Abuse of service and money laundering by a bailiff: intent negating negligence defense and exclusions from professional liability insurance coverage.

Decizia nr. 183/A/2016

Asupra apelurilor de față

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54 din 13 mai 2015 Curtea de Apel Iași, a dispus respingerea cererii formulată de inculpatul A., privind schimbarea încadrării juridice pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, în infracțiunile de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. din 1969.

A dispus condamnarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de:

a) abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art 4 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969.

b) fals intelectual în legătura directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. din 1969, raportat la art. 17 lit. c) și la art. 1 8 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea ari. 5 C. pen. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.

e) spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată. raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

d) abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969.

c) abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 132 din .Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) Iit. a) teza a lI-a, b) și c) C. pen. din 1969.

f) fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. din 1969, raportat la art. 1 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen. la pedeapsa de 10 ani de închisoare.

g) spălare de bani în legătură directă eu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, raportat la art. 1 7 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și b). art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. din 1969 contopește pedepsele aplicate la pct. a) - g) în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen., sporită cu 4 (patru) luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa totală de 4 (patru) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. din 1969.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de o zi, respectiv 28 noiembrie 2013.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-au menținut măsurile asigurătorii luate prin Ordonanțele nr. 42/P/2013 din 12 noiembrie 2013 și din 26 noiembrie 2013 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași.

În baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri:

- procesul verbal din data de 08 mai 2012 ce atestă că executarea silită a fost reluată la cererea creditorului SC B. SA Iași, înscris aflat în Dosarul de executare nr. x/2011 (fila 406-vol. 1 dosar urmărire penală);

- exemplarul procesului - verbal de cheltuieli din 20 iulie 2012, atașat la Dosarul de executare nr. x/2012, ce atestă că suma stabilită drept cheltuieli de executare este 65.710,08 lei din care 65.324 Iei, onorariu executor (fila 270 - vol. 1 dosar urmărire penală);

- exemplarul somației din 23 iulie 2012 adresată Consiliului Județean Vaslui, atașat la Dosarul de executare nr. x/2012, ce atestă că debitorul este somat să plătească suma de 65.710,08 lei cu titlu de cheltuieli de executare din care 65.324 lei, onorariu executor (fila 271 - vol. I dosar urmărire penală);

- cele trei exemplare ale procesului verbal de distribuire a sumelor din 7 august 2012; un exemplar atașat la Dosarul de executare nr. x/2012 (fila 287 -vol. 1 dosar urmărire penală), celelalte două exemplare fiind trimise SC C. SRL. Buftea și Consiliului Județean Vaslui (filele 337 și 210-vol. 2 dosar urmărire penală).

S-a respins cererea formulată de inculpat privind obligarea SC C. SA, în calitate de parte responsabilă civilmente, la plata despăgubirilor civile stabilite în cauză.

În baza art. 19, art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 și următoarele C. civ., s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Județul Vaslui - prin Președintele Consiliului Județean Vaslui și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 60.146,3177 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală calculată de la 01 august 2012 până la data plății efective, către partea civilă Județul Vaslui - prin președintele Consiliului Județean Vaslui.

În baza art. 19, 25 alin. (1) și 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și următoarele C. civ. s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă SC B. SA Iași, prin lichidator provizoriu SC D. SPRL. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă SC B. SA Iași, prin lichidator provizoriu SC D. SPRL.

În baza art. 19. art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 și următoarele C. civ., s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă SC C. SRL Buftea, prin administrator special E., administrator judiciar SC D. SPRL a fost obligat inculpatul la plata sumei de 657.100 Iei, despăgubiri civile la care se adaugă dobânda legală de la 02 august 2012 până la data plății elective.

În temeiul art. 272 C. proc. pen. și art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligai inculpat la plata sumei de 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700 lei, reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale.

S-a constatat că inculpatul a achitat suma de 1.634,89 lei reprezentând contravaloarea diferenței de onorariu cuvenită expertului desemnat în cauză F., conform adresei din 5 mai 2015 eliberată de SC G. SA Iași.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționala Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași nr. x/P/2013 din 18 decembrie 2013 înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/45/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de : -abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen.; - fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000; - abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat Ia art. 248 C. pen. și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la ari. 246 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.; - fals intelectual in legătură directa cu o infracțiune asimilată celor de corupție în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale); - spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată. raportat la art. 17 Iit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- în actul de sesizare a instanței de judecată s-a reținut că inculpatul A., în calitate de executor judecătoresc, in exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în Dosarul de executare silită nr. x/2011 al B.E.J., A., cu intenție directă:

- a omis să elibereze creditorului SC B. SA, potrivit prevederilor art. 562 și art. 569 alin. (1), ambele C. proc. civ. în vigoare la acea dată, sumele de bani virate de către debitorul SC H. SRL Bacău, conform eșalonării convenite anterior de părți, în zilele de 27 februarie 2012, 28 martie 2012, în contul, aparținând B.E.J., A., precum și în zilele de 03 mai 2012, 04 mai 2012 și 08 mai 2012 în contul, aparținând B.E.J., A., totalizând 118.000 lei;

- a simulat cu rea credință, în timp ce primea aceste sume, reluarea executării silite și apoi a constatat încetarea acesteia, deși debitorul își îndeplinea cu strictețe obligațiile, plătind chiar sume mai mari decât se stabilise cu ocazia eșalonării plății, iar, creditorul nu ceruse reluarea, întocmind, în acest scop, în dosarul de executare, înscrisuri care atestau că a reluat executarea silită și nu a identificat bunuri urmăribile: - adresele din ziua de 11 aprilie 2012, către mai multe bănci comerciale, cu excepția celei din care debitorul îi vira sume de bani, prin care a solicitat băncilor să îi comunice dacă debitorul deținea conturi bancare, precum și cuantumul sumelor; - adresa către Primăria com. Holboca, din ziua de 11 aprilie 2012; - procesul verbal din data de 07 mai 2012 care atestă ca s-a deplasat în aceasta comună și nu a găsit vreun sediu identificabil al debitorului; -procesul verbal din data de 08 mai 2012, prin care a constatat încetarea executării silite, din cauza lipsei bunurilor urmăribile ale debitorului;

- și-a însușit suma de 118.000 lei, care fusese virată de către debitor în conturile B.E.J., A. și pe care era obligat să o elibereze creditorului, folosind-o în interes personal, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 118.000 lei SC B. SA (unitate din cele prevăzute de art. 145 C. pen.) și obținând pentru sine un avantaj patrimonial necuvenit în cuantum de 118.000 lei.

În sarcina inculpatului A. s-a reținut și că în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în Dosarul de executare silită nr. x/2011, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracțiunii de abuz in serviciu - obținerea sumei de 118.000 lei, pentru a justifica reluarea executării silite, a efectuat mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul procesul verbal din data de 08 mai 2012, prin care a constatat încetarea executării silite, atestând că executarea silită a fost reluată la cererea creditorului, deși acesta nu solicitase acest lucru, iar, în ziua de 28 februarie 2012, a ascuns adevărata proveniență a sumei de 19.000 lei, plătită de debitorul SC H. SRL, pe care era obligat să o elibereze creditorului SC B. SA Iași, sumă care în realitate provenea din comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, pe care și-a însușit-o, virând-o în contul său personal deschis la SC G. SA, creând aparența că aceasta provenea dintr-o "consemnare eronată" anterioară, că operațiunea de transfer bancar reprezenta astfel o restituire a unei sume consemnate eronat, justificând astfel intrarea banilor în contul său.

Prin același act de sesizare, s-a reținut în sarcina inculpatului A., că, în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia derulării executării silite în Dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc A. încălcând cu intenție directă prevederile art. 39 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 188/2001). privind executorii judecătorești și ale Ordinului nr. 25507/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiției, ale art. 2311 art. 3715, art. 562 și ale art. 560 alin. (1) din C. proc. civ., în vigoare în acel moment. în scopul de a-și însuși fără drept sume de bani: - a întocmit trei exemplare ale procesului verbal de cheltuieli din data de 20 iulie 2012 (în cuprinsul celui a fost atașat Ia dosarul de executare silită, a menționat suma de 65.710,08 lei. din care 65.324 lei onorariu al executorului, iar in cuprinsul celorlalte, trimise părților, a menționat cheltuieli în cuantum de 103.267,60 lei, din care 102.008 lei reprezentau onorariul său); - a întocmit două exemplare ale somației dm data de 2 iulie 2012. adresată Consiliului Județean Vaslui (cel care a tb.st atașat la dosarul de executare silită conținea suma de 3.743.520,23 lei, reprezentând debit și penalități, precum și suma de 65.710,08 lei, onorariu și cheltuieli de executare. iar cel care a fost trimis Consiliului Județean Vaslui, fără a fi atașat la dosarul de executare, conținea, pe lângă debit și penalități, suma de 103.267 lei, reprezentând onorariu și cheltuieli de executare): - după ce, în ziua de 02 august 2012, au fost virate, de către debitor, în contul de consemnări al Bl 1 A., sumele 938.075,17 lei si 103.267,60 lei. inculpatul a procedat, iară respectarea termenului de minim 15 zile, a virat, în ziua de 03 august 2012, suma de 53.310.08 lei în contul aparținând B.E.J., A.

și a retras, personal, în numerar, suma de 103.2o7.60 lei; - a întocmit trei exemplare, cu conținut diferit, ale procesului verbal de distribuire a sumelor din data de 07 august 2012. în cuprinsul exemplarului atașat Ia dosarul de executare silită și al celui trimis creditorului a menționat, în mod nereal că a procedat Ia eliberarea sumelor în contul B.L.J., A., reprezentând diferență onorariu și cheltuieli de executare: - 884.765.00 lei în contul creditorului; - 2.140.444,76 lei în contul creditorului, iar în cuprinsul exemplarului care a fost trimis Consiliului Județean Vaslui, Iară a fi atașat la dosarul cauzei, inculpatul a consemnat un cu totul alt mod de distribuire a sumelor, tot necorespunzător adevărului:- 038.075.17 lei în contul creditorului; - 2.140.444.76 lei în contul creditorului; - 103.267,60 în contul B.L.J., A., reprezentând diferență onorariu și cheltuieli de executare): - a omis să plătească creditorului SC C.

SRL Buftea suma de 65.710.08 lei, stabilind și încasând astfel de la debitorul Județul Vaslui, cu titlu de cheltuieli de executare silită - onorariu și alte cheltuieli - suma de 168.977,68 lei, cu 125.856,3977 lei, mai mult decât putea obține în mod legal (in condițiile în care onorariul maxim pe care îl putea incasa era de 42.735,2023 lei, iar celelalte cheltuieli de executare erau în cuantum de 386,08 lei), obligând în mod abuziv Consiliul Județean Vaslui la plata acestei sume, cauzând astfel Județului Vaslui un prejudiciu patrimonial în cuantum de 60.146,3177 lei, iar SC C.

SRL Burtea un prejudiciu patrimonial in cuantum de 65.710,08 lei și obținând pentru sine un folos patrimonial în cuantum de 60.146,3177 lei (suma pe care a încasat-o nelegal de la Consiliul Județean Vaslui) precum și un folos patrimonial în cuantum de 65.710,08 lei (sumă pe care era obligat să o vireze creditorului SC C. SRL)-în total 125.856,3977 lei.

De asemenea, s-a mai reținut în sarcina inculpatului că, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în Dosarul de executare nr. x/2012, în realizarea scopului urmărit prin comiterea abuzului în serviciu - obținerea de foloase materiale necuvenite, a efectuat mențiuni necorespunzătoare în cuprinsul următoarelor înscrisuri: - exemplarul procesului verbal de cheltuieli din data de 20 iulie 2012 (cel atașat la dosarul de executare), în care a menționat că suma stabilită drept cheltuieli de executare este 65.710,08 lei, din care 65.324 lei onorariu al executorului, deși în realitate suma stabilita și plătită apoi de debitor era de 103.267,60 lei; - exemplarul depus Ia dosarul de executare al somației din data de 23 iulie 2012, adresată Consiliului Județean Vaslui, în cuprinsul căruia a atestat în mod nereal, că debitorul era somat să plătească, cu titlu de cheltuieli de executare, suma de 65.710,08 lei, din care 65.324 lei onorariu al executorului, deși în realitate suma menționată în somație și plătită apoi de debitor era de 103.267,60 lei; - cele trei exemplare, cu conținut diferit, ale procesului verbal de distribuire a sumelor din data de 07 august 2012, în cuprinsul cărora a menționat două moduri de distribuire a sumelor, ambele necorespunzătoare adevărului, iar, în ziua de 03 august 2012, a ascuns adevărata natură a actului de dispoziție cu privire la suma de 103.267,60 lei, care provenea din comiterea infracțiunii de abuz in serviciu, pe care și-a însușit-o, retrăgând-o în numerar, cu mențiunea necorespunzătoare adevărului că retragerea constituia un act de "recuperare În Dosarul nr. x/2012" al B.E.J. ,A.

Pentru a se dispune astfel, pe parcursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele mijloace de probă: documentele anexate sesizării formulate de executorul judecătoresc; declarațiile martorilor : I., J., K., L., M., N., O.; declarația reprezentantului părții civile SC C. SRL Buftea, E., declarația inculpatului A.; relațiile și documentele obținute de la Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel lași; relațiile și documentele obținute de la C.E.T. Iași; relațiile și documentele obținute de la B.E.J., P., Bacău; relațiile și documentele obținute de la O.R.C. Iași și Bacău; relațiile și documentele obținute de la Consiliul Județean Vaslui;

- relațiile si documentele obținute de la SC C. SRL Buftea; relațiile și documentele obținute de la Agenția Națională a Administrației Fiscale și unități bancare; relațiile și documentele obținute de la Baroul lași.

Prin Ordonanța nr. 42/P/2013 din 28 noiembrie 2013. emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Iași. s-a luat măsura preventivă a reținerii față de inculpat. iar prin Încheierea nr. 13 din 28 noiembrie 2013. Curtea de Apel Iași a respins propunerea procurorului de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat și a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi țara pentru o perioadă de 30 de zile.

În raport de dispozițiile Deciziei nr. 76/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, după învestirea instanței cu actul de sesizare, prin încheierea din 24 decembrie 2013, Curtea de Apel Iași a luat față de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

Prin încheierea din 11 februarie 2014, în temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 255/2013 s-a dispus trimiterea cauzei judecătorului de cameră preliminară.

Prin încheierea de cameră preliminară din 19 februarie 2014 a Curții de Apel Iași, în temeiul art. 16 alin. (3) din Legea nr. 255/2013 s-a constatat încetată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara și în baza art. 214 C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (3) din Legea nr. 255 2013 s-a dispus luarea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpat, măsură ce a fost verificată, ulterior, înăuntrul termenului de 60 ele zile, și menținută, conform dispozițiilor art. 362 C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen., introdus prin (O.U.G. nr. 82 din 10 decembrie 2014.

În cadrul procedurii de cameră preliminară, inculpatul A. a invocat excepția nulității relative a necompetenței organului de urmărire penală după calitatea persoanei.

Prin încheierea de cameră preliminară din 11 martie 2014 s-a respins ca nefondată excepția vizând nulitatea relativă a necompetenței organului de urmărire penală după calitatea persoanei, formulată de inculpat, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/P/2013 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Iași, privind pe inculpatul A., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei, încheiere ce a fost menținută prin Încheierea nr. 1357 din 16 aprilie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În faza judecății, prin încheierea de ședință din 15 septembrie 2014. în raptul de momentul procesual al cauzei, având în vedere documentația înaintată de Casa Națională de Asigurări a Executorilor Judecătorești din România din care rezultă existența unui raport de asigurare de răspundere civilă profesională între inculpat și SC R. SA, precum și dispozițiile art. 86 C. proc. pen., instanța a admis cererea promovată de inculpat și a introdus în cauză SC R. SA, în calitate de parte responsabilă civilmente.

Prin notele scrise depuse la dosar, SC R. SA a solicitat, în principal, să se constate lipsa calității de parte responsabilă civilmente și în subsidiar, a susținut că nu are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în solidar, prejudiciul cauzat, fiind exclusă răspunderea sa pentru prejudiciul creat, raportat la modalitatea de săvârșire a infracțiunii ce relevă intenția inculpatului și nu culpa.

În cauză s-au constituit părți civile SC S. SA Iași, prin lichidator provizoriu SC D. SPRL Iași cu suma de 118.000 lei; Unitatea Administrativ Teritorial Județul Vaslui - prin președintele Consiliului Județean Vaslui cu suma de 60.146,317 lei plus dobânda legală calculată de la 1 august 2012 până la data plății efective; SC C. SRL Buftea, prin administrator special E., administrator judiciar SC T. SPRL și reprezentant convențional SC U. SRL cu suma de 65.710,08 lei plus dobânda legală calculată de la 2 august 2012 până la data plății efective.

La termenul de judecată din 29 octombrie 2014 s-a dispus începerea cercetării judecătorești, când procedându-se la audierea inculpatului, acesta a precizat că la acest moment al judecății nu dorește să dea declarație în fața instanței.

Atât reprezentantul parchetului, cât și inculpatul au solicitat audierea martorilor din lucrări, probă încuviințată de instanță, au fost audiați martorii I., J., K., L., M., N. și O.

La termenul de judecată din 26 noiembrie 2014, inculpatul a solicitat audierea martorului V., proba cu înscrisuri reprezentând procesele verbale întocmite de către Agenția Națională a Administrației Fiscale, ca urmare a verificării activității B.E.J., A. și administrarea probei cu expertiză financiar contabilă având următoarele obiective: să se determine vol. total al sumelor de bani depuse în contul de consemnări de la data deschiderii acestuia și până la momentul suspendării activității Biroului Executorului Judecătoresc A.; să se verifice valoarea totală a sumelor eliberate ori plătite din contul de consemnări, corespondente aceleași perioade; să se verifice dacă au fost efectuate plăți sau au fost eliberate sume de bani către alte conturi ori unități bancare, precum și data la care au operat aceste transferuri (cu precizarea eventualelor acte care au justificat fiecare astfel operațiune în parte); să se verifice dacă au fost realizate - cu folosirea sumelor din contul de consemnări - plăți pentru stingerea datoriilor personale ale inculpatului ori ale biroului de executor judecătoresc: să se verifice dacă din contul de consemnări au fost solicitate și obținute de inculpat sume în numerar; să se precizeze soldul actual al contului, probe ce au fost admise de instanță. în virtutea respectării dreptului la apărare.

S-a procedat la audierea martorei propusă de inculpat. V., inculpatul a depus la dosarul cauzei actele încheiate de Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași. cu ocazia inspecțiilor fiscale realizate la B.E.J., A. (filele 163 - 190 vol. II dosar instanță).

Prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, expertul desemnat F. a formulat următoarele concluzii: vol. total al sumelor de bani depuse în contul de consemnări de la data deschiderii acestuia și până la momentul suspendării activității B.L.J., A. a fost de 6.370.600.00 lei: valoarea totală a sumelor eliberate ori plătite din contul de consemnări de la deschiderea lui și până la suspendarea activității biroului: din contul de consemnări au fost efectuate plăți către creditorii din dosarul de executare silită: 338.728.54 lei B.E.J., A., SC X. SA: 85.300 lei către inculpat, SC Z. SA; 385.116,00 lei plăți în numerar; 18.970,33 lei către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat, diverse conturi, Trezoreria Iași; din contul de consemnări au fost efectuate plăți în sumă de 18.170,33 lei ce au stins obligațiile B.E.J., A. către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat și au fost solicitate și obținute în numerar de inculpat suma în valoare totală de 38.511.600 lei.

La termenul din 29 aprilie 2015. inculpatul A., a precizat că dorește să dea declarație în fața instanței, context în care s-a procedat la audierea acestuia. La același termen, inculpatul a depus la dosarul cauzei contractele de credit din 22 decembrie 2011, respectiv din 06 iulie 2012 încheiate cu SC X. SA.

Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, potrivit art. 387 alin. (2) C. proc. pen., analizând actele și lucrările dosarului, în baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și al celor administrate nemijlocit în faza judecății, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca și cea expusă prin actul de sesizare, probele administrate nemijlocit în cauza nerelevând o situație diferită de aceasta.

1. Fiind investit eu instrumentarea Dosarului de executare silită nr. x/2011, în virtutea calității de executor judecătoresc pe care o deținea la acel moment, prin cererea de executare silită din 11 octombrie 2011. SC S. SA Iași, a solicitat inculpatului A. executarea silită a dispozițiilor sentinței nr. 4681/Com din data de 24 martie 2010 a Tribunalului Iași, prin care debitorul SC H. SRL Bacău era obligat să-i plătească suma de 227.156,14 lei.

Judecătoria Iași, prin încheierea din data de 19 octombrie 2011 a dispus încuviințarea executării silite, iar la data de 26 octombrie 2011, inculpatul a întocmit procesul verbal de cheltuieli și a emis somația către debitor.

Prin adresa din 02 noiembrie 2011, debitorul SC H. SRL Bacău a solicitat executarea pe cale amiabilă a dispozițiilor hotărârii judecătorești, menționând că urma să solicite eșalonarea plații debitului, în felul următor: - în luna noiembrie 2011 urma să plătească onorariul executorului și cheltuielile de executare; - începând cu luna decembrie 2011, urma să plătească, în 12 tranșe lunare, plătibile în ziua de 28 a fiecărei luni, suma de 227.145,43 lei (18.928,7858 lei lunar).

Prin adresa din 04 noiembrie 2011, creditorul SC B. SA Iași a comunicat inculpatului faptul că este de acord cu eșalonarea plaților și cu suspendarea executării silite, până la data scadenței, urmând ca în situația în care vor exista probleme privind respectarea graficului de plată, se va conveni de comun acord cu executorul în vederea reluării executării silite.

Potrivit înțelegerii intervenită între creditor și debitor, în acord cu dispozițiile art. 3714 C. proc. civ. anterior, debitorul SC H. SRL și-a îndeplinit obligațiile de plată, prin virarea către executorul judecătoresc a tranșelor de bani cuvenite creditorului.

Astfel, în ziua de 10 noiembrie 2011, debitorul a plătit, în contul bancar, aparținând B.E.J., A. - cont indicat în cuprinsul somației, distinct de contul de consemnări - suma de 7.850 lei, reprezentând onorariul executorului și cheltuielile de executare.

Începând cu luna următoare, potrivit eșalonării a plătit fiecare tranșă după cum urmează:

În ziua de 20 decembrie 2011, debitorul a plătit, în același cont, distinct de contul de consemnări, suma de 19.000 lei: prin adresa din 20 decembrie 2011, a înștiințat executorul despre efectuarea plății (aceasta, împreuna cu o copie a ordinului de plata fiind atașata la dosarul de executare).

În ziua de 21 decembrie 2011, inculpatul a întocmit procesul verbal de distribuire a sumei de 19.000 lei, fără a aștepta împlinirea termenului de 15 zile de la depunerea sumelor, conform art. 569 alin. (1) din C. proc. civ. în vigoare in acel moment.

În ziua de 21 decembrie 2011, inculpatul a virat in contul creditorului, deschis la Banca Comercială Română - Sucursala Iași, suma de 19.000 lei.

Inculpatul a atașat la dosar ordinul de plată și solicitarea adresata băncii, în sensul transferării sumei în contul creditorului.

În ziua de 30 ianuarie 2012, debitorul a plătit suma de 19.000 lei, însă de aceasta data, a efectuat plata, în contul de consemnări al B.E.J., A., având în vedere solicitarea executorului judecătoresc, transmisă prin e-mail. Înștiințarea și copia ordinului de plata au fost atașate de inculpat la dosarul de executare silită.

În ziua de 31 ianuarie 2012. inculpatul, fără a respecta termenul de 15 zile, a întocmit procesul verbal de eliberare a sumei, virând-o in contul creditorului. Recipisa de consemnare din 30 ianuarie 2012, ordinul de plata si solicitarea adresata băncii de executor se regăsesc la dosarul de executare.

Acestea au fost singurele sume de bani virate de către executor creditorului. Toate transele ulterioare au fost însușite în mod fraudulos de către inculpat, după cum urmează:

În ziua de 27 februarie 2012, debitorul a consemnat, în contul de consemnări al B.E.J., A., încă o transa din debit, în valoare de 19.000 lei. banca emițând recipisa de consemnare din 27 februarie 2012 (aflată la dosarul de executare silită). Suma nu a fost eliberată creditorului, iar părțile nu au fost înștiințate despre o eventuala distribuire. Dimpotrivă, inculpatul A. și-a însușit suma respectiva, virând-o în contul sau personal deschis la SC Z. SA, creând aparența ca aceasta provenea dintr-o "consemnare eronată" anterioara, ca operațiunea de transfer bancar reprezenta astfel o restituire a unei sume consemnate eronat, justificând astfel intrarea banilor în contul sau.

În ziua de 28 martie 2012, debitorul a mai plătit încă o transa. în valoare de 19.000 lei, în contul de consemnări, potrivit indicațiilor transmise prin e-mail de către inculpat. La dosarul ele executare a fost atașata adresa de înștiințare a executorului cu privire la plata, precum si ordinul de plată. Banca a emis recipisa de consemnare din 28 martie 2012. Suma nu a fost eliberată creditorului, părțile nefiind înștiințate în acest sens, ci dimpotrivă, a fost însușită de către inculpat.

Deși debitorul a respectat cu strictețe graficul de plăți convenit cu creditorul, iar acesta din urma nu solicitase reluarea executării silite, in ziua de 11 aprilie 2012, inculpatul a început sa simuleze executarea silita, emițând adrese către Primăria com. Holboca. jud. Iași, pentru a identifica bunuri urmăribile ale debitorului, precum și către un număr mare de banei comerciale (cu excepția "SC Y. SA", la care debitorul avea contul din care efectuase plățile anterioare).

În ziua de 07 mai 2012, inculpatul A. a întocmit un proces serbai din care rezulta ca s-a deplasat in com. Holboca, unde ar li avut sediul debitorul (în realitate, sediul SC H. SRL era încă din anul 2008 în Municipiul Bacău) si a constatat că nu există niciun sediu identificabil al acestuia.

A doua zi. 08 mai 2012, inculpatul A., chiar când debitorul a mai plătit trei tranșe, a întocmit un proces-verbal de încetare a executării silite, in cuprinsul căruia a constatat că executarea silita în SC B. încetează din cauza lipsei unor bunuri urmăribile ale debitorului. potrivit art. 3715 C. proc. civ., deși acesta plătea sume de bani mai mari decât cele din graficul de eșalonare si dispunea de bunuri urmăribile.

În cuprinsul procesului verbal a menționat, in mod nereal, că la data de 09 aprilie 2012, executarea silita a fost reluata la cererea creditoarei, deși SC B. SA lași nu ceruse acest lucru.

Acest proces verbal a fost trimis, in copie, creditorului, abia in ziua de 12 iulie 2012 (deci după mai mult de doua luni de la întocmire).

În ziua de 24 august 2012, SC B. SA Iași i-a trimis executorului adresa, prin care i-a solicitat sa stăruie in executarea silita, întrucât debitorul avea bunurile necesare si chiar plătise primele tranșe (doar primele doua fuseseră eliberate de către executorul judecătoresc creditorului).

Inculpatul a "reluat" astfel executarea, efectuând verificări si constatând ca debitorul are sediul in Municipiul Bacău, in afara competentei sale teritoriale. Acest aspect a fost menționat in procesul verbal din data de 15 octombrie 2012.

În ziua de 05 noiembrie 2012, inculpatul a mai întocmit un proces verbal, prin care a consemnat restituirea exemplarului origina] al titlului executoriu creditorului, la solicitarea expresa a acestuia fără a înscrie pe titlu partea din debit care fusese plătită.

În realitate, inculpatul a primit sumele de bani de la debitor, potrivit graficului, iar la începutul lunii mai 2012, a solicitat chiar plata unor sume suplimentare, aducându-i la cunoștința martorului J., administrator al SC H. SRL, ca societatea creditoare are probleme financiare și că va trebui să plătească o suma mai mare de bani, debitorul conformându-se acestei solicitări.

Astfel, ca urmare a cererii exprese a inculpatului, în zilele de 3 și 4 mai 2012, debitorul a mai plătit cate o tranșă de către 19.000 lei, iar în ziua de 8 mai 2012 (chiar în ziua când executorul a întocmit procesul verbal de încetare a executării silite, menționând abuziv motivul lipsei bunurilor urmăribile), debitorul, a mai plătit încă trei tranșe, in valoare de 19.000 lei, 19.000 lei, respectiv 4.000 lei din suma datorata.

În ziua de 09 mai 2012, inculpatul și-a virat, în contul personal, deschis la SC Z. SA, suma de 20.000 lei, apoi a plătit suma de 7.112,64 lei, cu titlu de chirie pentru spațiul în care își derula activitatea Biroul, iar apoi a retras în numerar, de la un bancomat, suma de 1.000 lei.

În ziua de 10 mai 2012, inculpatul a plătit suma de 17.684, 39 lei, reprezentând restituirea unui împrumut contractat cu SC X. SA.

În ziua de 11 mai 2012, inculpatul a mai retras, in numerar, de la un bancomat, suma de 2.000 lei, iar ulterior a mai efectuat si alte plați, in interesul Biroului - către Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, către Uniunea Naționala a Executorilor Judecătorești, chirie pentru un copiator, etc.

În ziua de 09 iulie 2012, inculpatul și-a mai virat, în același cont personal deschis la SC Z. SA, suma de 45.000 lei.

Cu excepția sumelor reprezentând primele doua tranșe, totalizând 38.000 lei, inculpatul A. nu a mai procedat la eliberarea vreunei sume de bani creditorului SC S. SA Iași, însușindu-și astfel suma totală de 111.000 lei.

2. Fiind investit cu instrumentarea Dosarului de executare nr. x/2012, prin cererea înregistrata la B.L.J., A., in ziua de 06 iulie 2012, creditorul SC C. SRL Buftea, jud. Ilfov, a solicitat executarea silită a obligației Județului Vaslui de a plăti suma de 3.078.519.93 lei și penalități de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, stabilită prin sentința definitivă și irevocabila nr. 490 din 02 aprilie 2012 a Tribunalului Vaslui.

În ziua de 09 iulie 2012, B.L.J., A. a emis o factura reprezentând „avans onorariu", în cuantum de 12.400 lei. către societatea creditoare, care a plătit aceasta suma, prin ordin de plata, în ziua de 18 iulie 2012.

Cererea de încuviințare a executării silite, formulata de inculpat în ziua de 09 iulie 2012. a fost admisă prin încheierea din data de 18 iulie 2012 a Judecătoriei Vaslui.

Prin procesul verbal din data de 20 iulie 2012, inculpatul a procedat la calcularea cuantumului penalităților, stabilind suma de 664.960,30 lei.

Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești si ale Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiției, onorariul maxim pe care îi pot percepe executorii judecătorești in cazul executării silite a creanțelor în valoare de peste 100.000 lei este de 6.300 lei, care se adaugă un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Astfel, prin raportare la cuantumul total al creanței (3.743.520,23 lei, incluzând și penalitățile), onorariul maxim pe care îl putea stabili și încasa inculpatul era de 42.735.2023 lei.

În ziua de 20 iulie 2012, inculpatul A. a întocmit trei exemplare, cu conținut diferit, ale procesului verbal de cheltuieli (a cărui întocmire era impusa de prevederile art. 371 C. proc. civ., în vigoare la acea data).

În cuprinsul exemplarului atașat la dosarul de executare silită, inculpatul A. a menționat suma de 65.710,08 lei. din care 65.324 lei onorariu al executorului, iar in cuprinsul celorlalte, a menționat cheltuieli in cuantum de 103.267,60 lei, din care 102.908 lei reprezentau onorariul său.

Procesul verbal trebuia întocmit in trei exemplare identice, din care câte unul se trimitea părților, iar unul se atașa la dosarul de executare silită.

În aceeași zi, 20 iulie 2012. inculpatul A. a mai întocmit și dispoziția de instituire a popririi, adresată Trezoreriei Municipiului Vaslui (semnata și ștampilată de inculpat), pe care a și remis-o reprezentanților Consiliului Județean Vaslui, pentru a-i determina să plătească suma respectivă.

Potrivit declarației martorului O., inculpatul a adoptat un ton imperativ si a amenințat că va popri sumele de bani din contul unității administrative teritoriale, înmânându-le, "neoficial", respectivul înscris, act ce nu a fost trimis destinatarului (terțului poprit) și nici nu a fost atașat la dosarul de executare silită.

În ziua de 23 iulie 2012, A. a întocmit doua exemplare, cu conținut diferit, ale somației adresate Consiliului Județean Vaslui (potrivit art. 387 C. proc. civ. și art. 2-3 din O.G. nr. 22/2002).

Cel care a fost atașat la dosarul de executare silită conținea suma de 3.743.520,23 lei, reprezentând debit si penalități, precum si suma de 65.710,08 lei, onorariu si cheltuieli de executare, iar cel care a fost trimis Consiliului Județean Vaslui, fără a fi atașat la dosarul de executare, conținea, pe lângă debit si penalități, suma de 103.267,60 lei, reprezentând onorariu si cheltuieli de executare.

În ziua de 31 iulie 2012, A. a emis si a trimis Consiliului Județean Vaslui factura din 31 iulie 2013, facturând suma de 103.267,60 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită, în Dosarul nr. x/2012. Factura, care nu a fost atașată la dosarul de executare, a fost completata olograf și semnată de către inculpat, spre deosebire de celelalte facturi emise in dosar, care au fost emise cu ajutorul unui program informatic de profil.

În ziua de 01 august 2012, a fost înregistrata Ia B.E.J., A. adresa din 31 iulie 2012 a SCA U. SRL (care reprezenta interesele creditorului), prin care acesta din urma iși manifesta intenția de a renunța la solicitarea plații penalităților, în cazul in care debitul ar fi fost achitat integral până la data de 06 august 2012. Inculpatul A. a comunicat debitorului, în aceeași zi, aceasta adresă, iar, reprezentanții Consiliului Județean Vaslui au fost de acord si au efectuat de urgență plata tuturor sumelor datorate.

În ziua de 02 august 2012, în contul de consemnări al B.E.J., A., au fost virate, prin ordine de plata distincte, următoarele sume:- 103.267,60 lei - contravaloarea facturii nr. 163 din data de 31 iulie 2007, emisă de B.E.J., A. (ordinul de plata nu a fost atașat la dosarul de executare); - 938.075,17 lei - suma datorata SC C. SRL Buftea.

În ziua de 03 august 2012, inculpatul A., fără a cita părțile și fără a respecta termenul de 15 zile de la depunerea sumelor, conform art. 569 alin. (1) din C. proc. civ. în vigoare în acel moment, a procedai la distribuirea sumei de 938.075,17 lei, virând suma de 53.310,08 lei (onorariu si alte cheltuieli de executare) în contul, aparținând B.E.J., A. (cont distinct de cel de consemnări), precum si suma de 884.765,09 în contul bancar al creditorului.

În aceeași zi, 03 august 2012, inculpatul A. a retras, în numerar, din contul de consemnări, suma de 103.267,60 lei, virată în ziua anterioară de Consiliul Județean Vaslui, declarând funcționarului băncii, pentru a justifica tranzacția, că operațiunea reprezintă „recuperare în Dosar nr. x/2012".

În ziua de 06 august 2012, Consiliul Județean Vaslui a plătit si restul debitului, virând în contul de consemnări al inculpatului suma de 2.140.444.711 lei, suma pe care învinuitul a virat-o a doua zi in contul bancar al creditorului fără a cita părțile și fără a respecta termenul de 15 zile de la depunerea sumelor, conform art. 569 alin. (1) din C. proc. civ. în vigoare in acel moment.

În ziua de 07 august 2012, inculpatul A. a întocmit trei exemplare, cu conținut diferit, ale procesului verbal de distribuire a sumelor rezultate din executare.

În cuprinsul tuturor exemplarelor, inculpatul a menționat ca a citat părțile (aspect nereal), iar acestea nu s-au prezentat.

În cuprinsul exemplarului atașat la dosarul de executare silită și al celui trimis creditorului, inculpatul a menționat, in mod nereal că a procedat la eliberarea sumelor în felul următor:

- 53.310,08 lei în contul B.E.J., A. . reprezentând diferență onorariu și cheltuieli de executare (suma reprezintă exact cat ar fi rămas de plătit în urma achitării de către creditor a sumai de 12.400 lei);

- 884.765,09 lei în contul creditorului;

- 2.140.444,76 lei în contul creditorului.

În cuprinsul exemplarului care a fost trimis Consiliului Județean Vaslui, fără a fi atașat la dosarul de executare silită, inculpatul a consemnat un cu totul alt mod de distribuire a sumelor (și acesta fiind necorespunzător adevărului): - 938.075,17 lei in contul creditorului; - 2.140.444,76 lei in contul creditorului; - 103.267,60 în contul B.E.J., A. . reprezentând diferență onorariu si cheltuieli de executare

În cuprinsul tuturor exemplarelor, inculpatul a constatat îndestularea creanței creditorului și încetarea executării silite, potrivit prevederilor art. 37 lit. a) C. proc. civ.

În realitate, inculpatul a încasat suma totala de 12.400 lei, 53.310,08 Iei, 103.267,60 lei, 168.977,68 lei, realizând acest lucru prin falsificarea documentelor de executare silita și prezentarea diferitelor variante ale acestora părților, pentru a le induce in eroare cu privire la actele de executare efectiv realizate și la cuantumul sumelor plătite.

De asemenea, celelalte cheltuieli de executare, au fost stabilite și încasate abuziv, putând fi încasată legal numai suma de 65.710,08-65.324 - 386.08 lei.

Onorariul maxim pe care putea să îl primească, potrivit legii era. astfel cum s-a arătat, in cuantum de 42.735.202,3 lei.

Cheltuielile de executare, reprezentând onorariu și alte cheltuieli, potrivit art. 371 alin. (2) sunt in sarcina debitorului urmărit. Astfel. Județul Vaslui ar fi putut fi obligat la plata sumei maxime de 42.735.2023 - 3.860.843.121.282 lei, reprezentând onorariu maxim și alte cheltuieli.

Stabilind, în cuprinsul actelor false întocmite, sume mult mai mari, pe care apoi le-a încasat in contul bancar, inculpatul A. a obținut pentru sine, în mod fraudulos, peste cuantumul maxim al sumei pe care o putea primi, suma de 168.977,68 - 43.121,2823 = 125.856,3977 lei, ceea ce reprezintă un avantaj patrimonial necuvenit.

Consiliul Județean Vaslui a plătit ca urmare a actelor abuzive ale inculpatului, pe lângă debitul in cuantum de 3.078.519,93 lei, suma de 103.267,60 lei. Ca urmare a actelor abuzive ale inculpatului, a fost obligat sa plătească, în plus, suma de 103.267,60 - 43.121,2823 - 60.146,3177 Iei, ceea ce reprezintă paguba patrimonială creată unității administrativ teritoriale.

Debitorul SC C. SRL Buftea era îndreptățit să-și îndestuleze creanța, în cuantum de 3.078.519,93 lei și să-i fie restituite cheltuielile de executare plătite în avans la data de 18 iulie 2012, in cuantum de 12.400 lei (plata facturii de avans onorariu emisa de inculpat).

Debitorul a primit doar sumele de 884.765,09 + 2.140.444,76= 3.025.209,85 lei. Astfel, debitorul a fost prejudiciat cu suma de 3.078.519,93 - 3.025.209,85 + 12.400=65.710,08 lei, pe care inculpatul a omis să i-o elibereze.

Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul A., a susținut că nu poate explica situația de fapt ce face obiectul acuzațiilor privind modul de instrumentare a Dosarului de executare silită nr. x/2011, aceasta putându-se datora unor erori și nicidecum unei activități intenționate, iar, cu privire la cel de al doilea dosar de executare a arătat că niciuna dintre părți nu a contestat cuantumul cheltuielilor de executare și că un eventual calcul greșit sau o consemnare greșită ar fi putut fi cauzate printr-o eroare în contextul volumului mare de muncă.

În fața instanței, inculpatul a declarat că nu știe exact care este situația în Dosarul de executare nr. x/2011 și ce s-a plătit din banii achitați de SC H. SRL către SC B. SA Iași, dar, potrivit documentelor rezultă că s-au făcut trei plăți către creditorul SC B. SA lași.

A susținut că nu avea cum să știe situația plăților efectuate și că este posibil ca sumele plătite debitorului SC H. SRL să nu fi fost virate în contul creditorului în urma unor erori ce puteau fi îndreptate dacă persoana interesată solicita acest lucru sau din oficiu.

În legătură cu reluarea executării silite, inculpatul a declarat că a fost declanșată această operațiune pentru că, probabil încetase planșa tranșelor stabilite sau urma să intervină perimarea executării silite, în situația depășirii termenului de 6 luni prevăzut de lege, de la data îndeplinirii unui act de executare, nu mai ține minte dacă a discutat cu reprezentanții SC B. SA lași asupra acestei chestiuni, și bănuiește că s-a făcut anterior o verificare a plăților făcute de debitor.

Cu privire la conturile în care erau virate sumele provenind din activitatea de executare, inculpatul a precizat că pe parcursul activității sale a folosit două conturi respectiv contul de consemnări în care debitorii virau sumele poprite, iar cel de al doilea era contul biroului de executor judecătoresc în care urmau a fi virate cheltuielile de executare.

Ulterior, în urma criticilor aduse de reprezentanții Camerei Executorilor Judecătorești ce i-au spus că trebuia să folosească un singur cont, cel de consemnări, din care. periodic, conform proceselor verbale de cheltuieli să retragă sumele ce-i reveneau cu titlu de cheltuieli de executare prin virarea lor in contul biroului executorului judecătoresc sau să le scoată în numerar, și a schimbat procedura de lucru în acest sens.

Nu a recunoscut că ar fi avut vreo discuție în cursul lunii mai 2012 cu martorul J., reprezentantul legal al SC H. SRL. precizând că s-a întâlnii cu acesta doar în momentul declanșării procedurii de executare, când s-a stabilit eșalonarea plăților și ulterior după începerea cercetărilor în cauză.

Inculpatul a recunoscut că a virat în contul său personal de la SC Z. SA o sumă de 19.000 lei, cu mențiunea „consemnare eronată", dar, suma respectivă nu provenea de la SC H. SRL și a declarat că în situația în care se făceau plăți eronate sau se vira mai mult, sumele se restituiau celui ce a consemnat eronat.

Cu privire la cel de al doilea Dosar de executare silită nr. x/2012, inculpatul a susținut că a stabilit un onorariu în acord cu dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550 din 2006, potrivit căruia, contravaloarea cheltuielilor de executare ar fi fost de 80.000 lei la care se adaugă poprirea de 40.000 lei, în total rezultând suma de 120.000 lei.

A justificat consemnările diferite din conținutul actelor de executare prin faptul că au existat trei momente diferite de executare silită, în contextul renunțării la plata penalităților și a revenirii asupra renunțării s-a ajuns la o altă sumă a cheltuielilor de executare, pe care a corectat-o în actele din dosarul de executare. Iară însă a le comunica părților pentru că acestea cunoșteau situația.

În același timp, a susținut că în cazul în care s-ar fi realizat un calcul greșit al cheltuielilor de executare, astfel cum se susține în actul de sesizare, creditorul sau debitorul aveau posibilitatea promovării unei contestații pe cale civilă.

A recunoscut că a emis dispoziția de înființare a popririi față de Consiliul Județean Vaslui, pe care nu a comunicat-o, ci doar a prezentat-o reprezentanților acesteia cu ocazia deplasării la sediul consiliului.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei și prin nota de concluzii depusă la dosar, inculpatul a susținut că faptele de care este acuzat nu se înscriu în tiparul normelor de incriminare a infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Astfel, în ce privește fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice constând în neeliberarea către creditor a sumelor achitate cu titlu de tranșe a arătat că este justificată de depunerea sumelor de bani de către debitor într-un alt cont decât cel ce reprezintă contul de consemnări, sens în care pentru simplul fapt al neverificării acestuia cu strictețe nu i se poate reține săvârșirea unei infracțiuni caracterizată de intenție directă, ci a unei culpe în îndeplinirea atribuțiilor sale, cu consecința schimbării încadrării juridice în infracțiunea de neglijență în serviciu.

Această solicitare de schimbare a încadrării juridice a fost formulată de inculpat și pentru faptele de abuz în serviciu ce au ca temei modul de întocmire a celor trei procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare, considerând că nu se poate reține o intenție directă, ci o atitudine culpabilă, ce se circumscrie conținutului infracțiunii de neglijență în serviciu.

Cu referire la infracțiunile de spălare de bani reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, inculpatul a solicitat în principal, pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen., determinată de imposibilitatea legală de a se reține calitatea sa de autor al infracțiunii de spălare de bani, prin prisma practicii unitare la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție ce a apreciat că autorul infracțiunii din care se susține că provin banii „spălați" nu poate fi subiect activ al infracțiunii de „spălare de bani".

În subsidiar, a considerat că sunt incidente în cauză prevederile art. 16 lit. a) C. proc. pen., în condițiile în care activitatea de însușire a sumei de 103.267,60 lei, pretins a fi fost comisă, nu poate constitui infracțiunea de spălare de bani, ci, reprezintă o componentă a activității infracționale subsumate abuzului în serviciu.

De altfel, toate operațiunile derulate de biroul său au fost supuse controlului reprezentanților Agenției Națională de Administrație Fiscală și constatate ca legale, sumele de bani pretins a fi fost „spălate" regăsindu-se în conturi, proveniența sumelor rezultate în urma executării nu a fost ascunsă, iar, în cauză, nu s-a probat că ar fi achiziționat bunuri valoroase, ar fi participat investițional sau ar fi realizat orice altă activitate ce, s-ar încadra în conținutul etapei de „integrare a fondurilor" pe care o presupune latura obiectivă a infracțiunii de spălare de bani.

În același timp, inculpatul a susținut că nu se poate considera că suinele de bani retrase din contul de consemnări sunt cele achitate de debitorii din prezenta cauză, astfel că, imposibilitatea de determinare a obiectului material al infracțiunii de spălare de bani conduce la concluzia inexistenței faptei de spălare de bani.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu reținută în legătură cu Dosarul de executare silită nr. x/2011, inculpatul a invocat lipsa condițiilor de existență ale acestei infracțiuni, atât sub aspectul cerinței prejudiciului ori a folosului obținut pentru sine sau pentru altul. în contextul în care la momentul suspendării activității sale de executor judecătoresc soldul contului de consemnări era de 491.661.48 lei și permitea eliberarea sumei de 118.000 lei. reținută cu titlu de prejudiciu în cauză, cât și sub aspectul laturii subiective sub forma intenției directe, neprobată în situația sa.

În situația infracțiunilor de abuz în serviciu imputate în cel de al doilea dosar de executare silită, inculpatul a susținut ca fiind corect modul de calcul al cheltuielilor de executare, întrucât cererea de executare a fost formulată de creditoare cu privire la toate formele prevăzute de lege - executare silită, mobiliară, imobiliară și prin poprire, suma totală ce putea fi încasată, cu titlu de onorariu de executare era de 128.205 lei, triplul celei menționate în rechizitoriu, condiții în care nu se poate reține că în patrimoniul Județului Vaslui s-a produs vreun prejudiciu și nici în cel al SC C. SRL, suma ce trebuia remisă acesteia regăsindu-se în soldul contului B.E.J., A.

În consecință, retragerea din contul de consemnări a sumei de 103.267.60 lei, ce reprezenta contravaloarea onorariului său de executor, precum și transferul sumei de 53.310,08 lei, ce reprezenta diferența față de onorariul de executare stabilit inițial sunt legale, iar consemnările privind modalitatea de distribuire a sumelor nu au caracter fals, părților le-a fost adusă la cunoștință destinația sumelor încasate în dosarul de executare, iar, pe de altă parte niciunul dintre înscrisurile pretins falsificate nu este apt să producă vreo consecință juridică.

Instanța de fond a reținut că materialul probator administrat în cauză și elementele evidențiate în urma analizei acestuia contrazic însă apărările formulate de inculpat, vinovăția acestuia în săvârșirea faptelor și întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii penale rezultând cu certitudine din documentele anexate sesizării formulate de executorul judecătoresc V. (filele 2 - 172 vol. 1 dosar urmărire penală), relațiile și documentele obținute de la SC S. SA lași (filele 441 - 588 vol. 1 dosar urmărire penală), relațiile și documentele obținute de la Consiliul Județean Vaslui (filele 191 - 283 vol. 2 dosar urmărire penală și filele 23 - 24, vol. 3 dosar urmărire penală), relațiile și documentele obținute de la SC C.

SRL Buftea (filele 284 - 337 și 679 - 680 vol. 2 dosar urmărire penală), declarația reprezentantului părții civile SC C. SRL Buftea, E. (filele 5-8 vol. 3 dosar urmărire penală), relațiile și documentele transmise de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel lași (filele 227 - 440 vol. I dosar urmărire penală, filele 612 - 662 vol. 2 dosar urmărire penală, filele 672 - 674 vol. 2 dosar urmărire penală, fila 20 vol. 3 dosar urmărire penală), relațiile și documentele obținute de la B.E.J., P. Bacău (filele 01- 96 vol. 2 dosar urmărire penală), ), relațiile și documentele transmise de Oficiul Registrului Comerțului Iași și Bacău (filele 97 - 124, vol. 2 dosar urmărire penală), relațiile și documentele obținute de la Agenția Națională a Administrației Fiscale și unitățile bancare (filele 338 - 585 vol. 2 dosar urmărire penală și filele 21, 36 - 98 vol. 3 dosar urmărire penală), relațiile și documentele obținute de la Baroul lași (filele 670 - 671 vol. 2 dosar urmărire penală, fila 25 vol. 3 dosar urmărire penală), declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești de martorii I. (filele 203 - 204 vol. 1 dosar urmărire penală, filele 111 - 112 vol. 11 dosar instanță), J. (filele 206 -213 vol. 1 dosar urmărire penală, fila 114 vol. 11 dosar instanță), K. (filele 221 - 222 vol. 1 dosar urmărire penală, filele 117 - 118 vol.

II dosar instanță), L. (filele 223 - 224 vol. 1 dosar urmărire penală, fila 120 vol. II dosar instanță), M. (filele 225 - 226 vol. 1 dosar urmărire penală, filele 139 - 140 vol. II dosar instanță), N. (filele 15-16 vol. 3 dosar urmărire penală, fila 137 vol. II dosar instanța). O. (filele 17-18 vol. 3 dosar urmărire penală, fila 142 vol. II dosar instanță), declarația dată în fața instanței de martora V. (filele 155 - 157 vol. II dosar instanță), raportul de expertiză contabilă întocmit în fața cercetării judecătorești (filele 82 - 141 vol.

III dosar instanță) și declarațiile inculpatului A.

În ce privește acuzațiile aduse inculpatului A. în legătură cu Dosarul de executare nr. x/2011, instanța de fond a reținut că prin denunțul înregistrat la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, executorul judecătoresc V. a sesizat organul de executare silită nr. x/2011, în care debitorul efectuase plăți către inculpat în calitatea sa de executor judecătoresc, în sumă de 156.000 lei, iar acesta, distribuise creditorului doar suma de 38.000 lei.

S-a reținut că documentele înaintate de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași atestă că inculpatul A. a fost numit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 11/C din 04 ianuarie 2010 și a îndeplinit funcția de executor judecătoresc începând cu data de 04 ianuarie 2010, până la data de 5 noiembrie 2012, când s-a dispus sancțiunea disciplinară a excluderii din profesia de executor judecătoresc, încetarea calității fiind dispusă prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 3683/C din 511/2012.

Prin declarația dată în faza cercetării judecătorești, martora V. a declarat că a făcut parte din Comisia de preluare și inventariere a arhivei fostului executor judecătoresc A., comisie numită de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași și în urma excluderii inculpatului a fost numită custodele arhivei depozit și împuternicit privind contul de consemnări al fostului birou al executorului judecătoresc.

La preluarea arhivei i-au fost repartizate 100 dosare spre verificare și a constatat că în dosarele de executare instrumentate de inculpat nu s-a respectat procedura de distribuire a sumelor realizate și din adresele de înființare a popririi rezultă că se proceda la indicarea a două conturi, în sensul că se indica terțului poprit să vireze cheltuielile de executare și onorariul într-un cont cel al biroului de executor judecătoresc, iar, creanța se indica a fi virată într-un alt cont, respectiv în contul de consemnări, procedură contrară dispozițiilor legale ce impun ca suma provenită de la terțul poprit să fie indisponibilizată și consemnată la dispoziția executorului judecătoresc, în sensul virării în contul de consemnări.

Martora a arătat că din dosarul de executare având ca părți SC B. SA lași și SC H. SRL rezultă virarea a trei sume de către debitor, respectiv a sumei reprezentând cheltuieli de executare și onorariu de executor virată în contul Biroului Executorului Judecătoresc și alte două sume de 19.000 lei, una virată în contul biroului și alta în contul de consemnare, sumele fiind virate de către inculpat în contul creditorului. Ulterior, în dosar inculpatul a făcut verificări cu privire la situația bunurilor și a conturilor debitorului SC H. SRL, a constatat că nu există bunuri sau disponibilități bănești în raza de competență a executorului, a închis dosarul fără a constata ce sumă totală s-a reali/at în dosar și a restituit titlul, în original, creditorului SC B. SA lași, care solicită executarea prin intermediul unui alt executor judecătoresc, P. din Bacău.

În urma actelor de executare întocmite de noul executor, debitorul SC H. SRL a depus la dosar acte ce atestă plata suinei de 156.000 lei, context în care a relatat martora că a solicitat SC B. SA Iași, cât și inculpatului lămuriri cu privire la această situație.

SC B. SA Iași a înaintat documentele de plată provenite de la debitor ce atestă viramentul sumei totale de 156.000 lei în două conturi, iar inculpatul, prin adresa înaintată Camerei Executorilor Judecătorești a comunicat că nu este adevărat că SC B. SA lași ar fi primit doar suma de 38.000 lei.

În raport de rezultatul verificărilor efectuate în dosarele de executare instrumentate de inculpat, ce a relevat că dosarele erau incomplete, lipseau operațiuni din registrul de valori, pe fondul plângerilor formulate de debitori ce reclamau că sumele de bani nu au ajuns la creditori, martora a relatat că s-a adresat organelor de urmărire penală, iar, din luna aprilie 2013, în calitatea sa de împuternicit al contului de consemnări al fostului B.E.J., A., a primit extrase și recipise și a constatat în urma analizării extraselor de cont cu 6 luni înainte de excluderea inculpatului că din contul de consemnări s-au făcut plăți în interes personal, plata impozitului pe venit, taxe către stat, contribuții la fondul special de salarii, operațiuni care nu ar fi trebuit să existe în contul de consemnări.

Prin declarațiile date în cauză, martorul J., reprezentant legal al SC H. SRL, a arătat că a respectat graficul de eșalonare a plăților acceptat de creditorul SC B. SA Iași, iar, plățile le-a tăcut în două conturi, unul menționat pe foaia cu antet a B.E.J., A. și un alt cont transmis prin e-mail de către birou, ambele conturi fiind la aceeași bancă.

Același martor a declarat că deși era cu ratele la zi până în luna aprilie 2012, a primit de la Primăria com. Holboca o serie de acte emise de biroul inculpatului ce vizau verificări ale situației bunurilor și a conturilor firmei pe care o administra, astfel că, s-a deplasat la sediul biroului inculpatului unde acesta i-a solicitat plata unei sume mai mari de bani, precizându-i că societatea creditoare are greutăți financiare și dacă nu va plăti va fi executat.

În aceste condiții a plătit în luna mai 2012 în avans o sumă mai mare, reprezentând tranșele pentru lunile aprilie, mai, iunie și iulie.

După preluarea dosarului de executare de către noul executor, s-a solicitat executarea pentru o sumă mai mare decât cea rămasă de plătit, astfel că a promovat o contestație la executare ce a fost admisă, constatându-se pe baza ordinelor de plată prezentate că achitase suma de 118.000 lei datorată SC B. SA lași, susțineri probate cu actele depuse la filele 581 - 584 vol. I dosar urmărire penală. A arătat că în septembrie 2013 i-a reproșat inculpatului faptul că deși efectuase plățile către SC B. SA lași. banii nu au ajuns la destinație ceea ce a determinat solicitarea creditorului de continuare a executării împotriva SC H. SRL și pentru sumele de bani plătite.

S-a reținut că înscrisurile existente în Dosarul de executare silită nr. x/2011, documentele de plată prezentate de debitorul SC H. SRL și rulajul conturilor bancare (aparținând B.E.J., A.) și (contul de consemnări) ambele deschise la SC X. SA) atestă că debitorul SC H. SRL a efectuat plăți în sumă totală de 156.000 lei din debitul datorat SC B. SA Iași, tranșele achitate în datele de 20 decembrie 2011, 03 mai 2012, 04 mai 2012 și 08 mai 2012, fiind virate în contul B.E.J., A., iar, cele din 30 ianuarie 2012, 27 februarie 2012 și 28 martie 2012, în contul de consemnări.

Situația intervenită în Dosarul de executare silită nr. x/2011 a fost relevată și de martorii I., K., L. și M., angajați ai SC B. SA Iași ce au relatat că în contabilitatea societății au fost identificate doar două sume de câte 19.000 lei plătite de debitorul SC H. SRL și pe baza documentelor de plată prezentate de debitor a fost admisă contestația la executare promovată de acesta și s-a constatat că din debitul datorat fusese plătită suma de 1 18.000 lei, bani însă, ce nu au fost virați creditorului.

Martorul K., jurist la SC B. SA lași cu atribuții în domeniul executării silite, a precizat că în condițiile existenței graficului de eșalonare a plăților convenit cu debitorul SC H. SRL nu se justifica să solicite reluarea executării fiind surprins să constate că în dosarul de executare existau o serie de demersuri făcute de inculpat, respectiv acte ce emanau de la bănci și de la Consiliul Local Holboca, privind situația bunurilor debitorului.

Același martor a declarat că după primirea de la inculpat a procesului verbal de încetare a executării silite, s-a solicitat acestuia continuarea executării, considerând că debitorul este solvabil și ulterior în cadrul executării silite, derulate la Bacău, au fost luate în considerare toate plățile efectuate de debitor. conform actelor prezentate. A fost restituit de către inculpat titlul executoriu în original fără a fi menționate sumele încasate și cele rămase de încasat. Actele de executare silită întocmite în Dosarul nr. x/2011 atestă că deși debitorul SC H. SRL efectuase plăți conform graficului la 20 decembrie 2011, 30 ianuarie 2012, 27 februarie 2012, 28 martie 2012 și creditorul nu ceruse reluarea executării silite, inculpatul A. în ziua de 11 aprilie 2012, a emis adrese către Primăria com. Holboca, jud. lași și unității bancare pentru a verifica situația bunurilor și a conturilor debitorului, a întocmit la data de 07 mai 2012 un proces verbal în care a menționat că s-a deplasat în comuna Holboca și a constatat că nu există niciun sediu identificabil al acestuia, iar. la 08 mai 2012 a întocmit un proces verbal de încetare a executării silite prin care a constatat cu executarea silită încetează din cauza lipsei unor bunuri neurmăribile ale debitorului. consemnând că la data de 09 aprilie 2012, executarea silită a fost reluată la cererea creditorului SC B. SA lași, proces verbal ce a fost comunicat acestuia la data de 12 iulie 2012.

Adresa trimisă de SC S. SA Iași inculpatului dovedește că la data de 24 august 2012. creditorul i-a solicitat acestuia să stăruie în executarea silită. întrucât debitorul avea bunurile necesare și plătise primele tranșe, ulterior inculpatul. constatând că debitorul are sediul în afara competenței sale teritoriale a întocmit procesul verbal clin 15 octombrie 2012, iar. la data de 5 noiembrie 2012, prin alt proces verbal a consemnat restituirea exemplarului original al titlului executoriu creditorului, la solicitarea expresă a acestuia.

Din analiza desfășurătorului operațiunilor bancare efectuate în contul de consemnări și în contul B.E.J., A. deschise la SC X. SA Agenția Ștefan cel Mare (filele 513, 520, respectiv filele 530, 532 și 533 vol. 2 dosar urmărire penală), rezultă că suma de 156.000 lei din debitul datorat SC B. SA Iași a fost virată de debitor în aceste conturi, însă, doar tranșele de câte 19.000 lei plătite la 20 decembrie 2011 și 30 ianuarie 2012 au fost virate de inculpat în contul creditorului.

Din același desfășurător al operațiunilor bancare efectuate în contul ele consemnări, rezultă că suma de 19.000 lei plătită de debitorul SC H. SRL, la data de 27 februarie 2012 a fost virată de inculpat în contul său personal deschis la SC Z. SA, operațiunea de transfer bancar fiind menționată de acesta ca reprezentând „consemnare eronată"

În raport cu cele prezentate, instanța a constatat că mijloacele de probă analizate anterior dovedesc pe deplin activitatea infracțională derulată de inculpatul A., în calitate de executor judecătoresc eu ocazia instrumentării Dosarului de executare nr. x/2011.

Potrivit alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, executorii judecătorești sunt investiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar, actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data. este act de autoritate publică și are forță probantă prevăzută de lege.

Același act normativ prevede că activitatea executorilor judecătorești se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, iară deosebire de rasă. de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenență politică, de avere sau de origine socială și este interzis executorilor judecătorești să dobândească direct sau prin persoane interpuse, pentru ei sau pentru alții. bunurile ce au făcut obiectul activității de executare silită.

La momentul comiterii faptelor, inculpatul A. avea calitatea de executor judecătoresc, funcționar public. în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc, având printre altele, în conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000, atribuții de serviciu cu privire la punerea în executare a dispozițiilor eu caracter civil din titlurile executorii.

Investit cu instrumentarea Dosarului de executare silită nr. x/2011 având ca părți - creditorul SC B. SA lași și debitorul SC H. SRL Bacău - instanța de fond a reținut că inculpatul. fiind în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementau materia executării silite.

Potrivit art. 54 din Legea nr. 188 2000. executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, a statutului profesiei și a regulamentului de aplicare a prezentei legi. precum și ale C. proc. civ. și ale altor legi aplicabile în materie.

În speță, astfel cum s-a expus anterior, inculpatul A. a omis să elibereze creditorului SC B. SA lași, potrivit prevederilor art. 562 și 569 alin. (1) C. proc. civ. anterior, sumele de bani virate de către debitorul SC H. SRL Bacău, conform eșalonării intervenite între părți, în zilele de 27 februarie 2012, 28 martie 2012, în contul, consemnări al B.E.J., A., precum și în zilele de 03 mai 2012, 04 mai 2012 și 08 mai 2012, în contul, aparținând B.E.J., A., în valoare totală de 118.000 lei.

S-a reținut că prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către inculpat s-a creat o pagubă în cuantum de 118.000 lei în dauna SC B. SA lași (unic furnizor de servicii de încălzire centralizată pentru populația Municipiului lași - unitate dintre cele prevăzute de art. 145 C. pen. anterior), fiind îndeplinită cerința obținerii unui avantaj patrimonial în cuantum de 118.000 lei pentru sine.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că fapta a fost comisă cu intenție directă și anume inculpatul a prevăzut că prin încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează procedura de executare silită va produce o pagubă în patrimoniul societății creditoare, și va procura un folos material pentru sine, urmărind producerea acestor rezultate.

De asemenea, modul în care inculpatul a procedat prin întocmirea de înscrisuri în dosarul de executare silită, a reluat executarea silită și a constatat încetarea executării din cauza lipsei bunurilor urmăribile ale debitorului, în condițiile în care debitorul își îndeplinea obligațiile de plată, iar, societatea creditoare nu ceruse reluarea executării silite, relevă că inculpatul nu și-a îndeplinit, cu știință, atribuțiile de serviciu.

S-a reținut că în cadrul procedurii simulate de reluare a executării silite, inculpatul a efectuat verificări la mai multe unități bancare, exceptând unitatea bancară „SC Y. SA" la care debitorul avea contul din care efectuase plățile anterioare, a inserat în conținutul procesului verbal de încetare a executării silite din 08 mai 2012, mențiunea nereală că societatea creditoare a cerut reluarea executării silite, deși astfel cum rezultă din probele administrate creditorul nu solicitase acest lucru, în condițiile existenței înțelegerii de eșalonare a plăților și a primirii primelor două tranșe - singurele eliberate de inculpat creditorului - a întocmit procesul verbal de încetare a executării silite exact în ziua în care debitorul a achitat noi tranșe în valoare mai mare decât cea convenită, urmare a solicitării făcute chiar de inculpat și a comunicat acest act creditorului la data de 12 iulie 2012, după mai bine de două luni de la întocmire, evidențiază că inculpatul a acționat cu intenție directă.

Mențiunea nereală efectuată în procesul verbal, tăcută în realizarea scopului urmărit, respectiv obținerea de foloase patrimoniale prin neîndeplinirea obligației de serviciu de distribuire către creditor a sumelor primite de la debitor, mențiune ce reflectă o situație contrară realității, respectiv cea a nerespectării de către debitor a graficului de plătit convenit, evidențiază o dată în plus că inculpatul, în deplină cunoștință de cauză și-a nesocotit atribuțiile de serviciu, determinând prin fapta sa producerea unui prejudiciu în patrimoniul SC B. SA lași corelativ cu obținerea unui avantaj patrimonial pentru sine constând în suma de 118.000 lei pe care nu a virat-o în contul creditorului, astfel cum a procedat în situația primelor două tranșe, ci a folosit în interes personal banii obținuți în urma neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Astfel cum rezultă din rulajul conturilor, acesta și-a virat sume de bani în contul personal, a retras banii în numerar și a efectuat plăți cu titlu de chirie pentru spațiu, restituirea unui împrumut, chirie pentru copiator, taxe către Agenția Națională de Administrație Fiscală.

În raport de situația de fapt relevată de probe, instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite atât elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 248 C. pen. din 1969, cât și condiția cerută de textul special de încriminare prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, instanța nu a putut reține apărările formulate de inculpat în sensul inexistenței faptei de abuz în serviciu în dauna părții civile SC B. SA lași ori a realizării conținutului infracțiunii de neglijență în serviciu.

În exercitarea atribuțiilor de serviciu inculpatul nu a respectat procedura de lucru impusă de dispozițiile legale vizând folosirea unui singur cont - cel de consemnări - (art. 87 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 108/2000) în care să fie virate sumele provenite de la terții popriți, și a menținut această procedură în pofida faptului că i s-a atras atenția de către reprezentanții Camerei Executorilor Judecătorești, astfel cum relatează chiar inculpatul prin declarația dată în fața instanței, practică ce a fost constatata, de altfel, și de martora V. cu ocazia verificărilor dosarelor de executare ale B.E.J., A.

În Dosarul de executare silită nr. x/2011, inculpatul i-a indicat debitorului SC H. SRL Bacău, în cuprinsul somației și prin email-uri le trimise martorului J. atât contul de consemnări, cât și contul B.E.J., A., astfel că, șapte tranșe {cinci tranșe a câte 19.000 lei și o tranșă de 4.000 lei) din debitul datorat de SC B. SA lași au fost virate în cont, iar trei tranșe a câte 19.000 Iei au fost virate în cont.

S-a reținut că nu se poate susține existența unei conduite neculpabile a inculpatului de nev criticare a celui de al doilea cont în care debitorul a plătit o parte din tranșe, câtă vreme probele atestă că inculpatul a acționat in mod abuziv, în deplină cunoștință de cauză, deși a primit sumele de bani în ambele conturi, subzista obligația acestuia de a vira creditorului sumele cuvenite astfel. cum a procedat eu cele două tranșe din 20 decembrie 2011 și 30 ianuarie 2012, când, faptul că tranșa din 20 decembrie 2011 a fost plătită în contul B.E.J., A., iar. tranșa din 30 ianuarie 2012 în contul de consemnări, nu l-a împiedicat să-și respecte obligația de distribuire a acestor sume către creditor.

Nici împrejurarea invocată de inculpat vizând necesitatea reluării executării silite pentru a înlătura riscul perimării executării silite prin trecerea unui termen ele 6 luni de la data ultimului act de executare nu fost primită. întrucât actele din dosarul de executare și desfășurătorul operațiunilor bancare relevă că debitorul achitase Ia data de 28 martie 2012 încă o tranșă de 19.000 lei. în contul de consemnări, cu mai puțin de o lună înainte ca inculpatul să înceapă să simuleze executarea silită.

În același timp, din analiza desfășurătorului conturilor bancare, s-a reținut că rezultă că inculpatul, după ce i-a fost virată suma de 19.000 lei Ia data de 28 februarie 2012, pe care era obligat în virtutea atribuțiilor de serviciu să o elibereze creditorului SC B. SA Iași, nu și-a îndeplinit această obligație, însă, nu s-a limitat la aceasta ci, a comis un act subsecvent de ascundere a adevăratei proveniențe a sumei obținute prin abuzul de serviciu, cu ocazia virării banilor în contul său personal, conferindu-i prin mențiunea „consemnare eronată" aparența unei operațiuni de transfer bancar legală, de restituire a unei sume consemnate eronat, pentru a justifica intrarea banilor în contul său, activitate infracțională ce se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de spălare de bani pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, astfel că, nu au putut fi reținute susținerile formulate în apărare de inculpat, referitoare la inexistența acestei fapte.

De asemenea, nu a fost primită nici apărarea inculpatului privind incidența dispozițiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen. întemeiată pe susținerea că autorul infracțiunii din care se susține că provin bani spălați, nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani. Deși inculpatul a făcut referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând Decizia nr. 3144 din 08 octombrie 2008, instanța de fond a arătat că potrivit jurisprudenței recente a Înaltei Curți de Casație și Justiție - (Decizia penală nr. 836 din 13 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) infracțiunea de spălare a banilor poate ti imputată oricărei persoane, iar, subiectul activ al infracțiunii nu cel calificat, putând avea această calitate orice persoană tipică ce îndeplinește condițiile generale ale subiectului activ al infracțiunii și în consecință subiectul activ al infracțiunii de spălare de bani poate fi chiar participantul Ia săvârșirea infracțiunii principale, în speța de față a infracțiunii de abuz în serviciu din care provin banii supuși operațiunii de spălare, astfel că. aceeași persoană poate fi atât subiectul activ al infracțiunii principale, cum este abuzul în serviciu. cat și al infracțiunii derivate, cum este spălarea de bani.

Prin urmare, din situația de fapt reținută în actul de sesizare a instanței și confirmata de probele dosarului, s-a reținut că rezultă că inculpatul A., în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în Dosarul de executare silită nr. x/2011, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, pentru a justifica reluarea executării silite, a menționat în mod nereal, și la data de 09 aprilie 2012, executarea silită a fost reluată la cererea creditoarei deși SC B. SA lași nu solicitase aceste lucru, faptă ce se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. din 1969, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cerința ca falsificarea înscrisului oficial să fie de natură a produce consecințe juridice invocată de inculpat nefiind prevăzută de textul de incriminare menționat.

În consecință, având în vedere toate considerentele anterior expuse, s-a constatat că faptele reținute în sarcina inculpatului în legătură cu Dosarul de executare silită nr. x/2011 există și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor ce formează obiectul acuzațiilor penale.

În ceea ce privește acuzațiile penale ce i se aduc inculpatului A. (alin, în legătură cu Dosarul de executare silită nr. x/2012, instanța de fond a reținut pe baza actelor depuse în dosarul de executare instrumentat de inculpat, coroborate cu documentele primite de părțile din acest dosar - creditorul SC C. SRL, Buftea și debitorul Consiliul Județean Vaslui, cu relațiile și documentele înaintate de unitățile bancare și cu declarațiile martorilor N. și O., că este pe deplin dovedită existența faptelor imputate și vinovăția inculpatului în comiterea lor.

Astfel, s-a reținut că actele de executare întocmite de inculpat în virtutea exercitării atribuțiilor de serviciu, atestă că acesta a calculat cu titlu de onorariu de executare suma de 65.324 lei, ce depășește plafonul maxim prevăzut de dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000, în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani indiferent de forma de executare silită, astfel că, este nelegală interpretarea oferită de inculpat în sensul perceperii unui onorariu maximal separat pentru fiecare formă de executare, ce vizează recuperarea aceleiași sume de bani.

De altfel, în dosarul instrumentat, inculpatul nici nu a derulat modalitatea de executare a popririi, dispoziția de instituire a popririi întocmită de inculpat la data de 20 iulie 2012 (fila 24 vol. 3 dosar urmărire penală) nu a fost atașată la dosarul de executare și nu a fost comunicată terțului poprit conform art. 454 C. proc. civ. anterior, ci a constituit o modalitate de intimidare, de presiune asupra debitorului Consiliul Județean Vaslui, în scopul obținerii sumei de 103.267.60 Iei, reprezentând onorariu și cheltuieli de executare, aspect ce a fost confirmat și de martora O., angajată a Consiliului Județean Vaslui, audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești.

Compararea conținutului exemplarelor actelor de executare întocmite de inculpat, aflate în dosarul de executare - procesul verbal de cheltuieli din 20 iulie 2012, somația din 23 iulie 2013, adresată debitorului Consiliul Județean Vaslui și procesul verbal de distribuire a sumelor încheiat la 7 august 2012 - cu cel al exemplarelor trimise creditorului SC C. SRL, Buftea și debitorului, s-a apreciat că evidențiază modul abuziv în care inculpatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu eu nerespectarea dispozițiilor ce reglementează activitatea executorilor judecătorești, și a prevederilor legale din materia executării silite, în scopul obținerii pentru sine a unui avantaj patrimonial prin prejudicierea pâinilor din dosar cărora le-a comunicat valori diferite ale onorariului său și ale cheltuielilor de executare și modalități diferite de distribuire a sumelor realizate.

Potrivit ordinului de plată din 18 iulie 2012, inculpatul a primit de la creditorul SC C. SRL Buftea suma de 12.400 lei (avans onorariu) iar din desfășurătorul operațiunilor bancare rezultă că inculpatului i-au fost virate de debitor la data de 2 august 2012. respectiv 6 august 2012 în contul de consemnări prin ordine de plată distincte: - suma de 103.267.60 lei pe care a solicitat-o debitorului cu titlu de onorariu și cheltuieli de executare, prin somație, în condițiile în care în exemplarul acesteia atașat la dosarul de executare a trecut cu acest titlu o sumă mai mică de 65.710 lei (ordinul de plată al acestei sume nu a fost atașat la dosarul de executare); - suma de 938.075,17 lei parte din creanța datorată creditorului; - suma de 2.140.444,76 lei reprezentând diferența debit cuvenită creditorului.

S-a constatat că documentele bancare atestă că din aceste sume inculpatul a virat în contul biroului său, din suma ce i se cuvenea creditorului, suma de 53.310,08 lei, cu titlu de onorariu și alte cheltuieli de executare și a retras în numerar suma de 103.267,60 lei solicitată debitorului cu același titlu de onorariu și cheltuieli de executare, sumă retrasă însă, cu mențiunea că operațiunea constituia un act de recuperare în Dosarul nr. x/2012". Suma totală obținută pentru sine fiind astfel de 168.77,08 lei din care 168.232 lei onorariu de 745.08 cheltuieli de executare, (12.400 lei plus 53.310,08 Iei plus 10.207.011 Iei), deși i se cuvenea cu titlu de onorariu și cheltuieli de executare, conform celor expuse mai sus. doar suma de 43121.2823 lei compusă din onorariu 42.735.202,3 lei și 386,08 lei cheltuieli de executare.

În raport cu probele analizate anterior, instanța a constatat că acuzațiile penale aduse inculpatului prin actul de sesizare se confirmă, activitatea desfășurată de acesta încadrându-se în tiparul normelor de incriminare reținute de parchet.

S-a constatat că inculpatul A., aliat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în Dosarul de executare silită nr. x/2012, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, prin nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 188/2010 și a prevederilor C. proc. civ., privind executarea silită, producând astfel prejudicii patrimoniale atât creditorului SC C. SRL Buftea, căruia inculpatul nu i-a virat întreaga sumă datorată, cât și debitorului Consiliul Județean Vaslui, ce a plătit cheltuieli de executare în cuantum mai mare decât cel legal și obținând pentru sine un avantaj patrimonial.

De asemenea, deși cunoștea dispozițiile legale ce reglementau activitatea sa de serviciu Ie-a nesocotit și a întocmit acte de executare eu conținut diferit, în exemplarul actelor trimise creditorului și debitorului pe care nu Ie-a citat potrivit legii tocmai pentru a ascunde modul abuziv de instrumentare a dosarului, a menționat cu titlu de onorariu șt cheltuieli de executare sume mai mari și alte moduri de distribuire a sumelor rezultate din executare, diferite de cele indicate în conținutul exemplarelor atașate la dosar, prevăzând că prin acțiunile sale cauzează pagube în patrimoniul părților din dosar și procură un folos material pentru sine și urmărind producerea acestor rezultate prin comiterea faptelor ceea ce caracterizează intenția cit care a acționat și exclude existența unei conduite culpabile, astfel cum nefondat a invocat inculpatul.

S-a apreciat că nefondată este și apărarea construită de inculpai pe împrejurarea că părțile din dosarul execuțional în situația în care ar fi fost nemulțumite, aveau posibilitatea promovării unei contestații la executare, întrucât desființarea actului de executarea silită cu nerespectarea dispozițiilor legale nu exclude tragerea la răspundere penală a persoanei, dacă se dovedește și fapta sa de a îndeplini actul de executare eu nerespectarea dispozițiilor legale întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Legiuitorul a prevăzut sancțiuni reparatorii (contestația la executare, întoarcerea executării) pentru cazul in care dispozițiile procesual civile în materia executării sunt încălcate și tot legiuitorul a prevăzut pedeapsa pentru persoana și cărei faptă constând în încălcarea acelorași dispoziții a elementelor constitutive ale unei infracțiuni.

Cum în cauză s-a probat existența infracțiunilor ele fiind în serviciu în dauna părților din dosar și vinovăția inculpatului în comiterea lor, s-a apreciat că susținerile sale nu pot fi primite.

De altfel, societatea creditoare SC C. SRL a formulat contestație la executare împotriva procesului verbal de încetare a executării silite din 07 mai 2012 întocmit de inculpat, contestație înregistrată pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr. x/333/2012, prin care a solicitai anularea în parte a acestui proces verbal și continuarea executării silite până la recuperarea întregului debit, susținând că din debitul în cuantum de 3.078.510,05 lei a încasat doar suma de 3.012.800,08 lei iar, diferența în cuantum de 65.710,08 lei, ce reprezenta cheltuieli de executare se suporta de debitorul Consiliul Județean Vaslui (fila 316 vol. 2 dosar urmărire penală și fila 255 vol. I dosar instanță).

În cadrul contestației la executare debitorul a depus dovada că achitase integral atât de verificat debitul cât și cheltuielile de executare, situație in care creditorul o renunțat la judecata contestației, sens în care prin încheierea din 01 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Vaslui. în Dosarul nr. x/333/2012 (fila 207 vol. 2 dosar urmărire penală, fila 236 vol. 1 dosar instanță s-a luat act de manifestarea de voință a contestatorului.

Instanța de fond a constatat că nu poate reține ca pertinente nici apărarea inculpatului vizând inexistența faptei de spălare de bani imputate în Dosarul de executare nr. x/2012, întrucât probatoriul administrat în cauză, a dovedit faptul că inculpatul, după ce a obținut în mod abuziv, suma de 103.267,60 lei, în împrejurările faptice expuse mai sus, a comis un act ulterior de ascundere a adevăratei naturi a actului de dispoziție ce viza suma de bani provenită din infracțiunea de abuz în serviciu. Inculpatul a retras în numerar suma cu mențiunea necorespunzătoare adevărului că retragerea constituia un act de „recuperare în Dosarul nr. x/2012, sumă pe care o obținuse în mod nelegal, de Ia debitorul Consiliul Județean Vaslui, cu titlu de cheltuieli de executare silită.

Prin urmare, după consumarea infracțiunii de abuz în serviciu, inculpatul și-a continuat activitatea infracțională prin comiterea unei acțiuni subsecvente ce realizează elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în varianta prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, acțiunea de dobândire, deținere sau folosire de bunuri Ia care a făcut referire inculpatul constituind elementul material al laturii obiective în modalitatea prevăzută art. 29 alin. (1) lit. c) din aceeași lege.

Pentru considerentele deja expuse, instanța a înlăturat și susținerile inculpatului vizând lipsa calității de subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, în contextul reținerii calității de subiect activ al infracțiunii principale din care provin banii supuși operațiunii de spălare.

S-a reținut că nici împrejurarea invocată de inculpat că operațiunile derulate de biroul său au fost supuse controlului reprezentanților Agenției Naționale de Administrație Fiscală și constatate ca legale nu este de natură a înlătura răspunderea sa penală, în contextul în care un astfel de control are ca obiect verificarea obligațiilor fiscale ale biroului de executor judecătoresc în calitate de contribuabil și nu modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu ale inculpatului, în calitate de executor judecătoresc.

De asemenea, s-a apreciat că raportul de expertiză contabilă întocmit în faza cercetării judecătorești invocat de inculpat în susținerea apărărilor sale nu este de natură a modifica situația de fapt reținută, vol. total al sumelor depuse în contul de consemnări de la data deschiderii acestuia și până la momentul suspendării activității Biroului executorului judecătoresc ori soldul acestui cont la dala suspendării activității nu are nici o relevanță în cauză, în contextul în care, potrivit celor expuse anterior, s-a probat că sumele încasate de la debitorul SC H. SRL, au fost tranzitate nu numai prin contul special de consemnări, astfel cum impuneau dispozițiile legale, dar și prin contul Biroului executorului judecătoresc, iar, sumele pe care le-a primit în ambele conturi, nu Ie-a virat creditorului, ci le-a folosit în interes personal.

Pentru argumentele prezentate, în raport de întrunirea tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru ea acțiunile inculpatului să întrunească toate trăsăturile infracțiunilor reținute în sarcina sa prin rechizitoriu, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat, instanța a dispus condamnarea inculpatului A., astfel:

a) Fapta inculpatului A., care, în calitate de executor judecătoresc, in exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în Dosarul de executare silită nr. x/2011 al B.E.J., A., cu intenție directă;

- a omis să elibereze creditorului SC B. SA lași, potrivit prevederilor art. 562 și 569 alin. (1), ambele din C. proc. civ. în vigoare la acea data. sumele de bani virate de către debitorul SC H. SRL Bacău conform eșalonării convenite anterior de părți, în zilele de 27 februarie 2012, 28 martie 2012, în contul aparținând B.E.J., A., precum și în zilele de 03 mai 2012, 04 mai 2012 și 08 mai 2012, în contul, aparținând B.E.J., A., totalizând 118.000 lei;

- a simulat, cu rea credință, in timp ce primea aceste sume, reluarea executării silite și apoi a constatat încetarea acesteia, deși debitorul își îndeplinea cu strictețe obligațiile, plătind chiar sume mai mari decât se stabilise cu ocazia eșalonării plății, iar creditorul nu ceruse reluarea, întocmind, în acest scop, în dosarul de executare. înscrisuri care atestau ca a reluat executarea silită și nu a identificat bunuri urmăribile:

- adresele din ziua de 11 aprilie 2012, către mai multe banei comerciale, cu excepția celei din care debitorul îi vira sume de bani, prin care a solicitat băncilor să îi comunice dacă debitorul deținea conturi bancare, precum și cuantumul sumelor;

- adresa către Primăria com. Holboca, din ziua de 11 aprilie 2012;

- procesul verbal din data de 07 mai 2012 care atesta ca s-a deplasat în aceasta comuna si nu a găsit vreun sediu identificabil al debitorului;

- procesul verbal din data de 08 mai 2012, prin care a constatat încetarea executării silite, din cauza lipsei bunurilor urmăribile ale debitorului și-a însușit suma de 118.000 lei, care fusese virată de către debitor in conturile B.E.J., A. si pe care era obligat sa o elibereze creditorului, folosind-o în interes personal, cauzând astfel un prejudiciu in cuantum de 118.000 lei SC B. SA (unitate din cele prevăzute de art. 145 C. pen.) si obținând pentru sine un avantaj patrimonial necuvenit in cuantum de 118.000 lei, întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969.

b) Fapta inculpatului A., care în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în Dosarul de executare silită nr. x/2011, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracțiunii de abuz in serviciu - obținerea sumei de 118.000 lei, pentru a justifica reluarea executării silite, a efectuat mențiuni necorespunzătoare adevărului in cuprinsul procesul verbal din data de 08 mai 2012, prin care a constatat încetarea executării silite, atestând ca executarea silită a fost reluata la cererea creditorului, deși acesta nu solicitase acest lucru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. din 1969, raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

c) Fapta inculpatului A., care, in ziua de 28 februarie 2012, a ascuns adevărata proveniență a sumei de 19.000 lei, plătită de debitorul SC H. SRL, pe care era obligat sa o elibereze creditorului SC B. SA lași, suma care in realitate provenea din comiterea infracțiunii de abuz in serviciu, pe care și-a însușit-o, virând-o in contul sau personal deschis la SC Z. SA, creând aparența ca aceasta provenea dintr-o "consemnare eronată" anterioara, ca operațiunea de transfer bancar reprezenta astfel o restituire a unei sume consemnate eronat, justificând astfel intrarea banilor în contul său, întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

d) și e) Fapta inculpatului A., care, în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia derulării executării silite în Dosarul nr. x/2012 al B.E.J., A., încălcând cu intenție directă prevederile art. 39 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și ale Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiției, ale art. 2311, art. 3715, art. 562 si ale art. 569 alin. (1), din C. proc. civ. în vigoare in acel moment în scopul de a-și însuși fără drept sume de bani:

- a întocmit trei exemplare ale procesului verbal de cheltuieli din data de 20 iulie 2012 (în cuprinsul celui a fost atașat la dosarul de executare silită, a menționat suma de 65.710,08 lei, din care 65.324 lei onorariu al executorului, iar în cuprinsul celorlalte, trimise părților, a menționat cheltuieli in cuantum de 103.267,60 lei, din care 102.908 lei reprezentau onorariul său);

- a întocmit doua exemplare ale somației din data de 23 iulie 2012, adresată Consiliului Județean Vaslui (cel care a fost atașat la dosarul de executare silita conținea suma de 3.743.520,23 lei, reprezentând debit și penalități, precum și suma de 65.710,08 lei, onorariu si cheltuieli de executare, iar cel care a fost trimis Consiliului Județean Vaslui, fără a fi atașat la dosarul de executare, conținea, pe lângă debit și penalități, suma de 103.267,60 lei, reprezentând onorariu și cheltuieli de executare);

- după ce, în ziua de 02 august 2012, au fost virate, de către debitor, în contul de consemnări al B.E.J., A., sumele 938.075,17 lei și 103.267,60 lei, a procedat, fără respectarea termenului de minim 15 zile și a virat, în ziua de 03 august 2012, suma de 53.310,08 lei în contul, aparținând B.E.J., A. și a retras, personal, in numerar, suma de 103.267,60 lei;

- a întocmit trei exemplare, cu conținut diferit, ale procesului verbal de distribuire a sumelor din data de 07 august 2012 în cuprinsul exemplarului atașat la dosarul de executare silită și al celui trimis creditorului, a menționat, in mod nereal ca a procedat la eliberarea sumelor în felul următor:

- 53.310,08 lei în contul B.E.J., A., reprezentând diferență onorariu si cheltuieli de executare, 884.765,09 lei in contul creditorului, 2.140.444,76 lei in contul creditorului, iar în cuprinsul exemplarului care a fost trimis Consiliului Județean Vaslui, fără a fi atașat la dosarul cauzei, a consemnat un cu totul alt mod de distribuire a sumelor, tot necorespunzător adevărului: 938.075,17 lei în contul creditorului, 2.140.444,76 lei în contul creditorului, 103.267,60 în contul B.E.J., A., reprezentând diferență onorariu și cheltuieli de executare).

- a omis să plătească creditorului SC C. SRL Buftea suma de 65.710,08 Iei, stabilind și încasând astfel de la debitorul Județul Vaslui, cu titlu de cheltuieli de executare silită - onorariu si alte cheltuieli - suma de 168.977,68 lei, cu 125.856.3977 lei mai mult decât putea obține in mod legal (în condițiile in care onorariul maxim pe care îl putea incasa era de 42.735,2023 lei, iar, celelalte cheltuieli de executare erau în cuantum de 386,08 lei), obligând în mod abuziv Consiliul Județean Vaslui la plata acestei sume, cauzând astfel Județului Vaslui un prejudiciu patrimonial în cuantum de 60.146,3177 lei, iar SC C. SRL Buftea un prejudiciu patrimonial în cuantum de 65.710,08 lei și obținând pentru sine un folos patrimonial în cuantum de 60.146,3177 lei (suma pe care a încasat-o nelegal de la Consiliul Județean Vaslui) precum și un bonus patrimonial în cuantum de 65.710,08 lei (suma pe care era obligat să o vireze creditorului SC C. SRL) - În total 125.856,3977 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969, și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969.

f) Fapta inculpatului A., care, in exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în Dosarul de executare nr. x/2012, în realizarea scopului urmărit prin comiterea abuzului în serviciu - obținerea de foloase materiale necuvenite, a efectuat mențiuni necorespunzătoare în cuprinsul următoarelor înscrisuri:

- exemplarul procesului verbal de cheltuieli din data de 20 iulie 2012 (cel atașat la dosarul de executare), in care a menționat ca suma stabilita drept cheltuieli de executare este 65.710,08 lei, din care 65.324 lei onorariu al executorului, deși in realitate suma stabilita si plătită apoi de debitor era de 103.267,60 lei;

- exemplarul depus la dosarul de executare al somației din data de 23 iulie 2012, adresată Consiliului Județean Vaslui, in cuprinsul căruia a atestat in mod nereal, ca debitorul era somat să plătească, cu titlu de cheltuieli de executare, suma de 65.710,08 lei, din care 65.324 lei onorariu al executorului, deși in realitate suma menționata în somație și plătită apoi de debitor era de 103.267,60 lei;

- cele trei exemplare, cu conținut diferit, ale procesului verbal de distribuire a sumelor din data de 07 august 2012, în cuprinsul cărora a menționat doua moduri de distribuire a sumelor, ambele necorespunzătoare adevărului, întrunește, sub toate aspectele, elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. din 1969, raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

g) Fapta inculpatului A., care, in ziua de 03 august 2012, a ascuns adevărata natura a actului de dispoziție cu privire la suma de 103.267,60 lei, care provenea din comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, pe care si-a însușit-o, retrăgând-o în numerar, cu mențiunea necorespunzătoare adevărului ca retragerea constituia un act de "recuperare în Dosarul nr. x/2012" al B.E.J., A. întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, raportat Ia art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Pentru considerentele expuse cu ocazia examinării apărărilor formulate de inculpat pe planul încadrării juridice a faptelor de abuz în serviciu, instanța a respins cererea de schimbare a încadrării juridice clin infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, prev. de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969 și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev., de art. 13: din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969. în infracțiunile de neglijență în serviciu prev. de art. 249 C. pen. din 1969.

Cu privire la aplicarea legii mai favorabile, instanța a reținut că Ia dala de 01 februarie 2014 a intrai în vigoare Legea nr. 286 2009 prin care a fost adoptat un N.C.P. ce reglementează și sancționează activitatea desfășurată de inculpai, expusă in cadrul situației de fapt, activitate ce are conotație penală în ambele reglementări penale.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969, pedepsite eu închisoare de Ia 3 la 15 ani, a două infracțiuni de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. din 1969. raportat la art. 17 lit. c) și Ia art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 luna în formă continuată), pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 7 ani a două infracțiuni de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată. raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani și a unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969. pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani.

S-a constat că faptele inculpatului își găsesc corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (trei infracțiuni de abuz în serviciu, pedepsite cu închisoare de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni și interzicerea exercitării dreptului cie a ocupa o funcție publică, în dispozițiile art. 521 C. pen. (cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. pentru a doua infracțiune de fals intelectual) pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani și în dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificată prin Legea nr. 187/2012 (două infracțiuni de spălare de bani) pedepsite cu închisoare de Ia 3 la 10 ani închisoare.

Având în vedere cele statuate cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, prin care s-a constatai că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri, respectiv din legea specială, în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de încriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la flecare instituție incidență în speța dedusă judecății de față, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, aceasta conducând, în concret la un rezultat mai avantajos pentru inculpat în raport cu tratamentul sancționator mai blând al concursului de infracțiuni ce prevede sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. anterior) spre deosebire de codul nou ce instituie cumulul juridic cu spor 11.x și obligatoriu (art. 39 C. pen.).

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen. din 1969.

Astfel, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, de gradul de pericol social al faptelor comise, determinat de împrejurările și modalitățile folosite de inculpat în exercitarea și cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, prin întocmirea de înscrisuri care atestă situației de fapt necorespunzătoare adevărului, în scopul obținerii de foloase materiale prin prejudicierea unei autorități publice locale și a unor persoane juridice de interes public respectiv de drept privat, natura și importanța deosebită a valorilor sociale ocrotite de legea penală - inculpatul era funcționar public, prin prisma calității de executor judecătoresc pe care a deținut-o, calitate care implica o dată în plus o preocupare pentru respectarea legii, pentru exercitarea funcției cu bună credință, pentru garantarea încrederii publice acordată înscrisurilor oficiale ce oferă certitudinea că exprimă numai adevărul, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului - vârsta, conduita anterioară comiterii faptelor și atitudinea procesuală nesinceră adoptată de inculpat ce nu a recunoscut faptele pentru are a fost trimis în judecată sau a încercat în mod constant să își minimalizeze vinovăția sau participarea conștientă la comiterea infracțiunilor.

Valorificând toate aceste elemente, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă principală cu închisoarea la nivelul care să justifice aprecierea că aceasta este o măsură de constrângere, dar, și un mijloc de reeducare, care, să asigure reprimarea unor astfel de fapte de corupție, inhibarea unor conduite viitoare asemănătoare ale unor persoane din aceeași categorie cu inculpatul, dar și o creștere a credibilității și încrederii publice în actul de justiție.

Pe cale de consecință, a apreciat că aplicarea unor pedepse de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, respectiv de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunile de abuz în serviciu, de 8 (opt) luni închisoare, respectiv 10 (zece) luni închisoare pentru cele două infracțiuni de fals intelectual și de câte 3 (trei) ani închisoare pentru cele două infracțiuni de spălare de bani, corespunde pe deplin scopului pedepsei și permite a se da eficiență rolului acestuia.

În raport de dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 ce acordă instanței facultatea de a aprecia asupra necesității aplicării pedepsei complementare, s-a apreciat că această pedeapsă este necesară în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu asimilate infracțiunilor de corupție reținute în sarcina inculpatului, având în vedere natura infracțiunilor, atitudinea inculpatului. împrejurările cauzei, dar și gradul ridicat de pericol social al acestor fapte.

În consecință, luând în considerare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat cu privire la aprecierea individuală de la caz la caz, asupra oportunității interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. din 1969, instanța a aplicat inculpatului, alături de pedepsele principale stabilite pentru săvârșirea celor două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice și a infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 (respectiv dreptul de a Ii ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității, precum și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor), pe o perioadă de 2 ani, apreciind, că în raport de comportamentul ilicit al inculpatului, de atitudinea Iui în relațiile cu valorile sociale lezate și de împrejurarea că s-a folosit la săvârșirea infracțiunilor în discuție de profesia de executor judecătoresc, relevate de probele administrate în cauză, acesta este incompatibil cu exercitarea drepturilor interzise.

Faptele inculpatului fiind comise în condițiile concursului ideal și real ele infracțiuni, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 33 lit. a) și b) C. pen. din 1969, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 și art. 35 C. pen. din 1969 și a procedat la contopirea pedepselor aplicate inculpatului prin sentință, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare, pe care a sporit-o cu 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani.

La aplicarea sporului, instanța a avut în vedere multitudinea și gravitatea infracțiunilor comise de inculpat, pluralitatea de infracțiuni fiind mai grav privită de legiuitorul penal însuși prin reglementarea dispozițiilor art. 33 și următoarele C. pen. din 1969 și în mod concret, reflectând un grad mai ridicai de periculozitate socială a inculpatului.

Urmare condamnării la pedeapsa închisorii, conform art. 71 alin. (2) C. pen. anterior și în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen. anterior, supuse aprecierii instanței, respectiv, natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social, pedepsele principale aplicate și datele privind persoana inculpatului, ținând seama și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Hirt contra Marii Britanii, cauza Sabău vs Pârcălab contra României, Cumpănă și Mazăre contra Romanei, Calmanovici contra României), instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen. din 1969 pe durata și în condițiile art. 71 C. pen. din 1900„ apreciind că elementele menționate duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor interzise.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, instanța a reținut că față de ansamblul activităților infracționale comise, gravitatea faptelor .și consecințele .sociale profund negative ale acestora, impactul asupra valorilor sociale lezate și necesitatea constrângerii și reeducării inculpatului, numai executarea pedepsei în regim de detenție răspunde în mod adecvat funcțiilor și scopului pedepsei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de o zi, respectiv 28 noiembrie 2013.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat, constatând că nu au intervenit elemente care să fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor inițiale, având în vedere natura și gravitatea faptelor de care este acuzat și condamnat în primă instanță, sfera relațiilor sociale lezate, modalitatea în care au fost săvârșite faptele și urmările acestora, conduita nesinceră și susținerile inculpatului din cursul procesului penal, date ce impun în continuare menținerea măsurii preventive, fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.

În ceea ce privește durata măsurii preventive, prin prisma criteriilor stabilite de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la termenul rezonabil, instanța apreciază în raport de complexitatea și gravitatea cauzei, motivele care au determinat amânările, eforturile instanței de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare, că măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpat se situează în limite temporale rezonabile.

Urmare soluției de menținere a măsurii preventive, instanța a dispune comunicarea de îndată a unei copii de pe prezenta hotărâre către instituțiile cu atribuții în executarea măsurii preventive.

Sub aspectul laturii civile a prezentei cauze penale, instanța a reținut că în cauză s-au formulat cereri de constituire de părți civile:

- SC B. SA Iași, prin lichidator provizoriu SC D. SPRL Iași cu suma de 1.18.000 lei;

- Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vaslui - prin președintele Consiliului Județean Vaslui cu suma de 60.146,3177 lei plus dobânda legală calculată de la 1 august 2012 până la data plății efective;

- SC C. SRL Buftea, prin administrator special E., administrator judiciar SC T. SPRL și reprezentant convențional SC U. SRL cu suma de 65.710,08 lei plus dobânda legală calculată de la 2 august 2012 până la data plății efective.

În cauză s-a dispus introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC R. SA, având în vedere contractul de asigurare de răspundere civilă profesională încheiat între inculpat si societatea de asigurări menționată.

Potrivit art. 19 alin. (5) C. proc. pen., repararea prejudiciului material și moral în cazul exercitării acțiunii civile în cadrul procesului penal, se face potrivit dispozițiilor legii civile.

Dat fiind momentul comiterii faptelor ilicite cauzatoare de prejudicii care reprezintă temeiul exercitării acțiunilor civile în prezenta cauză, pentru soluționarea pretențiilor formulate în cauză urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 1349 și art. 1357 C. civ. din 2009, în vigoare la acel moment, în conformitate cu care „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare".

Ca urmare, rezultă că pentru admiterea acțiunilor civile formulate, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o faptă ilicită; o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul a cărui reparare se cere: să existe un prejudiciu cert atât în ceea ce prevede existența, cât și modalitatea de reparare: vinovăția autorului faptei ilicite.

Instanța a reținut ca dovedite condițiile instituite de legiuitor prin dispozițiile legale menționate anterior, ce reglementează răspunderea civilă delictuală, anume, faptele ilicite - faptele inculpatului A., care. în calitate de executor judecătoresc în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu intenție directă, în scopul obținerii de foloase patrimoniale, a omis să elibereze creditorului SC B. SA lași, sumele virate de debitorul SC H. SRL Bacău la datele de 27 februarie 2012, 28 martie 2012, 3 mai 2012, 4 mai 2012 și 8 mai 2012, în valoare totală de 1.18.000 lei, sumă pe care și-a însușit-o folosind-o în interes personal, iar la data de 2 august 2012 a omis să plătească creditorului SC C. SRL Buftea suma de 65.710.08 Iei a stabilit și încasat nelegal de la debitorul Consiliul Județean Vaslui suma de 60.146.3177 Iei. plătită de debitor la data de 01 august 2012, cauzând prejudicii patrimoniale părților civile SC B. SA lași. Consiliul județean Vaslui și SC C. SRL Buftea, legătura de cauzalitate între faptele comise cu intenție directă și urmările produse.

În ce privește solicitarea inculpatului în sensul antrenării răspunderii civile a societății de asigurare SC R. SA întemeiată pe existența contractului de asigurare de răspundere civilă profesională din 2 iunie 2010, instanța a constatat că prin voința lor exprimată în contractul încheiat coroborat cu condițiile specifice ale asigurării de răspundere civilă profesională a executorilor judecătorești, părțile au delimitat riscurile acoperite de asigurare de cele excluse și în condițiile în care „prejudiciile cauzate din fapte săvârșite cu intenție" se încadrează în categoria celor excluse. - în speță fiind dovedită existența vinovăției penale sub forma intenției, care este cea mai gravă formă de v inovație. înglobată vinovăției civile incidența acestui caz de excludere atrage neacordarea despăgubirii.

Raportat acestor considerente, instanța de fond a respins cererea formulată de inculpat privind obligarea SC R. SA în calitate de parte responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile solicitate în cauză.

Prin urmare, s-a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală respectiv ale răspunderii pentru fapta proprie, fiind întrunite condițiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului A., astfel că în baza art. 19, 25 alin. (1) și 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și următoarele C. civ., instanța a admis acțiunile civile promovate de părțile civile, Județul Vaslui, SC C. SRL. Buftea și SC B. SA Iași și a obligat inculpatul să plătească părților civile Județul Vaslui și SC C. SRL. Buftea despăgubiri civile în sumă de 60.146,3177 lei, respectiv 65.710,08 lei la care se va adăuga dobânda legală calculată de la 01 august 2012 respectiv 02 august 2012 și până la data plății efective, în virtutea principiului acoperirii integrale a pagubei cauzate prin fapta ilicită, prin repararea pagubei efective dar și a beneficiului nerealizat, iar, părții civile SC B. SA Iași, suma de 118.000 lei, reprezentând contravaloarea pagubei efective, în limitele manifestării exprese de voință a acestei părți civile.

Subsecvent soluției pronunțate asupra laturii civile a cauzei, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., instanța a menținut măsurile asigurătorii luate prin Ordonanțele nr. 42/P/2013 din 12 noiembrie 2013 și din 26 noiembrie 2013 emise de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași.

Având în vedere reținerea infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, instanța, în baza art. 404 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desființarea următoarelor înscrisuri:

- procesul verbal din data de 08 mai 2012 ce atestă că executarea silită a fost reluată la cererea creditorului SC B. SA lași, înscris aflat în Dosarul de executare nr. x/2011 (fila 406 - vol. 1 dosar urmărire penală);

- exemplarul procesului - verbal de cheltuieli din 20 iulie 2012, atașat la Dosarul de executare nr. x/2012, ce atestă că suma stabilită drept cheltuieli de executare este 65.710,08 lei din care 65.324 lei, onorariu executor (fila 270 - vol. 1 dosar urmărire penală);

- exemplarul somației din 23 iulie 2012 adresată Consiliului Județean Vaslui, atașat la Dosarul de executare nr. x/2012, ce atestă că debitorul este somat să plătească suma de 65.710,08 lei cu titlu de cheltuieli de executare din care 65.324 lei, onorariu executor (fila 271 - vol. 1 dosar urmărire penală);

- cele trei exemplare ale procesului verbal de distribuire a sumelor din 7 august 2012; un exemplar atașat la Dosarul de executare nr. x/2012 (fila 287 -vol. l dosar urmărire penală), celelalte două exemplare fiind trimise SC C. SRL Burtea și Consiliului Județean Vaslui (filele 337 și 210 vol. 2 dosar urmărire penală).

Urmare soluției de condamnare pronunțată în cauză, instanța. în baza an. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700 lei. reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale. Având in vedere adresa din 6 mai 2015 eliberată de SC G. SA lași, depusă la dosar de inculpat, instanța a constatat că acesta a achitat suma de 1634.80 Iei reprezentând contravaloarea diferenței de onorariu cuvenită expertului desemnat în cauza F.

Împotriva sentinței penale nr. 54 din 13 mai 2015 pronunțata de Curtea de Apel Iași au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Naționala Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, partea civilă SC C. SRL București și inculpatul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție- Serviciul Teritorial Iași a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, întrucât instanța de fond nu a indicat expres conținutul dispozițiilor privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii, respectiv care dintre drepturile prev.de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior este interzis inculpatului, respectiv, dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc, apreciind că pentru acuratețe se impunea să se Iacă această mențiune.

Totodată, a mai criticat hotărârea atacată sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, care, trebuiau să fie mai mari. iar aceste pedepse au fost orientate către minim, în cazul infracțiunii de spălare de bani aplicându-se chiar minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, solicitând astfel, și majorarea pedepselor complementare și a sporului aplicat ca urmare a contopirii pedepselor principale.

Prin urmare, a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, sub aspectul motivelor invocate, astfel încât să se dispună majorarea cuantumului pedepselor principale aplicate, majorarea cuantumului pedepselor complementare aplicate, majorarea sporul aplicat inculpatului, aplicarea pedepsei complementare pentru infracțiunea de spălare de bani.

Apelanta parte civilă SC C. SRL a solicitat, în esență. admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de atragere a răspunderii civile a societății asigurătoare SC R. SA cu privire la plata despăgubirilor civile solicitate în cauză, având în vedere clauzele contractuale privind contractul de asigurare de răspundere civilă profesională încheiat în cauză, cât și faptul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Apelantul inculpat A. a invocat excepția de nulitate relativă, conform art. 282 C. proc. pen. coroborai cu art. 281 C. proc. pen., învederând că prin cercetarea efectuată de către un organ necompetent s-a adus o vătămare în dauna inculpatului, astfel că, trebuie desființate actele de urmărire penală nelegal realizate, iar dosarul trimis la parchet în vederea realizării unei cercetări corecte. A susținut că denunțul inițiat de numita V., în baza căruia a fost dispusă punerea în mișcare a acțiunii penale vizează activitatea derulată în perioada 2011 - 2012 de inculpat, în calitate de executor judecătoresc și în speță, s-a încercat o combinare a celor două calități, pentru a se atrage competența Direcției Naționale Anticorupție, însă la momentul la care a primit investitura din partea Ministerului Justiției ca și executor judecătoresc, inculpatul A. a formulat o solicitare la Baroul Iași, solicitând să fie trecut pe tabelul avocaților incompatibili.

A solicitat achitarea în baza art. 396 pct. 5 rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru cele două infracțiuni de abuz în serviciu reținute în sarcina sa, menționând că referirile hotărârii judecătorești sunt preluate strict din rechizitoriu, fără a se face referire la probe. Din această perspectivă, s-a susținut că nu este îndeplinită condiția prejudiciului, sens în care a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., pentru că suma de 19.000 lei, pretins a fi fost însușită de executorul judecătoresc și care îndeplinește condiția de existență a infracțiunii, nu s-a probat a fi însușită de către acesta. Prin raportul de expertiză s-au verificat mișcările din conturile executorului judecătoresc și nu s-a putut pronunța cu privire la retragerea exact a acelei sume de bani de natură a prejudicia părțile și de a asigura un folos inculpatului. Referitor la cel de al doilea dosar de executare, respectiv cel privind Consiliul județean Vaslui, a arătat că nu s-a probat faptul că sumele pretins considerate a fi prejudiciu au într-adevăr această calitate și, deoarece creditoarea nu și-a exprimat nicio disponibilitate, s-au calculat onorarii de executare pentru fiecare dintre proceduri ce urmau a fi derulate și care. însumate, sunt superioare sumei reținute de parchet ca fiind prejudiciu. De asemenea, a susținut că a fost formulată o singură cerere de executare și trebuia perceput un singur onorariu, or, raportat la activitatea ce trebuia efectuată de către executorul judecătoresc, onorariul este justificat, în opinia apărării.

În subsidiar, dacă instanța va constata că suma de 19.000 lei nu a fost transmisă, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de abuz în serviciu în infracțiunile de neglijență în serviciu, pentru că nu s-a dovedit intenția sa de a frauda vreuna din părțile civile și de a-și asigura un folos material.

Referitor la cele două infracțiuni de spălare de bani reținute în sarcina inculpatului, a solicitat achitarea în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., în principal și art. 16 lit. a) C. proc. pen., în subsidiar, arătând că faptul că a retras o sumă de bani din contul său de executor judecătoresc, nu înseamnă că a retras o sumă ilicită de bani și, totodată, nu sunt îndeplinite condițiile privind conținutul laturii obiective a infracțiunii.

În subsidiar, a solicitat reaprecierea asupra pedepsei aplicate. în sensul reducerii acesteia.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție-Direcția Națională Anticorupție, partea civilă SC C. SRL și inculpatul A., cât și din oficiu în limitele efectului devolutiv, Înalta Curte de Casație constată următoarele:

Instanța de control judiciar constată că situația de fapt a fost stabilita în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptelor săvârșite a fost corectă, astfel că, faptele inculpatului A., care în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în Dosarul de executare silită nr. x/2011 al B.E.J., A., cu intenție directă : - a omis să elibereze creditorului SC B. SA potrivit prevederilor an. 562 și art. 569 alin. (1) din C. proc. civ., în vigoare la acea data, sumele de bani virate de către debitorul SC H. SRL Bacău, conform eșalonării convenite anterior de părți. în zilele de 27 februarie 2012, 28 martie 2012, precum si in zilele de 03 mai 2012, 04 mai 2012 și 08 mai 2012, totalizând 118.000 lei; - a simulat, cu rea credință, în timp ce primea aceste sume, reluarea executării silite si apoi a constatat încetarea acesteia, deși debitorul își îndeplinea cu strictețe obligațiile, plătind chiar sume mai mari decât se stabilise cu ocazia eșalonării plații, iar creditorul nu ceruse reluarea, întocmind, in acest scop, în dosarul de executare, înscrisuri care atestau ca a reluat executarea silita și nu a identificat bunuri urmăribile: (adresele din ziua de 11 aprilie 2012, către mai multe banei comerciale, cu excepția celei din care debitorul ii vira sume de bani, prin care a solicitat băncilor să îi comunice daca debitorul deținea conturi bancare, precum și cuantumul sumelor; adresa către Primăria com. Holboca, din ziua de 11 aprilie 2012; procesul verbal clin data de 07 mai 2012, care atesta că s-a deplasat în această comună și nu a găsit vreun sediu identificabil al debitorului; procesul verbal din data de 08 mai 2012. prin care a constatat încetarea executării silite, din cauza lipsei bunurilor urmăribile ale debitorului si-a însușit suma de 118.000 Iei, care fusese virată de către debitor in conturile B.E.J., A. și pe care era obligat să o elibereze creditorului, folosind-o in interes personal, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 118.000 Iei SC B. SA unitate din cele prevăzute de art, 145 C. pen.) si obținând pentru sine un avantaj patrimonial necuvenit în cuantum de 118.000 lei. întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 2009.

Pe asemenea, fapta inculpatului A., care în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în Dosarul de executare silită nr. x/2011, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu - obținerea sumei de 118,000 lei, pentru a justifica reluarea executării silite, a efectuat mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul procesul verbal din data de 08 mai 2012, prin care a constatat încetarea executării silite, atestând ca executarea silita a fost reluata la cererea creditorului, deși acesta nu solicitase acest lucru, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. din 1969, raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A., care, în ziua de 28 februarie 2012, a ascuns adevărata proveniență a sumei de 19.000 lei, plătită de debitorul SC H. SRL, pe care era obligat sa o elibereze creditorului SC B. SA Iași, suma care in realitate provenea din comiterea infracțiunii de abuz in serviciu, pe care și-a însușit-o, virând-o in contul sau personal deschis la SC Z. SA, creând aparența ca aceasta provenea dintr-o "consemnare eronată" anterioara, ca operațiunea de transfer bancar reprezenta astfel o restituire a unei sume consemnate eronat, justificând astfel intrarea banilor in contul sau, întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A., care, în calitate de executor judecătoresc, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu ocazia derulării executării silite în Dosarul nr. x/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc A., încălcând cu intenție directa prevederile art. 39 alin. (1) lit.

d) din Legea nr. 188/2000, privind executorii judecătorești și ale Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 al Ministrului Justiției, ale art. 2311, art. 3711, art. 562 și ale art. 569 alin. (1), din C. proc. civ. in vigoare in acel moment, în scopul de a-și însuși fără drept sume de bani : - a întocmit trei exemplare ale procesului verbal de cheltuieli din data de 20 iulie 2012 (în cuprinsul celui a fost atașat la dosarul de executare silită, a menționat suma de 65.710,08 lei, din care 65.324 lei onorariu al executorului, iar in cuprinsul celorlalte, trimise părților, a menționat cheltuieli în cuantum de 103.267,60 lei, din care 102.908 lei reprezentau onorariul său); - a întocmit doua exemplare ale somației din data de 23 iulie 2012, adresată Consiliului Județean Vaslui (cel care a fost atașat la dosarul de executare silită conținea suma de 3.743.520,23 lei, reprezentând debit și penalități, precum și suma de 65.710,08 lei, onorariu si cheltuieli de executare, iar cel care a fost trimis Consiliului Județean Vaslui, fără a fi atașat la dosarul de executare, conținea, pe langă debit și penalități, suma de 103.267,60 lei, reprezentând onorariu și cheltuieli de executare); - după ce, în ziua de 02 august 2012, au fost virate, de către debitor, în contul de consemnări al B.E.J., A., sumele 938.075,17 lei și 103.267,60 lei, a procedat, tară respectarea termenului de minim 15 zile și a virat, în ziua de 03 august 2012, suma de 53.310,08 lei în contul, aparținând B.E.J., A.

și a retras, personal, în numerar, suma de 103.267,60 lei; - a întocmit trei exemplare, cu conținut diferit, ale procesului verbal de distribuire a sumelor din data de 07 august 2012 în cuprinsul exemplarului atașat la dosarul de executare silită și al celui trimis creditorului, a menționat, in mod nereal ca a procedat la eliberarea sumelor în telul următor: - 53.310,08 lei în contul B.E.J., A., reprezentând diferență onorariu si cheltuieli de executare. 8S4.765.00 lei în contul creditorului. 2.140.444.76 lei în contul creditorului, iar în cuprinsul exemplarului care a fost trimis Consiliului Județean Vaslui fără a fi atașat la dosarul cauzei, a consemnat un cu totul alt mod de distribuire a sumelor, tot necorespunzător adevărului: 938.075.17 lei in contul creditorului, 2.140.444.76 lei in contul creditorului. 103.267.60 în contul B.E.J., A., reprezentând diferență onorariu și cheltuieli de executare): -a omis să plătească creditorului SC C.

SRL Buftea suma de 65.710,08 Iei. stabilind și încasând astfel de la debitorul Județul Vaslui, cu titlu de cheltuieli de executare silită - onorariu și alte cheltuieli - suma de 168.977,68 lei. cu 125.856,3977 lei, mai mult decât putea obține în mod legal (în condițiile iu care onorariul maxim pe care îl putea incasa era de 735,2023 lei, iar, celelalte cheltuieli de executare erau în cuantum de 386,08 lei obligând in mod abuziv Consiliul Județean Vaslui la plata acestei sume, astfel Județului Vaslui un prejudiciu patrimonial în cuantum de 146,3177 lei, iar SC C.

SRL Buftea un prejudiciu patrimonial in cuantum de 65.710.08 lei și obținând pentru sine un folos patrimonial in cuantum de 60,146,3177 lei (suma pe care a încasat-o nelegal de la Consiliul Județean Vaslui) precum si un folos patrimonial in cuantum de 65.710,08 lei (suma pe care era obligat să o vireze creditorului SC C. SRL - în total 125.856,3977 lei. întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prev, și ped. de art. 13: clin Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. clin 1969, și de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. clin 1969.

Fapta inculpatului A., care. în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în Dosarul de executare nr. x/2012, in realizarea scopului urmărit prin comiterea abuzului în serviciu - obținerea de foloase materiale necuvenite, a efectuat mențiuni necorespunzătoare în cuprinsul următoarelor înscrisuri: - exemplarul procesului verbal de cheltuieli din data de 20 iulie 2012 (cel atașat la dosarul de executare), în care a menționat că suma stabilită drept cheltuieli de executare este 65.710,08 Iei, din care 65.324 lei onorariu al executorului, deși in realitate suma stabilită și plătită apoi de debitor era de 103.267.60 lei; - exemplarul depus la dosarul de executare al somației din data de 23 iulie 2012, adresată Consiliului Județean Vaslui, in cuprinsul căruia a atestat in mod nereal. ca debitorul era somat să plătească, cu titlu de cheltuieli de executare, suma de 65.710,08 lei, din care 65.324 lei onorariu al executorului, deși in realitate suma menționata în somație și plătită apoi de debitor era de 103.267.60 lei: - cele trei exemplare, cu conținut diferii, ale procesului verbal de distribuire a sumelor din data de 07 august 2012, in cuprinsul cărora a menționat doua moduri de distribuire a sumelor, ambele necorespunzătoare adevărului, întrunește, sub toate aspectele, elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție în formă continuată, prev. de art. 289 C. pen. din 1969, raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

De asemenea, fapta inculpatului A., care, in ziua de 03 august 2012, a ascuns adevărata natura a actului de dispoziție cu privire la suma de 103.267,60 lei, care provenea din comiterea infracțiunii de abuz in serviciu, pe care și-a însușit-o, retrăgând-o în numerar, cu mențiunea necorespunzătoare adevărului ca retragerea constituia un act de "recuperare în Dosarul nr. x/2012" al B.E.J., A. întrunește, elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Instanța de fond a avut în vedere că data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009, prin care a fost adoptat N.C.P., ce reglementează și sancționează activitatea desfășurată de inculpat, activitate ce are conotație penală în ambele reglementări penale, cât și Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile și realizând o comparare a prevederilor din ambele coduri.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1969, pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani, a două infracțiuni de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de art. 289 C. pen. din 1969, raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (una în formă continuată), pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 7 ani, a două infracțiuni de spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 republicată, raportat la art. 17 lit. e) și la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, pedepsite cu închisoare de la 3 la 15 ani și a unei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. din 1969, pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Totodată, s-a constatat că faptele inculpatului își găsesc corespondent în noua reglementare în dispozițiile art. 132 din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. (trei infracțiuni de abuz în serviciu, pedepsite cu închisoare de la 2 ani și 8 luni la 9 ani și 4 luni și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, în dispozițiile art. 321 C. pen. (cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. pentru a doua infracțiune de fals intelectual) pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani și în dispozițiile art. 21, alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 modificata prin Legea nr. 157/2012 (două infracțiuni de spălare de bani) pedepsite cu închisoare de la 3 la 10 ani închisoare.

Având în vedere cele menționate instanța de fond a constatat, în mod corect, că legea penală mai favorabilă este, în cauză, cea anterioară, aceasta conducând, în concret la un rezultat mai avantajos pentru inculpat în raport cu tratamentul sancționator mai blând al concursului de infracțiuni ce prevede sistemul cumulului juridic cu spor facultativ (art. 34 C. pen. anterior) spre deosebire de codul nou ce instituie cumulul juridic cu spor fix și obligatoriu (art. 31 C. pen.).

Privitor la excepția de formulată de către inculpatul A. referitoare la necompetenței organului de cercetare penală, și pe cale de consecință, nulitatea actului de sesizare a instanței și nulitatea actelor de cercetare bazată. Înalta Curte are în vedere pe de o parte, că aceasta invocata și analizată și la instanța de fond în camera preliminară, iar pe de altă parte. instanța de apel, în acest cadru procesual, nu are abilitatea procesuală de a constata dacă actul de sesizare al instanței sau actele efectuate în faza de urmărire penală sunt susceptibile de a fi lovite de nulitate și a constata efectiv cele solicitate, în această fază procesuală. Prin urmare, aceste aspecte nu pot fi analizate în această fază procesuală, ci au fost verificate în camera preliminară, conform dispozițiilor 340 alin. (1) și art. 344 C. proc. pen., instanța de fond a analizat excepția invocată și prin încheierea de cameră preliminară din 11 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași s-a respins, ca nefondată, excepția vizând nulitatea relativă a necompetenței organului de urmărire penală după calitatea persoanei, formulată de inculpat, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/P/2013 al Ministerului Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial lași, privind pe inculpatul A., legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei. Această încheiere a fost menținută prin Încheierea nr. 1357 din 16 aprilie 2014 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară clin cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului A. de achitare în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege - cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu reținute în sarcina sa, cu motivarea că hotărârea judecătorească nu esie motivată, nu este îndeplinită condiția prejudiciului, iar in subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de abuz în serviciu în infracțiunile de neglijență în serviciu, pentru că nu s-a dovedit intenția sa de a frauda, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Art. 248 C. pen. anterior, are următorul conținut : fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele Ia care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Art. 246 C. pen. anterior, prevede : fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

La momentul comiterii faptelor, inculpatul A. avea calitatea de executor judecătoresc, funcționar public, în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc, având printre altele, în conformitate cu dispozițiile art. 7 lit. a) din Legea nr. 188/2000, atribuții de serviciu cu privire la punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești „executorii judecătorești sunt investiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar, actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și, are forță probantă prevăzută de lege.

Același act normativ prevede că activitatea executorilor judecătorești se înfăptuiește în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de apartenență politică, de avere sau de origine socială și este interzis executorilor judecătorești să dobândească direct sau prin persoane interpuse, pentru ei sau pentru alții, bunurile ce au făcut obiectul activității de executare silită.

Privitor la critica formulată de către inculpat în sensul că faptele de abuz în serviciu nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege, Înalta Curte notează că latura obiectivă a infracțiunii de abuz în serviciu se realizează fie printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act, fie printr-o acțiune - îndeplinirea defectuoasă a unui act privitor la îndatoririle de serviciu, iar latura subiectivă se realizează cu intenție directă sau indirectă.

În urma examinării probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte consideră că sunt suficiente probe care să conducă, fără dubiu, Ia concluzia că inculpatul fiind în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu în ceea ce privește Dosarul de executare silită nr. x/20011 având ca părți creditor SC B. SA Iași și SC H. SRL Bacău nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau prin încălcarea dispozițiilor legale, iar în ceea ce privește Dosarul de executare silită nr. x/2012 având ca părți creditor SC C. SRL Buftea și debitor Consiliul Județean Vaslui cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, producând astfel prejudicii patrimoniale.

Astfel, referitor la Dosarul de executare nr. x/2011, în urma analizării actelor de la dosarul cauzei, înscrisurile existente în dosarul de executare, documentele de plată prezentate de debitorul SC H. SRL și rulajul conturilor bancare, declarațiile martorilor V., J., I., K., L. și M., angajați ai SC B. SA Iași, K., jurist la SC B. SA Iași, cu atribuții în domeniul executării silite, adresa trimisă de SC B. SA lași, se constată că mijloacele de probă administrate dovedesc pe deplin activitatea infracțională derulată de inculpatul A., în calitate de executor judecătoresc cu ocazia instrumentării Dosarului de executare nr. x/2011, aspecte care dovedesc că inculpatul investit cu instrumentarea dosarului de executare silită, fiind in exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, nu și-a îndeplinit atribuțiile ce-i reveneau prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementau materia executării silite.

În cadrul procedurii de executare silită, potrivit art. 562 C. proc. civ. anterior, suma de bani realizată prin executarea silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale.

Dispozițiile art. 569 alin. (1) C. proc. civ. anterior, prevăd că eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare se poate tace numai după trecerea unui termen de 15 zile de la data depunerii sumei, când executorul va proceda, după caz, la eliberarea sau distribuirea acesteia, cu citarea părților și a creditorilor care și-au depus titlurile.

Așa cum rezultă din materialul probator administrat anterior menționat, inculpatul A. a omis să elibereze creditorului SC B. SA lași, potrivit, prevederilor art. 562 și art. 569 alin. (1) C. proc. civ. anterior, sumele de bani virate de către debitorul SC H. SRL Bacău, conform eșalonării intervenite între părți, creând o pagubă în cuantum de 118.000 lei în dauna SC B. SA lași, și. totodată, a simulat cu rea credință reluarea executării silite și apoi a constatat încetarea acesteia, deși debitorul își îndeplinea obligațiile stabilite, fiind astfel îndeplinită cerința laturii obiective, respectiv obținerii unui avantaj patrimonial pentru sine (în cuantum de 118.000 lei).

Sub aspectul laturii subiective, având în vedere probele administrate, se constată că fapta a fost comisă cu intenție directă și anume inculpatul a prevăzut că prin încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează procedura de executare silită va produce o pagubă în patrimoniul societății creditoare, și va procura un folos material pentru sine, urmărind producerea acestor rezultate, având în vedere modul în care inculpatul a procedat prin întocmirea de înscrisuri în dosarul de executare silită, a reluat executarea silită și a constatat încetarea executării din cauza lipsei bunurilor urmăribile ale debitorului, în condițiile în care debitorul își îndeplinea obligațiile de plată. iar, societatea creditoare nu ceruse reluarea executării silite, ceea ce relevă că inculpatul nu și-a îndeplinit, cu știință, atribuțiile de serviciu.

Înalta Curte reține că inculpatul nu își poate susține nevinovăția cu motivarea întemeiată pe art. 16 lit. b) C. proc. pen., respectiv lipsa de vinovăție, având în vedere că din probele administrate rezultă că inculpatul a acționat în mod abuziv, în deplina cunoștință de cauză, întrucât a primit sumele de bani în ambele conturi și subzista obligația acestuia de a vira creditorului sumele cuvenite.

De altfel, mențiunile nereale efectuate in procesul verbal sunt tăcute in reali/arca scopului urmărit, respectiv obținerea de foloase patrimoniale prin neîndeplinirea obligației de serviciu de distribuire către creditor a sumelor primite de la debitor, mențiune ce reflectă o situație contrară realității, respectiv cea a nerespectării de către debitor a graficului de plătit convenit, ceea ce evidențiază că inculpatul, în deplină cunoștință de cauză și-a nesocotit atribuțiile de serviciu, determinând prin fapta sa producerea unui prejudiciu în patrimoniul SC B. SA Iași. Așa cum rezultă din rulajul conturilor, inculpatul și-a virat sume de bani în contul personal, a retras banii în numerar și a efectuat plăți cu titlu de chirie pentru spațiu, restituirea unui împrumut, chirie pentru copiator, taxe către Agenția Națională de Administrați Fiscală.

Astfel, Înalta Curte reține că din materialul probator administrat împotriva inculpatului A., care în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în Dosarul de executare silita nr. x/2011, în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, pentru a justifica reluarea executării silite, a menționat în mod nereal, că Ia data de 01 aprilie 2012, executarea silită a fost reluată la cererea creditoarei, deși SC B. SA Iași nu solicitase aceste lucru, ce se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, prev. de aii. 289 C. pen. din 1969, raportat la ari. 17 lit. c și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cerința ca falsificarea înscrisului oficial să fie de natură a produce consecințe juridice invocată de inculpat» ne fiind prevăzută de textul de incriminare menționat.

În ceea ce privește Dosarul de executare silită nr. x/2012, Înalta Curte, având în vedere documentele dosarului mai sus menționat, relațiile și documentele înaintate de unitățile bancare și declarațiile martorilor N. și O., din care rezultă că este pe deplin dovedită existența faptelor imputate și vinovăția inculpatului în comiterea acestora.

Prin urmare, din mijloacele de probă menționate rezultă că inculpatul A., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în Dosarul de executare silită nr. x/2012, cu știință, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, prin nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 18/2010 și a prevederilor C. proc. civ., privind executarea silită, producând prejudicii patrimoniale atât creditorului SC C. SRL Buftea, căruia inculpatul nu i-a viral întreaga sumă datorată, cât și debitorului, ce a plătii cheltuieli de executare în cuantum mai mare decât cel trecut și obținând pentru sine un avantaj patrimonial.

Inculpatul și-a continuat activitatea infracțională în cadrul aceluiași dosar de executare și în realizarea scopului urmărit prin comiterea abuzului în serviciu a efectuat mențiuni necorespunzătoare adevărului în cuprinsul înscrisurilor, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, în formă continuată prev. de art. 289 C. pen. din 1969, raportat la art. 17 lit. c) și la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Potrivit art. 289 C. pen. anterior, constituie infracțiunea de fals intelectual falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.

Pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de fals intelectual, nu este necesară existența intenției făptuitorului de a obține vreun folos material. Existența infracțiunii de fals intelectual nu este condiționată de producerea unei vătămări materiale, infracțiunea în discuție fiind, prin natura sa, o infracțiune de pericol, iar nu de rezultat, motiv pentru care consumarea infracțiunii are loc la momentul în care se termină întocmirea înscrisului oficial fals. Nu interesează scopul sau mobilul săvârșirii faptei. Comiterea infracțiunii de fals intelectual nu exclude, însă, posibilitatea ca, în fapt, să fie generatoare de daune, fie în mod exclusiv, fie angrenată într-o antecedență cauzală complexă și, ca atare, nu se poate nega persoanei vătămate dreptul de a exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal, deoarece, în asemenea situație, acțiunea civilă își are izvorul în aceleași fapte materiale ca și acțiunea penală, iar aceste fapte materiale constituie infracțiuni.

Astfel, Înalta Curte, față de cele menționate, constată că nu se poate reține nevinovăția inculpatului A., astfel cum a fost solicitată de apărare, respectiv în temeiul dispozițiilor art. 396 pct. 5 rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., după cum a constatat și prima instanță, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, din care rezultă activitatea infracțională dedusă judecăți.

Prin urmare, Înalta Curte reține că vinovăția inculpatului rezultă din conținutului mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești în primă instanță și în fața instanței de apel, respectiv din documentele anexate sesizării formulate de executorul judecătoresc V., relațiile și documentele obținute de la SC S. SA lași, de la Consiliul Județean Vaslui, SC C. SRL Buftea, declarația reprezentantului părții civile SC C. SRL Buftea, E., relațiile și documentele transmise de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași, de la B.E.J., P. Bacău, de Oficiul Registrului Comerțului Iași și Bacău, de la Agenția Națională de Administrație Fiscală și unitățile bancare, Baroul Iași, declarațiile date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești de martorii I., J., K., L., M., N., O., declarația dată în fața instanței de martora V., raportul de expertiză contabilă întocmit în faza cercetării judecătorești și declarațiile inculpatului A.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu, raportat la conținutul art. 249 C. pen., (încălcarea din culpă, de către un funcționar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers a! unui organ sau al unei instituții de stat ori al unei alte unități din cele Ia care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane) Înalta Curte nu poate reține existența unei conduite culpabile a inculpatul A., având în vedere că esențial în încadrarea juridică a faptei inculpatului este forma și modalitatea de vinovăție cu care s-a acționat, iar acestea, elemente al laturii subiective al infracțiunii rezultă din - materialitate actelor săvârșite, reținându-se că din probele anterior menționate rezultă că inculpatul a acționat cu intenție și în mod abuziv, în scopul obținerii de foloase materiale prin prejudicierea unor autorități publice locale și a unor persoane juridice de interes public.

Cu privire la critica apărării privind motivarea hotărârii de fond Înalta Curte constată că, această critică este neîntemeiată, întrucât în sentința pronunțată se regăsesc motivele și argumentele (pag. 80-87 dosar instanță de fond) care au condus la soluția dispusă de instanța de fond. O hotărâre judecătorească este suficient motivată dacă răspunde în ansamblu problemelor supuse dezbaterii, în considerentele sentinței atacate, instanța a făcut referire la toate probele administrate și a dezvoltat în considerente soluția dispusă.

Referitor la solicitarea apărării privind achitarea inculpatului în temeiul art. 396 pct. 5 rap. la art. 16 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) și în subsidiar art. 16 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege) pentru infracțiunile de spălare de bani, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă existența infracțiunilor de spălare de bani pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță.

Astfel, în urma analizării materialului probator administrat în cauză instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt, o justă încadrare a faptelor inculpatului A., constatând că vinovăția acestuia a fost dovedită, fiind întrunite condițiile legale pentru răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de spălare de în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție.

Fapta incriminată ca infracțiunea de spălare a banilor prin art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în varianta în vigoare până la republicarea legii în M. Of., Partea I nr. 702 din data de 12 octombrie 2012, constând în ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni, a continuat să fie considerată infracțiune și după momentul republicării legii și renumerotării articolelor actului normativ, această infracțiune regăsindu-se cu un conținut identic in ari.29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Solicitarea apărării de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. a) C. proc. pen. fapta nu există, este neîntemeiată, având în vedere că din probele administrate, cu privire la Dosarul de executare nr. x/2011. rezultă că inculpatul a ascuns adevărata proveniență a sumei de 19.000 lei plătită de debitorul SC H. SRL, care trebuia virată către SC B. SA și pentru a justifica intrarea banilor în contul său și pentru a da aparență unei operațiuni de transfer bancar legală, a menționat consemnare eronată", activitate infracțională ce se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de spălare de bani.

Tot referitor la critica apărării privind inexistența faptei de spălare de bani, se reține că și în Dosarul de executare nr. x/2012, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpatul, după ce a obținut în mod abuziv. suma de 103.267,60 lei, a retras în numerar suma cu mențiunea necorespunzătoare adevărului că retragerea constituia un act de „recuperare în Dosarul nr. x/2012, sumă pe care de fapt o obținuse în mod nelegal, de la debitorul Consiliul Județean Vaslui, cu titlu de cheltuieli de executare silită.

Totodată, cu privire la critica apărării relativ la incidența dispozițiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen., cu motivarea că autorul infracțiunii din care se susține că provin bani „spălați" nu poate fi subiect activ al infracțiunii de spălare de bani, Înalta Curte are în vedere că infracțiunea de spălare a banilor poate fi imputată oricărei persoane, subiectul activ al acestei infracțiunii nefiind calificat, astfel, această calitate o poate avea orice persoană fizică care îndeplinește condițiile generale ale subiectului activ al infracțiunii.

Ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății banilor obținuți prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 și art. 248 alin. (1) C. pen. anterior, de către subiectul activ al acestei infracțiuni care a încercat prin tranzacții bancare să ascundă sursa banilor, creând aparența unei operațiuni licite, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000. subiectul activ al infracțiunii de abuz în serviciu prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 și art. 2481 C. pen. anterior putând fi și subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 rap. la art. 17 lit. e) și art. 18 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 (în acest sens, Decizia nr. 836 din 13 februarie 2013. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Art. 9 alin. (2) lit. b) din Convenția Consiliului Europei de la Varșovia din 16 mai 2005 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului reglementează posibilitatea prevederii ca infracțiunile enunțate în acest paragraf nu se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiunea predicat, iar România a ratificat Convenția prin Legea nr. 420 din 22 noiembrie 2006 fără a formula vreo rezervă în acest sens.

Infracțiunea de spălare a banilor are un caracter autonom în sensul că constatarea de către organul judiciar a elementelor constitutive ale infracțiunii generatoare de bani murdari constituie o condiție necesară și suficientă. Intenția apelantului inculpat A. de a ascunde adevărata proveniență a sumelor de bani rezultă, în principal, din înscrisurile bancare, iar susținerea inculpatului este neîntemeiată și nu înlătură forma de vinovăție cu care a acționat acesta pentru a se pierde urma provenienței ilicite a banilor, prin ceea ce a specificat, în documentele bancare, câ ar reprezenta sumele respective.

Înalta Curte, față de aceste considerente, care de altfel au fost analizate detaliat și de către instanța fondului, reține că apărarea formulată de către inculpat este înlăturată de ansamblul probator administrat și prin urmare constată că nu se poate reține nevinovăția inculpatului A. astfel cum a fost solicitată de apărare, respectiv dispozițiile art. 396 pct. 5 rap la art. 16 lit. b) și art. 16 lit. a) C. proc. pen., având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, din care rezultă activitatea infracțională dedusă judecății.

În ceea ce privește critica privind reindividualizarea pedepselor formulată de inculpatul A. în sensul reducerii acestora și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, în sensul majorării pedepselor, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita inculpatului, precum și calitatea în care acesta a săvârșit infracțiunile, respectiv aceea de executor judecătoresc.

Înalta Curte constată că pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină și diferențiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracțiuni în parte.

Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia.

Infracțiunea, ca faptă socialmente periculoasă, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecințe negative ale infracțiunii este necesar să se reacționeze din partea societății și să se aplice măsuri de constrângere celor ce săvârșesc asemenea fapte pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și restabilirii liniștii sociale.

Prin urmare, în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond a efectuat o anali/ă completă atât a circumstanțelor atenuante cât și a circumstanțelor reale, aplicând inculpatului pedepse relativ reduse, orientate spre minimul prevăzut de lege, respectiv 3 ani și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, 8 luni pentru infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție, 3 ani pentru spălare de bani in legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție. 3 ani și 6 luni pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, 3 ani și 6 luni pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, 10 luni pentru infracțiunea de fals intelectual în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție și 3 ani pentru spălare de bani în legătură directă cu o infracțiune asimilată celor de corupție lot ca urmare a circumstanțelor personale favorabile, instanța de fond a considerat că pedeapsa rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare la care a adăugat un spor de 4 luni este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. anterior, astfel cum este prevăzut de dispozițiile art. 34 C. pen. anterior.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că pedepsele mai sus menționate. aplicate inculpatului au fost stabilite cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, dar și în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 52 C. pen. anterior.

Totodată, Înalta Curte nu a identificat alte circumstanțe personale față de cele reținute de către instanța de fond, care să determine reducerea sau majorarea cuantumului pedepsei apreciind nejustificată cererea inculpatului de reducere a limitelor de pedeapsă și cererea parchetului de majorare a limitelor de pedeapsă, date fiind împrejurările comiterii faptelor, caracterul continuat. persistența infracțională, repetabilitatea, calitatea in care acesta a săvârșit faptele, aspect ce impunea inculpatului atât obligația de aplicare dar și obligația de respectare a legilor, urmarea produsă, constând în procurarea unor importante sume de bani folosite in scop personal, dar și vârsta inculpatului de 53 de ani și conduita sa anterioara comiterii faptelor.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect stabilite, elementele favorabile fiind deja avute în vedere de către prima instanță în procesul de individualizare, astfel încât pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare este aptă și necesară creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor sale și asumării consecințelor produse prin săvârșirea acestora.

Referitor la solicitarea parchetului privind indicarea în mod expres a dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, care îi este interzis inculpatului, respectiv dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc, Înalta Curte constată că este neîntemeiată critica, întrucât prin sentința atacată instanța de fond a dispus în mod expres interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. anterior, nefiind necesar a se specifica că este vorba despre interzicerea dreptului de a exercita profesia de executor, întrucât se subînțelege, astfel încât, Înalta Curte nu apreciază ca fiind necesară această mențiune.

În ceea ce privește apelul părții civile SC C. SRL prin care a solicitat atragerea răspunderii civile a societății de asigurare SC R. SA, în calitate de parte responsabilă civilmente, Înalta Curte are în vedere că în mod corect instanța de fond a dispus respingerea acestei solicitări având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, conform art. 19, 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1357 și următoarele C. civ.

Potrivit art. 19 alin. (5) C. proc. pen., repararea prejudiciului material și moral în cazul exercitării acțiunii civile în cadrul procesului penal, se face potrivit dispozițiilor legii civile. Potrivit dispozițiilor art. 1349 și 1357 C. civ. „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare".

Condițiile instituite de legiuitor potrivit dispozițiile legale menționate anterior, ce reglementează răspunderea civilă delictuală, sunt următoarele: să existe o faptă ilicită; o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciul a cărui reparare se cere; să existe un prejudiciu cert atât în ceea ce prevede existența, cât și modalitatea de reparare; vinovăția autorului faptei ilicite.

Înalta Curte reține că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru răspunderea civilă delictuală și anume, faptele ilicite, legătura de cauzalitate între faptele comise cu intenție directă și urmările produse.

Astfel, solicitarea părții civile SC C. SRL de atragerea răspunderii civile a societății de asigurare SC R. SA, întemeiată pe existența contractului de asigurare de răspundere civilă profesională din 20 iunie 2010, este neîntemeiată, întrucât în clauzele contractuale, părțile au delimitat riscurile acoperite de asigurare menționându-se că „prejudiciile cauzate din fapte săvârșite cu intenție" se încadrează în categoria celor excluse, iar în speță, a fost dovedită existența vinovăției penale a inculpatului sub forma intenției, astfel încât, răspunderea societății de asigurare nu poate atrasă în cauză.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, de partea civilă SC C. SRL București și de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 54 din 13 mai 2015 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obligă partea civilă SC C. SRL București Ia plata sumei de 400 Iei cheltuieli judiciare către stat și inculpatul la plata sumei de 760 Iei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 360 Iei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.;

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial lași, rămân în sarcina statului.

Constată că inculpatul A. se află în executarea pedepsei definitive dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Dosarul nr. x/45/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, de partea civilă SC C. SRL București și de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 54 din 13 mai 2015 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă partea civilă SC C. SRL București la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă inculpatul la plata sumei de 760 lei cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 360 lei. reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial lași, rămân în sarcina statului.

Constată că inculpatul se află în executarea unei pedepse definitive.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 mai 2016.