executare a pedepsei.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, numai în ceea ce priveşte neaplicarea pedepsei accesorii, va desfiinţa sentinţa apelată sub aspectul arătat, va reţine cauza spre rejudecare şi în fond, în temeiul art. 65 C. penal, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchet vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Sentinţei penale nr. 36 din 15 aprilie 2016 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, numai în ceea ce priveşte neaplicarea pedepsei accesorii.

Desfiinţează sentinţa apelată sub aspectul arătat.

Reţine cauza spre rejudecare şi în fond:

În temeiul art. 65 C. pen. aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N