Timing of execution for prohibition-of-rights penalties when imprisonment is suspended under supervision

Decizia nr. 173/A/2016

Asupra apelurilor penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 38/PI din 12 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a dispus în baza art. 216 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. (fără antecedente penale, la 8 (opt) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a serviciilor unei persoane exploatate).

În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat, la 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.

În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat, la 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a făptuitorului.

În baza art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 66, 67 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, în cea mai grea, de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv de 8 (opt) luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa finală de:

- 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 65 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. rap. la art. 66, 67 C. pen. s-a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 91, 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului A., pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani.

În baza art. 93 C. pen., pe perioada termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte cinci zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) C. pen. s-a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la una dintre următoarele instituţii: SC B. SA Timişoara sau SC C. SA Timişoara.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Timiş.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 96 C. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse, precum şi asupra săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, ori săvârşeşte o nouă infracţiune intenţionată, instanţa va revoca suspendarea şi va dispune executarea pedepsei în regim de deţinere.

În baza art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 399 C. proc. pen. a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar a inculpatului A., luată prin ordonanţa din 18 iunie 2015 de D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Timişoara în Dosarul nr. x/D/P/2014 (executorie la data pronunţării).

În baza art. 25 C. proc. pen. a constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză faţă de inculpatul A.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 1.500 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.

S-a dispus plata sumei de 500 lei reprezentând onorariu avocat oficiu D. (pentru etapele camerei preliminare şi a judecăţii), sumă care se va vira din fondul Ministerului Justiţiei în contul Baroului Timiş.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

În cursul anului 2014, inculpatul A. a intrat în anturajul membrilor grupării infracţionale compuse din inculpaţii E., F., G. şi H., inculpatul E. plasându-i mai multe tinere în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, care se consumau în urma unor petreceri organizate de acestea, în imobilul său tip vilă, iar mai târziu acelaşi inculpat i-a închiriat inculpatului A. un alt imobil pe care l-a deţinut în localitatea Dumbrăviţa, pe aceeaşi stradă, unde a început să organizeze personal petreceri la care au participat persoanele minore aduse de inculpatul E., petreceri de unde nu lipseau consumul de alcool, respectiv de droguri de risc şi mare risc.

Din probele dosarului, în speţă conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A., a rezultat că, acesta avea reprezentarea faptului că minorele cu care consuma actele sexuale, au fost racolate de inculpatul E. şi transformate în victime ale exploatării sexuale, însă cu toate acestea, inculpatul a persistat într-un asemenea tip de activitate, elocvent în acest sens fiind conţinutul convorbirilor telefonice existente.

Infracţiunea prev. de art. 216 C. pen., respectiv de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, a fost recunoscută fără rezerve de către inculpatul A., atât în cursul urmăririi penale, când inculpatul a dorit încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei cu parchetul, încercare însă nereuşită, deoarece organele de urmărire penală nu au agreat încheierea unui asemenea acord în condiţiile propuse de către inculpat (pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei), recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile martorelor cu identitate protejată I., J. şi persoana vătămată K., dar şi cu conţinutul convorbirilor telefonice la care s-a făcut referire mai sus, inclusiv cele care se regăsesc în dosar.

Astfel, martora sub identitate protejată J. a declarat în cursul urmăririi penale, că în cursul lunii decembrie 2014 a început o relaţie cu inculpatul A., care i-a promis că o va scăpa de inculpatul E., cu care era prieten bun, iar martora i-a dat crezare, având în vedere că este o persoană de încredere, dar pe parcursul relaţiei inculpatul A. a avut un comportament agresiv cu ea, controlând-o mereu.

Din aceeaşi declaraţie rezultă că inculpatul cunoştea vârsta reală a martorei, respectiv că este minoră, că a devenit victima exploatării sexuale comise asupra sa de către inculpatul E., care a racolat-o în cursul lunii august 2014 prin intermediul site-ului de socializare, participând la o serie de petreceri unde au fost invitaţi mulţi amici ai acestui inculpat, consumându-se droguri în unele situaţii, participând multe fete care erau eleve, care au fost prezentate amicilor inculpatului, iar aceştia mai târziu urcau în camerele de la etaj cu fetele prezentate, unde se consumau acte sexuale, iar inculpatul E. pentru aceste servicii primea diverse sume de bani sau alte servicii de la amicii săi.

Starea de fapt este dovedită şi prin declaraţia martorei cu identitate protejată I., aflată la dosar, arătând că în cursul anului 2015 l-a cunoscut pe inculpatul E., iar prin intermediul acestuia l-a cunoscut pe inculpatul A., la una dintre petrecerile organizate în localitatea Dumbrăviţa, petreceri la care se consumau şi substanţe psihotrope, iar inculpatul E., cu toate că ştia că la data respectivă avea doar vârsta de 15 ani, a plasat-o prietenilor lui, F., H. şi A., pentru a întreţine relaţii sexuale cu ei.

Din declaraţia persoanei vătămate rezultă că l-a cunoscut în cursul lunii februarie 2015 pe inculpatul E., aceasta mergând la locuinţa sa, iar prin intermediul acestui inculpat l-a cunoscut şi pe A., cu care a început o relaţie amoroasă, iar despre această relaţie a menţionat că inculpatul A. era excesiv de posesiv, controlând-o mereu şi cerându-i să fie tot timpul la dispoziţia sa, că a întreţinut relaţii sexuale cu acesta, inculpatul cunoscând faptul că este minoră.

Despre aceeaşi relaţie, persoana vătămată a arătat că din cauza faptului că nu a mai suportat comportamentul posesiv al inculpatului A., s-a despărţit de acesta, rupând legătura prin blocarea numărului de telefon, inclusiv accesul pe reţelele de socializare.

Faptul că a inculpatul A. a consumat acte sexuale şi cu persoana vătămată L., minoră la data faptelor, cu care se comporta autoritar şi abuziv, o confirmă şi interceptarea telefonică a convorbirii pe care a avut-o cu inculpatul F., convorbire transcrisă la dosar.

Din declaraţia inculpatului A. din data de 26 iunie 2015 rezultă şi relaţia amoroasă pe care acesta a avut-o cu martora minoră M., dar şi cu alte tinere pe care le-a cunoscut prin intermediul inculpatului E., cunoscând că este plasator de tinere pentru sex începând cu luna decembrie 2014, revanşându-se în diferite modalităţi pentru serviciile prestate de acest inculpat.

Din declaraţia martorei M. rezultă că îl cunoştea pe inculpatul E. începând cu luna noiembrie 2012, iar prin intermediul acestui inculpat l-a cunoscut pe inculpatul A., care a căutat-o insistent în vederea întâlnirilor cu acesta, fiind singurul bărbat din anturajul inculpatului E. pe care l-a cunoscut, intuind încercarea acestui inculpat de a o plasa la inculpatul A., aceeaşi martoră făcând referiri la legătura intimă a inculpatului A. cu persoana vătămată minoră N.

Infracţiunea de folosire a serviciilor unei persoane exploatate, prev. de art. 216 C. pen., constă în fapta de a utiliza serviciile prevăzute de art. 182 C. pen., prestate de o persoană despre care beneficiarul ştie că este victimă a traficului de persoane ori a traficului de minori, şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În art. 182 C. pen. citat mai sus, se prevăd situaţiile prin care se înţelege exploatarea unei persoane, iar în speţa de faţă se poate reţine situaţia prev. de ultima teză din litera "c" a acestui text de lege, respectiv obligarea la practicarea prostituţiei, la manifestări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice, sau la alte forme de exploatare sexuală.

În speţa de faţă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 216 C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective, respectiv inculpatul A. În mod repetat, în cursul anului 2014 - 2015 a utilizat serviciile prestate de persoane minore (persoanele vătămate, inclusiv martorele cu identitate protejată), în condiţiile în care cunoştea că sunt victimele traficului de minori, forma de exploatare fiind cea arătată în starea de fapt de mai sus, victimele fiind plasate prin intermediul inculpatului E., cu care inculpatul A. a avut o legătură de prietenie.

O altă infracţiune reţinută în sarcina inculpatului A. este cea de şantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că, după ce a stabilit o relaţie cu martora cu identitate protejată J., iar ca urmare a comportamentului abuziv pe care l-a avut cu aceasta, martora a întrerupt legătura amoroasă cu inculpatul, acesta din urmă a trecut la acte de ameninţare, de constrângere psihică a martorei, în scopul de a renunţa la această hotărâre.

În acest sens, inculpatul a transmis la data de 7 ianuarie 2015, mesaje tip SMS minorei J., din care au rezultat ameninţările cu darea în vileag către părinţii săi, a relaţiilor intime pe care minora le-a avut cu inculpatul E. şi cu el, relaţii despre care părinţii martorei nu aveau cunoştinţă, mesaje care au influenţat-o pe martoră în sensul că i-au provocat un sentiment de teamă şi panică, fiind dispusă să facă tot posibilul pentru ca inculpatul să nu pună în aplicare ameninţările.

Din declaraţia martorei cu identitate protejată J. a rezultat că în luna decembrie 2014 a început relaţia cu inculpatul A., acesta comportându-se agresiv cu martora, a avut pretenţia să se îmbrace numai în negru şi să se machieze strident, dorea să fie mereu la dispoziţia sa, a obligat-o să-i dea numărul de telefon al mamei sale, iar când a încercat să iasă din această relaţie intimă, inculpatul a ameninţat-o constant pe martoră că o va suna la telefon pe mama sa şi îi va spune de relaţiile sale cu inculpatul E., respectiv cele derulate cu el, dacă nu va face ce spune inculpatul A.

Martora cu identitate protejată a mai arătat că şi după despărţirea de inculpatul A., întrucât o şantaja, trebuia să facă ceea ce zicea el, adică să fie la dispoziţia sa, să-l însoţească la ieşirile în oraş, să aibă relaţii sexuale.

Conform disp. art 207 alin. (1) C. pen., şantajul constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial pentru sine ori pentru altul.

Potrivit art. 207 alin. (2) C. pen., constă în infracţiunea de şantaj şi fapta de ameninţare cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie, în scopul prevăzut de alin. (1) al aceluiaşi articol.

În speţa de faţă se poate constata că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj în forma prev. de art. 207 alin. (1), (2) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective cât şi a celei subiective, raportat la starea de fapt reţinută de instanţă pe baza materialului probator existent în dosarul de urmărire penală, mai precis conţinutul mesajului tip SMS din data de 7 ianuarie 2015, declaraţia martorei cu identitate protejată J. care se coroborează cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului A. dată atât în etapa urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, respectiv fapta de a da în vileag relaţiile intime ale minorei J., pe care aceasta le-a avut cu inculpaţii E. şi cu el, despre care părinţii minorei nu aveau cunoştinţă, prin intermediul mesajelor tip SMS, care au stârnit teama şi panica minorei, scopul fiind de a o constrânge psihic pe aceasta, pentru a renunţa la decizia de rupere a relaţiei amoroase.

Cu privire la solicitarea de a se dispune achitarea inculpatului A. pentru această infracţiune în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., raportat la faptul că ar lipsi intenţia cerută de lege întrucât inculpatul şi-ar fi retras cuvintele ameninţătoare şi ar fi restabilit lucrurile între el şi persoana vătămată, instanţa apreciază că această cerere nu are nicio bază juridică întrucât infracţiunea s-a consumat în momentul folosirii ameninţărilor referitoare la darea în vileag către mama minorei, a aspectelor legate de viaţa intimă a minorei cu inculpatul personal şi cu inculpatul E., în scopul restabilirii relaţiei amoroase dintre inculpatul A. şi martora cu identitate protejată J.

Deşi iniţial inculpatul A., în scris, a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei menţionate mai sus, din infracţiunea de şantaj, prev. de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen. în cea de ameninţare, prev. de art. 206 C. pen., la termenul de judecată din 10 februarie 2016, personal a renunţat la această cerere, astfel că instanţa nu va mai analiza şi acest aspect.

În sarcina inculpatului A. a fost reţinută şi infracţiunea de favorizare a infractorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu privire la numitul O., inculpat şi acesta în prezentul dosar, însă pentru o altă infracţiune decât cea la care se referă activitatea inculpatului A., respectiv cea prev. de art. 216 C. pen.

Astfel, în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului A., că în cursul lunii ianuarie 2015 l-a cunoscut pe inculpatul O., prieten apropiat al inculpatului E., care era cercetat în mai multe dosare penale de autorităţile germane, că l-ar fi ajutat pe acesta în obţinerea unui certificat de naştere care să ateste existenţa calităţii de cetăţean român, născut pe teritoriul României, în condiţiile în care numitul O. este o persoană fără cetăţenie, apatrid, iar motivul pentru care căuta să obţină un nou certificat de naştere sub numele de "P.", s-a datorat faptului că era urmărit în vederea executării unui mandat de arestare emis de autorităţile germane, respectiv Parchetul Augsburg.

În concret, inculpatul A. a intervenit la martorul R., avocat în cadrul Baroului Timiş, în vederea obţinerii certificatului de naştere menţionat, urmând ca ulterior să fie obţinută şi cartea de identitate pe numele de "P. ", scopul întregului demers fiind acela ca inculpatul O. să nu fie depistat şi tras la răspundere penală de autorităţile germane.

Această stare de fapt rezultă atât din declaraţia martorului R. din care rezultă că în cursul lunii martie 2015, inculpatul A. l-a însoţit pe inculpatul O. la biroul său de avocatură, solicitând ajutorul în calitate de avocat, întrucât are probleme legate de actele de identitate şi să se ocupe de rezolvarea acestor probleme.

Din declaraţia inculpatului O. rezultă că inculpatul A., la rugămintea inculpatului O., a mers împreună cu acesta la avocatul R. să se ocupe de problema emiterii documentelor de identitate din România, cunoscând de problemele de natură penală din Germania, după ce în prealabil inculpatul O. a pus la dispoziţia inculpatului A. serviciile unui zugrav, plătindu-i lucrarea efectuată de acesta.

Inclusiv din declaraţia inculpatului A. dată în cursul urmăririi penale rezultă că l-a cunoscut pe inculpatul O. prin intermediul inculpatului E., ştia că este urmărit penal în Germania, că este apatrid, şi pentru ca autorităţile germane să nu-l poată depista, inculpatul O. a cerut ajutorul inculpatului A. să dobândească o carte de identitate, motiv pentru care l-a condus pe inculpatul O. la cabinetul avocatului R., fără însă să detalieze elementele legate de cercetările derulate de autorităţile germane cu privire la inculpatul O.

Potrivit disp. art. 269 alin. (1) C. pen., infracţiunea de favorizare a făptuitorului constă în ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

În speţa de faţă se poate observa că inculpatul A., prin demersurile pe care le-a efectuat, respectiv de a dobândi documente de identitate cu numele de "P." de către inculpatul O., cercetat de către autorităţile judiciare germane pentru mai multe infracţiuni, în scopul de a evita sau îngreuna depistarea acestui inculpat de către autorităţile judiciare germane, fiind vizat de executarea unui mandat de arestare emis de Parchetul Augsburg - Germania, cunoscând aceste elemente, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de favorizare a infractorului, prev. de art. 269 alin. (1) C. pen., atât sub aspectul laturii obiective, cât şi a celei subiective.

Inculpatul A. a recunoscut faptele descrise cu privire la această infracţiune, însă a solicitat achitarea sa în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., cu motivaţia că fapta nu este prevăzută de legea penală şi nici nu a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţia prevăzută de lege.

Solicitarea inculpatului se bazează pe apărarea că inculpatul nu cunoştea problemele judiciare ale inculpatului O. din Germania şi chiar dacă le-ar fi cunoscut, împrejurarea că i-a mijlocit doar accesul la serviciile unui avocat pentru a urma o procedură legală de schimbare a numelui, nu poate avea semnificaţia unui act infracţional pentru care să poată fi condamnat.

Această apărare însă nu poate fi acceptată de instanţă, întrucât demersurile făcute de către inculpatul A. pentru ca martorul R., în calitate de avocat, să efectueze formalităţile de schimbare a numelui, au fost în sensul ca inculpatul O. să nu poată fi identificat şi tras la răspundere penală de autorităţile germane, fiind vizat de un mandat de arestare emis de autorităţile germane, fapta neputând fi minimalizată doar la îndrumarea către un avocat, aşa cum se susţine în apărările formulate, inculpaţii A. şi O. declarând în mod expres că primul avea cunoştinţă de problemele legale ale celui de-al doilea cu autorităţile din Germania şi că demersurile care urmează să fie efectuate sunt tocmai pentru a fi induse în eroare aceste autorităţi cu privire la identitatea inculpatului O.

În aceste condiţii, solicitarea de achitare a inculpatului în baza disp. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. este total nefondată, neavând niciun fel de suport juridic, întrucât fapta este prevăzută de legea penală şi a fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, cu intenţie directă.

Având în vedere întregul material probator administrat în cauză, inclusiv declaraţia de recunoaştere a inculpatului A. atât în faza urmăririi penale cât şi în faza judecăţii, se poate constata că, cele trei infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului au fost dovedite dincolo de orice dubiu, prezumţia de nevinovăţie fiind răsturnată în speţa de faţă, impunându-se sancţionarea penală a inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul A.

Parchetul a criticat sentinţa pentru motive de nelegalitate, constând în aceea că instanţa de fond a dispus executarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 C. pen., cu încălcarea dispoziţiilor art. 68 alin. (7) lit. b) C. pen.

Parchetul a apreciat că hotărârea este şi netemeinică, impunându-se majorarea pedepsei în raport cu gravitatea faptelor săvârşite de inculpat.

Inculpatul A. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi în rejudecare, achitarea sa pentru infracţiunea de favorizarea făptuitorului, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Examinând apelurile declarate prin prisma criticilor invocate, se constată următoarele:

Inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de: folosirea serviciilor unei persoane exploatate constând în aceea că, în cursul anului 2014, inculpatul A. a intrat în anturajul membrilor grupării infracţionale compuse din inculpaţii E., F., G. şi H., inculpatul E. plasându-i mai multe tinere în vederea întreţinerii de relaţii sexuale, care se consumau în urma unor petreceri organizate de acesta, în imobilul său. Ulterior acelaşi inculpat E. i-a închiriat inculpatului A. un alt imobil pe care l-a deţinut pe aceeaşi stradă, unde a început să organizeze, personal, petreceri la care au participat persoanele minore aduse de inculpatul E.; şantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) şi (2) C. pen., constând în aceea că, după ce a stabilit o relaţie cu martora cu identitate protejată J., iar ca urmare a comportamentului abuziv pe care l-a avut cu aceasta, martora a întrerupt legătura cu inculpatul - acesta din urmă a trecut la acte de ameninţare, de constrângere psihică a martorei, în scopul de a renunţa la această hotărâre. Acelaşi inculpat, în cursul lunii ianuarie 2015, l-a cunoscut pe inculpatul O., prieten apropiat al inculpatului E., care era cercetat în mai multe dosare penale de autorităţile germane, l-a ajutat pe acesta în obţinerea unui certificat de naştere care să ateste existenţa calităţii de cetăţean român, născut pe teritoriul României, în condiţiile în care numitul O. este o persoană fără cetăţenie, apatrid, iar motivul pentru care căuta să obţină un nou certificat de naştere sub numele de "P."', s-a datorat faptului că era urmărit în vederea executării unui mandat de arestare emis de autorităţile germane, respectiv Parchetul Augsburg.

În concret, inculpatul A. a intervenit la martorul R., avocat în cadrul Baroului Timiş, în vederea obţinerii certificatului de naştere menţionat, urmând ca ulterior să fie obţinută şi cartea de identitate pe numele de "P. ", scopul întregului demers fiind acela ca inculpatul O. să nu fie depistat şi tras la răspundere penală de autorităţile germane.

După sesizarea instanţei, la primul termen de judecată inculpatul A. a arătat că recunoaşte faptele, astfel cum sunt descrise în actul de sesizare solicitând judecarea sa în procedura simplificată prevăzută de art. 374 C. proc. pen.

În raport de manifestarea de voinţă exprimată de inculpat, instanţa constatând ca fiind îndeplinite cerinţele legii a procedat la judecarea cauzei, acordându-i-se beneficiile reducerii pedepsei cu o treime, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În atare condiţii, în cauză a fost aplicată procedura simplificată, iar critica în apel în ceea ce priveşte achitarea inculpatului pentru infracţiunea de favorizare a făptuitorului nu mai poate fi invocată.

Singurele critici permise în această procedură sunt cele care vizează legalitatea hotărârii prin prisma dispoziţiilor art. 374 C. proc. pen., respectiv, netemeinicia acesteia.

Sub aspectul legalităţii sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 68 alin. (2) lit. b) C. pen., executarea pedepsei interzicerii unor drepturi începe de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cum în cauză, instanţa de fond a dispus ca pedeapsa complementară să fie exercitată după executarea pedepsei principale, urmează ca hotărârea să fie reformată în aceste limite, pedeapsa complementară urmând a fi executată de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicată inculpatului A.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., va admite apelul parchetului şi va dispune ca pedeapsa complementară să fie executată de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte ca respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Timişoara şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 38/PI din 12 februarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată, numai în ceea ce priveşte pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. şi, rejudecând:

Dispune executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN