Influence trafficking and purchasing: penalty reduction under Law No. 682/2002 for facilitating prosecution

Decizia nr. 139/A/2016

Deliberând asupra apelurilor penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 15 din 02 februarie 2015 a Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus următoarele:

1. Condamnarea inculpatului A., avocat în cadrul Baroului Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., cu art. 55 lit. a) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 3 (trei) ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., cu art. 54 C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita profesia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 6000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

2. Condamnarea inculpatului B., arestat preventiv într-o altă cauză, în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., cu art. 55 lit. a) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, după executarea pedepsei principale a închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 83 C. pen. din 1969, cu art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale de 1 (un) an închisoare, aplicată inculpatului prin Decizia penală nr. 612 din data de 31 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bacău şi executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru infracţiunea dedusă judecăţii.

Pedeapsă de executat - 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, după executarea pedepsei principale a închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 54 C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. Începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 4.500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

3. Condamnarea inculpatei C., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., cu art. 55 lit. a) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni, după executarea pedepsei principale a închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei principale sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. şi art. 54 C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a obligat-o pe inculpată să plătească statului suma de 4500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

4. În baza art. 386 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D., din complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 292 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nemodificată prin Legea nr. 187/2012 şi cu art. 5 alin. (1) C. pen.

A dispus condamnarea inculpatului D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzută de prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, nemodificată prin Legea nr. 187/2012, cu art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969. cu art. 5 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale aplicate acestui inculpat.

A fixat, în baza art. 82 alin. (1) C. pen. din 1969, un termen de încercare de 4 (patru) ani.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. din 1969, în sensul că dacă în cadrul termenului de încercare săvârşeşte din nou o infracţiune instanţa va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi va dispune executarea acesteia, care nu se va contopi cu pedeapsa care i se va aplica pentru noua infracţiune.

În temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1969, în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a dispus suspendarea, pe durata termenului de încercare, a executării şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 146 alin. (3) C. proc. pen., a dispus conservarea, prin arhivare odată cu dosarul cauzei, la sediul instanţei, în locuri speciale, cu asigurarea confidenţialităţii, a celor 16 suporţi optici, înaintaţi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, cu adresa din data de 04 iulie 2014.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău prin ordonanţa din data de 01 noiembrie 2013, asupra sumei de 74.500 euro, sumă încasată de E. - Sucursala Bacovia Bacău, cu Ordinul de încasare din data de 01 noiembrie 2013 şi restituirea acestei sume inculpatului B., dacă nu s-a instituit o măsură asigurătorie asupra acestei sume într-o altă cauză penală.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2013, din data de 02 iulie 2014, al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

1. A., avocat în cadrul Baroului Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., faptele constând în aceea că, în perioada iunie - octombrie 2013, în calitate de avocat în cadrul Baroului Bacău, le-a pretins inculpaţilor B. şi C., direct şi prin intermediul inculpatului D., o sumă de bani iniţial necuantificată, ulterior apreciată ca fiind mai mare de 50.000 curo iar în final stabilită la 75.000 euro. pentru a-şi exercita influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are asupra judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bacău. În vederea determinării acestora să pronunţe o hotărâre favorabilă, de punere în libertate a inculpatului B.. cercetat în stare de arest preventiv în cadrul Dosarului nr. x/2012 instrumentat de D.N.A. - S.T. Bacău;

2. B., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., faptele constând în aceea că, în perioada iunie - octombrie 2013, direct sau prin intermediul finului său, D., a fost de acord cu solicitarea avocatului A. şi a promis că îi va da o sumă de bani iniţial necuantificată, ulterior apreciată ca fiind mai mare de 50.000 euro iar în final stabilită la 75.000 euro, prin intermediul concubinei sale, C., pentru ca avocatul să-şi exercite influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are asupra magistraţilor judecători din cadrul Curţii de Apel Bacău, în vederea obţinerii unei hotărâri favorabile, de punere a sa în libertate, în condiţiile în care era cercetat în stare de arest preventiv în cadrul Dosarului nr. x/P/2012 instrumentat de D.N.A. - S.T. Bacău;

3. C., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., faptele constând în aceea că, în perioada iunie - octombrie 2013, direct sau prin intermediul finului său, D., a fost de acord cu solicitarea avocatului A. şi a promis că îi va da o sumă de bani iniţial ne cuantificată, ulterior apreciată ca fiind mai mare de 50.000 euro iar în final stabilitei la 75.000 euro, pentru ca avocatul să-şi exercite influenţa pe care a lăsat să se creadă că o are asupra magistraţilor judecători din cadrul Curţii de Apel Bacău, în vederea obţinerii unei hotărâri favorabile, depunere în libertate a concubinului său, B.. în condiţiile în care acesta era cercetat în stare de arest preventiv în cadrul Dosarului nr. x/P/2012 instrumentat de D.N.A. - S.T. Bacău şi;

4. D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 48 C. pen., raportat art. 292 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., faptele constând în aceea că, în perioada iunie - iulie 2013, în numele inculpaţilor B. şi C., care în acea perioadă se sustrăgea urmăririi penale efectuate în Dosarul nr. x/P/2012 al D.N.A. - S.T. Bacău, a intermediat discuţiile acestora cu avocatul A., în cadrul cărora a fost solicitată o sumă de bani şi a fost acceptată această solicitare, în scopul influenţării judecătorilor de la Curtea de Apel Bacău, în vederea punerii în libertate a inculpatului B.

După plasarea efectivă în stare de arest a inculpatului B., a participat împreună cu C. la discuţiile purtate cu inculpatul A., în cadrul cărora acesta a stabilit că suma de bani necesară cumpărării judecătorilor în scopul punerii în libertate a celui dintâi este mai mare de 50.000 euro.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub numărul x/32/2014. Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 01 septembrie 2014, Judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de şedinţă, în baza art. 374 C. proc. pen. a actului de sesizare a instanţei, în prezenţa avocaţilor aleşi, inculpaţii au declarat în mod expres că recunosc săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, regretă faptele în care au fost implicaţi, şi înţeleg să fie judecaţi în conformitate cu dispoziţiile art. 374 şi art. 375 C. proc. pen., pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care şi le însuşesc în integralitatea lor.

Având în vedere solicitarea inculpaţilor de judecare în procedura simplificată, fără administrarea de probe în faza cercetării judecătoreşti, instanţa de fond, după ascultarea celor patru inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art. 374 alin. (4) şi art. 375 alin. (2) C. proc. pen. a admis cererile formulate de aceştia.

Analizând materialul probator administrat instanţa de fond. a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 10 octombrie 2013 organele de urmărire penală din cadrul D.N.A. -S.T. Bacău s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul B., persoană aflată în stare de arest preventiv, a promis darea sumei de 75.000 euro avocatului A. din cadrul Baroului Bacău, pentru ca acesta, în baza influenţei pe care o are asupra judecătorilor, să obţină punerea sa în libertate.

Din cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu rezultă că numitul F. trebuie să-i restituie lui B. suma de 75.000 euro provenită dintr-o afacere anterioară.

La solicitarea lui B. formulată în cadrul unei convorbiri telefonice pe care acesta a purtat-o din Arestul I.P.J. Bacău în cursul lunii septembrie 2013, F. s-a deplasat în Piatra Neamţ unde a discutat cu lichidatorul judiciar formalităţile ce trebuie îndeplinite pentru restituirea sumei cu care a participat la o licitaţie ca persoană interpusă. De asemenea, F. s-a întâlnit pe data de 05 octombrie 2013 în mun. Focşani cu C. (concubina lui B.) şi G. (director al SC H. SRL Piatra Neamţ - firmă controlată de B.), ocazie cu care C. a afirmat că suma de 75.000 euro îi este necesară pentru a fi remisă avocatului A. în vederea punerii în libertate a concubinului său, B.

În demersurile sale. C. este ajutată de D. (fin de cununie al numiţilor B. şi C. şi, totodată, persoana de încredere a celor doi, cel care a avut grijă de fiica lui B. în perioada în care acesta se sustrăgea urmăririi penale). D. intermediază legătura cu avocatul A. şi ţine legătura cu acesta în vederea formulării apărărilor în dosarul în care B. este arestat preventiv.

Situaţia premisă

Faptele care au format obiectul prezentei urmăriri penale au fost comise în contextul cercetărilor şi a măsurilor preventive dispuse în cadrul Dosarului nr. x/P/2012 al D.N.A. - S.T. Bacău.

Astfel, în dosarul anterior menţionat s-au efectuat cercetări, printre alţii, faţă de B., pentru comiterea infracţiunilor de:

a) iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

b) evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

c) evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea 241/2005 modificată prin Legea nr. 50/2013 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.;

d) instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

e) spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea 656/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

şi faţă de C., pentru comiterea infracţiunilor de:

a) constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003;

b) complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

c) evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea 241/2005 şi

d) spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea 656/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că, în perioada octombrie 2011 - aprilie 2013, inculpatul B. a iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prin derularea unor ample operaţiuni de achiziţii intracomunitare de combustibili şi comercializarea acestora pe piaţa internă, fără plata T.V.A. şi a accizelor datorate bugetului de stat, fapte ce au avut drept consecinţă prejudicierea bugetului de stat cu suma totală de 4.520.880,43 lei (echivalentul a 1.033.495 euro).

Mecanismul viza, în esenţă, achiziţia intracomunitară (din Bulgaria) de produse petroliere (motorină), scutite de plata T.V.A. şi comercializarea acestora pe piaţa internă, colectând T.V.A. aferentă livrărilor.

Pentru a-şi însuşi sumele de bani reprezentând T.V.A. colectată în urma livrărilor de motorină către agenţi comerciali din ţară, au fost înregistrate în contabilitatea societăţilor folosite de grupare facturi de achiziţie fictive sau alte operaţiuni fictive, respectiv creditarea societăţilor cu sume importante de bani şi retragerea ulterioară de numerar din conturile societăţii cu diferite justificări nereale.

Prin încheierea din data de 31 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/110/2013, Tribunalul Bacău a admis propunerea de arestare preventivă în lipsă formulată de D.N.A. - Serviciul Teritorial Bacău faţă de inculpatul B. pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data punerii în executare efectivă a mandatului de arestare emis în cauză din 31 mai 2013.

Prin dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române din 2 iunie 2013 inculpatul a fost pus în urmărire naţională, iar la data de 7 iunie 2013 Tribunalul Neamţ a emis mandatul european de arestare şi mandatul de urmărire internaţională a inculpatului în vederea arestării.

În data de 17 iulie 2013 inculpatul B. a fost depistat de autorităţile franceze, iar în data de 7 august 2013 a început executarea mandatului din 31 mai 2013 prin încarcerarea în arestul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bacău.

Prin încheierea din data de 07 august 2013, pronunţată în Dosarul nr. x/110/2013, Tribunalul Bacău a constatat efectuată procedura prevăzută de art. 150 alin. (2) C. proc. pen.

Prin încheierea din 12 august 2013 Curtea de Apel Bacău a respins, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul B. împotriva încheierii din data de 31 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău.

Măsura arestării preventive a inculpatului B. a fost prelungită/menţinută succesiv până la data întocmirii prezentului rechizitoriu.

Faţă de inculpata C., prin ordonanţa la data de 01 august 2013, s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi ţara, măsura preventivă fiind prelungită succesiv prin ordonanţele din datele de 28 august 2013, 26 septembrie 2013, 25 octombrie 2013 şi 26 noiembrie 2013 pentru o perioadă de 30 zile, până la data de 28 decembrie 2013. În cursul judecăţii, faţă de inculpată s-a dispus măsura preventivă a controlului judiciar.

Inculpaţii B. şi C. au fost trimişi în judecată împreună cu alţi 9 inculpaţi prin rechizitoriul întocmit de D.N.A. - S.T. Bacău la data de 18 decembrie 2013.

Pentru o corectă înţelegere a faptelor ce formează obiectul prezentei urmăriri penale au fost expuse şi împrejurările din care rezultă că martorul F. îi datora inculpatului B. o sumă importantă de bani. Astfel, în luna septembrie 2010, în cadrul procedurii de lichidare a SC I. SRL Iaşi, administrată statutar de J. (mama inculpatului B.) şi, prin împuternicire, de către B., martorul F. a participat la licitaţia organizată de lichidatorul judiciar "K. SPRL" Piatra Neamţ în vederea achiziţionării imobilului, imobil proprietatea societăţii lichidate.

Martorul F. a oferit preţul de 867.560 lei (205.000 euro) fiind declarat adjudecatarul bunului (spaţiu comercial), conform procesului-verbal de licitaţie din data de 17 septembrie 2010. Din probatoriul administrat rezultă că suma de bani cu care martorul F. a achiziţionat imobilul provenea de la inculpatul B., persoană care, de altfel, i-a solicitat martorului să participe la licitaţie. Ulterior, prin Sentinţa comercială din 01 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a dispus anularea procesului-verbal de licitaţie, a procesului-verbal de adjudecare, a distribuirii preţului obţinut din vânzare şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare. Hotărârea este definitivă şi executorie.

În cursul lunii octombrie 2013, martorul F., la solicitarea inculpaţilor B. şi C., a făcut demersuri pentru a-i fi restituiţi banii cu care a participat la licitaţia anulată, conform hotărârii judecătoreşti, de către noul lichidator al SC I. SRL Iaşi, respectiv L. IUPRL Piatra Neamţ, reprezentat de martora M. După obţinerea acordului judecătorului sindic, la data de 25 octombrie 2013, M. i-a virat martorul F., în contul deschis la N. Bank, suma de 763.703 lei (suma este mai mică decât cea cu care a fost adjudecat imobilul întrucât au fost reţinute cheltuielile de procedură precum şi o sumă virată D.G.F.P Neamţ). Expunerea detaliată a situaţiei de fapt:

În cadrul cercetărilor efectuate în Dosarului nr. x/P/2012 inculpaţii B. şi C. au fost citaţi să se prezinte pentru aducerea la cunoştinţă a învinuirii şi audiere la data de 16 mai 2013 la sediul D.N.A. - S.T. Bacău, însă la data de 15 mai 2013 aceştia au fugit în Germania, sustrăgându-se urmăririi penale.

Cei doi au convenit cu finul lor de cununie, inculpatul D., ca acesta din urmă împreună cu soţia sa să le administreze bunurile rămase în ţară şi să aibă grijă de fiica minoră a inculpatului B.

În perioada iunie - iulie 2013, pentru a putea comunica cu B. şi C., aflaţi în Germania, inculpatul D. a creat succesiv mai multe adrese de e-mail, comunicându-le naşilor săi adresele şi parolele.

Astfel, în perioada 12 iunie 2013 - 19 iulie 2013 cei trei au comunicat folosind serviciul messenger, utilizând adresele de e-mail create de inculpatul D.

În această modalitate, inculpatul D. i-a informat pe naşii săi atât despre modul în care le gestiona bunurile cât şi despre demersurile organelor de urmărire penală în dosarul în care erau cercetaţi: primirea unor citaţii, alte acte de procedură, căutările efectuate de organele de poliţie, emiterea mandatului de arestare etc.

La solicitarea inculpaţilor B. şi C. şi cu acordul acestora, D. a făcut demersuri pentru angajarea unui avocat care să reprezinte interesele celor doi. Iniţial, D. l-a angajat pe avocatul O. din cadrul Baroului Bacău, dar după mai multe discuţii cu acesta, raportate zilnic naşilor săi, avocatul i-a adus la cunoştinţă că nu le mai poate acorda asistenţă juridică celor doi, recomandându-le un alt avocat, respectiv pe inculpatul A.

Astfel, din conţinutul mesajelor din data de 20 iunie 2013 coroborate cu declaraţia inculpatului D. rezultă că, în ziua menţionată, avocatul O. i-a adus la cunoştinţă că este în imposibilitate de a le acorda asistenţă juridică celor doi inculpaţi din Dosarul nr. x/P/2012 şi "vrea ca dosarul să ajungă la A.".

D. s-a interesat de noul avocat prin accesarea unor articole/ştiri de pe internet ajungând la concluzia, împreună cu inculpaţii B. şi C., că avocatul A. ar corespunde intereselor lor.

La data de 24 iunie 2013, inculpatul D. s-a întâlnit cu avocatul A. cu care a discutat situaţia juridică a inculpaţilor B. şi C. D. i-a explicat acestuia că cei doi se află momentan în afara ţării, dar că ar intenţiona să se întoarcă, cu condiţia de a nu fi arestaţi preventiv. D. l-a mai informat şi cu privire la situaţia medicală a inculpatului B. care a suferit în anul 2008 o operaţie în Germania. În cadrul aceleiaşi discuţii, inculpatul A. a fixat şi onorariul pentru asistenţa juridică a inculpatului B. pentru faza de urmărire penală.

Întâlnirea din data de 24 iunie 2013 dintre D. şi A. este povestită în mod amănunţit de cel dintâi inculpaţilor B. şi C. De menţionat că inculpaţii folosesc un limbaj specific acestei forme de comunicare respectiv prescurtări ale cuvintelor şi simboluri specifice. Cu referire la speţă, inculpaţii folosesc următoarele prescurtări: m pentru B., cod sau c pentru D., n pentru C., avi pentru avocat O., av2 pentru avocat A., virinei pentru coinculpaţii din Dosarul nr. x/P/2012 fraţii P. şi R. pentru judecător/judecători.

1:04:27 PM: A zis în felul următor:

1:04:33 PM: Stai ca îţi pov, mai întâi îţi zic de bani.

1:04:43 PM: Onorariu pe faza penală: 10.000

1:04:51 PM: Onorariu de succes: vb ulterior

1:04:58 PM: da.

În contextual în care D. i-a adus la cunoştinţă inculpatului A. intenţia naşilor săi de a reveni în ţară, avocatul a consultat un înscris conţinând planificarea judecătorilor de la Secţia penală a Curţii de Apel Bacău în completele care urmau să judece recursurile în materia măsurilor preventive şi i-a indicat interlocutorului data exactă la care inculpatul B. să se predea în România, respectiv 17 iulie 2013. Inculpatul A. a dat de înţeles că din completul planificat să judece recursurile în materia măsurilor preventive din acea săptămână face parte şi un anumit judecător "omul lui", magistrat pe care far putea influenţa în vederea obţinerii unei hotărâri favorabile inculpatului B.:

1:06:46 PM: Mi-a zis că dacă asculţi de el (...)

1:06:48 PM: zi

1:06:51 PM: eşti aproape liber.

1:06:55 PM: A zis sa nu vii acum.

1:07:16 PM: da când

1:07:18 PM: A scos o foaie cu date (...) şi jud. Mi-a zis sa nu vii acum, vii pe 17 iulie.

1:07:26 PM: Ca sa fie (...) ok. înţelegi?

1:07:36 PM: Atunci vine omu lui.

1:07:45: da

Inculpatul A. a subliniat că succesul strategiei de eliberare a inculpatului B. cu ocazia judecării recursului împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea acestuia în lipsă depinde în mod esenţial de data judecării căii de atac, respectiv de componenţa completului de recurs, afirmând că are "înţelegeri" doar cu anumiţi judecători. În acest mod, inculpatul a lăsat să se înţeleagă că, în schimbul unei sume de bani, în acest moment încă neprecizată, poate interveni la anumiţi judecători din cadrul Curţii de Apel Bacău, pentru a-i determina să pronunţe o hotărâre favorabilă inculpatului B., în sensul ca acesta să fie cercetat şi ulterior judecat în stare de libertate. Mai mult, inculpatul A. a justificat şi cuantumul ridicat al onorariului solicitat pentru faza de urmărire penală (10.000 euro) tot prin influenţa pe care o are asupra judecătorilor, afirmând că nu toţi banii sunt pentru sine, sugerându-i astfel lui D. că o parte din aceşti bani vor ajunge la judecătorii care vor pronunţa hotărârea. Pentru a fi cât mai convingător inculpatul A. i-a spus interlocutorului şi numele judecătorilor care vor face parte din complet şi asupra cărora are influenţă:

9:46:37 PM: Nu. El iniţial s-a uitat pe dosar la acuzaţii, apoi s-a uitat la mandat, şi apoi s-a uitat la medical.

9:47:07 PM: După ce s-a uitat, mi-a spus. A zis ca daca îţi doreşti sa vii si sa ieşi repede, rezolvam şi cu ieşirea. Doar sa vii când zice el.si cum zice el.

9:50:08 PM: înseamnă ca are şi ceva blaturi

9:50:14 PM: pai mi-a zis omul direct.

9:50:22 PM: Ti-am zis ca asta vechi nu ştia ce avocat o sa fie la recurs etc.

9:50:38 PM: Asta (...) a scos o foaie dracii, a zis da (...) hai sa vedem. S-a uitat pe calendar, punct (...) pe 17 vine daca vrea sa fie liber.

9:50:50 PM: ce judecător o sa fie la recurs, pardon

9:51:15 PM: da

9:51:22 PM: asa da

9:51:24 PM: Mi-a zis omul verde în faţă. A zis sa nu ii întreb

9:51:33 PM: Sa nu pun întrebări, sa nu discutam mult pe tema asta.

9:51:38 PM: A zis ca el cere 10, ca ştie ce are de făcut ca nu raman toţi la el.

9:51:52 PM: corect

9:52:03 PM: El m-a întrebat clar, înainte sa vb de bani de tot.

9:52:11 PM: Daca vrei sa ieşi, în cat timp.

9:52:21 PM: si

9:52:22 PM: l-am explicat ce şi cum, despre ce e vorba, şi atunci a făcut el calculul.

9:52:32 PM: Mi-a povestit, mi-a şi zis numele la cine o sa fie

9:52:34 PM: pe 17.

9:52:36 PM: dar nu le mai zic aici

9:52:44 PM: ok

Succesul strategiei prezentate de inculpatul A. depindea şi de discreţia celorlalţi inculpaţi, în acest fel explicându-se reticenţa lui D. de a aborda acest subiect, în mod direct, cu naşii săi, în condiţiile în care aveau suspiciuni că sunt monitorizaţi în continuare de organele de urmărire penală (acesta a constituit şi motivul pentru care inculpaţii au renunţat la comunicarea prin intermediul telefoanelor mobile şi au ales să ţină legătura prin intermediul unor conturi pe care D. le schimba frecvent):

9:56:30 PM: Omul, mi-a zis verde în faţă

9:56:40 PM: Ca rez pb (...) pe calea lui

9:56:47 PM: Tu înţelegi, dar nu îţi mai dau detalii aici

9:56:48 PM: ok

Inculpatul A. i-a transmis inculpatului B., prin intermediul lui D. că nu-i poate garanta punerea imediată în libertate în momentul predării decât în condiţiile în care judecătorii ar fi "încurajaţi" să pronunţe o decizie favorabilă. Deşi a afirmat că ar fi necesară darea unor sume de bani magistraţilor, inculpatul nu a precizat cuantumul acesteia ci a stabilit ca aceste lucruri să fie discutate direct cu inculpatul B., la întoarcerea acestuia în ţară:

10:06:54 PM: El mi-a lăsat de inteles

10:06:57 PM: Sa am ceva la mana

10:07:01 PM: ca daca va fi urgenta când vii tu (...)

10:07:02 PM: intelegi

10:07:12 PM: acum da-ti şi tu cu părerea

10:07:13 PM: da

10:07:15 PM: mie nu imi pare hotz

10:07:24 PM: ti-am zis ca sta pe bani (...) după ce am vaz eu, lux ca la el am vaz doar la voi.

10:07:51 PM: la ce spui tu e ok

10:07:53 PM: el mi-a zis sa am ceva la mana, poate trebuie sa încurajam puţin atunci.

10:08:05 PM: asa.

Pentru a-i întări lui D., şi prin intermediul acestuia inculpatului B., convingerea că are influenţă asupra judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bacău, inculpatul A. i-a descris pe judecătorii secţiei penale a acestei instanţe relevând aspecte ce ţin de viaţa personală sau profesională a acestora, lăsând impresia că îi cunoaşte de o manieră ce excede cadrului profesional: probleme medicale ale membrilor familiei, intransigenţă sau blândeţe în pronunţarea soluţiilor, etc. De altfel, pentru a sublinia importanţa eforturilor sale în sensul de a obţine eliberarea inculpatului B. pe căi legale sau prin folosirea propriei influenţe, A. i-a învederat lui D. severitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bacău afirmând "Că Galaţi şi Bacău sunt în Ucraina! !!

10:12:08 PM: şi ar fi numai bine sa vii pe 17, ca atunci îs şi aia de treaba (...)

10:12:08 PM: da

10:12:17 PM: şi poate ii eliberează

10:12:52 PM: când zice atunci vin

10:13:05 PM: da, eu ti-am zis de ce.

10:13:11 PM: pana la sf lunii, e un prost acum.

10:13:20 PM: unu nervos tare, care le-a dat şi la astia prelungire.

Inculpaţii A. şi D. au discutat în cadrul acestei prime întâlniri şi eventualitatea stabilirii unui onorariu de succes cuprins între 3% şi 5% din valoarea prejudiciului reţinut în sarcina inculpatului B. De asemenea, inculpatul A. a sugerat că în schimbul unei sume de bani al cărui cuantum îl va stabili cu inculpatul B. ar putea obţine achitarea acestuia din urmă, doar în condiţiile în care "este băiat orientat":

10:33:41 PM: asta cred ca o sa îţi ceara şi el ceva (...) daca vrei treaba făcuta ca lumea la final

10:33:48 PM: intre 3 - 5% din prejudiciu cred.

10:33:58 PM: da

10:34:08 PM: şi mi-a mai zis sa ştii

10:34:15 PM: el a zis ca ce ştie ca nu poate câştiga

10:34:17 PM: refuza dosarul.

10:34:36 PM: şi mi-a aruncat asa de departe (...) o vorba mica

10:34:44 PM: daca te duce poate rezolvam de tot

10:34:47 PM: a

10:34:58 PM: a zis daca eşti băiat orientat

10:34:59 PM:

10:35:16 PM: unde

10:35:28 PM: unde trebuie.

10:35:32 PM: discuţi tu cu el

10:35:33 PM: ac.

10:35:55 PM: ok mai e mult pana ac

Pe data de 25 iunie 2013 inculpatul D. însoţit de soţia sa, S. s-au deplasat din nou la Bacău unde s-au întâlnit cu inculpatul A. cu care au încheiat contractual de asistenţă juridică, înscris care la rubrica "client/reprezentant" este semnat de S. Cu această ocazie D. i-a achitat avocatului, conform înţelegerii şi cu acordul expres al inculpatului B., jumătate din onorariu fixat, respectiv suma de 5.000 euro. Efectuarea acestei cheltuieli este notată de inculpatul D. în agenda personală în care a menţionat modul în care a utilizat suma de bani provenită din vânzarea unui autoturism proprietatea inculpatului B., în vederea justificării cheltuielilor. Astfel, în agenda este menţionată, printre alte cheltuieli "Av2 22.600", reprezentând suma dată celui de-al doilea avocat angajat în numele inculpatului B.

Pe contractul de asistenţă juridică completat de inculpatul A. este menţionat ca onorariu suma de 3.000 euro.

Cu ocazia celei de-a doua întâlniri, inculpatul A. a repetat oferta din ziua precedentă în sensul că pentru o sumă de bani neprecizată poate obţine achitarea inculpatului B.:

4:14:56 PM: iar mi-a zis azi

4:14:59 PM: de 3 ori, cred ca are tic verbal

4:15:03 PM: ca daca m e băiat orientat o rezolvam

Ulterior, în ziua de 27 iunie 2013, D. le comunică naşilor săi că inculpatul A. va pleca în concediu pentru o perioadă scurtă de timp şi că în urma discuţiilor pe care acesta le-a purtat cu o persoană neprecizată a stabilit ca inculpatul B. să revină în ţară în perioada 18 iulie 2013 - 09 august 2013, perioadă considerată optimă pentru "rezolvarea problemei", respectiv cercetarea celui din urmă în stare de libertate:

5:44:27 PM: m-a sunat av

5:44:30 PM: asa

5:44:36 PM: nu am auzit iniţial tel, l-am sunat inapoi

5:44:43 PM: mi-a zis sa ascult, ca nu poate vb, dar inteleg cu

5:44:50 PM: a zis ca a vb cu (...) cineva

5:44:55 PM: asa

5:44:58 PM: a zis ca va fi ok intre 18 şi 9

5:45:03 PM: ca problema e rezolvabila

5:45:24 PM: şi ca vrea sa ne vedem pe 4.5 când vine acasă.

5:45:26 PM: sa ma duc pana la el

5:45:44 PM: şi in concluzie?

5:45:48 PM: scapam

5:45:49 PM: în concluzie din ce am inteles eu

5:45:53 PM: e bine

5:46:40 PM: eşti?

5:47:05 PM: ca daca nu era mai bine nu ma suna. ca de 18 ştiam si înainte.

5:47:35 PM: da

5:47:48 PM: sa dea domnii

5:47:56 PM: el părea optimist la tel

5:47:59 PM: a zis ca nu poate vb (...)

5:48:24 PM: e bun (...)

5:49:28 PM: mai eşti

5:49:59: ca mai ştie una alta.

5:57:39 PM: intre 18 iul şi 9 aug. a zis ca imi povesteşte detaliat când ne vedem pe 4 sau 5.

După ce inculpatul D. s-a întâlnit din nou cu A., pe data de 7 iulie 2013 le transmite inculpaţilor B. şi C. discuţiile purtate cu avocatul. Din conţinutul mesajelor rezultă că A. le-a prezentat atât căile legale pe care le-ar putea urma pentru obţinerea unei hotărâri de punere în libertate a inculpatului B. (invocarea stării de sănătate, negarea sustragerii şi a influenţării martorilor, inclusiv posibilitatea de a adopta o poziţie de recunoaştere şi a formula denunţ pentru a beneficia de reducerile legale de pedeapsă) cât şi modalitatea de a obţine acelaşi rezultat prin influenţarea deciziei judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bacău. De remarcat că, în niciuna din discuţiile purtate cu D., inculpatul A. nu a luat în calcul posibilitatea de o obţine o hotărâre favorabilă la nivelul Tribunalului Bacău, instanţă de fond învestită cu judecarea tuturor cererilor vizând starea de detenţie provizorie a inculpatului B., toate discuţiile vizând exclusiv influenţarea judecătorilor din completul de recurs. Strategia adoptată de avocat şi prezentată inculpaţilor a fost aceea de a invoca mai întâi starea de sănătate a inculpatului B. şi împrejurarea că acesta nu s-a sustras urmăririi penale, ci a plecat din ţară pentru a se trata. În situaţia în care această susţinere nu va fi acceptată de judecătorii din cadrul Curţii de Apel Bacău, inculpatul A. s-a angajat că va obţine punerea în libertate prin "metodele lui", sugerând din nou posibilitatea pe care o are de a influenţa magistraţii contra unei sume de bani:

12:36:28 AM: daca lucrurile sunt cum trebuie, în iese pe loc, sau cel mult in 29 zile.

12:56:34 AM: marţi aflam cum stăm.

12:56:43 AM: asa sa fie

12:56:53 AM: oricum, el mi-a zis. şi nu cred cu gând sa mulgă vaca (...)

12:56:58 AM: ca daca doamne fereşte se întâmpla ceva

12:57:05 AM: se ocupa pe partea cealaltă

12:57:11 AM: buuunn

12:57:19 AM: adika kre partea cealaltă

12:57:44 AM: s-a ex ca "are el metodele lui"

12:57:49 AM: şi ei ştiu asta

În ziua de 9 iulie 2013 inculpatul A. s-a prezentat la D.N.A. - S.T. Bacău şi a depus împuternicire pentru inculpatul B., iar ulterior s-a întâlnit cu D. inducându-l în eroare pe acesta cu privire la consultarea dosarului şi oferindu-i date nereale: împotriva inculpatului B. nu a fost emis mandat internaţional de arestare, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice, etc.

Sfaturile oferite de inculpatul A. depăşesc limitele exercitării cu bună-credinţă a profesiei de avocat, acesta cerându-le clienţilor să producă acte medicale din care să rezulte anumite diagnostice, boli care din experienţa sa, ar fi incompatibile cu starea de arest preventiv:

5:01:33 PM: şi pe 15 inainte sa vii acasă

5:01:37 PM: vei lua un bilet de externare

5:01:42 PM: pe care va scrie

5:02:08 PM: ca pacientul s-a prezentat cu: "Crize convulsive in spaţiu strâmt, şi tahicardie sinusala cu risc iminent"

5:02:55 PM: poţi lua asa?

5:02:56 PM: exact asa!

5:03:00 PM: Ok

În plus, inculpatul A. îl sfătuieşte pe inculpatul B., prin intermediul lui D., ca atunci când va veni în ţară să simuleze o criză pentru a fi dus de urgenţă la cabinetul medical, situaţia care îi va facilita susţinerea în faţa instanţei în sensul că inculpatul B. suferă de boli grave.

În cadrul aceleiaşi discuţii, pentru a le întări clienţilor săi convingerea că are influenţă asupra judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bacău, inculpatul A. a făcut o caracterizare a judecătorilor care urmau să formeze completul de recurs în perioada în care stabiliseră ca inculpatul B. să revină în ţară. A. i-a spus inculpatului D. că are o înţelegere prestabilită cu unul dintre judecători, dar în ceea ce-l priveşte pe un al doilea magistrat din complet, pentru siguranţa reuşitei, ar trebui să-i fie remisă o sumă de bani. În acest context, A. i-a cerut lui D. să le transmită inculpaţilor B. şi C. să aibă pregătită o sumă de bani, întrucât atunci când va apela la acest judecător banii vor trebui daţi imediat. Cei doi inculpaţi au fost de acord cu solicitarea pe care au înţeles-o întocmai, deşi inculpatul D. a încercat să le transmită mesajul într-un mod voalat, motivat de faptul că, aşa cum am arătat anterior, erau încredinţaţi că sunt în continuare monitorizaţi:

5:13:54 PM: va fi un complet de 3 judecători

5:14:08 PM: Asa

5:14:09 PM: înţelegi ce zic acum

5:14:12 PM: 1 e băiat

5:14:19 PM: 1 se va abţine

5:14:25 PM: şi 1 e bulangiu

5:14:23 PM: Am înţeles

5:14:36 PM: Perfect

5:15:48 PM: dar mi-a zis ca daca e nevoie vreodată de pe o zi pe alta

5:15:51 PM: daca poate sa se bazeze

5:15:54 PM: i-am zis ca vb. si transmit

5:16:09 PM: ce-i zic?

5:16:11 PM: Da

5:16:16 PM: K da

5:16:19 PM: ok

5:16:20 PM: De bani

5:16:22 PM: Nu

5:16:22 PM: da

5:16:24 PM: aa

5:16:24 PM: pai asa

5:16:25 PM: ?

5:16:27 PM: de bani da

5:16:41 PM: Da da

5:16:46 PM: ok

5:16:48 PM: ca a zis

5:16:56 PM: ca daca nu o sa se inteleaga cu unul din aia 2 ramaşi

5:17:00 PM: va trebui (...) sa vorbim

5:17:09 PM: Da

5:17:10 PM: dar asta îţi pov când ajungi aici (...)

5:17:12 PM: Fara pb

Aşa cum s-a arătat anterior, sfaturile oferite de inculpatul A. au depăşit limitele unor apărări formulate într-o cauză penală. În contextul în care le-a prezentat clienţilor săi posibilele soluţii ce ar putea fi adoptate în cauză, inculpatul a opinat că dacă se va pronunţa o hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani inculpatul B. va trebui să fugă din nou din ţara pentru o lungă perioadă de timp. Din conţinutul mesajelor dintre inculpatul D. şi naşii săi din ziua de 10 iulie 2013 rezultă că această posibilitate nu ar trebui luată în considerare dacă inculpatul B. dispune de banii necesari cumpărării judecătorilor ("dacă stă bine cu materialu"):

10:47:09 PM: mie av. mi s-a exprimat asa

10:47:11 PM: ok

10:47:18 PM: stai sa vedem acum, şi sa vedem ce va fi pe parcurs

10:47:26 PM: da

10:47:35 PM: "ea el trebuie sa ştie, daca primeşte sub 5 tre sa plece puţin, dar daca apar probleme şi ia 10, pleacă de tot"

10:48:12 PM: clar astea sunt lucruri care nu sunt în puterea noastră acum, şi nu putem sti ce va fi, nu a fost nici măcar un termen, dar daca o sa stai bine cu materialul, nu ar trebui sa fie deranj.

10:48:29 PM: da

10:48:49 PM: tu trebuie sa ştii ca avem multe direcţii în care putem sa ne îndreptam ca sa fie bine

După consultarea inculpatului A., în ziua de 11 iulie 2013, D. a făcut rezervări pentru două bilete de avion pe ruta Paris - Bacău pentru data de 17 iulie 2013. Această dată a fost apreciată de avocat ca fiind favorabilă atingerii scopului urmărit.

La data de 17 iulie 2013, inculpatul B., împotriva căruia la data de 7 iunie 2013 Tribunalul Neamţ a emis mandatul european de arestare, a fost depistat de autorităţile franceze şi ulterior la data de 7 august 2013 a fost predat organelor de poliţie din România. La aceiaşi dată inculpatul a început executarea mandatului de arestare emis în lipsa, prin încarcerarea în arestul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Bacău.

După prinderea inculpatul B., concubina acestuia, C. s-a întors în ţară şi, în baza mandatelor de aducere emise de către D.N.A. - S.T. Bacău în Dosarul nr. x/P/2012, a fost adusă în faţa organelor de urmărire penală la data de 01 august 2013, când i s-a adus la cunoştinţă învinuirea şi s-a dispus faţă de inculpată luarea măsurii preventive de a nu părăsi ţara.

După revenirea în ţară, inculpata C. a ţinut direct legătura cu avocatul A., finul său, D. fiind la scurt timp după acest moment exclus, având în vedere şi deteriorarea relaţiilor personale dintre acesta şi C.

Primele discuţii dintre inculpata C. şi A. au avut loc la începutul lunii august 2013, înainte de judecarea recursului împotriva încheierii de arestare în lipsă a inculpatului B., ocazie cu care C. i-a dat inculpatului A. suma de 5.000 euro, reprezentând restul onorariului stabilit anterior. Din declaraţia inculpatei C. rezultă că, încă de la primele discuţii, A. i-a precizat că în măsura în care vor prezenta acte medicale şi dacă dispun de o sumă de bani poate obţine o hotărâre favorabilă întrucât a discutat deja cu doi dintre judecătorii care compun completul de judecată din recurs.

Conform înţelegerii intermediate de inculpatul D., după încarcerarea efectivă, A., în calitate de apărător ales al inculpatul B. a formulat recurs împotriva încheierii din data de 31 mai 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/110/2013 al Tribunalul Bacău (hotărârea prin care s-a dispus arestarea în lipsă). Recursul a format obiectul Dosarului nr. x/110/2013 al Curţii de Apel Bacău şi a avut un prim termen de judecată la data de 9 august 2013 când apărarea a solicitat amânarea cauzei pentru a depune şi alte acte medicale din care ar rezulta starea precară de sănătate a inculpatul B.

Prin încheierea din 12 august 2013 Curtea de Apel Bacău a respins, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul B. împotriva încheierii din data de 31 mai 2013 pronunţată de Tribunalul Bacău.

În ziua de 12 august 2013, după aflarea soluţiei pronunţate de instanţa de recurs, inculpaţii C. şi D. (însoţit şi de soţia sa) s-au întâlnit cu inculpatul A. în apropierea sediului Curţii de Apel Bacău, la restaurant. Pe fondul nemulţumirii exprimate de D. cu privire la soluţia instanţei de recurs în raport de previziunile inculpatului şi la insistenţele acestuia cu privire la punerea în libertate a inculpatul B., A. a afirmat că trebuie schimbat modul de abordare, în sensul că atunci când îi va suna să aibă pregătită o sumă de bani, dând de înţeles că este vorba de o sumă mai mare de 50.000 euro, fără a preciza expres cărei persoane îi va fi dată aceasta sumă, ci doar că este necesară pentru obţinerea hotărârii de punere în libertate urmărită de inculpaţi.

Ulterior, între inculpata C. şi avocatul A. au avut loc mai multe întâlniri în cadrul cărora acesta din urmă a precizat că în schimbul sumei de 75.000 euro poate influenţa 2 judecători din cadrul Curţii de Apel Bacău în sensul punerii în liberate a inculpatului B. A. a asigurat-o pe C. că deja a vorbit cu cei doi judecători şi că hotărârea va fi pronunţată după ce inculpata va avea suma solicitată şi o va remite avocatului.

În aceste condiţii, inculpata C. a început demersurile pentru a face rost de suma solicitată de avocat. În realizarea acestui scop, la începutul lunii octombrie 2013, prin intermediul martorei G., inculpata C. i-a contactat pe martorii Ş. şi F. Aşa cum am precizat anterior martorul F. îi datora inculpatul B. suma de aproximativ 730.000 lei.

În ziua de 05 octombrie 2013 inculpata C. însoţită de martora G. s-au deplasat în municipiul Focşani şi s-au întâlnit la un restaurant din complexul T. cu martorii Ş. şi F. Inculpata C. a discutat cu Ş. căruia i-a relatat că are nevoie urgentă de bani întrucât trebuie să-i dea avocatului care îl reprezintă pe B. suma de 75.000 euro pentru a obţine eliberarea acestuia. C. i-a spus martorului că are această înţelegere cu avocatul de mai mult timp, însă nu a putut fi pusă în practică datorită lipsei banilor. întrucât Ş. şi-a exprimat îndoiala cu privire la eventuala punere în libertate a inculpatului B. (având în vedere că ştia situaţia acestuia şi acuzaţiile care i s-au adus) C. l-a asigurat că avocatul este "şmecher'" şi că acesta deja a vorbit cu judecătorii în vederea obţinerii unei hotărâri favorabile, totul depinzând în acel moment doar de remiterea banilor, care, prin intermediul avocatului, urmau să ajungă şi la judecători.

În aceleiaşi împrejurări au discutat şi martorii G. şi F., cea dintâi insistând pentru restituirea banilor proveniţi din anularea licitaţiei întrucât inculpata C. are nevoie urgentă de bani pentru a-i da avocatului în scopul ca acesta să înlesnească punerea în libertate a inculpatul B.

Afirmaţiile inculpatei C. în sensul existenţei unei înţelegeri cu A. şi că la acel moment trebuia doar să-i remită suma de bani stabilită sunt confirmate şi de conţinutul convorbirii telefonice purtate de cei doi în ziua de 14 octombrie 2013:

C.: Ce faci, domnul?

A.: Ce faceţi, doamnă?

C.: Uite (...) mă pregătesc să ies din casă.

A.: Foarte frumos. Ai ceva să-mi spui?

C.: îi (...) nu. Credeam că ai tu ceva să-mi spui.

A: Nu.

A.: Nu, da' serios acuma? Ai să-mi spui (...)? Ţi-o zis ceva de vineri care ar trebui să ştiu?

C.: Nu, nu, nu!

A.: A! Păi nu, nu. Serios că n-am nimic! Ne vedem de pomană. Chiar ne vedem de pomană.

C.: Bine atuncea. Nu mai (...)

Toate acţiunile inculpatei C. au fost coordonate de către concubinul său căruia inculpata i-a relatat toate discuţiile şi acţiunile întreprinse. Din coroborarea probatoriului administrat rezultă că demersurile sus-numitei au fost făcute din dispoziţia sau cu aprobarea inculpatul B., acesta fiind în fapt persoana care lua toate hotărârile.

Atât în cadrul discuţiilor purtate în spaţiul de vizită din Arestul IPJ Bacău cât şi în cadrul convorbirilor telefonice cei doi folosesc un limbaj disimulat, aluziv, din acelaşi motiv menţionat anterior, respectiv suspiciunea că sunt în continuare supravegheaţi de D.N.A.

În urma discuţiilor purtate la Focşani şi în condiţiile în care a aflat stadiul procedurii de licitaţie, martorul F. a fost de acord să restituie suma de bani inculpatei C., în condiţiile în care datoria era reală. Prin urmare, martorul s-a deplasat în luna octombrie, de mai multe ori, în municipiul Piatra Neamţ pentru a îndeplini procedurile pentru intrarea în posesia banilor, ocazii cu care s-a întâlnit şi cu inculpata C.

Astfel, în ziua de 17 octombrie 2013 martorul F. s-a întâlnit cu inculpata C., acesta din urmă reiterând solicitarea cu privire la urgentarea remiterii sumei de 75.000 euro şi scopul în care urmează să folosească această sumă. În plus, inculpata i-a relatat martorului că trebuie să acopere un prejudiciu rezultat din comiterea infracţiunii de evaziune fiscală de către inculpatul B. dintr-un alt dosar penal aflat pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, în caz contrar urmând ca inculpatul să fie condamnat la pedeapsa închisorii (cu privire la acest aspect inculpata foloseşte noţiunea de amendă). Pe de altă parte, inculpata îl asigură pe martor că nu-i va da banii avocatului fără a obţine din partea acestuia o garanţie şi că a realizat că o parte din sumă este cerută de avocat pentru sine întrucât 75.000 euro ar fi o sumă prea mare pentru judecătorii de la nivelul Curţii de Apel Bacău:

F.: Da' tu eşti sigură că nu te (...) păcăleşte avocata?

C.: Păi, băi! Eu, în primul rând, nu mă duc aşa la el: Poftim banii!Ai înţeles? Pentru că ăştia simt toţi (...) În primul rând. vreau (...) Tre' s-ajung la Bucureşti (...) [vorbeşte în şoaptă, neinteligibil - n.n.J. Vreau să mai uite pe dosar (...) pe declaraţii, să vedem ce zice. Ai înţeles? Pentru că pentru (...) Bacău mi se pare foarte mult suma. Eu nu mă duc s-arunc cu bani în el. Aşa (...) Tre' să-i plătesc amenda. plus că eu îs (...) Fac ceea ce fac în fiecare săptămână.

F.: Nu. Da' eu altceva te-am întrebat. Dacă eşti sigură pe avocatu? ăsta sau (...) Dacă te păcăleşte?

C.: Băi. eu nu cred. Da' am să văd. Asa iţi spuneam. Doar nu dau (...) nu mă duc să-i dau (...)

F.: Păi şi cum tre' să-i dai?

C.: Ei mi-a zis c-o să facem o înţelegere scrisă (...) aşa (...) cum că (...) îmi garantează că-n două săptămâni îl dă afară.

F.: îhî!

C.: Om vedea acuma (...) Nici (...) [ neinteligibil - n.n.J. nu mă duc să (...) ăă să-i (...) la banii (...) de-aicea! Ai înţeles? Că fac o prostie mare (...) pentru că eu sunt conştientă că o parte din bani îs pentru el. Că (...) nu văd, deci, la Bacău, atâta (...)

F.: E mult?

C.: Da. C-am mai vorbit şi eu [vorbeşte în şoaptă, neinteligibil - n.n.J.

F.: Şi-ţi trebuiau mai repede?

C.: Ea recurs.

F.: Şi îţi trebuie toţi banii o dată sau .. doar o parte

C.: Nu, îmi trebuie că (...) o parte (...) din bani.

F.: Păi, cât îţi trebuie numai o parte?

C.: Şapteşcinci.

F.: Păi, ăştia nu-s toţi? Sau ăştia-s doar o parte?

C.: Nu, îs doar o parte.

F.: Sau să-i ai momentan?

C.: Da [vorbeşte în şoaptă - n.n.J. Şapteşcinci.

F.: Aha.

În ziua de 18 octombrie 2013 martorul F. s-a întâlnit din nou cu inculpata C. acesta insistând ca martorul să urgenteze restituirea sumei datorate (după aprecierea inculpatei suma datorată era de 7 - 8 miliarde lei vechi). În plus, inculpata i-a spus martorului că înainte de a-i da banii inculpatului A. intenţionează să consulte şi alţi avocaţi, motivat de faptul că suma cerută este prea mare:

F.: Că tu ziceai că-ţi trebuie 75.000 în primă fază. Şi de asta

C.: Prima fază (...) plus şase sute şi ceva de milioane să-i plătesc o (...) Aia de la Bălţăteşti

F.: Da-n total cât îi?

C.: îî?

F.: Cât îi, în afară de ăştia 75.000. cât mai cer?

C.: Păi, nu mai e (...) 75.000 (...) In' ăsta că tre' să scoată pe liber.

F.: Da?

F.: Da numai să fii sigură cu (...) avocatu' ăla că eu (...) am emoţii.

C.: Da eu nu dau banii de-aiurea. Stai tu liniştit! Eu tre' să vin şi la Bucureşti să vorbesc cu ăştia care-s (...) [neinteligibil - n.n.J.

F.: Da. Avocata' pe procedură.

C.: Aşa tre' să fac. Că unchiu-meu (...) c-am fost la Iaşi, la mama şi (...). Să se mai uite cineva să vedem dacă atâta îi.

După întâlnirea cu martorul F., în aceiaşi zi, inculpata C. s-a deplasat la Arestul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău, aducându-i la cunoştinţă concubinului său demersurile martorului F. în vederea restituirii banilor, precum şi discuţiile pe care le-a avut cu avocatul A. Inculpata îl asigură pe B. că nu-i va da banii efectiv avocatului, ci doar îi va demonstra că îi are (eventual arătarea unui extras de cont) şi dacă avocatul îşi va respecta promisiunea şi îl va pune în libertate atunci îi va remite banii, conform înţelegerii:

B.: Da' n-am să te mai sun luni, am să te sun marţi. Da' n-am la ce să te mai sun luni, ştii? Am să-l sun pe (...) [foloseşte un cuvânt vulgar]

C.: Eu nu am ce să mă mai (...) Merg cu (...) [neinteligibil - n.n.] (...) să-i scot extras săptămâna viitoare când îs ăia (...)

B.: Da.

C.: înţelegi?

B.: Da.

C.: "Ori faci (...)" că nu-i dau nimica!

B.: Nu-i dai nimica!

C.: Nu, îi dau extras de cont, zic: "Uite, îi vezi?"

B.: Da.

C.: "Ori faci, ori nu!" Că dacă nu mie (...) mi-o zis să mă duc la ăsta, că (...) ştie şi de care mi-ai scris tu.

B.: Da? Da. Ţi-o zis de (...)?

În continuarea discuţiei, cei doi concubini cad de acord că suma solicitată de inculpatul A. este nejustificat de mare, singura explicaţie fiind că îşi însuşeşte o parte din bani:

C.: Aşa! Şi o zis că este (...) e imens, doar dacă îşi bagă el.

B.: Da.

C.: O zis că nu există la Bacău aşa ceva.

B.: Da, da.

Posibilitatea reală şi efectivă de a intra în posesia băilor de la martorul F. este transmisă în aceeaşi zi de inculpata C. avocatului A., cei doi purtând o discuţie telefonică din care redăm următorul fragment:

A.: Eu ştiu, de asta am zis, că nu (...) în rest, noutăţi?

C.: Bune la mine.

A.: Bune la tine? Bine dacă auzim şi de bine, asta-i bine.

C.: Nu, la mine s-a rezolvat. Acuma să vedem ce rezolvi tu.

La rândul său inculpatul B., după ce a aflat de la concubina sa că martorul F. le va restitui banii, a luat legătura telefonic cu A. cerându-i să se întâlnească pentru a discuta cât mai discret posibil:

A.: Nu poate să-i dea drumul. Asta nu se-ntâmplă, în cel mai rău caz poate să disjungă. Dar ziceai că vrei să-mi spui ceva?

B.: Da.

A.: Păi zi.

B.: Nu pot.

A.: Nu poţi?

B.: Tu când (...)?

A.: Aă (...) Păi nu ştiu (...) în săptămâna viitoare, dar dacă nu poţi să-mi spui prin telefon, ce crezi, că poţi să-mi spui acolo?

B.: Poate-i altfel acolo.

În ziua de 21 octombrie 2013 inculpaţii B. şi C. au purtat o nouă discuţie telefonică din care rezultă că cea din urmă l-a asigurat pe avocat că vor avea banii în cel mai scurt timp posibil, astfel încât A. să demareze demersurile de influenţare a judecătorilor:

B.: I-a mai dau drumul la unul din cameră sub control judiciar, să-mi (...) [înjură- n.n.]

C.: Am vorbit cu el. Am vorbit cu el după ce (...)

B.: Mi-a zis, că am vorbit şi eu.

C.: Da! O zis că (...) Ştii ce m-o-ntrebat, nu? Am ce-mi trebuie ? Că el săptămâna asta încearcă altă strategie.

B.: Da.

C.: Şi i-am zis că da, am ce-mi trebuie.

B.: Da. foarte bine.

C.: Ai înţeles, nu?

B.: Da. da.

C.: Da. şi o să văd. Of Doamne, nu mai vii odată acasă că nu mai pot.

Despre solicitarea inculpatului A. şi detaliile înţelegerii cu acesta, inculpata C. i-a povestit şi martorei G., aşa cum rezultă atât din declaraţia acesteia cât şi din conţinutul convorbirii telefonice purtate de cele două în ziua de 22 octombrie 2013:

C.: Le-am pus cap la cap şi să vedem ce (...) I-a zis că el i-a promis că până de Crăciun (...)

G.: Da ?

C.: Aşa i-a promis.

G.: Aşa de departe l-a dus?

C.: Da. Urmează acuma să vedem să-l aduc mai aproape. Probabil, eu în continuare cred că şi asta cu "vino repede şi adu-mi" sau "transferă-mi-i" (...)

G.: Da, da.

C.: "Dar ar fi bine să vii tu ca să-ţi spun", exact aşa mi-a (...)

G.: îhm.

C.: în gândul meu, îmi trebuiau şi bani de benzină.

G.: Da.

C.: Şi m-am dus. Mi-a zis (...) O să-ţi spun eu mâine ce mi-a zis.

G.: Da.

C.: Aşa. Dar bine, chestii nu foarte importante, chestii care o bănuiam şi eu şi B.

G.: Da.

C.: El acuma joacă ceva, dar nu ştiu ce joacă.

G.: Da. Nu. ştii cum s-a schimbat comportamentul lui? Atunci când i-ai zis că tu vrei ceva pe semnătură. Că tu vrei o garanţie.

C.: Nu mai ştiu dacă atuncea (...)

G.: Imediat după aceea a început să se-nvârtă, să se (...)

În ziua de 25 octombrie 2013 martorul F., după ce a obţinut aprobarea judecătorului sindic pentru primirea sumei provenită din licitaţia anulată, s-a întâlnit cu inculpata C. care i-a relatat din nou termenii înţelegerii cu inculpatul A. şi a subliniat necesitatea ca martorul să-i remită banii de urgenţă:

C.: Primii bani de care am nevoie îs 75.000 de euro care trebuia să îi dau azi la (...) avocat.

F.: Am înţeles.

C.: M-a şi sunat.

F.: Cred că miercuri pot să ţi-i dau. Că durează până să scot.

C.: O zis că dacă nu vin să-i arăt (...) ăă (...)că am banii (...) [vorbeşte în şoaptă] nu se ocupă.

F.: Aşa? Aa! Şi tre'să-i arăţi (...) ăă banii întâi, sau ce?

C.: Nu, că (...) Da! Tre' să-i arăt un extras că am banii. Sau să-i spun că (...) Ce să-i mai spun (...) că îi zic de trei luni! Tot îi zic!

F.: Am înţeles! Ca să poa' să vorbească şi el mai departe!

C.: Da! (...) c-o mai vorbit o dată! şi eu n-am fost, ăă (...)

C.: Şi asta-i drept! Da' (...) eu (...) Dacă tu vii miercuri, eu ar însemna să (...) joi (...) să facă toată treaba. Nu ştiu dacă poate! La (...) Nu mai contează acuma! Da' banii de ce nu poţi să-i scoţi azi dacă-s în aceeaşi bancă?

F.: Te-ai mai interesat pân' la urmă?

C.: Cu (...) despre?

F.: Că ziceai că-i mult! Că 75.000 e mult, că (...)

C.: îi mult! îi foarte mult! Eu îl las pe el să (...) Doar nu-i dau banii! Eşti nebun la cap? De asta vreau s-ajung şi la Bucureşti! Dar dacă el îmi spune că (...) [vorbeşte în şoaptă] Pot să mă risc?

F.: Dacă ce?

C.: (...) [vorbeşte în şoaptă] Dacă-l lasă liber?

F.: Vineri să-l lase liber!

C.: (...) [vorbeşte în şoaptă] Da! Ai înţeles? Mă pot risca?

F.: Nu, nu, nu, nu! Tre'să-i arăţi banii! Clar trebuie să (...)

C.: Nu pot să mă (...)

F.: Clar trebuie să-i arăţi banii!

C.: Deci, nu pot să mă risc!

F.: Am emoţii pentru că nu (...) nu-mi dau seama dacă-i gargarist avocata' sau nu e!

C.: Stai mă oleacă! Că eu nu mă duc şi-i arunc aşa! La' c-o să vorbim noi şi de-avocat! Acuma stau cu astea să mă duc la Bacău. să-l văd pe B., că-i până la două! Eu nu mai pot să merg cu (...) viteză (...) nu mai (...)

F.: Păi normal!

C.: Aşa (...) Tre să-i duc pachetu' şi mă-ntorc. Poate mă-ntorc până-n două şi vin şi stăm de vorbă. Şi-ţi povestesc. Băi [vorbeşte în şoaptă] (...) şi m-am convins din toate cazurile câte le-a avut. Din ce-o avut, din ce-o scos (...) şi din ce mi-o zis pân-acuma (...) o fost reală. Şi mi-o şi arătat. Când o fost completul, când eu trebuia să dau banii, o venit [vorbeşte în şoaptă] (...) procuror. N-o venit aia. Care ăla n-o obiectat nimic.

F.: Alt procuror sau alt judecător?

C.: Nu! Alt procuror (...) ş-o venit [vorbeşte în şoaptă] (...) judecători-s doi care căscau (...) [neinteligibil]

După întâlnirea cu martorul F. în cadrul căreia acesta i-a promis că săptămâna viitoare îi va restitui banii, tot în ziua de 25 octombrie 2013, inculpata C. l-a vizitat în arest pe B. căruia i-a spus că vor avea banii necesari pentru punerea în libertate. Inculpatul B. a sfătuit-o pe concubina sa ca atunci când îi va remite banii avocatului să nu fie singură ci să meargă însoţită de o altă persoană, de preferinţă un bărbat şi să se asigure că avocatul îşi va respecta promisiunea. În acest scop, inculpatul B. i-a cerut concubinei sale să-l înregistreze pe avocat, precum şi eventualul moment al remiterii banilor, pentru a avea o garanţie că în cazul în care nu va obţine punerea în libertate avocatul va restitui suma primită:

A.: Cu ăsta, săptămâna viitoare am prelungirea. Tre' să-şi facă recurs (...) draci (...) [foloseşte un cuvânt vulgar] ce mai face el (...)

C.: Păi, asta vreau să văd. Poate propune ceva şi (...)

B.: Da.

C.: Da' (...) eu mă duc să vorbesc cu el, în aşa fel încât să-i (...) Deci, dac-o fi (...)

B.: Da.

C.: (...) să fie (...)

B.: Da. Şi (...)

C.: (...) aşa (...) să te am eu lângă mine.

B.: Da. Da. Da. Să vorbim, când (...) aşa (...) nu te duci singură. Nu te duci singură atuncea. Ai înţeles?

C.: Da. Deci (...)

B.: Sa fie cineva lângă tine. Nu (...) sau (...) Să fie un bărbat.

C.: (...) [vorbeşte în şoaptei, neinteligibil]

B.: Şi faci şi tu (...) Nu poţi, nu?

C.: Da. Păi, nu (...)

B.: înregistrare.

C.: îl înregistrez sau (...)

B.: Aşa (...) Ai înţeles?

După ce a plecat din sediul Inspectoratului de Poliţie a Judeţului Bacău, inculpata C. s-a întâlnit cu avocatul A., conform înţelegerii stabilite telefonic, într-o parcare din imediata apropiere a sediului poliţiei. Ulterior, inculpata s-a întors în municipiul Piatra Neamţ unde s-a întâlnit din nou cu martorul F. care i-a dat o parte din suma restituită de lichidator (10.000 lei). Cu această ocazie, C. i-a povestit martorului discuţia avută cu inculpatul A. Din conţinutul convorbirii înregistrată ambiental rezultă că inculpatul A. le-a promis inculpaţilor C. şi B. că va obţine punerea în libertate a celui din urmă cu ocazia judecării recursului împotriva prelungirii arestului preventiv, judecată care urma a avea loc peste o săptămână, respectiv în ziua de 01 noiembrie 2013 (dată la care, într-adevăr, la Curtea de Apel Bacău s-a judecat recursul formulat de inculpat împotriva încheierii de prelungire a arestului preventiv). Această promisiune a avocatului a fost formulată în condiţiile în care inculpata C. l-a asigurat că în următoarea săptămână va dispune de suma de bani solicitată:

C.: Am vorbit cu avocatul (...) [vorbeşte în şoaptă] (...) ne vedem luni (...) s-o zis că vorbeşte în week-end-ul ăsta, şi dacă e, el are vinerea viitoare recursul, îl şi iau acasă.

F.: Am înţeles!

C.: Dacă dau banii. Da' eu lui i-am zis. zic: Bă! Da' în ce condiţii, Cum ? (...) [vorbeşte în şoaptă] (...) Că B. mi-o zis să-l înregistrez.

F.: De ce? Aa (...) să-l înregistrezi!

C.: (...) [vorbeşte în şoaptă] (...) Ca să nu umble cu strâmbe.

F.: Am înţeles!

C.: Eu nu-i scap lu' ăsta fără (...) şi el mi-o (...) acuma m-am dus (...)

F.: Şi ce garanţie îţi dă el ţie, mă? Ce garanţie îţi dă el ''?

C.: Să vorbesc (...) O zis că stai că să văd întâi dacă se poate (...) dacă vor ăştia (...)dacă nu ştiu ce (...)

F.: Păi acuma o dă la-ntors? Sau cum? Vezi mă să nu fie ţeapă!

C.: Nu! N-o dă la-ntors! Da' are duminică (...)

F.: Păi până acuma zice că da (...) şi acuma zice că stai (...) că să vedem (...) că (...)

C.: (...) [vorbeşte în şoaptă] Nu. Să vadă ce complet de judecători (...) că doar ei se schimbă!

F.: Aşa!

C.: (...) [vorbeşte în şoaptă] Să vadă ce complet de judecători îs la recursul nostru. Eu nu scap banii din mână! Tu eşti nebun? (...) [vorbeşte concomitent cu F., neinteligibil] şi dau banii (...)

F.: Păi şi-atunci ce-i face? îi face cerere până când nimereşte completul, sau ce?

C.: Nu! Vrea să vadă dacă din completul ăsta, asta mi-o zis. Şi mă sună (...) că vede în week-end-ul ăsta ce complet va fi vineri (...) Încearcă săi (...) să vadă cine este de-al lui pe-acolo (...) şi (...) i-am zis: Bun! Şi pe când? (...) [vorbeşte în şoaptă] Şi face: Vineri îl ai acasă! După recurs pleci de-aicea!

Discuţia avută în ziua de 25 octombrie 2013 cu inculpatul A. este confirmată şi de conţinutul convorbirii telefonice purtate la data de 28 octombrie 2013 între C. şi B.:

B.: Da. Ce ai făcut, te-ai văzut cu A. vineri?

C.: Da.

B.: Şi ce zice?

C.: Un minut. Un minut m-am văzut cu el. astăzi dimineaţă (...) A rămas că el vorbeşte, că dacă sunt pregătită.

B.: Da.

C.: Cu sănătatea. Şi am zis că (...) Da.

Conform înţelegerii stabilite la ultima întâlnire (din data de 25 octombrie 2013) în ziua de 30 octombrie 2013 inculpata C. s-a întâlnit cu martorul F. în complexul T. din municipiul Focşani. Martorul i-a dat inculpatei suma de 75.000 euro. Din discuţiile purtate de cei doi rezultă că inculpata C. s-a întâlnit în dimineaţa aceleiaşi zile în municipiul Bacău cu avocatul A:

C.: Şi atâta tot. "Că Domnule, că să (...) Nu vor. A aşteptat răspuns, că nu ştie (...) şi că poate e mai bine să las banii la el. Zic: (...) Ce-ai zis mă?"

F.: Că poate ce?

C.: Că-i mai bine să las banii la el. Zic: (...) Ce-ai zis? Zic: Eu nu las nimica şi îţi mai aduc un avocat, ca să ştii! Îi aruncă fitile.

C.: Şi avocatul mi-a zis aşa: că pot să aduc eu şapte mii de avocaţi dacă nu se vorbeşte unde trebuie şi ce trebuie (...)

F.: Clar!

C.: O zis că pot să aduc (...) că doar ăia judecă.

F.: Sunt convins sută la sută! Eu ştiu de caz unde s-a dus şi-a luat-o în gură.

Martorul F. a întrebat-o pe inculpata C. dacă inculpatul B. este de acord să-i dea banii avocatului, în lipsa unei garanţii privind punerea în libertate, inculpata precizând că "O zis să nu dau. Doar dacă e sigur". Inculpata C. i-a precizat martorului, încă o dată, că nu-i va da banii avocatului, fără a avea o garanţie de la acesta că concubinul său va fi liber:

C.: Nu, dar trebuie să fiu sigură băi, eu nu pot să dau (...) Da' mi-a zis avocatul că există şanse să-i dau şi să-i pierd.

F.: Când ţi-a zis asta?

C.: Astăzi.

F.: Păi până săptămâna trecută era totul clar nu?

C.: Mi-a zis că există şanse, dar că nu se ştie, că nu (...) răspuns, că i-a fost frică, şi că n-am văzut (...) mi-a dat exemplu mutarea lui (...) la (...)

F.: la Poarta Albă.

C.: la Poarta Albă aşa (...)

F.: Da.

C.: Şi cu asta, cu (...) carnea.

F.: Aşa (...)

C: Că e evaziune cincizeci de milioane de euro.

F.: Şi (...) înseamnă că tre' să revii la ce ţi-a zis (...). La aia cu înregistratul, barem să ai garanţia că îi dai şi ţi-i dă înapoi.

C.: Păi asta e.

F.: Deci încă o dată. Asta îţi ia banii, da ? Avocatul?

C.: Da' eu nu dau banii, tu nu înţelegi? Eu nu dau banii până nu e afară!

F.: Da' el când a zis să-i dai banii ?

C.: Astăzi.

F.: Păi şi azi nu e liber, deci tre' să-i dai banii înainte.

C.: Da. Da' nu că vineri are (...) Deci azi e prelungirea şi vineri e recursul. Că aşa se face.

F.: Aşa. da. Şi tre'să-i dai banii înainte.

C.: Da.

F.: Şi atunci singura ta problemă este că nu ai garanţie.

C.: Dacă vreau, dacă vreau.

F.: Păi normal că dacă vrei, că doar nu te forţează cineva să dai banii.

C.: Nu, nu, nu. Adică vreau să-i spun: "Da domnule uite-i!" Ai înţeles ce vreau să spun?

F.: Da.

C.: "Uite-i, da' vreau să-l văd eu ieşit şi (...)"

F.: Păi şi el ce garanţie are după aia?

C.: Şi să (...)

F.: Păi şi avocatul ce garanţie are că-i mai dai banii după aia?

C..: Da' mă duc şi-i zic (...) Cum? Ei, (...) [foloseşte un cuvânt vulgar]

F.: Păi cum mă (...)

C.: (...) [vorbeşte în şoaptă] Bă, eşti nebun? Da' dosaru? e foarte lung.

F.: Da mă, degeaba e foarte lung. Hai să ne înţelegem! Ţie ţi-e teamă că-i dai banii şi nu-l scoate, lui îi e teamă că îl scoate şi nu-i dai banii. E simplu nu ?

C.: Da' n-are cum să-i fie dacă eu i-arăt (...)

F.: Cum să nu? Da' ţie de ce ţi-e?

C.: Da' vreau să-l văd întâi afară!

F.: Păi bun, da' ţie de ce ţi-e teamă ?

C.: Să-l văd lângă mine, cu avocatul adus şi dacă (...)

F.: Nu, n-ai înţeles! N-ai înţeles! Ţie de ce ţi-e teamă că (...)

C.: De tot mi-e teamă că (...) am luat numai ţepe! Şi nu mai îmi permit încă una.

F.: Şi crezi că lui nu îi e ţeapă de ţeapă? Nu îi e frică de ţeapă?

C.: Nu cred. Că el e băgat (...)

F.: Du-te bă!

C.: Băi, e băgat în dosarul ăsta, are atâtea de câştigat, dosarul e lung.

F.: Şi ce dacă-i lung? Şpaga e pentru arestul preventiv, n-are nicio legătură cu dosarul pe fond.

C.: Păi şi el crezi că nu-şi ia?

F.: Ba da.

C.: Din şpaga asta îşi ia şi el.

F.: Ba da.

C.: Păi eu îi arăt banii să mi-l scoată, eu îi arăt banii că-i am, că sunt, îs pregătiţi, îs (...)

F.: Du-te băi de aici că o să ţi-i ceară înainte! Singura ta (...) singurul lucru pe care poţi să-l faci este să ai o garanţie că dacă nu ţi-l scoate, ţi-i dă înapoi.

C.: Da, şi cum îmi iau eu garanţia asta de la el?

F.: Păi cum a zis B.! Să-l înregistrezi! Crezi că acela nu s-a gândit de acolo?

În urma discuţiilor avute atât cu concubinul său, cât şi cu martorul F., inculpata C. a decis să-şi achiziţioneze un reportofon, eventuala înregistrare a convorbirilor cu A. urmând să constituie garanţia că în cazul în care B. nu va fi pus în libertate îşi vor recupera banii:

F.: Păi garanţiile tre' să ţi le iei tu. Ce garanţie vrei să-ţi dea? Să-ţi dea ce? Pe (...) să moară mama că ţi-l dau liber? Vineri? Ce garanţii vrei să dai'? N-ai nicio garanţie. Tu dai banii (...) şi-l aştepţi pe el liber. Singurul lucru (...) problema pe care tu tre' să ţi-o pui este că tu tre' să ai o (...) o garanţie, că dacă nu ţi-l scoate pe liber, şi nu vrea să-ţi dea banii înapoi, să te duci să-i arăţi "(...) Ce fac cu asta?".

C.: Da.

F.: Ăla e singurul lucru pe care-l poţi face. Nu ştii, dacă ştiai avocatul de 10 ani, mai avea încă 17 procese cu el, sau mai ştiu eu ce, o mai făcusei înainte, bine. Dacă nu, aia e. Ăsta-i riscul. Dacă-ţi cerea zece mii, sau cinşpe' mii, ziceai "(...) [foloseşte un cuvânt vulgar] mea, unde s-a dus mia, se duce şi suta". Şi îi dădeai în orb. Da' la banii ăştia tre' să-ţi iei tu garanţia, nu el. Şi n-are ce garanţie să-ţi dea.

Inculpata C. i-a precizat martorului că va merge a doua zi să mai discute odată cu avocatul şi va înregistra această discuţie cu reportofonul achiziţionat.

După întâlnirea cu martorul F., inculpata C. a fost apelată telefonic de către B. Pentru a-şi putea suna concubina oricând (în pofida regulilor privind detenţia provizorie), inculpatul B. a depus la conducerea unităţii de deţinere o carte de vizită a avocatei Ţ. din cadrul Baroului Neamţ despre care a susţinut că îl reprezintă în dosar, carte de vizită pe care era menţionat, pe lângă numărul oficial al avocatei şi un alt număr utilizat în fapt de C. Din acest motiv, modul de adresare al celor doi este schimbat, inculpatul B. adresându-i-se concubinei sale într-un mod oficial:

B.: îhî. Am vorbit şi cu domnul avocat de aicea.

C.: Da? Ce ţi-a zis? î?

B.: A zis că (...) a zis că poate o să (...) treacă Doamne Doamne şi pe la mine.

Din discuţia purtată de cei doi rezultă că inculpatul A. le-a cerut ca banii să fie păstraţi de el până la remiterea către judecători, solicitare cu care niciunul nu a fost de acord:

C.: Aşa. Domnul (...) coleg al meu a zis că poate ar fi mai bine să steie foile la dumnealui.

B.: Da. Mi-o zis şi mie şi i-am zis: "Nu există aşa ceva!"

C.: Da, nu (...) Păi m-a buşit râsul. Aşa.

B.: N-a (...) că (...) mi-o (...) sa steie foile la el ca să le pună în seif în altă parte şi i-am zis (...)

C.: Nu, nu, nu, nu! Eu ştiu ce am de făcut şi-i duc (...)

B.: Da, i-am zis şi eu: "Când (...) [neinteligibil] "

C.: Eu (...) eu (...) Da.

B.: Da. I-am zis şi eu. Mi-o zis şi mie şi i-am zis: (...) [ne inteligibil] (...) la Bucureşti.

C.: Da. că ani (...) Eram sigură că va juca cartea asta, că: "Dom'le, n-am veşti. Că uite că-i (...)" Eram sigură!

B.: Da.

C.: Eram sigură şi am gândit-o treaba asta şi exact aşa s-a şi întâmplat.

B.: Da.

În ziua de 31 octombrie 2013 inculpatul A. a contactat-o telefonic pe C. solicitându-i să vină în municipiul Bacău pentru a se întâlni. Această cerinţă este comunicată de inculpată concubinului său, în aceeaşi zi, inculpata asigurându-l că nu-i va da banii avocatului fără o garanţie şi că va înregistra cu reportofonul discuţia pe ca o vor avea:

C.: De ce mă cheamă ? (...) Nu mai este nimica nou.

B.: Am înţeles că (...) se încălzeşte vremea.

C.: Se încălzeşte vremea, nu? Da.

B.: De asta.

C.: Hm! Să vedem la ce mod, că eu oricum nu las (...) din mână nimic.

B.: Exact, exact, exact! Da, da, da.

C.: Nu las nimic.

B.: Nu, nu, nu. Nu.

C.: Şi (...) mi-am luat şi (...)

B.: Da. Ajunge atuncea. Vedeţi ce faceţi în dosar atuncea luni.

C.: Eu îs curioasă ce zice (...) domnul. Pentru că eu cred că îşi joacă cartea foarte tare.

B.: Ih! Vezi ce joacă şi cum joacă. Dacă iese, poate dă Dumnezeu mâine să (...) fie cald afară.

C.: Mda.

B.: înţelegi?

C.: îhî.

În ziua de 31 octombrie 2013 inculpata C. s-a întâlnit cu avocatul A. într-un restaurant situat în aceiaşi clădire în care este sediul cabinetului său dar, deşi a avut asupra sa reportofonul, nu a înregistrat discuţia purtată.

După ce a părăsit imobilul, la ieşirea din municipiul Bacău, inculpata C. a fost oprită de organele de urmărire penală şi s-a procedat la percheziţionarea corporală a acesteia, precum şi a autoturismului cu care se deplasa. În portbagajul autoturismului a fost identificată şi ridicată suma de 74.500 euro.

De asemenea, a fost identificat un reportofon care nu conţinea nicio înregistrare şi care a fost restituit inculpatei pe parcursul urmăririi penale.

Din coroborarea probatoriului administrat rezultă că inculpata C. nu i-a dat inculpatului A. suma de bani solicitată de acesta, deşi avea asupra sa banii, întrucât considera că avocatul nu a prezentat suficiente garanţii pentru punerea în libertate a concubinului său. Pe de altă parte, inculpata intenţiona să consulte şi alţi avocaţi cu privire la gravitatea acuzaţiilor formulate împotriva inculpatului B. În plus, inculpata a primit sfaturi contradictorii de la persoanele cu care a intrat în contact în acea perioadă şi cărora le-a povestit înţelegerea cu avocatul, unele persoane opinând că nu ar trebui să aibă încredere în avocat şi chiar au sfătuit-o să colaboreze cu organele de urmărire penală.

S-a apreciat că vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită prin recunoaşterea făcută de aceştia, inculpata C. şi D. atât în cursul urmăririi penale, cât şi în instanţă, iar inculpaţii A. şi B., doar în faţa instanţei, recunoaştere care se coroborează cu probele ştiinţifice şi testimoniale administrate în cursul urmăririi penale, probe enumerate în cuprinsul sentinţei şi care au fost însuşite de inculpaţi prin declaraţiile date în condiţiile art. 375 C. proc. pen.

Cu privire la încadrarea juridică şi aplicarea legii penale mai favorabile, s-au avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, precum şi o serie de criterii care tind fie la înlăturarea răspunderii penale, ori a consecinţelor condamnării, fie la aplicarea unei pedepse mai mici. Aceste elemente de analiză vizează în primul rând condiţiile de incriminare, apoi cele de tragere la răspundere penală şi, în sfârşit, criteriul pedepsei.

S-a reţinut că încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpaţi, potrivit legii penale în vigoare la data comiterii faptelor, este următoarea:

1. Pentru inculpatul A., infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţiei.

2 - 3. Pentru inculpaţii B. şi C., infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţiei şi

4. Pentru inculpatul D., complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţiei.

Pedeapsa prevăzută de legea pentru toate aceste infracţiuni era de la 2 (doi) ani, la 10 (zece) ani închisoare.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată cei 4 inculpaţi, potrivit încadrării juridice date prin actul de sesizare a instanţei, este de la 2 (doi), la 7 (şapte) ani închisoare.

Din examinarea limitelor de pedeapsă potrivit celor două legi penale succesive, s-a constatat că limitele minime speciale sunt aceleaşi, respectiv, 2 (doi) ani închisoare, în timp ce limita maximă specială este mai mare potrivit legii penale din momentul săvârşirii infracţiunilor, precum şi faptul că prin intrarea în vigoare a noului C. pen., au suferit modificări de anvergură şi modalităţile de individualizare a pedepsei, una dintre componentele Părţii generale a Codului penal.

Din compararea dispoziţiile referitoare la suspendarea condiţionată C. pen. din 1969, s-a apreciat că legea veche este mai favorabilă. În acest sens s-a arătat că reglementarea din art. 81 C. pen. din 1969 este mai favorabilă, atât prin prisma condiţiilor de acordare (nu există limită legală a pedepsei pentru aplicabilitatea ei, (limita pedepsei concret aplicată pentru o infracţiune este mai ridicată, antecedentele care constituie impediment la acordare sunt mai restrânse, obligaţiile pe durata termenului de încercare sunt mai puţine, etc). Singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea din noul C. pen. este durata termenului de încercare (supraveghere potrivit legii noi).

Aceeaşi concluzie a fost extrasă şi din analiza dispoziţiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei din art. 861 şi următoarele Codul penal din 1969, cu cele din art. 91 şi următoarele din noul C. pen. Totodată, s-a reţinut că noua reglementare instituie o obligaţie importantă care nu se regăsea în Codul penal din 1969, respectiv, instanţei îi este impus, în conformitate cu dispoziţiile art. 93 alin. (3), să-l oblige pe inculpat, pe parcursul termenului de supraveghere, la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe o perioadă cuprinsă între 60 şi 120 zile, cu consecinţa prevăzută de art. 96 C. pen., a revocării suspendării sub supraveghere, în condiţiile în care inculpatul nu execută obligaţiile impuse. Apoi, în conformitate cu dispoziţiile art. 866 C. pen. din 1969, dacă cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 864, el este reabilitat de drept, acesta consecinţă este eliminată prin noul C. pen. În conformitate cu dispoziţiile art. 98 alin. (1) din noul C. pen.: "În cazul în care condamnatul nu a săvârşit o nouă infracţiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi nu s-a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată."

Şi în cazul suspendării sub supraveghere, singurul element prin prisma căruia ar fi mai favorabilă reglementarea din noul C. pen. este durata termenului de încercare (supraveghere potrivit legii noi).

Însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal: "Pentru determinarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., instanţa va avea în vedere sfera obligaţiilor impuse condamnatului şi efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate faţă de durata termenului de încercare sau supraveghere".

Din compararea legilor penale succesive, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este nouă lege, dar doar sub aspectul limitelor de pedeapsă (limitele maxime speciale fiind mai mari potrivit legii penale vechi), iar în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor, sub aspectul modalităţii de executare, este mai favorabilă legea penală veche.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., din examinarea fişei de cazier judiciar, s-a reţinut că prin Decizia penală nr. 612 din data de 31 mai 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul nr. x/279/2008, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunilor:

a) lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. din 1969, la pedeapsa principală de 3 (trei) luni închisoare şi

b) ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. din 1969, la pedeapsa principală de 1 (un) an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, s-a dispus contopirea celor două pedepse principale rezultante în pedeapsa cea mai grea, cea de 1 (un) an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale rezultante, în baza art. 82 C. pen. din 1969 s-a fixat un termen de încercare de 3 (trei) ani, calculat de la data pronunţării deciziei, respectiv, de la data de 31 mai 2012 şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. din 1969.

În condiţiile în care s-ar reţine ca lege penală mai favorabilă legea penală veche, Curtea ar urma să reţină pentru acest inculpat şi dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. din 1969, referitoare la recidiva postcondamnatorie, inculpatul fiind considerat recidivist, cu toate consecinţele decurgând din această calitate, pe când, dacă s-ar reţine ca lege mai favorabilă noul C. pen., date fiind condiţiile primului termen al recidivei, potrivit art. 41 din Legea nr. 286/2009, în sensul că anterior să fi fost condamnat definitiv pe pedeapsa închisorii mai mare de un an, nu trebuie reţinute dispoziţiile referitoare la starea de recidivă.

În raport de modalităţile de individualizare a pedepselor, sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare, s-a constatat că pentru inculpaţii A., B. şi C. este mai favorabilă este legea penală nouă, iar pentru inculpatul D. este mai favorabilă legea penală veche, respectiv, Codul penal din 1969 şi Legea nr. 78/2000, nemodificată prin Legea nr. 187/2012.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor principale, Curtea a reţinut următoarele:

Aşa cum rezultă şi din Strategia naţională anticorupţie adoptată de Guvernul României, la nivelul percepţiei publice, corupţia continuă să fie identificată ca o piedică în prestarea serviciilor publice de calitate la nivel central şi local, ca un fenomen care subminează administrarea eficientă a fondurilor publice şi obstrucţionează înfăptuirea justiţiei.

Raportul Comisiei Europene privind progresele realizate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare reiterează recomandarea consolidării politicii generale anticorupţie.

În rapoartele Mecanismului de Cooperare şi Verificare şi în concluziile Consiliului s-a subliniat că rezultatele instituţiilor competente în domeniul combaterii corupţiei constituie unul dintre cele mai importante moduri prin care România progresează pe cale îndeplinirii obiectivelor din cadrul M.C.V.

Aşa cum rezultă şi din Strategia naţională anticorupţie pe perioada 2012 - 2015, adoptat prin H.G. nr. 215 din data de 20 martie 2012, la nivelul percepţiei publice corupţia continuă să fie identificată ca o piedică în prestarea serviciilor publice de calitate la nivel central şi local, ca un fenomen care subminează administrarea eficientă a fondurilor publice şi obstrucţionează înfăptuirea justiţiei, afectând totodată mediul de afaceri. Indicatorii interni şi externi specializaţi în evaluarea percepţiei şi a impactului corupţiei situează România sub media ţărilor membre ale Uniunii Europene.

Deşi aducerea în faţa justiţiei a unor persoane acuzate de corupţie poate influenţa în mod pozitiv percepţia generală, combaterea corupţiei la toate nivelurile presupune, de asemenea, depunerea unor eforturi susţinute în scopul de a reduce posibilităţile de a comite fapte de corupţie, dar şi de a arăta că faptele deduse în faţa justiţiei nu rămân fără consecinţe, potrivit gravităţii faptelor comise.

Rapoartele Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, inclusiv cel din 28 ianuarie 2015, au recomandat şi recomandă depunerea unor eforturi intense pentru eliminarea corupţiei la toate nivelurile societăţii româneşti.

Aşa cum rezultă şi din Convenţia penală privind corupţia, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, convenţie ratificată şi de România prin Legea nr. 27 din data de 16 ianuarie 2002, publicată în M. Of. nr. 65/30.01.2002: "Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, preeminenţa dreptului şi drepturile omului, subminează principiile de bună administrare, echitate şi justiţie socială, denaturează concurenţa, împiedică dezvoltarea economică şi pune în pericol stabilitatea instituţiilor democratice şi bazele morale ale societăţii".

Combaterea corupţiei în rândul persoanelor care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, în cauza dedusă judecăţii, a avocaţilor, este un element cheie asupra credibilităţii sistemului judiciar românesc.

Faptele pentru care sunt cercetaţi inculpaţii au legătură directă cu activitatea de înfăptuire a justiţiei. Chiar şi simpla invocare a posibilităţii ca judecătorii să acţioneze în afara cadrului legal, este de natură să erodeze în mod grav încrederea în justiţie, aceasta cu atât mai mult cu cât pretinderea acestei posibilităţi este făcută chiar de un avocat.

Inculpaţii, prin presupusele lor acţiuni, au creat impresia în societate că hotărârile judecătoreşti, inclusiv cele care privesc starea de libertate a inculpaţilor arestaţi preventiv, pot fi cumpărate, lucru inacceptabil într-o societate bazată pe supremaţia dreptului.

Faptele presupuse a fi săvârşite de inculpaţi, prezintă în concret un grad ridicat de pericol social, având în vedere că avem de a face cu infracţiuni de corupţie în legătură directă cu înfăptuirea justiţiei şi, în mod evident, sunt de natură să lezeze relaţiile sociale referitoare la încrederea în actul de justiţie, ca parte esenţială a funcţionării statului de drept.

Cu atât mai grave sunt faptele de corupţie deduse judecăţii, dacă avem în vedere faptul că există presupunerea că acestea au fost comise de un avocat, persoană care, în conformitate cu Legea nr. 51/1995 şi Statutul profesiei de avocat, adoptat de Uniunea Naţionale a Barourilor din România, prin Hotărârea nr. 64 din 3 decembrie 2011, în exercitarea profesiei trebuie să se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic, să promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului (art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995), să manifeste conştiinciozitate şi probitate profesională (art. 40 din Legea nr. 51/1995), contribuind, astfel, la înfăptuirea actului de justiţie şi la educarea cetăţenilor în respectul faţă de lege şi de statul de drept.

Gravitatea infracţiunilor de corupţie de care sunt acuzaţi inculpaţii trebuie să se exprime în sistem punitiv, într-o manieră care să presupună o mai multă asprime, având în vedere tocmai atingere adusă relaţiilor socio-profesionale pe care le implică nu doar funcţia deţinută de inculpatul A., ci şi aceea deţinută de persoanele faţă de care acesta şi-a afirmat pretinsa influenţă. În situaţia în care se pretinde de către un inculpat, şi cu atât mai mult, când acesta este avocat, că ar avea influenţă asupra unor judecători de la curtea de apel, periculozitatea faptei este crescută, câtă vreme tocmai aceste persoane învestite cu autoritatea de stat în astfel de funcţii publice sunt chemate să aplice legea.

Fapta comisă de inculpatul A. prezintă un grad ridicat de pericol social, în contextul în care pretinsa influenţă asupra unor judecători este în măsură să lezeze în mod grav nu numai imaginea acestora din urmă, ci şi imagina instituţiei din care fac parte magistraţii.

S-a considerat că pronunţarea pentru inculpatul A., în astfel de situaţii, a unei pedepse în regim suspensiv de executare, ar reprezenta o minimalizare a rolului şi locului pe care judecătorul îl are într-un stat de drept şi o încurajare a altor avocaţi, predispuşi la săvârşirea de astfel de infracţiuni, să comită infracţiuni de corupţie, pentru că s-ar induce ideea deosebit de periculoasă că, oricum, chiar şi în condiţiile în care se pretind sume de 75.000 euro, se dispune o pedeapsă în regim neprivativ de libertate.

În raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. din 1969 s-a considerat că individualizarea pedepsei trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Cum infracţiunea atrage aplicarea pedepsei, este evident că, între gravitatea unei infracţiuni şi pedeapsă, există o strânsă şi necesară legătură, pedeapsa fiind, de altfel, consecinţa şi măsura gravităţii infracţiunii săvârşite. Între gravitatea unei infracţiuni şi pedeapsă există o legătură indisolubilă, atât în formularea abstractă a normei penale, cât şi în conştiinţa socială, care leagă întotdeauna pedeapsa de gravitatea infracţiunii într-o relaţie de la efect la cauză şi, de aceea, infracţiunea săvârşită trebuie să constituie un criteriu de apreciere la individualizarea pedepsei.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile legale mai sus enunţate, la individualizarea judiciară a pedepselor, trebuie să se aibă în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor, care aduc atingere prestigiului, credibilităţii instituţiilor statului, în cauza dedusă judecăţii instanţelor de judecată, corectitudinii şi cinstei judecătorilor care-şi desfăşoară activitatea în cadrul acestora, în îndeplinirea funcţiilor încredinţate. Faptele săvârşite de inculpaţi sunt de natură să creeze şi să inducă ideea, deosebit de periculoasă pentru echilibrul relaţiilor sociale în ansamblul lor a promovării unor interese pe căi oculte, în afara condiţiilor legii, prin cumpărarea favorurilor judecătorilor însărcinaţi cu judecarea unei cauze penale.

Infracţiunile săvârşite de inculpaţi şi-au răsfrânt efectele negative asupra magistraţilor, discreditează autoritatea, instituţia din care fac parte, serviciul cărora le aparţin, creând o stare de suspiciune, de neîncredere cu privire la corectitudinea şi cinstea judecătorilor.

Faţă de aceste considerente s-a constatat că nu se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 75 din noul C. pen. şi de art. 74 alin. (1) şi (2) C. pen. din 1969, apreciind cererea inculpaţilor în acest sens, cu consecinţa condamnării la pedepse situate la minimele speciale prevăzut de lege pentru infracţiunile săvârşite, minime şi aşa reduse cu 1/3, ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., nefondată, considerând că numai lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră în raport de împrejurările săvârşirii infracţiunilor, nu pot constitui un motiv suficient pentru condamnarea la pedepse într-un minim exagerat pentru fapte de natura celor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Recunoaşterea anumitor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare, nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei, în ansamblu, sau caracterizează favorabil, de o asemenea manieră persoana fiecărui inculpat, încât numai aplicarea unor pedepse sub minimul special ar satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, conduita bună, în sensul art. 74 lit. a) C. pen. din 1969, nu se reduce în mod exclusiv la lipsa antecedentelor penale, iar atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii, rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţii, comportarea sinceră în cursul procesului, nu se reduce la prezentarea inculpatului la organele judiciare de urmărire penală şi de judecată şi nici la recunoaşterea şi regretarea faptelor săvârşite, în condiţiile existenţei unui probatoriu care dovedeşte cu certitudine vinovăţia acestora.

Existenţa uneia sau unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 75 din noul C. pen., respectiv, în art. 74 C. pen. din 1969, nu obligă instanţa de judecată să le considere circumstanţe atenuante şi să reducă limitele pedepselor principale prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite cu 1/3, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) C. pen., în cazul inculpaţilor A., B. şi C., cu atât mai puţin, sub aceste limite, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) C. pen. din 1969, în cazul inculpatului D.

Din redactarea dispoziţiilor legale arătate mai sus, rezultă că recunoaşterea unor astfel de împrejurări drept circumstanţe atenuante este lăsată la aprecierea instanţei de judecată. În această apreciere este obligatoriu să se ţină seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse, sau care s-ar fi putut produce, ca şi de orice elemente privitoare la fapte şi persoana inculpatului.

Gravitatea şi pericolul social al faptelor sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de instanţă în alegerea pedepselor şi a cuantumului acestora.

Având în vedere gradul de pericol al infracţiunilor săvârşite, precum şi persoanele inculpaţilor, a constatat că faptele comise de inculpaţi au o asemenea gravitate, încât face inoportună reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestora, deoarece prin coborârea limitelor pedepselor şi aşa reduse cu 1/3, ca urmare a aplicării procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, iar pentru inculpatul D., sub aceste minime speciale reduse, se ajunge la pedepse vădit disproporţionate faţă de gravitatea faptelor şi persoanele inculpaţilor, pedepse care nu-şi ating scopul preventiv-educativ.

La individualizarea judiciară a pedepselor, s-au avut în vedere şi recomandările din Ghidul privind individualizarea pedepselor aplicate pentru infracţiunile de corupţie, ghid întocmit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv: calitatea sau funcţia inculpaţilor, calitatea sau funcţia inculpatului care are influenţă sau lasă să creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, modalitatea de săvârşire a infracţiunii, cuantumul sumei de bani sau valoarea foloaselor oferite sau pretinse.

Ori, potrivit acestui Ghid, atât calitatea şi funcţia inculpatului, calitatea sau funcţia inculpatului care are influenţă sau lasă să creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, modalitatea de săvârşire a infracţiunii prin oferire/pretindere şi cuantumul sumei de bani oferite sau pretinse, constituie tot atâtea criterii de majorare a duratei pedepselor, faţă de limitele minime prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A., s-a avut în vedere, pe lângă aspectele generale arătate mai sus, referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, calitatea şi funcţia acestuia de avocat în cadrul Baroului Bacău, funcţia pe care o deţineau persoanelor asupra cărora a pretins că va exercita influenţa, judecători la Curtea de Apel Bacău, modalitatea săvârşirii infracţiunii, suma pretinsă pentru exercitarea influenţei, respectiv, 75.000 euro şi mobilul pretinderii banilor, respectiv punerea în libertate a unui inculpat arestat preventiv şi pe viitor, desigur pentru o altă sumă de bani, obţinerea unei soluţii de achitare a inculpatului.

Pentru aceste aspecte, Curtea a constatat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse principale de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni închisoare, în regim privativ de libertate, această modalitate de executare fiind, în raport de gravitatea faptelor comise, de circumstanţele reale în care s-a comis şi calitatea în care a săvârşit infracţiunea, singura care este aptă să asigure exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală.

Având în vedere criteriile de individualizare arătate mai sus, dar raportându-le la limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 nemodificată prin Legea nr. 187/2012, sub imperiul căreia inculpatul a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii, cu deosebire limita maximă, cea de 10 ani închisoare, rezultă că inculpatului i s-ar fi aplicat pedeapsa principală de cel puţin 4 (patru) ani închisoare şi, implicit, aşa cum se arăta şi mai sus, că legea penală mai favorabilă este deci noul C. pen.

Referitor la inculpaţii B. şi C., s-au avut în vedere, pe lângă aspectele arătate mai sus, privind individualizarea judiciară a pedepsei, calitatea şi funcţia inculpatului care are influenţă, sau a lăsat să creadă că are influenţă, aceea de avocat în cadrul Baroului Bacău, funcţia pe care o deţineau persoanele asupra cărora acesta a pretins că va exercita influenţa, judecători la Curtea de Apel Bacău, modalitatea săvârşirii infracţiunii şi suma promisă/oferită, respectiv, 75.000 euro.

În ceea ce priveşte persoana inculpatului B., s-a constatat că acesta a cunoscut de mai multe ori rigorile legii penale.

Astfel, prin Sentinţa penală nr. 69 din data de 09 ianuarie 1998, pronunţată de Judecătoria Constanţa a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 (un) an şi 8 (opt) luni închisoare, pentru instigare la infracţiunea continuată de fals intelectual, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969, raportat la art. 289 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. În executarea acestei pedepse a fost arestat la data de 14 mai 1994 şi pus în libertate la data de 21 martie 1995.

Prin Sentinţa penală nr. 67 din data de 10 aprilie 1996, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea, în concurs real, a infracţiunilor de contrabandă, prevăzută de art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 30/1978, privind Codul vamal al României, infracţiunea continuată de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi infracţiunea continuată de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. din 1969. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969. Pentru această pedeapsă condamnatul a beneficiat de graţiere individuală, prin Decretul nr. 351 din 12 septembrie 2000, emis de Preşedintele României.

De asemenea, prin Rechizitoriul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău nr. x/P/2012 din 18 decembrie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B., în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea 241/2005, modificată prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, unul aferent operaţiunilor derulate prin intermediul SC Ţ. SRL şi SC U. SRL şi unul aferent operaţiunilor derulate prin SC V. S.R.L.) şi art. 37 lit. a) C. pen., evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, modificată prin Legea nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale, unul aferent operaţiunilor derulate prin intermediul SC Ţ. SRL şi U. SRL şi unul aferent operaţiunilor derulate prin SC V. S.R.L) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi instigare la evaziune fiscală, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

A constatat că tratamentul penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanelor inculpaţilor B. şi C., apt să-şi realizeze finalitatea preventiv-educativă, este cel al condamnării la pedeapsa închisorii, în cuantum de câte 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.

Aplicarea pedepselor complementare şi accesorii a fost dispusă ţinându-se seama ca interzicerea dreptului să fie prevăzută de lege, de natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite şi a pedepsei principale aplicate şi de consecinţele juridice produse prin infracţiunea săvârşită, precum şi de proporţionalitatea cu scopul urmărit prin interzicerea exerciţiului unor drepturi.

Împotriva sentinţei penale mai sus arătate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpaţii B., A. şi C.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate şi majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor B., A. şi C. spre maximul special prevăzut de lege, apreciind că acestea sunt prea blânde în raport de circumstanţele reale şi personale. Totodată, a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A. şi C.

Inculpaţii A., B. şi C. au solicitat admiterea apelurilor formulate, precum şi a celui declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău, însă numai cu privire la aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002. constatarea nulităţii absolute a sentinţei atacate, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate de către instanţa de fond, în sensul orientării acesteia spre minimul prevăzut de lege şi a aplicării art. 91 C. pen. În plus, inculpata C. a solicitat să îi fie reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 75 C. pen. şi să îi fie aplicate dispoziţiile Codului penal anterior, considerat mai favorabil, precizând că nu solicită aplicarea circumstanţei atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Examinând apelurile declarate în cauză de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpaţii A., B. şi C., în raport de criticile formulate cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. Critica privind nulitatea absolută a hotărârii instanţei de fond Înalta Curte reţine că apelanţii-inculpaţi reclamă incidenţa art. 281 lit. a) C. proc. pen., respectiv încălcarea dispoziţiilor privind constituirea completului de judecată, sancţionată cu nulitatea absolută, raportat la împrejurarea că în privinţa judecătorului fondului este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 lit. f) C. proc. pen., dl. W. fiind unul dintre judecătorii vizaţi de cumpărătorul de influenţă, aşa cum rezultă din informarea transmisă de conducerea Curţii de Apel Bacău în Dosarul de strămutare nr. x/1/2014. S-a susţinut că lipsa sa de imparţialitate rezultă din cuprinsul sentinţei apelate, fiind evident că acesta s-a simţit lezat de activitatea infracţională a inculpatului A.

Totodată, s-a susţinut că acesta a fost desemnat să îndeplinească şi funcţia jurisdicţională de judecător de drepturi şi libertăţi în cauza nr. x/110/2013 a Curţii de Apel Bacău, având ca obiect recursul la propunerea de arestare preventivă declarat de către inculpatul B.

Se reţine că prin compunerea instanţei se înţelege alcătuirea completului de judecată cu numărul de judecători stabiliţi de lege. Această concluzie se desprinde din reglementarea cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen., potrivit căruia hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate, din care rezultă, că legiuitorul nu a intenţionat să includă cazurile de incompatibilitate a judecătorului în sfera încălcărilor relative la compunerea instanţei. De altfel aceeaşi concluzie se desprinde şi din interpretarea literară a dispoziţiilor art. 354 C. proc. pen., având ca denumire marginală "Compunerea instanţei" care prevede că instanţa judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege şi care trebuie să rămână acelaşi în tot cursul judecării cauzei, cu referire la dispoziţiile Legii nr. 304/2004 care, în cuprinsul art. 54, indică numărul judecătorilor care formează completele de judecată în funcţie de obiectul cauzei şi stadiul procesual.

Prin urmare, Înalta Curte consideră că incidenţa unui caz de incompatibilitate în persoana judecătorului care fost desemnat să soluţioneze cauza în fond poate fi susţinută decât în condiţiile nulităţii relative, fiind condiţionată, pe lângă nerespectarea cerinţei legale invocate, de vătămarea drepturilor inculpaţilor, de existenţa unui interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate şi de invocarea sa în termenul prevăzut de lege. Totodată, incidenţa unui caz de incompatibilitate conduce la nulitatea relativă a sentinţei doar în situaţia în care vătămarea procesuală nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

Pe de o parte, Înalta Curte constată că motivele de apel privind incompatibilitatea judecătorului fondului au fost invocate de către inculpata C. în cererea sa de recuzare respinsă de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin încheierea din 13 noiembrie 2014.

Pe de altă parte, inculpaţilor nu li s-a produs o vătămare a drepturilor procesuale prin soluţionarea cauzei de către judecătorul presupus ca incompatibil, dată fiind opţiunea acestora pentru judecarea cauzei prin procedura simplificată a recunoaşterii vinovăţiei, cu atât mai mult cu cât judecătorul fondului nu a administrat probe pe fondul cauzei.

2. Aplicarea legii venale mai favorabile

Examinând incidenţa legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că după data la care s-a reţinut săvârşirea de către inculpaţi a faptelor pentru care au fost condamnaţi în primă instanţă, a intrat în vigoare noul C. pen.

Modificările determinate de succesiunea în timp a celor două legi penale, Codul penal anterior şi Codul penal în vigoare, impun soluţionarea acestui conflict al legilor în timp în scopul determinării legii penale aplicabile în această situaţie tranzitorie.

Cu privire la mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile, Curtea Constituţională, sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen. a pronunţat Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care a statuat aplicarea globală a legii penale mai favorabile.

Determinarea legii penale mai favorabile şi alegerea acesteia dintre legile succesive implică, în prealabil, evaluarea, prin comparare, a dispoziţiilor penale din legi succesive care îşi găsesc aplicarea în cauză, utilizând criteriul aprecierii in concreto.

Pentru a deveni aplicabile dispoziţiile mai favorabile din legile succesive, în afara condiţiei de existenţă a unei situaţii tranzitorii, care a fost anterior constatată în cuprinsul acestor considerente, mai este necesar ca fapta ce face obiectul acuzaţiei să fie infracţiune atât potrivit legii sub imperiul căreia a fost comisă, cât şi conform legii în vigoare la data judecării cauzei, iar dintre legile penale succesive una să fie mai favorabilă.

Curtea reţine că prima instanţă a făcut o corectă determinare a legii penale mai favorabile, interpretând dispoziţiile art. 5 C. pen. în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 265/2014, în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei.

Prin compararea legilor penale succesive se apreciază că prima instanţă a reţinut în mod legal şi temeinic faptul că noul C. pen. constituie legea penală mai favorabilă pentru inculpaţii A., B. şi C. având în vedere limitele speciale ale pedepsei cu închisoarea prevăzute de norma de incriminare pentru infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, al căror maxim special este mai mic decât maximul special stipulat în vechea reglementare. De altfel, inculpaţii A. şi B. nu au formulat obiecţiuni cu privire la legea penală mai favorabilă reţinută în cauză.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C., apărarea a susţinut că legea veche este mai favorabilă acesteia, întrucât instanţa trebuie să ţină cont nu numai de limitele de pedeapsă, ci şi de modalitatea de aplicare, de circumstanţele atenuante, de modalitatea de executare, criterii pe care le-a apreciat mai favorabile sub vechea reglementare. Or, se constată că prima instanţă a analizat incidenţa în cauză a circumstanţelor atenuante, cât şi a modalităţii de executare a pedepsei, atât potrivit legii noi cât şi Codului penal anterior, constatând că faţă de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-au săvârşit infracţiunile, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce este inoportună aplicarea acestora întrucât pedeapsa nu şi-ar atinge scopul preventiv-educativ.

În acest context, în mod corect instanţa de fond, ţinând seama de limitele de pedeapsă pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzute de legea nouă (de la 2 la 7 ani) şi de cea veche (de la 2 la 10 ani), a apreciat şi în cazul inculpatei C. legea penală mai favorabilă este legea nouă.

3. Individualizarea pedepselor

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor, Înalta Curte consideră că prima instanţă a stabilit în mod legal şi temeinic pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă de către inculpatul A. şi pedepsele de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă de către inculpaţii B. şi C., contrar susţinerilor inculpaţilor şi ale parchetului, considerând că acestea sunt singurele care pot conduce la atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei prin raportare la criterii prevăzute de art. 74 C. pen., calitatea de avocat în Baroul Bacău a inculpatului A., antecedentele penale ale inculpatului B., calitatea şi funcţia inculpatului care are influenţă, funcţia de judecători la Curtea de Apel Bacău, pe care o deţineau persoanele asupra cărora s-a pretins că se exercita influenţa, modalitatea săvârşirii infracţiunii, suma pretinsă/oferită, respectiv 75.000 euro, precum şi reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii.

Deşi, Înalta Curte apreciază că prima instanţă a individualizat în mod legal şi temeinic pedepsele stabilite inculpaţilor având în vedere ansamblul circumstanţelor cauzei, principiului proporţionalităţii pedepsei cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 ca urmare a procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, se constată că, în cursul judecării apelului, în privinţa inculpaţilor A. şi C. a intervenit cauza de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce impune reducerea cu 1/2 a limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor şi implicit a pedepselor aplicate.

Astfel, prin Adresa nr. 8D/P/2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Neamţ a informat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că inculpata C. a oferit date şi informaţii cu caracter determinant şi a contribuit la aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave, facilitând tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, precizând că acesteia le sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

De asemenea, prin adresa din 22 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău a arătat că inculpatul A. a denunţat şi facilitat identificarea altor persoane care au săvârşit fapte de corupţie în vederea tragerii la răspundere penală, putând beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., Înalta Curte constată că, într-adevăr, acesta a formulat două denunţuri la datele de 11 şi 26 noiembrie 2015, în urma cărora au fost înregistrate Dosarele penale nr. x/D/P/2015 şi nr. x/D/P/2015 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Neamţ, prin care a susţinut că A.N. şi alte persoane pe care nu le cunoaşte comercializează droguri de risc şi de mare risc pe raza mun. Piatra Neamţ şi a localităţilor învecinate, însă, în urma activităţilor de urmărire penală desfăşurate în cazul Dosarului nr. x/D/P/2015, prin ordonanţa din 04 februarie 2016 s-a dispus renunţarea la urmărirea penală faţă de 3 suspecţi şi o soluţie de clasare faţă de alţi doi, conform adresei din 29 februarie 2012 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Neamţ, apreciindu-se că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpaţii A. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 15 din 05 februarie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi va reduce de la 2 ani şi 10 luni închisoare la 1 an şi 5 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi va reduce de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 3 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatei C. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. precum şi protocolul încheiat între U.N.B.R. şi Ministerul Justiţiei,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpaţii A. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 15 din 05 februarie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reduce de la 2 ani şi 10 luni închisoare la 1 an şi 5 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Face aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reduce de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 1 an şi 3 luni închisoare, pedeapsa aplicată inculpatei C. pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu art. 5 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi C., în sumă de câte 360 lei, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bacău şi de inculpaţii A. şi C., rămân în sarcina statului.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Obligă apelantul-inculpat B. la plata sumei de 1060 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 360 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN