Inadmissibility of domestic revision of foreign criminal judgment under mutual recognition framework

Decizia nr. 266/2016

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 80/A din data 20 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. cu privire la sentinţa penală nr. 7/2011 pronunţată de A Treia Curte cu Jurii din Roma, menţinută prin sentinţa penală nr. 28/2012 pronunţată de Curtea cu Jurii de Apel din Roma şi confirmată prin sentinţa penală nr. 46194/2013 pronunţată de Curtea Supremă de Casaţie, definitivă la data de 13 noiembrie 2013, hotărâre ce a fost recunoscută prin sentinţa penală nr. 35/F din 18 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 407/A din 05 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat condamnatul A. la plata sumei de 360 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, s-a dispus a se vira către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei (av. B.).

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, prin cererea adresată la data de 10 martie 2016 acestei instanţe, condamnatul A. a solicitat revizuirea hotărârii prin care a fost condamnat în Italia la o pedeapsă de 24 de ani închisoare, susţinând că aceasta se întemeiază pe declaraţiile unor martori mincinoşi.

De asemenea, din verificările efectuate s-a constatat că prin sentinţa penală nr. 35/F din 18 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr. 407/A din 05 noiembrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 7/2011 pronunţată de A Treia Curte cu Jurii din Roma, menţinută prin sentinţa penală nr. 28/2012 pronunţată de Curtea cu Juri de Apel din Roma şi confirmată prin sentinţa penală nr. 46194/2013 emisă de Curtea Supremă de Casaţie, definitivă la data de 13 noiembrie 2013.

Totodată, Curtea a mai constatat că recunoaşterea sentinţei penale pronunţate de autorităţile judiciare italiene s-a făcut atât sub aspectul pedepsei principale de 24 de ani închisoare, cât şi sub aspectul pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

De asemenea, s-a reţinut adaptarea pedepsei complementare aplicate prin sentinţa penală mai sus arătată, în sensul interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Pe de altă parte, prin sentinţa penală nr. 35/F din 18 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, în baza art. 154 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 24 de ani închisoare, precum şi deducerea din pedeapsa aplicată persoanei condamnate A. a duratei arestării preventive, precum şi a perioadei executate în statul emitent de la 08 februarie 2010 până la zi.

Referitor la admisibilitatea cererii de revizuire formulată de condamnatul A. care nu vizează practic sentinţa penală nr. 35/F din 18 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, ci sentinţa penală nr. 7/2011 pronunţată de A Treia Curte cu Jurii Socianu Marian din Roma, Curtea de Apel Galaţi a reţinut că, potrivit art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, statul emitent decide în exclusivitate cu privire la cererea de revizuire a hotărârii judecătorești prin care se aplică pedeapsa care urmează a fi executată în temeiul deciziei-cadru amintită.

În consecinţă, având în vedere prevederile mai sus arătate, ce conferă în speţă competenţa exclusivă autorităţilor judiciare din Italia cu privire la o eventuală revizuire a hotărârii prin care condamnatului A. i s-a aplicat pedeapsa de 24 de ani închisoare, Curtea a constatat că cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 7/2011 pronunţată de A Treia Curte cu Jurii din Roma este inadmisibilă şi a respins-o ca atare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul A., solicitând admiterea cererii de revizuire cu precizarea că revizuirea vizează hotărârea pronunţată de statul italian de condamnare la pedeapsa de 24 de ani închisoare, apreciind că este nevinovat, solicitând reîntoarcerea în Italia în vederea lămuririi situaţiei sale juridice prin declararea căii de atac a revizuirii împotriva soluţiei de condamnare.

Examinând apelul formulat de revizuentul A. în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte consideră că hotărârea a cărei revizuire se solicită de către condamnatul A. aparţine autorităţilor judiciare italiene, respectiv sentinţa penală nr. 7/2011 pronunţată de A Treia Curte cu Jurii din Roma, definitivă prin sentinţa penală nr. 46194 din 13 noiembrie 2013 emisă de Curtea Supremă de Casaţie şi nu vizează sentinţa penală nr. 35/F din 18 februarie 2015 a Curţii de Apel Galaţi prin care s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepsei de 24 de ani închisoare pronunţată prin sentinţa statului italian.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor legale, respectiv art. 456 şi art 458 C. proc. pen., competentă să judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, respectiv autorităţile judiciare italiene, fiind în acord şi cu prevederile art. 19 alin. (2) din Decizia-cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care prevăd că statul emitent este cel care decide în exclusivitate cu privire la cererea de revizuire a hotărârii judecătorești prin care s-a aplicat pedeapsa care urmează a fi executată.

În această situaţie, s-a apreciat că, în mod justificat, instanţa de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. reţinându-se că, în cauză, pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul a fost pronunţată de către o instanţă judecătorească din străinătate (Italia) şi recunoscută de Curtea de Apel Galaţi în cadrul procedurii transferării persoanei condamnate.

Însă, competenţa specială a Curţii de Apel Galaţi, prevăzută de Legea nr. 302/2004, nu operează în lipsa unor prevederi legale exprese, în alte segmente cum ar fi calea extraordinară de atac a revizuirii împotriva hotărârii judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei de o instanţă străină.

Susţinerea apelantului că prin reîntoarcerea în Italia are posibilitatea declarării împotriva soluţiei de condamnare de către statul italian la pedeapsa de 24 de ani închisoare în executarea căreia se află a căii de atac a revizuirii şi astfel să-i fie lămurită situaţia din punct de vedere juridic, nu poate determina admiterea apelului de către Înalta Curte.

Pentru aceste considerente, având în vedere că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică şi nu sunt motive pentru desfiinţarea acesteia, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 80/A din data 20 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul reviuent, în sumă de 260 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 80/A din data 20 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul reviuent, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 iunie 2016.