Extradition opposition to European Arrest Warrant: Appeal against final sentence declared inadmissible for lack of statutory avenue of appeal

Decizia nr. 1141/2016

Deliberând asupra contestaţiei de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 119/2016 din data de 13 iulie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de petentul A., cu domiciliul ales la Birou avocat B. din Bistriţa.

A fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei.

Pentru a dispune astfel, instanţa Curţii de Apel Cluj a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2016, petentul A. a formulat opoziţie la cererea de extrădare formulată de statul italian, solicitând punerea sa de îndată în libertate.

Prin sentinţa penală nr. 1 din 22 ianuarie 2007, definitivă la data de 7 iunie 2007, Curtea cu Juri din Veneţia a dispus condamnarea petentului A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru trafic de fiinţe umane şi înlesnirea intrării şi şederii ilegale în Italia.

În baza acestei hotărâri, Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Veneţia a emis un mandat european de arestare, petentul fiind arestat şi reţinut pe teritoriul Bulgariei.

Pe calea contestaţiei la executare, respectiv opoziţia la cererea de extrădare, petentul a solicitat să se respingă ca nelegală cererea de arestare, respectiv de executare formulată de autoritatea italiană pe motiv că pentru aceleaşi fapte a fost condamnat şi în România şi a executat pedeapsa.

În dovedirea acestui fapt, petentul a depus copii după sentinţa penală nr. 31 din 15 februarie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi Decizia penală nr. 90 din 17 mai 2007.

Cererea formulată de petent, a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Instanţa a reţinut că, petentul a fost arestat de autorităţile bulgare în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile italiene, astfel că opoziţia la arestare trebuia adresată autorităţii care a dispus arestarea.

Potrivit ar.49 din Legea nr. 302/2004, dacă persoana extrădabilă se opune la cererea de extrădare, ea îşi va putea formula apărările oral şi în scris, totodată va putea propune probe.

Din conţinutul textului de lege rezultă că opoziţia trebuie adresată autorităţii competente să soluţioneze cererea de extrădare.

De altfel, prin ordonanţa din 29 iunie 2016, emisă de Curtea de Apel Cluj (nr. 394/II/5/2016) s-a dispus clasarea procedurii privind executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare competente din Italia, împotriva persoanei solicitate A., datorită faptului că acesta nu se află pe teritoriul României.

Împotriva sentinţei penale nr. 119/2016 din data de 13 iulie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, a formulat contestație, contestatorul A.

Examinând contestaţia formulată de contestatorul A. în raport cu actele aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Conform dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 302/2004, dacă persoana extrădabilă se opune la cererea de extrădare, ea îşi va putea formula apărările oral şi în scris, totodată va putea propune probe.

Din conţinutul textului de lege rezultă că opoziţia trebuie adresată autorităţii competente să soluţioneze cererea de extrădare.

De asemenea, se constată că motivele invocate de petent nu se încadrează nici în ceea ce priveşte temeiurile prev. de art. 598 C. proc. pen., neexistând o hotărâre care să fie executată, dar nici în ceea ce priveşte dispoziţiile din Legea nr. 302/2004, care se aplică într-o procedură distinctă şi nu în cea care vizează statele membre Uniunii Europene.

Înalta Curte constată că, sentinţa penală pronunţată de către Curtea de Apel Cluj este definitivă.

Prin urmare, contestatorului petent nu îi este recunoscută calea de atac a contestaţiei împotriva sentinţei penale nr. 119/2016 din data de 13 iulie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia petentului, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei sentinţa definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 119/2016 din data de 13 iulie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/33/2016.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 septembrie 2016.