Misapplication of recidivism rules in sentence calculation: failure to increase minimum limits for post-execution recidivism and improper aggregation of concurrent offenses under the more favorable law principle.

Decizia nr. 260/2016

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 178 din data de 24 aprilie 2014, Judecătoria Buftea, secţia penală, în baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) N.C.P. cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. anterior a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare stabilită de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 192 din 10 martie 2011, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute aceasta pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total 1 an şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 65 N.C.P. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, anume ziua de 04 decembrie 2011 şi perioada 12 decembrie 2011-03 mai 2012, precum şi perioada 02 octombrie 2010 - 29 octombrie 2010.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 32 N.C.P. raportat la art. 228 alin. N.C.P., art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) N.C.P. cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnaat pe inculpatul B., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. anterior a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. anterior.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, anume ziua de 04 decembrie 2011 şi perioada 12 decembrie 2011-22 decembrie 2012.

În baza art. 32 N.C.P. rap la art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art 5 N.C.P. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume cea de 1 an şi 8 luni închisoare, la care a aplicat un spor de 4 luni închisoare, în final inculpatul, urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive, anume perioada 04 decembrie 2011 - 23 august 2012.

În baza art. 399 alin. (1) N.C.P.P. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă faţă de inculpat prin Decizia penală nr. 177/R din 23 august 2012 a Tribunalului Ilfov, secţia penală.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 386 N.C.P.P. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul D., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei din 11 octombrie 2011 din infracţiunea prevăzută de art. 211, alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)¹ lit. a) şi b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) N.C.P., art. 229, alin. (1) lit. b) N.C.P., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 233 alin. (1) N.C.P. - art. 234, alin. (1), lit. d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37, alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37, alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229, alin. (1), lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin.,1 lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37, alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229, alin. (1), lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume cea de 3 ani închisoare, la care a aplicat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, anume perioada 04 decembrie 2011 -23 august 2012.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpat prin încheierea din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Buftea pronunţată în prezentul dosar.

În baza art. 386 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul E., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei din 11 octombrie 2011 din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2), lit. b) şi c) şi alin. (2)¹ lit. a) şi b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 228, alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) N.C.P., cu aplicarea art. 37 alin. (1), lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 233 alin. (1) N.C.P. - art. 234 alin. (1), lit. d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37 alin. (1), lit. a) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul E., în prezent deţinut in Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 864 C. pen. anterior a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1967 din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total, 5 ani închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. şi art. 37 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul E., la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.

În baza art. 864 C. pen. anterior a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1967 din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total, 3 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume cea de 5 ani închisoare, la care a aplicat un spor de 2 luni închisoare, în final, inculpatul, urmând a executa pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare, în regim de detenţie.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, anume perioada 04 decembrie 2011 - 16 ianuarie 2012, precum şi perioada 15 decembrie 2010 - 05 aprilie 2011.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă faţă de inculpat prin încheierea din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Buftea pronunţată în Dosarul nr. x/94/2011.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul F., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul F., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul F., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul F., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior şi art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume cea de 1 an închisoare, la care a aplicat un spor de 4 luni închisoare, în final inculpatul, urmând a executa pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. anterior a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. anterior.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 04 decembrie 2011 la 23 august 2012.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi ţara, dispusă faţă de inculpat prin încheierea din 08 mai 2013 a Judecătoriei Buftea pronunţată în prezentul dosar.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) şi d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul G., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. anterior a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen. anterior.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile:

S-a luat act că persoanele vătămate H., I., J. şi K. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. rap la art. 1349 şi art. 1357 C. civ. admite acţiunea civilă formulată de partea civilă SC L. SA, cu sediul în mun. Craiova, judeţ Dolj şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor D., C. şi F. la plata către partea civilă a sumei de 8000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1349 şi art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă M., şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor D. şi F. la plata către partea civila a sumei de 12.000 lei, reprezentând daune materiale.

A respins, ca neîntemeiată, solicitarea părţii civile N. de acordare a sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. rap la art. 1349 şi art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă O., şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor D. şi F. la plata către partea civilă a sumei de 2.700 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 şi art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă P., şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor D. şi E. la plata către partea civilă a sumei de 11.000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 şi art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă R., şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor G. şi C. la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 şi art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S., şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor D. şi F. la plata către partea civilă a sumei de 12.000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 şi art. 1357 C. civ. a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă T., şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor C. şi F. la plata către partea civilă a sumei de 1.200 lei, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 249 şi urm. C. proc. pen. a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra autoturismului, aparţinând inculpatului F. şi asupra autoturismului, aparţinând inculpatului E.

În temeiul art. 272, alin. (1) din N.C.P.P. onorariul integral al avocaţilor din oficiu, în cuantumul specificat pe delegaţia emisă, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în favoarea Baroului Ilfov.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a admis cererea formulată de partea civilă N. şi a dispus obligarea în solidar a inculpaţilor D. şi F. la plata către partea civilă a sumei de 6.100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de parte, onorariu avocat ales.

În temeiul art. 274 alin. (1) N.C.P.P. a obligat inculpaţii la plata sumei de 1.200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul formulat de inculpatul D. împotriva sentinţei penale nr. 178 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Buftea.

A extins efectele apelului şi cu privire la inculpatul E.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, numai în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii D. şi E., şi rejudecând în fond:

1. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului E. în pedepsele ei componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din data de 11 octombrie 2011, reţinută în sarcina inculpatului E., din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 lit. a) şi b) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul E. la o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

A menţinut dispoziţia de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1967 din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsa alături de cea aplicată în cauză, în total 3 ani şi 8 luni închisoare.

A menţinut celelalte pedepse aplicate inculpatului E..

În baza art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani şi 8 luni stabilită prin sentinţa penală apelată (fapta din 28 octombrie 2011) şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an, 2 luni şi 20 zile (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită), urmând ca inculpatul E. să execute 5 ani şi 20 zile de închisoare.

2. A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului D., în pedepsele ei componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen. constatând încheierea unui acord de mediere (fapta din 01 noiembrie 2011 - partea civilă S.).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă S. şi l-a obligat pe inculpatul D. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen. constatând încheierea unui acord de mediere (fapta din 10 noiembrie 2011 - părţi civile U. şi SC L. SA).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionate acţiunile civile formulate de părţile civile U. şi SC L. SA şi l-a obligat pe inculpatul D. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen., constatând încheierea unui acord de mediere (fapta din 15 noiembrie 2011 - partea civilă N.).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă formulată de partea civilă N. şi l-a obligat pe inculpatul D. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din data de 11 octombrie 2011 reţinută în sarcina inculpatului D. din infracţiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)11 lit. a) şi b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

A menţinut pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului D. pentru săvârşirea faptei din 19 noiembrie 2011.

În baza art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) C. pen. a contopit cele două pedepse şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 ani şi 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând ca inculpatul D. să execute 2 ani închisoare, în regim de detenţie.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei.

S-a luat act că la termenul din data de 17 octombrie 2014 inculpaţii C. şi F. şi-au retras apelurile formulate împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

S-a luat act că la termenul din data de 03 aprilie 2015 inculpatul E. şi-a retras apelul formulat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de 400 lei fiecare, precum şi onorariul apărătorului pentru părţile civile şi partea vătămată în cuantum de 150 de lei pentru fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, calea de atac fiind înregistrată la registratura Curţii de Apel Bucureşti la data de 16 martie 2016.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 29 aprilie 2016, stabilindu-se termen pentru data de 26 mai 2016 pentru depunerea raportului de către magistratul asistent şi pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, conform art. 440 C. proc. pen., a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi depus la dosar Raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul Dosarului nr. x/94/2012, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a acesteia.

Potrivit concluziilor raportului magistratului asistent, cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege şi îndeplineşte cerinţele impuse de art. 434 alin. (1) şi art. 437 alin. (1), lit. a), b), c), d) C. proc. pen.

Cererea de recurs formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin (1) lit. a), b), c), şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele, prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, (Decizia penală nr. nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală), precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Prin cererea de recurs în casaţie s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. l pct. 12 C. proc. pen., respectiv „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, s-a arătat că instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din data de 11 octombrie 2011, reţinută în sarcina inculpatului E., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2)1 C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen., stabilind pentru aceasta o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare.

S-a mai susţinut că a fost menţinută dispoziţia de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1967 din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând ca inculpatul să execute aceasta pedeapsa alături de cea aplicată în cauză, în total 3 ani şi 8 luni închisoare.

Instanţa de apel a menţinut cealaltă pedeapsă aplicată inculpatului E. şi, în baza disp. art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani şi 8 luni stabilită prin sentinţa penală apelată, pentru fapta din 28 octombrie 2011 şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an, 2 luni şi 20 zile (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită), urmând ca inculpatul E. să execute 5 ani şi 20 zile de închisoare.

Având în vedere că instanţa de apel a apreciat că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului, ţinând seama şi faptul că acesta a săvârşit două infracţiuni concurente aflate în stare de recidivă faţă de o altă condamnare, în baza principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, Ministerul Public a apreciat că trebuia făcută aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (2) C. pen., dispoziţii potrivit cărora, considera că trebuie să îi fie aplicată inculpatului pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, la care să-i fie adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 an şi 8 luni, respectiv 6 luni şi 20 zile, rezultând o pedeapsă de 2 ani, 2 luni şi 20 zile.

De asemenea, cum a fost menţinută dispoziţia de revocare a beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, s-a arătat că inculpatul E. ar fi trebuit să execute această pedeapsă alături de cea aplicată pentru faptele concurente, respectiv un total de 4 ani, 2 luni şi 20 zile închisoare.

Raportat la acest calcul, se consideră că pedeapsa stabilită de instanţa de apel este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Al doilea motiv al cererii de recurs în casaţie vizează pedeapsa aplicată inculpatului D., pentru infracţiunea de furt calificat săvârşit în data de 11 octombrie 2011.

S-a arătat că, în urma schimbării de încadrare juridică dispusă în apel, infracţiunea fiind săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, instanţa de control ar fi trebuit să facă aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen., limitele speciale ale pedepsei trebuind majorate cu jumătate, sub acest aspect apreciind că pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de apel este nelegală.

Prin Încheierea nr. 194/RC din 26 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/94/2012, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situaţia în care „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.”

Atât în C. proc. pen. din 1936, cât şi în reglementarea românească ulterioară, până la actualul C. proc. pen., recursul a constituit o cale de atac ordinară, şi nu extraordinară, determinând verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate pentru o serie de motive expres prevăzute de lege.

Însă, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, aşa cum se regăsea acesta în majoritatea legislaţiilor moderne occidentale, încă de la începutul secolului al XIX-lea, la modelul iniţial al recursului, aşa cum a fost conturat încă de la codificarea napoleoniană, de unde s-a extins în majoritatea legislaţiilor şi în concepţia juridică europeană.

Reglementarea recursului a pornit de la teza că în această cale de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. El reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea sentinţelor şi deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei. Recursul nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare jude­cătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel fiind, motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează doar la cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen. - nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea - în mod greşit - a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greşită a graţierii pedepsei aplicate inculpatului; aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea a 5 infracţiuni în stare de recidivă postexecutorie (stare de recidivă confirmată de cazierul judiciar aflat la dosar), fiind condamnat în primă instanţă la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie comisă la data de 11 octombrie 2011 şi la 4 pedepse de câte 1 an şi 8 luni închisoare pentru comiterea a patru infracţiuni de furt. Urmare a contopirii, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, din care a dedus în mod corespunzător perioada reţinerii şi arestului preventiv.

Ulterior, în calea de atac a apelului inculpatul D. a făcut dovada împăcării cu trei dintre părţile vătămate, motiv pentru care instanţa de control judiciar a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunile comise în datele de 01 noiembrie 2011, 10 noiembrie 2011 şi 15 noiembrie 2011.

În ceea ce priveşte infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina inculpatului, instanţa de control judiciar a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen., faptă pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, reţinând din eroare starea de recidivă postcondamnatorie şi nu starea de recidivă postexecutorie, astfel că instanţa de control judiciar a menţinut pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea de furt comisă în data de 19 noiembrie 2011 şi urmare a contopirii celor două pedepse a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), stabilind o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.

În acest context, Înalta Curte constată că în cazul inculpatului D. instanţa de control judiciar, reţinând din eroare starea de recidivă postcondamnatorie, în condiţiile în care infracţiunea a fost săvârşită în stare de recidivă postexecutorie, nu a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen., potrivit cărora limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune săvârşită în stare de recidivă, după executarea sau considerarea ca executată a unei pedepse anterioare, se majorează cu jumătate.

Prin urmare, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de furt comisă în data de 11 octombrie 2011, de la 1 an la 5 ani închisoare se majorează cu jumătate, respectiv de la 1 an şi 6 luni la 7 ani şi 6 luni închisoare.

În atare condiţii, pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru această faptă este situată sub limita legală minimă, instanţa de apel neputând stabili o pedeapsă mai mică de 1 an şi 6 luni închisoare, caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E., Înalta Curte constată că acesta a comis infracţiunile deduse judecăţii în stare de recidivă postcondamnatorie.

Astfel, instanţa de fond l-a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie comisă în data de 11 octombrie 2011, împreună cu inculpatul D., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, şi a stabilit pentru această faptă o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

De asemenea, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de furt la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare şi urmare a revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa menționată, instanţa de fond a stabilit o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare.

Ca urmare a contopirii pedepselor, instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 luni, stabilind o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare.

Ulterior, în calea de atac, instanţa de control judiciar a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului E. în pedepse componente, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din data de 11 octombrie 2011 din infracţiunea de tâlhărie în infracţiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi art. 5 C. pen. pentru care a aplicat o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare şi menţinând dispoziţia de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total 3 ani şi 8 luni închisoare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de furt reţinută în sarcina inculpatului E., Înalta Curte constată că instanţa de control judiciar a menţinut pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare, inclusiv dispoziţia de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare şi a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total 3 ani şi 8 luni închisoare.

Urmare a contopirii, instanţa de control judiciar a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an 2 luni şi 20 zile (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită), stabilind o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 20 zile de închisoare.

În raport cu argumentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în cazul inculpatului E., din eroare instanţa de control judiciar a menţionat o dată starea de recidivă postcondamnatorie şi altă dată starea de recidivă postexecutorie, în realitate inculpatul săvârşind infracţiunea în stare de recidivă postcondamnatorie.

Astfel, în cauză trebuia să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, când înainte ca pedeapsa anterioară să fie executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Având în vedere că inculpatului i-au fost stabilite două pedepse de 1 an şi 8 luni închisoare, pentru faptele concurente din prezenta cauză, acestuia trebuia să-i fie aplicată pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare la care să-i fie adăugat sporul de o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare, respectiv 6 luni şi 20 de zile, rezultând o pedeapsă de 2 ani, 2 luni şi 20 de zile. În condiţiile în care a fost menţinută dispoziţia de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, inculpatul E. trebuia să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză pentru faptele concurente, în total 4 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare şi nu pedeapsa de 5 ani şi 20 zile de închisoare stabilită de instanţa de control judiciar, caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Faţă de considerentele anterior expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/94/2012, privind pe intimaţii inculpaţi D. şi E. şi va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva Deciziei penale nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/94/2012, privind pe intimaţii inculpaţi D. şi E.

Casează în parte decizia penală recurată şi rejudecând:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D., în pedepsele ei componente pe care le repune în individualitatea lor.

- 1 an şi 8 luni închisoare aplicată în baza art. 228 alin. (1) C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) V.C.P. (fapta din 19 noiembrie 2011);

- 1 an închisoare aplicată în baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. ref. la art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

Menţine pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului D. pentru săvârşirea faptei din 19 noiembrie 2011.

În baza art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) C. pen. contopeşte cele două pedepse şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând ca inculpatul D. să execute 2 ani închisoare şi 2 luni, în regim de detenţie.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 20 zile închisoare aplicată inculpatului E. în pedepsele ei componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

- 1 an şi 8 luni închisoare aplicată în baza art. 228 alin. (1) C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) V.C.P., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat;

- 1 an şi 8 luni închisoare aplicată în baza 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

Menţine dispoziţia de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, def. prin Dosarul penal nr. x din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, urmând ca inculpatul să execute aceasta pedeapsa alături de cea aplicată în cauză.

În baza art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) C. pen. contopeşte cele două pedepse şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 8 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând ca inculpatul E. să execute 2 ani închisoare 2 luni şi 20 zile, la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 488 din 23 iunie 2011, urmând ca în final să execute pedeapsa de 4 ani închisoare 2 luni şi 20 zile, în regim de detenţie.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimaţii inculpaţi D. şi E. în sumă de câte 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2016.