Nullity of cassation appeal for failure to articulate grounds of illegality distinct from factual re-evaluation

Decizia nr. 996/2014

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2522 din 20 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2012 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvenţă B., în contradictoriu cu pârâtele SC C. SRL, şi SC D. SA, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvenţă B.

Prin decizia nr. 1048 din 10 noiembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins apelul, ca nefondat, reţinând, în esenţă, legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate din perspectiva criticilor formulate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvenţă B., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi a sentinţei civile nr. 2522 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 20 mai 2014, iar în rejudecare, admiterea acţiunii promovate de societatea reclamantă.

În cuprinsul cererii recurenta-reclamantă face o prezentare a parcursului procesual al cauzei, a modului în care s-au desfăşurat raporturile contractuale dintre părţile în litigiu şi precizează că, deşi a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, contractele comerciale aflate în derulare la momentul producerii incidentului, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au ignorat existenţa acestora apreciind în mod superficial că „simpla depunere a unor contracte de vânzare-cumpărare la dosar nu dovedesc întinderea prejudiciului pretins”.

Arată recurenta-reclamantă că a solicitat şi a fost încuviinţată proba cu expertiză contabilă, probă în cadrul căreia urma a fi stabilită tocmai întinderea prejudiciului, dar din motive străine de obiectul cererii, cele două instanţe au respins această probă achiesând fără temei la susţinerile făcute de pârâta D. Bank, susţineri potrivit cărora societatea recurentă este singura vinovată de nerespectarea prevederilor legale referitoare la emiterea cecului, vinovăţia rezultând din lipsa disponibilului bănesc necesar acoperirii filei cec, la momentul introducerii acesteia de către pârâta SC C. SRL.

Recurenta-reclamantă solicită instanţei să constate că cele două hotărâri sunt netemeinice şi nelegale, întrucât astfel din întreg materialul probator administrat în cauză, cele două pârâte se fac vinovate de producerea incidentului bancar.

Astfel, se arată, SC C. SRL se face vinovată de introducerea în mod prematur şi cu rea credinţă a filei cec lăsată de societatea recurentă cu titlu de garanţie şi nicidecum ca instrument de plată, iar pârâta D. Bank este vinovată pentru aceea că a procedat fără temei la emiterea somaţiei şi a cererii pentru înscrierea incidentului de plată.

În ceea ce priveşte întinderea prejudiciului pretins, recurenta-reclamantă precizează că aceasta este lesne de stabilit dacă cele două instanţe nu ar fi respins, fără temei proba cu expertiză contabilă care viza în principal acest obiectiv.

Prin întâmpinare intimata-pârâtă SC C. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă SC D. Bank SA, prin întâmpinare formulată la rândul său a invocat excepţiile lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional al avocatului semnatar al cererii de recurs şi excepţia tardivităţii recursului.

Prima excepţie urmează a fi respinsă întrucât prin adresa înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 martie 2015 administratorul judiciar al recurentei precizează că îşi însuşeşte recursul declarat de avocat.

De asemenea, cea de-a doua excepţie este neîntemeiată întrucât recursul a fost formulat în termenul procedural reglementat de art. 301 C. proc. civ., decizia atacată fiind primită de recurentă la 15 ianuarie 2015 iar recursul declarat la 2 februarie 2015.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvenţă B., reţine nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate, în reglementarea expresă şi limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă îşi întemeiază cererea pe motivul de nelegalitate reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ., raportându-se în argumentaţie la hotărârea instanţei de control judiciar şi a celei de fond exclusiv din perspectiva situaţiei de fapt reţinută şi a probatoriului administrat.

Aşadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurentă, reiterarea unor situaţii de fapt, repunerea în discuţie a probatoriilor administrate, în lipsa unei argumentaţii în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate, fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs, din cuprinsul argumentaţiei neputându-se desprinde elemente relevante care să permită verificarea legalităţii deciziei recurate.

Practic, prin criticile invocate recurenta-reclamantă îşi exprimă nemulţumirea cu privire la soluţiile pronunţate de instanţe, dar aduce în susţinere argumente ce îşi propun să repună în clarificarea situaţiei de fapt proprie speţei precum şi reinterpretarea probatoriului, împrejurare care situează analiza acestora în sfera controlului de temeinicie şi nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligaţiei reglementată de dispoziţiile art. 3021 lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de recurs şi dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a avocatului semnatar al recursului şi excepţia tardivităţii recursului, invocate de intimată.

Constată nulitatea cererii de recurs declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL prin administrator judiciar Societatea de Practicieni în Insolvenţă B. împotriva deciziei nr. 1048 din 10 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în temeiul art. 3021 lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi, 31 martie 2015.