Failure to provide reasoned justification for penalty calculation and rejection of inflation indexation in post-arbitration retrial

Decizia nr. 815/2016

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial şi Civil de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ din 2 iulie 2013 în Dosarul nr. x/2013, Biroul Individual de Arhitectură A. a solicitat obligarea SC B. SRL la plata sumei de 5.054,31 euro + TVA (25.736,850 lei la data facturării) reactualizată cu indicele de inflaţie până la momentul plăţii efective, precum şi penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere conform contractului de proiectare nr. x/2009.

Ulterior, potrivit precizărilor depuse la primul termen în procedura arbitrală, Biroul Individual de Arhitectură A. a solicitat, ca urmare a plăţii parţiale a sumei de 2.000 lei de către SC B. SRL, suma de 4.681,30 euro + TVA, reactualizată cu indicele de inflaţie până la momentul achitării efective, la care se adaugă penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere, conform contractului.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 1 din 23 septembrie 2013, SC B. SRL a fost obligată să plătească Biroului Individual de Arhitectură A. suma de 4.681,30 euro + TVA, la care se adaugă penalităţile de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, conform contractului.

Împotriva hotărârii arbitrale din 23 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial şi Civil de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ, a formulat acţiune în anulare reclamanta SC B. SRL invocând, în drept, dispoziţiile art. 611 alin. (1), art. 608 alin. (1) lit. b), d), f) şi h) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 1020 şi art. 970 C. civ. din 1864.

Prin Sentinţa nr. 18 din 19 februarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia tardivităţii acţiunii în anulare invocată de pârâtul Biroul Individual de Arhitectură A., s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC B. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Individual de Arhitectură A.. A fost anulată hotărârea arbitrală din 23 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial şi Civil de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Neamţ în Dosarul nr. x/2013 şi a fost stabilit termen pentru administrarea probelor şi judecarea în fond a cauzei la data de 19 martie 2015.

Prin Sentinţa nr. 68 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată de Biroul Individual de Arhitectură A., împotriva SC B. SRL astfel cum a fost precizată. A fost obligată pârâta SC B. SRL la plata către Biroul Individual de Arhitectură A. a contravalorii în lei, la data plăţii, a sumei de 4.681,30 euro, la care se adaugă TVA, precum şi la plata sumei de 51 lei, reprezentând penalizări calculate potrivit art. 13 din contractul de proiectare din 11 septembrie 2009. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata sumei reactualizate cu indicele de inflaţie. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.272 lei reprezentând cheltuielile efectuate de reclamant în faţa instanţei arbitrale.

În argumentarea acestei soluţii, s-a reţinut, în esenţă, că între părţi s-a încheiat contractul de proiectare din 11 septembrie 2009, având ca obiect elaborarea şi predarea de către proiectant către beneficiar a documentaţiei de urbanism pentru PUZ - Depozit zonal conform pentru deşeuri industriale, documentaţie incluzând piese scrise şi desenate, documentaţie pentru obţinerea certificatului de urbanism şi a unor avize, cu menţiunea că eventualele studii de impact, raportul de mediu şi de gospodărire a apelor vor fi angajate şi plătite de beneficiar cu o firmă care va realiza şi studiul de fezabilitate (art. 2). Termenul final de predare a fost stabilit la 31 decembrie 2009 (art. 3), iar valoarea contractului la 9.000 euro + 19% TVA, cu plata unui avans de 20% şi a unui rest de plată de 80%, pe baza facturilor, la termenele convenite de comun acord, pe bază de factură emisă de proiectant, conform art. 4.

Pentru neachitarea la termenul scadent a facturii, prin art. 13 s-a prevăzut ca proiectantul să aplice o penalizare de 0,1% din valoarea facturii, pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 0,2% din valoarea facturii neachitate, beneficiarul obligându-se să plătească această penalizare.

În baza acestui contract, proiectantul a emis factura fiscală din 6 mai 2011, pentru suma de 25.736,850 lei (inclusiv TVA), la emiterea facturii avându-se în vedere cursul BNR, de 4,1065 RON pentru un euro.

În raport cu probatoriul administrat în cauză, curtea de apel a apreciat că se impune admiterea acţiunii, aşa cum a fost precizată de reclamant, dar fără reactualizarea sumei pretinse, pentru suma de 25.736,85 lei care reprezintă contravaloarea în lei, la data emiterii facturii fiscale din 6 mai 2011, a sumei de 5.054,31 euro plus TVA, sumă solicitată iniţial prin acţiunea arbitrală, redusă ulterior cu suma de 2.000 lei, ca urmare a unei plăţi parţiale.

S-a apreciat că suma reactualizată nu poate fi acordată având în vedere că reclamantul nu a atacat hotărârea arbitrală, prin care nu a fost acordată suma reactualizată, iar obligarea pârâtei la plata sumei reactualizate ar semnifica o înrăutăţire a situaţiei acesteia, ca urmare a exercitării acţiunii în anularea hotărârii arbitrare.

Împotriva Sentinţei nr. 68/2015 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Biroul Individual de Arhitectură A..

Recurentul a criticat sentinţa menţionată din perspectiva respingerii cererii de obligare a pârâtei la plata sumei reactualizate cu indicele de inflaţie, respectiv, cu privire la acordarea penalităţilor în cuantum de 51 lei şi nu astfel cum au fost solicitate prin cererea formulată la instanţa arbitrală.

În ceea ce priveşte respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata sumei reactualizate cu indicele de inflaţie, a susţinut recurentul că prin Sentinţa nr. 18 din 19 februarie 2015, Curtea de Apel Bacău a anulat hotărârea arbitrală din 23 septembrie 2013, împotriva căreia a formulat recurs iar prin Sentinţa nr. 68 din 30 aprilie 2014, s-a reţinut că nu poate fi acordată reactualizarea sumei pretinse deoarece ar semnifica o înrăutăţire a situaţiei pârâtei în propria cale de atac.

Cu privire la acordarea penalităţilor în cuantum de 51 lei şi nu astfel cum a fost solicitat prin cererea formulată la instanţa arbitrală, a susţinut recurentul că prin hotărârea recurată, instanţa nu a motivat de ce acordă penalităţi în cuantum de 51 lei şi nu astfel cum au fost solicitate la instanţa arbitrală.

În final, recurentul a susţinut că atâta timp cât s-a anulat hotărârea arbitrală, instanţa trebuia să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere iar nepronunţarea echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Prin precizarea depusă la 16 iulie 2015, recurentul a arătat că motivele invocate prin cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 decembrie 2015, Înalta Curte a dispus comunicarea către părţi a principiu recursul şi a fixat termen de judecată la 1 raportului întocmit în cauză iar prin încheierea din 1 martie 2016, Înalta Curte a admis în martie 2016.

Analizând recursul declarat de pârâtul Biroul Individual de Arhitectură A. împotriva Sentinţei nr. 68/2015 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept invocate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Critica recurentului, subsumată motivului de casare invocat anterior, prin care a susţinut că sentinţa recurată nu cuprinde argumentele referitoare la soluţia de acordare a penalităţilor în cuantum de 51 lei şi nu astfel cum au fost solicitate la instanţa arbitrală, se constată a fi fondată, pentru considerentele ce succed.

Astfel, din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte observă că, prin dispozitivul sentinţei recurate, s-a dispus obligarea pârâtei SC B. SRL la plata sumei de 51 lei calculată potrivit art. 13 din contract, însă din verificarea considerentelor hotărârii nu rezultă niciun argument şi nu se face nicio referire la modalitatea în care s-a ajuns la această soluţie, în condiţiile în care prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 4.681,30 euro + TVA, reactualizată cu indicele de inflaţie până la momentul achitării efective, la care se adaugă penalităţi de 0,1% pe zi de întârziere, conform contractului.

Aşa fiind, este de reţinut că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, obligaţie consacrată legislativ de dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Or, aşa cum s-a arătat anterior, verificarea considerentelor sentinţei atacate din perspectiva criticilor formulate, relevă că nemotivarea soluţiei de obligare a pârâtei la plata sumei de 51 lei cu titlu de penalităţi de întârziere constituie motiv de casare, în raport cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în condiţiile în care aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină şi care au format convingerea instanţei.

Similară este situaţia şi în ceea ce priveşte critica referitoare la reactualizarea cu indicele de inflaţie a sumei pretinse, în sensul că instanţa nu şi-a fundamentat în fapt şi în drept soluţia, mărginindu-se la a constata că admiterea acestui capăt de cerere ar însemna înrăutăţirea situaţiei pârâtei în propria cale de atac.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În speţă, se constată că deşi prin precizarea depusă la 16 iulie 2015, recurentul a invocat şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca temei al cererii de recurs, din analiza criticilor formulate rezultă că nu s-au formulat veritabile critici care să vizeze nelegalitatea hotărârii instanţei de control judiciar din perspectiva temeiului de drept menţionat, împrejurare ce face imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanţei de recurs în limitele impuse de art. 488 C. proc. civ.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul declarat de pârâtul Biroul Individual de Arhitectură A. împotriva Sentinţei nr. 68/2015 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Biroul individual de arhitectură A. împotriva Sentinţei nr. 68/2015 din 30 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2016.

Procesat de GGC - CL