Suspended sentence restored for minor after cassation appeal; detention measure quashed and supervision imposed.

Decizia nr. 259/RC/2016

Asupra recursului în casaţie de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 691 din 12 octombrie 2015 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosarul x/270/2014 s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 22 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 124 C. pen. s-a aplicat inculpatului A., cu antecedente penale, măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 (un) an şi 4 (patru) luni pentru săvârşirea a cinci infracţiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b), d), C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen. şi art. 113 şi urm. C. pen.

În temeiul art. 22 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 299 din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Adjud (Dosar nr. x/173/2013 ) şi s-a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 (un) an şi 6 (şase) luni.

În temeiul art. 22 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Oneşti (Dosar nr. x/270/2013) şi s-a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 ( un) an şi 6( şase) luni.

În temeiul art. 22 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 187/2012 s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă cea mai grea, de internare într-un centru educativ pe o durată de 1 (un) an şi 6 (şase) luni.

Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 126 C. pen. privind schimbarea regimului de executare.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a luat act că părţile civile C., D., E., F., G. şi-au retras acţiunile civile faţă de inculpatul A.

II. S-a luat act că persoana vătămată B. şi inculpaţii H. şi I. au declarat înainte de citirea actului de sesizare că s-au împăcat.

S-a luat act că părţile civile C., D., E., F., G. şi inculpaţii H. şi I. au declarat înainte de citirea actului de sesizare că s-au împăcat.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit din oficiu împotriva inculpaţilor:

1. H., pentru infracţiunea de ” furt calificat” prevăzută şi pedepsită de art. 228, 229 alin. (1) lit. b), d) N.C.P., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a), d) C. pen. şi cu ref. la art. 231 alin. (2) N.C.P. şi;

2. I., pentru infracţiunea de ”furt calificat” prevăzută şi pedepsită de art. 228, 229 alin. (1) lit. b), d) N.C.P., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 77 alin. (1) lit. a), d) C. pen. şi cu ref. la art. 231 alin. (2) N.C.P., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 159 alin. (2) C. pen. s-au constatat stinse acţiunile civile formulate de către părţile civile C., D., E., F., G., ca urmare a împăcării părţilor.

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 275 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. au fost obligate părţile civile C., D., E., F., G. şi persoana vătămată B. la plata a câte 20 lei, fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat şi inculpaţii H. la plata sumei de 840 lei şi I. la plata sumei de 540 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, ca urmare a împăcării.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A., în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti împotriva sentinţei penale nr. 691 din 12 octombrie 2015 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosarul nr. x/270/2014 în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., sub aspectul laturii penale.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată, s-a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 755 din 3 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 949 din 4 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.

Pentru sǎvârşirea a 5 infracţiuni de furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. (1) lit. b) şi d) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1), art. 77 lit. a) şi art. 113 C. pen., în baza art. 125 alin. (3) C. pen. s-a prelungit măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 6 luni cu 1 an.

Măsură educativă de executat pentru inculpatul A.: internare într-un centru de detenţie pe o perioadă de 2 ani şi 6 luni.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A. a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 10 martie 2016, stabilindu-se termen pentru data de 14 aprilie 2016 pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, conform art. 440 C. proc. pen., a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. 5 C. proc. pen., a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie ce formează obiectul Dosarului nr. x/270/2014, în vederea discutării admisibilităţii în principiu a acesteia.

Potrivit concluziilor raportului magistratului asistent, cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege şi îndeplineşte cerinţele impuse de art. 434 alin. (1) şi art. 437 alin. (1), lit a), b), c), d) C. proc. pen.

Cererea de recurs formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin (1) lit. a), b), c), şi d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele, prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, (Decizia penală nr. nr. 1317 din data de 23 decembrie 2015 Curtea de Apel Bacău), precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Prin cererea de recurs în casaţie s-a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, s-a arătat că instanţa de apel, a aplicat greşit dispoziţiile art. 15 alin. (2), art. 22 alin. (2) şi (4), art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012, atât instanţa de fond, cât şi cea de control judiciar modificând substanţial şi eronat regimul sancţionator privind pe inculpatul minor A., aplicând acestuia pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, ce este incompatibilă în raport cu regimul sancţionator al inculpaţilor minori care presupune numai aplicarea măsurii educative în conformitate cu dispoziţiile art. 114 şi următoarele C. pen.

Astfel, s-a reţinut că recursul în casaţie a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin cererea de recurs, solicitându-se înlăturarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 755 din data de 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Oneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 949 din data de 04 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău.

De asemenea, s-a mai solicitat înlăturarea dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012, privind înlocuirea pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe aceeaşi perioadă, urmând a se menţine suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 755 din data de 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Oneşti.

Prin Încheierea nr. 128/RC din 14 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/270/2014, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situaţia în care „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.”

Atât în C. proc. pen. din 1936, cât şi în reglementarea românească ulterioară, până la actualul C. proc. pen., recursul a constituit o cale de atac ordinară, şi nu extraordinară, determinând verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate pentru o serie de motive expres prevăzute de lege.

Însă, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, aşa cum se regăsea acesta în majoritatea legislaţiilor moderne occidentale, încă de la începutul secolului al XIX-lea, la modelul iniţial al recursului, aşa cum a fost conturat încă de la codificarea napoleoniană, de unde s-a extins în majoritatea legislaţiilor şi în concepţia juridică europeană.

Reglementarea recursului a pornit de la teza că în această cale de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii. El reprezintă un mijloc de a repara ilegalităţile şi nu are, în consecinţă, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancţionarea sentinţelor şi deciziilor neco­respunzătoare, în scopul respectării legislaţiei şi a uniformităţii jurisprudenţei. Recursul nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Spre deosebire de contestaţia în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de proce­dură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmăreşte îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casaţie are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel fiind, motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează doar la cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen. - nerespectarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea - în mod greşit - a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greşită a graţierii pedepsei aplicate inculpatului; aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., prin sentinţa penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Oneşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 949/2014 a Curţii de Apel Bacău (Dosar nr. x/270/2013), acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.

Prin sentinţa penală nr. 691/2015 a Judecătoriei Oneşti (Dosar nr. x/270/2014), în temeiul art. 22 alin. (2) şi alin. (4) din Legea nr. 187/2012 s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Oneşti (Dosar nr. x/270/2013) şi s-a înlocuit această pedeapsă cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 (un) an şi 6 (şase) luni.

Prin Decizia penală nr. 1317/2015 a Curţii de Apel Bacău, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 755 din 3 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 949 din 4 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău.

În baza art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 187/2012 s-a înlocuit pedeapsa rezultantă de 1 an şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 1 an şi 6 luni.

În acest context, Înalta Curte constată că în cazul inculpatului A. instanţele au procedat greşit, atât sub aspectul eronatei aplicări a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oneşti, definitivă prin Decizia penală nr. 949 din 04 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, cât şi sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi alin. (3) din aceeaşi lege, în sensul înlocuirii pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie.

În această succesiune logico-juridică, Înalta Curte constată că în mod corect, instanţa de control judiciar ar fi trebuit să facă aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza C. pen. din 1969 pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen., reţinându-se că inculpatul A. nu a săvârşit infracţiunile pentru care a fost condamnat în prezenta cauză în termenul de încercare stabilit prin sentinţa penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 a Judecătoriei Oneşti.

În atare condiţii, instanţa de control judiciar, făcând aplicarea greşită a dispoziţiilor la care s-a făcut anterior referire, a aplicat o pedeapsă neconformă cu dispoziţiile art. 114 C. pen., caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Faţă de considerentele anterior expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A. şi va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 1317/2015 din 23 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. x/270/2014, privind pe intimatul inculpat A..

Casează în parte decizia recurată şi sentinţa penală nr. 691 din 12 octombrie 2015 pronunţată de Judecătoria Oneşti în Dosarul nr. x/270/2014 şi în rejudecare:

Înlătură dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 privind anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 755 din 03 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oneşti, (definitivă prin Decizia penală nr. 949 din 4 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bacău) faţă de inculpatul A.

Înlătură dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (3) (art. 22 alin. (2) şi (4)) din Legea nr. 187/2012 privind înlocuirea pedepsei rezultante de 1 an şi 6 luni închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe aceeaşi perioadă (a internării într-un centru educativ).

Menţine suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală 755/03 octombrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oneşti.

În baza dispoziţiilor art. 120 C. pen. dispune luarea măsurii asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni pentru săvârşirea a 5 infracţiuni de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 77 lit. a) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale ambelor hotărâri, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A. în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 iunie 2016.