European Arrest Warrant execution: optional refusal grounds for in absentia conviction and Romanian nationality

Decizia nr. 1088/2016

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 87/PI din 25 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Parchetul Procurorului Republicii din Lyon - Franţa la data de 13 mai 2016 (referinţă: nr. parchet: 14262000158), în baza sentinţei nr. 14/9242 a Tribunalului Corecţional din Lyon - Franţa din data de 16 decembrie 2014, împotriva persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Franţa.

S-a constatat că persoana solicitată A. nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare din Franţa şi nu a renunţat la regula specialităţii.

În baza art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menţinută starea de arest a persoanei solicitate A. (dispusă prin Încheierea penală nr. 36/1.P. din 05 august 2016 a Curţii de Apel Oradea, în baza căreia s-a emis Mandatul de arestare nr. 67 din 05 august 2016), pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 august 2016, până la data de 23 septembrie 2016, inclusiv, în vederea predării către autorităţile judiciare din Franţa.

S-a constatat că, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a luat faţă de persoana solicitată A. măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, începând cu data de 04 august 2016, orele 14:20.

În baza art. 111 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus ca predarea persoanei solicitate A. să se realizeze în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea din Dosarul nr. x/II/5/2016, înregistrat pe rolul Curţii la data de 04 august 2016, sub nr. x/35/2016, s-a solicitat punerea în executare prin această unitate de parchet a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. la data de 13 mai 2016 de către Parchetul Procurorului Republicii din Lyon - Franţa în baza sentinţei nr. 14/9242 a Tribunalului Corecţional din Lyon - Franţa din data de 16 decembrie 2014.

S-a constatat că în mandatul european de arestare s-a menţionat că autorităţile judiciare din Franţa solicită predarea persoanei solicitate A. pentru executarea unei pedepse de 1 an închisoare aplicată de Tribunalul Corecţional din Lyon sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de furt şi o tentativă la infracţiunea de furt, hotărârea fiind pronunţată la data de 16 decembrie 2014, în baza căreia la aceeaşi dată s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a anexat referatului întocmit următoarele înscrisuri: ordonanţa de reţinere din data de 04 august 2016, procesul-verbal de identificare şi ascultare a persoanei solicitate, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor prevăzute de art. 83 C. proc. pen., fişa de cazier judiciar, semnalarea S.I.S. a autorităţilor franceze, mandatul european de arestare emis de autorităţile din Franţa şi traducerea în limba română a acestuia.

Prin acelaşi act de sesizare a instanţei, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate A.

La termenul de judecată din data de 05 august 2016, prin Încheierea penală nr. 36/I.P. din 05 august 2016, în baza art. 103 alin. (7), (8) şi (10) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi, pe cale de consecinţă, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 5 august 2016 până la data de 3 septembrie 2016, inclusiv. Totodată, fiind audiată, persoana solicitată A. a declarat că nu doreşte să execute pedeapsa de 1 an închisoare la care a fost condamnată de autorităţile judiciare franceze şi nu renunţă la regula specialităţii.

Observând că persoana solicitată este cetăţean român care trăieşte în România şi are domiciliul legal pe teritoriul României, reţinând că hotărârea de aplicare a pedepsei de 1 an închisoare, conform mandatului european de arestare, s-a dispus în lipsă, precum şi împrejurarea că aceasta doreşte să execute pedeapsa de 1 an închisoare pe teritoriul ţării, la acelaşi termen de judecată, instanţa a apreciat necesar a se solicita autorităţii judiciare emitente, transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare din data de 16 decembrie 2014, pronunţată de către Tribunalului Corecţional din Lyon - Franţa în Dosarul nr. x, prin care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate A. la pedeapsa de 1 an închisoare, comunicarea datei şi modalităţii rămânerii definitive a hotărârii de condamnare de mai sus, precum şi perioada în care persoana solicitată s-a aflat sub efectul măsurilor preventive privative de libertate în această cauză, dacă este cazul, în acest sens fixând termen de judecată la data de 16 august 2016, iar ulterior amânând judecarea cauzei la data de 25 august 2016. Autorităţile judiciare franceze au transmis informaţiile solicitate cu privire la persoana solicitată A.

Instanţa de fond a apreciat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este întemeiată, fiind întrunite cerinţele legale referitoare la punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A.

Astfel, s-a apreciat că mandatul european de arestare îndeplineşte cerinţele de conţinut şi formă prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, iar la dosar a fost depusă traducerea în limba română a mandatului. Faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare constituie infracţiuni şi potrivit legii române (furt şi tentativă la furt), fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constând în dubla incriminare. Totodată, s-a apreciat că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al executării, prevăzute de art. 98 alin. (1) lit. a) - c) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce priveşte motivele facultative de refuz al executării invocate de persoana solicitată, respectiv faptul că este cetăţean român şi că a fost judecată în lipsă, instanţa a apreciat că aceste susţineri trebuie analizate prin prisma dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. c) şi i) din Legea nr. 302/2004 şi nu a dispoziţiilor art. 21 alin. (1) lit. a) sau art. 32 alin. (1) din acelaşi act normativ, cum a solicitat apărarea, aceste din urmă prevederi referindu-se la instituţia extrădării, iar nu la cea a mandatului european de arestare. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că deşi, în speţă, sunt îndeplinite cerinţele art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 (mandatul european a fost emis în scopul executării unei pedepse de 1 an închisoare, persoana solicitată este cetăţean român, persoana solicitată a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent), simpla îndeplinire a acestor cerinţe nu obligă instanţa să refuze executarea mandatului, motivul invocat fiind unul facultativ şi nu obligatoriu (imperativ).

S-a subliniat că, potrivit mandatului european de arestare şi hotărârii de condamnare, procesul penal s-a desfăşurat în lipsa condamnatului şi hotărârea de condamnare nu i s-a comunicat, însă statul emitent a dat asigurări că, în ipoteza predării, persoanei solicitate i se va comunica fără întârziere hotărârea de condamnare, ocazie cu care o va informa în mod expres că are dreptul la o nouă procedură de judecată sau la o nouă procedură de apel, acestea permiţând reexaminarea cauzei pe fond, în urma lor putând fi obţinută infirmarea deciziei iniţiale. In aceste împrejurări, instanţa a constatat că nu este incident nici cel de-al doilea motiv facultativ de refuz invocat de apărare (art. 98 alin. (2) lit. i) pct. 4 din Legea nr. 302/2004). Totodată, s-a arătat că acest beneficiu (dreptul la o nouă procedură de judecată sau la o nouă procedură de apel) este exclus în ipoteza în care se refuză executarea mandatului european pe motiv că persoana solicitată este cetăţean român.

Mai mult decât atât, potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul incidenţei motivului facultativ de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din acelaşi act normativ (persoana solicitată este cetăţean român), dacă se refuză executarea mandatului european, instanţa este obligată să recunoască pe cale incidentală hotărârea de condamnare străină şi să dispună executarea pedepsei în România. Or, o hotărâre de condamnare străină poate fi recunoscută numai dacă este definitivă, ceea ce nu este cazul în speţă (din conţinutul mandatului european rezultă hotărârea de condamnare nu este definitivă, aceasta putând fi atacată cu apel).

În acest context, instanţa a apreciat că nu se impune refuzul executării mandatului european de arestare pentru motivul facultativ (este cetăţean român) invocat de persoana solicitată.

Având în vedere că alte motive de refuz al executării nu sunt incidente în cauză, în baza art. 107 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal persoana solicitată A. a formulat contestaţie, arătând că refuză predarea sa către autorităţile franceze şi doreşte să execute pedeapsa în România, aici aflându-se familia sa. Totodată, a arătat că în Franţa a fost judecat în lipsă şi nu i s-a comunicat hotărârea de condamnare, nefîind în interesul său să fie predat în această ţară întrucât nu va face apel şi nici nu va solicita rejudecarea cauzei sale.

Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.

Aşa cum a reţinut chiar instanţa de fond, din conţinutul mandatului european de arestare emis la data de 13 mai 2016 de Parchetul Procurorului Republicii din Lyon - Franţa şi din sentinţa nr. 14/9242 din 16 decembrie 2014 a Tribunalului Corecţional din Lyon rezultă că persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de furt agravat şi o tentativă la infracţiunea de furt agravat, constând în aceea că, în nopţile de 9/10 iunie 2014, 25/26 iunie 2014, 14/15 iulie 2014 şi, respectiv, 20/21 iulie 2014, însoţit de o altă persoană, a sustras/a încercat să sustragă în mod fraudulos cabluri electrice (în ultima noapte fiind întrerupt în activitate de circumstanţe independente de voinţa sa), cauzând com. Chaponnay un prejudiciu estimat la suma de 81.160 euro, fapte care sunt incriminate în legea penală română în conţinutul infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. c) C. pen., respectiv tentativei la această infracţiune, fiind sancţionate cu pedeapsa închisorii.

În baza mandatului european anterior menţionat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin ordonanţa din 4 august 2016, a dispus, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004, reţinerea pentru 24 de ore, începând cu 4 august 2016 - ora 14.20, iar, prin Încheierea penală nr. 36/I.P. din 05 august 2016, în baza art. 103 alin. (7), (8) şi (10) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă propunerea formulată de către parchet şi s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 5 august 2016 până la data de 3 septembrie 2016, inclusiv.

Analizând actele dosarului, se constată că, în declaraţia dată în faţa instanţei la data de 5 august 2016 (fila 49 dos. fond), persoana solicitată a arătat că nu este de acord să fie predat autorităţilor franceze pentru a executa pedeapsa de 1 an închisoare, întrucât doreşte să o execute în România unde se află familia sa, şi nu renunţă la regula specialităţii.

Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi articol dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziţia acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare.

Verificând din această perspectivă actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu a fost invocat şi nici nu a fost identificat vreunul din motivele obligatorii de refuz a executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. În ceea ce priveşte susţinerile apărării în sensul că persoana solicitată a fost judecată în lipsă şi nu i s-a comunicat hotărârea de condamnare, se observă că acestea se regăsesc printre motivele facultative de refuz al executării, fiind prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. c) şi lit. i) pct. 4 din Legea nr. 302/2004.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român şi declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanţa română poate refuza executarea acestuia. Sub acest aspect, se constată, însă, că, deşi mandatul european a fost emis în scopul executării unei pedepse de 1 an închisoare, persoana solicitată este cetăţean român şi a declarat că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, situaţia prevăzută de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 constituie un motiv facultativ de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) şi nu motiv obligatoriu, astfel că instanţa poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate, dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru aceasta. Pe de altă parte, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că în cauză nu se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, respectiv nu se poate proceda la recunoaşterea hotărârii şi, în consecinţă, nici nu se poate dispune executarea pedepsei aplicată prin aceasta în România, astfel cum a solicitat contestatorul, hotărârea de condamnare nefiind definitivă, ci doar executorie.

Totodată, se observă că dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. i) pct. 4 din Legea nr. 302/2004 prevăd că se poate refuza executarea mandatului european de arestare atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată şi nici nu i s-a comunicat hotărârea de condamnare, cu excepţia situaţiei în care autoritatea judiciară emitentă informează că, imediat după predare, persoanei i se va înmâna personal respectiva hotărâre şi i se va aduce la cunoştinţă că aceasta este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanţa competentă poate verifica hotărârea atacată sub toate aspectele, putând inclusiv să o desfiinţeze. Or, aşa cum rezultă din mandatul european de arestare şi din adresa autorităţilor franceze din 18 august 2016 (aflată la filele 86 şi, respectiv, 92 ds. fond, tradusă în limba română), statul emitent a dat asigurări că, în ipoteza predării, persoanei solicitate i se va comunica fără întârziere hotărârea de condamnare, prilej cu care o va informa în mod expres că are dreptul la o nouă judecată sau la o cale de atac, proceduri la care poate participa şi care permit reexaminarea cauzei pe fond, inclusiv administrarea de probe noi, putându-se obţine chiar infirmarea sentinţei iniţiale, context în care Înalta Curte constată că motivul facultativ de refuz al executării prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. i) pct. 4 din Legea nr. 302/2004 nu îi este aplicabil contestatorului A., opţiunea acestuia de a uza sau nu de respectivul beneficiu neprezentând relevanţă sub acest aspect.

Celelalte motive invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare, respectiv faptul că familia sa se află în România, în statul francez necunoscând pe nimeni, nu se încadrează în niciuna dintre situaţiile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, şi, ca atare, nu pot fi primite.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Parchetul Procurorului Republicii din Lyon cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis pentru executarea unei hotărâri de condamnare, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea şi nu există niciun impediment în executare, cu respectarea, desigur, a regulii specialităţii potrivit art. 115 alin. (2) acelaşi act normativ, astfel cum a precizat contestatorul în declaraţia dată.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 87/PI din 25 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 87/PI din 25 august 2016 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 400 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 septembrie 2016.