Construction contract: Liability for supplementary works and burden of proof under Civil Code Art. 1082

Decizia nr. 660/2016

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta B., s-a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 145.097,48 lei reprezentând contravaloarea facturii din 4 martie 2009 emisă în vederea plăţii lucrărilor evidenţiate în situaţia de plată şi diferenţei rămasă de achitat din situaţia de plată a sumei de 15.706,99 lei reprezentând rest de plată din factura din 17 octombrie 2008 şi a sumei de 21.051,35 lei reprezentând penalităţi de întârziere de 0,06% din valoarea facturilor neachitate calculate începând cu data scadenţei şi până la data de 8 octombrie 2009 şi care urmează a fi calculate în continuare până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 105.497,05 lei reprezentând diferenţa dintre plăţile efectuate, 1.034.842,05 lei şi valoarea fixă a contractului, 929.345 lei.

Prin Sentinţa civilă nr. 146/C din 23 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, s-a admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta B. şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 105.742 lei reprezentând contravaloare lucrări executate, penalităţi de 0,06% pe zi de întârziere calculate la suma de mai sus începând cu data scadenţei şi până la data achitării debitului şi suma de 3.730,84 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respingându-se restul pretenţiilor reclamantei şi cererea reconvenţională formulată de pârâta B.

În considerentele sentinţei pronunţate prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 11 aprilie 2008, părţile au încheiat Contractul nr. 1 conform căruia reclamanta, în calitate de executant, s-a obligat să execute în favoarea pârâtei, în calitate de beneficiar, lucrarea "construire clădire apartamente - structura P + 2E + et. tehn".

Potrivit art. 7 din contract, perioada de execuţie a lucrărilor contractate este de 145 zile calendaristice de la semnarea contractului şi plata avansului, perioada de execuţie urmând a fi prelungită în mod corespunzător cu acordul părţilor, în conformitate cu art. 8 din aceIaşi contract, pentru cantităţi suplimentare faţă de proiectul iniţial şi condiţii de lucru deosebite.

Conform art. 9 din contract, preţul lucrărilor contractate este cel stabilit prin devizul de lucrări - oferta în valoare de 780.962 lei (fără TVA) însuşită de beneficiar. Părţile au prevăzut în contract, referitor la creşterile majore pentru manoperă mai mari de 5% la nivel naţional, că acestea vor conduce la majorarea valorilor contractate, precum şi că orice modificare referitoare la prezenta lucrare se poate face pe baza unui act adiţional semnat de ambele părţi şi că orice suplimentare de lucrări faţă de cantităţile din ofertă duce la modificarea valorii contractului.

La art. 10 din contract părţile au stipulat că decontarea lucrărilor se va face pe baza cantităţilor real executate, a facturilor de materiale şi utilaje, confirmate de beneficiar şi dirigintele de şantier numit de acesta, iar plata va fi făcută de către beneficiar la 5 zile de la emiterea facturii potrivit art. 11.

Totodată, părţile au stipulat că neplata la termenul scadent a sumei datorată pentru ce s-a executat şi inventariat generează penalităţi de întârziere în decontare, în sarcina beneficiarului, de 0,06% pe zi de întârziere din suma datorată, astfel cum prevede art. 12 din contract.

Prin actul adiţional din 7 iulie 2008, părţile au convenit la art. 1, că beneficiarul va achita până la data de 14 iulie 2008 executantului, suma de 182.993,73 lei în vederea achiziţionării unei cantităţi de 41.007 kg oţel beton de la furnizorul SC C. SA, necesară executării lucrărilor prevăzute în contract, suma urmând a fi regularizată prin situaţiile de plată, respectiv facturile lunare.

Prin actul adiţional din 1 octombrie 2008, părţile au convenit ca reclamanta să execute lucrări suplimentare din devizul de arhitectură anexat (zidării, termosistem faţadă, izolaţii termice şi hidrofuge terasă, şape, zugrăveli, gresii, faianţă etc.), termenul de execuţie urmând a fi corelat cu posibilităţile financiare ale beneficiarului.

S-a reţinut că în temeiul contractului şi actelor adiţionale, reclamanta a executat lucrările de construcţie - structură, la data de 20 noiembrie 2008 părţile întocmind procesul-verbal de recepţie finală construcţie maxim P + 1E, nr. 31, valoarea lucrărilor menţionată în procesul-verbal mai sus menţionat fiind de 870.625 lei.

Pe parcursul desfăşurării lucrărilor, reclamanta a întocmit şase situaţii de plată dintre care primele cinci sunt semnate de părţi, pentru beneficiar semnând dirigintele de şantier D., preţul total al primelor cinci situaţii de plată ridicându-se la valoarea totală de 723.198,02 lei fără TVA.

În ce priveşte cea de-a şasea situaţie de plată, s-a reţinut că reclamanta a întocmit trei variante ale acesteia şi o subvariantă, pârâta însă nu a acceptat niciuna din variantele propuse, situaţie în care reclamanta a considerat că situaţia de plată în valoare de 142.196,86 lei fără TVA corespunde realităţii şi a solicitat obligarea pârâtei la plata acestei sume.

Reclamanta a emis, în vederea plăţii contravalorii lucrărilor executate, facturi, dintre acestea arătând că factura din 17 octombrie 2008 în valoare de 110.566,81 lei a fost achitată parţial, rămânând de plată suma de 15.706,99 lei, iar factura din 4 martie 2009 în valoare de 145.097,48 lei a rămas neachitată.

S-a mai reţinut din concluziile raportului de expertiză din 6 martie 2013 că valoarea finală a situaţiei de lucrări este de 1.140.584,19 lei inclusiv TVA, că pârâta a achitat suma de 1.034.842,05 lei, astfel încât prima instanţa a admis în parte pretenţiile reclamantei şi a obligat pârâta să achite suma de 105.742 lei reprezentând diferenţa dintre contravaloarea lucrărilor executate şi sumele încasate.

S-a reţinut a fi neîntemeiată susţinerea pârâtei potrivit căreia în lipsa unei precizări din partea reclamantei a câtimii obiectului cererii în sensul micşorării pretenţiilor raportat concluziilor expertului, deoarece pretenţiile reclamantei urmează a fi admise în limita în care au fost dovedite.

S-a apreciat că susţinerile pârâtei potrivit cărora, faţă de faptul că părţile au prevăzut în contractul încheiat un preţ fix, nu poate fi obligată la plata vreunei sume peste cea stabilită, sunt neîntemeiate deoarece părţile au încheiat actul adiţional din 1 octombrie 2008 prin care au convenit ca reclamanta să execute lucrările suplimentare identificate în cuprinsul actului, astfel că, urmare executării acestor lucrări, pârâtei îi revine obligaţia de a achita contravaloarea acestora.

Aşadar, preţul iniţial stabilit prin contractul de execuţie lucrări din 11 aprilie 2008 urma să fie majorat cu valoarea lucrărilor suplimentare executate şi, faţă de faptul că potrivit art. 10 din contract decontarea lucrărilor se va face pe baza cantităţilor real executate, a facturilor de materiale şi utilaje, confirmate de beneficiar şi dirigintele de şantier numit de acesta, s-a constatat că pârâta are obligaţia de a achita contravaloarea lucrărilor executate efectiv.

Susţinerile pârâtei în sensul că reclamanta nu a executat lucrări suplimentare faţă de cele stabilite prin contract s-a apreciat că nu pot fi primite, din raportul de expertiză întocmit în cauză coroborat cu declaraţia martorului audiat la cererea reclamantei şi procesul-verbal de predare-primire amplasament încheiat la data de 16 ianuarie 2009 între pârâtă şi SC E. SRL, rezultând că reclamanta a executat lucrări suplimentare dintre cele menţionate în actul adiţional.

Din probatoriul administrat, înscrisuri, proba testimonială şi expertiza tehnică de specialitate, prima instanţă a constatat că reclamanta a executat în favoarea pârâtei, în temeiul actului adiţional din 1 octombrie 2008, lucrări suplimentare constând în zidării, termosistem faţadă, izolaţii termice şi hidrofuge, şape, iar pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a contravalorii lucrărilor executate de societatea reclamantă, astfel încât, pretenţiile reclamantei au fost admise în parte, în limita sumei dovedită prin probele administrate în cauză.

Părţile au evaluat anticipat daunele interese pentru întârziere, prevăzând în contract penalităţi pentru nerespectarea obligaţiei de plată în cuantum de 0,06% pe zi de întârziere, motiv pentru care, cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere a fost admisă, calculul acestora urmând a fi efectuat la suma de 105.742 lei începând cu data scadenţei şi până la data achitării debitului.

Prima instanţa a reţinut că este neîntemeiată cererea reconvenţională, în cauză nefiind întrunite condiţiile plăţii nedatorate, potrivit dispoziţiilor art. 992 - 993 C. civ., având în vedere că pârâta a plătit suma de 105.497,05 lei în temeiul contractului din 11 aprilie 2008 astfel cum a fost modificat prin actul adiţional din 1 octombrie 2008.

S-a mai reţinut că reclamanta reconvenţională nu a făcut plata din eroare, în speţă nefiind invocate şi drept urmare nici dovedite acţiuni prin care pârâta reconvenţională să fi provocat o plată nedatorată.

Împotriva Sentinţei civile nr. 146/C din 23 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ, a declarat apel pârâta B., iar prin Decizia civilă nr. 640/Ap din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, s-a respins ca neîntemeiat apelul.

În argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa de control judiciar a reţinut aceeaşi situaţie de fapt constatată de prima instanţă.

În ceea ce priveşte prima critică referitoare la câtimea obiectului cererii, s-a reţinut că potrivit art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reclamantul poate să-şi precizeze cererea de chemare în judecată prin mărirea sau micşorarea câtimii obiectului cererii, fără a fi nevoie de acordul pârâtului şi fără a se acorda un termen în acest sens, iar în situaţia în care din probatoriul administrat rezultă că doar o parte din pretenţii sunt întemeiate, iar reclamantul nu-şi micşorează câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, soluţia este admiterea în parte a acţiunii, şi nu respingerea în totalitate a acesteia.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 969 şi 1082 C. civ., instanţa a apreciat că este suficient pentru creditor să facă dovada existenţei valabile a creanţei pentru a opera prezumţia de neexecutare culpabilă de către debitor a obligaţiei sale corelative.

În speţă, reclamanta făcând dovada existentei unui contract şi a executării lucrărilor din contract, pârâta avea obligaţia de face dovada plăţii preţului sau dovada că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.

Pe fondul cauzei, s-a mai reţinut că părţile au încheiat ulterior semnării contractului de execuţie lucrări din 11 aprilie 2008, două acte adiţionale, motiv pentru care, preţul indicat în contractul iniţial nu mai putea fi aceIaşi ca urmare a lucrărilor suplimentare contractate.

Din actul adiţional din 1 octombrie 2008 rezultă că părţile contractante au convenit ca reclamanta, în calitate de executant, să execute următoarele lucrări: zidării, termosistem, faţadă izolaţii termice şi hidrofuge, terasă, sape, zugrăveli, gresie, faianţă, etc.

Analizând dezlegarea dată de prima instanţă, s-a constatat că aceasta a valorificat în mod corect probatoriul administrat în cauză, iar potrivit raportului de expertiză, înscrisurilor şi probei testimoniale, a reţinut corect starea de fapt.

Astfel, s-au reţinut concluziile expertului referitoare la contravaloarea manoperei pentru efectuarea lucrărilor menţionate la art. 39 - Zidărie din BCA de 10 cm grosime, expertul reţinând punctul de vedere exprimat de chiar dirigintele de şantier numit de pârâtă, conform căruia zidăria nu a fost executată în întregime de beneficiar, iar potrivit menţiunilor cuprinse în procesul-verbal de predare-primire amplasament încheiat la data de 16 ianuarie 2009 între apelantă şi SC E. SRL, rezultă că au fost executate lucrări de compartimentare interioară din cărămidă precum şi lucrări de zidărie din cărămidă şi BCA.

În ceea ce priveşte lucrările de izolare termică la faţade (termosistem), expertul judiciar şi-a însuşit punctul de vedere exprimat de pârâtă la data de 11 octombrie 2011, prin consilierul expert, concluzionând că aceasta a executat 274 mp din prima operaţiune constând în aplicarea polistirenului, expertul atribuind reclamantei executarea izolaţiei termice la faţade pentru restul din cei 618 mp suprafaţă totală convenită de părţi, respectiv pentru suprafaţa de 344 mp.

În ceea ce priveşte lucrările de amorsare a suprafeţelor şi izolaţiile hidrofuge cu membrana termosudabilă, s-a apreciat că pretenţiile reclamantei privind aceste lucrări nu pot fi considerate, în tot, ca fiind neîntemeiate deoarece în actul adiţional acestea au fost menţionate, ele se regăsesc în fapt, iar declaraţia martorului F. nu este aptă, în lipsa altor probe, să facă dovada că lucrările nu au fost efectuate de reclamantă sau că au fost în totalitate necorespunzătoare.

Expertul a diminuat valoarea manoperei menţionată în deviz a acestor lucrări, a scăzut valoarea membranei achiziţionată de pârâtă şi a refăcut parţial calculele potrivit obiecţiunilor formulate de pârâtă, prin expertul parte.

S-a mai reţinut că nu este întemeiată cererea pârâtei de înlăturare din suma datorată a contravalorii şapei M100 de la terasă, deoarece pârâta nu susţine că această lucrare nu ar fi fost executată iar expertul a efectuat calculul în raport de antemăsurătoarea prezentată de către dirigintele de şantier angajat de pârâtă.

Referitor la costurile de fasonare a oţelului, s-a reţinut că manopera pentru fasonare a fost solicitată de reclamantă pentru restul armăturilor, nu pentru etrierii din OB37 şi armăturile pentru planşee iar operaţiunea de confecţionare a armăturilor apare şi în primele patru situaţii de plată acceptate şi achitate de pârâtă.

În privinţa lucrărilor de canalizare, s-a constatat că expertul a evaluat aceste lucrări având ca punct de referinţă situaţia întocmită de dirigintele de şantier. Totodată, s-a reţinut că, contractul de prestări servicii încheiat la data de 21 ianuarie 2008 de apelantă cu SC G. SRL are ca obiect efectuarea lucrărilor de instalaţii termice şi sanitare la imobil, iar contractul din 5 noiembrie 2008 a avut ca obiect executarea branşamentului apă şi canal fără terasament. Lucrările reţinute de expert în raportul de expertiză la punctele 50 - 57 din anexa nr. 1 sunt diferite de cele menţionate în cele două contracte evocate, iar materialele pe care pârâta le-a achiziţionat şi lucrările pe care aceasta le-a efectuat cu SC G. SRL, punctele 58 - 64 din anexa nr. 1, au fost avute în vedere de expert fiind deduse din preţul final.

S-au apreciat a fi neîntemeiate susţinerile pârâtei potrivit cărora reclamanta nu a depus la dosar alte înscrisuri, respectiv facturi din care să rezulte achiziţia materialelor şi execuţia manoperei, deoarece dovada pretenţiilor reclamantei s-a făcut potrivit art. 1169 C. civ. coroborat cu art. 46 C. com., cu contractul şi actele adiţionale încheiate între părţi, cu situaţiile de lucrări şi facturile aferente acestora şi cu celelalte probe administrate în cauză.

S-a mai constatat că deşi prin raportul de expertiză nu s-au putut determina separat cantităţile de lucrări pentru fiecare din cele două situaţii de lucrări, prima instanţă a coroborat cele constatate de expert cu celelalte probe administrate în cauză pentru a se aprecia asupra temeiniciei pretenţiilor reclamantei.

Totodată, s-a apreciat că în mod corect a fost obligată pârâta la plata penalităţilor de întârziere, potrivit art. 12 din contract, iar faptul că în sentinţa primei instanţe nu se menţionează momentul de la care încep să curgă aceste penalităţi, nu înseamnă că ele nu sunt datorate.

În ceea ce priveşte nelămurirea părţilor referitoare la momentul de la care încep să curgă aceste penalităţi, s-a reţinut că acestea au la dispoziţie procedura prevăzută de art. 2811 şi 2812 C. proc. civ., iar data de la care se calculează aceste penalităţi este o chestiune care ţine de lămurirea dispozitivului sentinţei pronunţate de prima instanţă şi nu poate face obiectul apelului.

Referitor la cererea reconvenţională formulată, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt şi a făcut o aplicare corespunzătoare a dispoziţiilor legale incidente.

S-a reţinut că prevederile art. 992 C. civ. nu sunt aplicabile cererii reconvenţionale formulate, nefiind îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate, suma de 105.497,05 lei fiind achitată de pârâtă în baza contractului încheiat, ca preţ pentru lucrările efectuate de reclamantă.

Prin actul adiţional din 1 octombrie 2008, părţile contractante au convenit să modifice contractul în sensul că executantul, reclamanta SC A. SA, să execute lucrări suplimentare, ceea ce a condus la modificarea preţului pe care beneficiarul trebuia să-l achite executantului. La alin. (4) de la art. 9 din contract se menţionează că orice suplimentare de lucrări faţă de cantităţile din ofertă duce la modificarea valorii contractului.

Pentru toate considerentele de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 296 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins ca neîntemeiat apelul declarat de pârâta B. împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva Deciziei civile nr. 640/AP din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, a declarat recurs pârâta B., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa respingerii în totalitate a acţiunii formulate şi precizate de reclamantă şi admiterea în tot a cererii reconvenţionale.

În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, după reiterarea istoricului cauzei, recurenta a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Astfel, prima critică formulată vizează interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 1082 C. civ., atunci când s-a reţinut că creditorul trebuie să dovedească existenţa obligaţiei respective, pentru că existenţa actului sau faptului juridic generator al obligaţiei este doar premisa generală a angajării răspunderii contractuale şi nu proba pe care trebuie să o facă creditorul unei obligaţii de rezultat, acesta fiind obligat în schimb, să facă dovada lucrărilor executate, a căror plată o solicită de la debitorul-beneficiar.

Pe de altă parte, recurenta consideră că intimata nu a fost în măsură, prin probele administrate în cauză, să facă dovada lucrărilor executate.

A susţinut recurenta că instanţa de apel a înlăturat în mod greşit argumentele sale referitoare la caracterul preţului fix şi ferm al contractului de execuţie lucrări din 11 aprilie 2008, invocând în motivare existenţa actului adiţional din 7 iulie 2008 care avea ca obiect numai achitarea de către beneficiar a sumei de 182.993,73 lei, în vederea achiziţionării unei cantităţi de 41.007 kg oţel beton, necesară executării lucrărilor prevăzute în contract şi care evident nu a determinat majorarea valorii contractului, şi a actului adiţional din 1 octombrie 2008, în care se stipula însă, numai generic, că "executantul se obligă să execute lucrări suplimentare din devizul de arhitectură anexat" neînsuşit însă de pârâtă prin semnare; enumerarea lucrărilor fiind doar cu caracter generic, precizându-se expres că "termenul de execuţie va fi corelat cu posibilităţile financiare ale beneficiarului", ceea ce impunea implicit, o completare a acestui acord de principiu al părţilor, cu privire la valoarea lucrărilor ce urmau a fi executate şi termenul în care ele trebuiau realizate.

În continuare, a susţinut recurenta că, deşi instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada pretenţiilor sale potrivit art. 1169 C. civ. coroborat cu art. 46 C. com., cu contractul şi actele adiţionale încheiate între părţi şi cu situaţiile de lucrări şi facturile aferente acestora, în ceea ce priveşte situaţia de lucrări nr. 6, instanţa de apel a ignorat faptul că aceasta nu a fost confirmată de beneficiar şi persoana desemnată de acesta, astfel încât să permită, potrivit clauzelor contractuale, emiterea facturii cu valoarea corespunzătoare.

În ceea ce priveşte susţinerile reclamantei referitoare la existenţa unui rest de plată în cuantum de 15.706,99 lei din valoarea facturii din 17 octombrie 2008, situaţia de plată nr. 5 în baza căreia a fost emisă factura mai sus menţionată, nu a fost acceptată integral de recurenta-pârâtă ci, prin dirigintele de şantier, a contestat, aşa cum reiese din nota întocmită, anexată situaţiei de lucrări, atât o parte din lucrările pretins a fi fost executate, cât şi preţul acestora.

Un alt aspect învederat de recurentă îl reprezintă faptul că deşi factura din 4 martie 2009 ar fi trebuit să fie emisă în baza situaţiei de lucrări nr. 6, să aibă o valoare egală cu cea cuprinsă în această situaţie de lucrări, contravaloarea facturii anterior menţionate, fără TVA, este de 121.930,66 lei, valoare ce nu corespunde însă cu niciuna dintre valorile cuprinse în cele trei situaţii de lucrări nr. 6, toate trei emanând de la reclamantă, fiind semnate şi ştampilate exclusiv de reprezentanţii acesteia.

A mai susţinut recurenta că intimata nu a depus la dosar alte înscrisuri, cu excepţia situaţiilor de lucrări nr. 5 şi nr. 6 şi a facturilor aferente acestora, documente unilaterale, din care nu rezultă achiziţia de către aceasta a materialelor aferente lucrărilor pretins a fi fost executate, precum şi execuţia manoperei aferente, implicit îndeplinirea obligaţiilor contractuale.

În ceea ce priveşte lucrările efectuate, a arătat recurenta că singura chestiune rămasă în discuţie în ceea ce priveşte lucrările de zidărie este doar valoarea mortarului pentru întreaga cantitate de 6.45 mc şi nu şi celelalte aspecte, referitoare la procurarea materialului sau la efectuarea manoperei.

Referitor la lucrările de izolare termică, a arătat recurenta că în raportul de expertiză s-a adoptat punctul său de vedere şi calculele expertului-consilier, acesta fiind şi motivul pentru care nu a înţeles să formuleze obiecţiuni cu privire la această lucrare.

În ceea ce priveşte cantitatea şi valoarea lucrărilor de la art. 48 şi 49, "Amorsarea suprafeţelor şi izolaţii hidrofuge cu membrane termosudabile", a arătat recurenta că expertul a reţinut în mod întemeiat, că membrana termosudabilă a fost furnizată de beneficiar, însă în ceea ce priveşte materialul pentru amorsă, a reţinut în mod eronat că acesta ar fi fost furnizat de constructor, iar lucrările de hidroizolaţie au fost executate de o altă echipă căreia i-a achitat direct contravaloarea manoperei, la terminarea lucrării, aspecte confirmate de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.

Având în vedere toate probele administrate, recurenta apreciază că atât pentru lucrarea de amorsare, cât şi pentru lucrarea de izolaţie hidrofugă cu membrană termosudabilă, pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate, astfel încât se impune reducerea valorii situaţiei cumulate de lucrări cu suma de 14.096.25 lei.

În ceea ce priveşte lucrarea de la art. 47 "Turnat şapă M100 la terasă", a susţinut recurenta că, în mod eronat, instanţa de apel a reţinut că nu a formulat obiecţiuni la această lucrare, deşi a înţeles să conteste raportul de expertiză şi sub acest aspect, iar expertul nu a fost în măsură să combată, cu niciun argument tehnic obiecţiunile formulate.

Având în vedere că această lucrare devenise deja, la momentul la care s-a întocmit raportul de expertiză, o lucrare ascunsă, precum şi faptul că expertul H. nu a adus argumente tehnice pentru a-şi susţine concluziile din raport, recurenta solicită să se constate că pretenţiile reclamantei nu au fost dovedite, astfel încât se impune înlăturarea acesteia din contravaloarea totală a situaţiei de lucrări.

Referitor la costurile de fasonare a oţelului, instanţa de apel a reţinut că manopera pentru fasonare a fost solicitată de reclamantă pentru restul armăturilor, nu şi pentru etrierii din OB 37 şi armăturile pentru planşee, însă toate facturile existente la dosarul cauzei menţionează că produsul ce se livrează este "oţel-beton fasonat", ceea ce oferă proba certă că în preţul unitar este cuprinsa operaţiunea de fasonare.

Referitor la art. 50 - 64 - "Lucrările de canalizare", a susţinut recurenta că au fost executate de alte societăţi, aspect confirmat şi de declaraţia martorului F.

Având în vedere toate argumentele detaliate, recurenta a arătat că nu se poate reţine efectuarea tuturor lucrărilor în divergenţă, de către reclamantă, astfel încât, solicită să se constate că ambele instanţe au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 969 - 970 şi art. 1082 C. civ. şi, pe cale de consecinţă, să modifice în tot decizia recurată şi sentinţa primei instanţe, în sensul respingerii primelor două capete de cerere din acţiunea introductivă de instanţă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea sa la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,06%/zi întârziere, a susţinut recurenta că, neexistând o dată a scadenţei, în raport de art. 11 şi 12 din contract şi de faptul că pretenţia reclamantei corespunzătoare situaţiilor 5 şi 6 nu rezultă din cele două facturi emise, nu pot curge, pe cale de consecinţă nici penalităţi de întârziere, situaţie în care apreciază că nu sunt incidente dispoziţiile art. 2811 şi 2812 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, a arătat recurenta că intimata-reclamantă a încasat suma de 105.497,05 lei peste preţul contractului, valoare ce reprezintă plată nedatorată, fiind întrunite condiţiile reglementate de art. 992 - 997 C. civ., respectiv existenţa unei plăţi, datoria a cărei stingere s-a urmărit prin plată să nu existe, deoarece nu există o obligaţie corelativă, care să fi constat în efectuarea anumitor lucrări suplimentare, plata a fost făcută din eroare, având în vedere circumstanţele menţionate anterior.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim grad de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului, ci examinarea legalităţii hotărârilor atacate în condiţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Este de reţinut, de asemenea, că simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată de instanţa de apel, modalitatea în care aceasta a analizat probele administrate în cauză, precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

Criticile asupra unor elemente ce ţin de administrarea probelor şi de stabilirea situaţiei de fapt, care nu formează obiectul motivului de nelegalitate evocat, nu vor fi analizate având în vedere că instanţa de recurs este ţinută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., urmând a analiza recursul exclusiv din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale menţionate.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenta a invocate interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1082 C. civ., art. 969 acelaşi cod şi art. 2811, 2812 C. proc. civ.

Aşadar, examinând criticile formulate din perspectiva celor expuse anterior, Înalta Curte constată că, subsumat motivului de nelegalitate invocat, recurenta a susţinut interpretarea eronată dată dispoziţiilor art. 1082 C. civ., în condiţiile în care reclamanta nu a fost în măsură să-şi probeze pretenţiile, în sensul dovedirii lucrărilor executate.

Potrivit dispoziţiilor legale evocate, "debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligaţiei, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credinţă din partea-i, afară numai dacă va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată".

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte reţine că, în dezlegarea dată speţei, instanţa de control judiciar şi-a fundamentat soluţia pe prevederile art. 1082 C. civ., dând o corectă interpretare acestora atunci când a constatat că obligaţia creditorului este de a face dovada existenţei obligaţiei, respectiv a actului sau faptului generator al obligaţiei, precum şi a lucrărilor executate a căror plată o solicită de la pârâtă. Astfel, din dezvoltarea criticilor formulate, nu rezultă nicio încălcare sau aplicare greşită a legii, de altfel, argumentarea recurentei vizează modalitatea de interpretare a probatoriului, care în opinia sa nu a fost în măsură să dovedească pretenţiile reclamantei, aspect care în realitate tinde la reanalizarea situaţiei de fapt stabilite de instanţa de apel.

Or, situaţia de fapt stabilită de instanţele de fond, constituie o premisă care nu mai poate fi repusă în discuţie în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, iar argumentele dezvoltate de reclamantă nu relevă nicio încălcare a dispoziţiilor legale de natură să impună casarea sau modificarea soluţiei adoptate.

Referitor la pretinsa aplicare greşită a dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2812 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată, având în vedere că, lămuririle cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii pot fi soluţionate pe calea prevăzută de prevederile legale menţionate, iar împrejurarea că, în opinia recurentei, pretenţiile reclamantei rezultate din situaţiile de lucrări nr. 5 şi 6 nu rezultă din cele două facturi emise, este de asemenea, o chestiune ce ţine de o eventuală netemeinicie şi nu de nelegalitatea hotărârii.

Referitor la critica potrivit căreia instanţa a înlăturat în mod greşit argumentele sale referitoare la caracterul preţului fix al contractului, prin raportare la actul adiţional din 1 octombrie 2008, se constată de asemenea, a fi nefondată, în condiţiile în care la art. 2 din actul menţionat, părţile au stipulat că termenul de execuţie va fi corelat cu posibilităţile financiare ale beneficiarului, iar nu lucrările suplimentare menţionate "generic", astfel cum susţine recurenta, motiv pentru care nu poate fi reţinută nici încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 969 C. civ.

În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că situaţia de lucrări nr. 6 nu a fost confirmată de beneficiar sau dirigintele de şantier, deşi această condiţie era impusă de art. 10 din contract, se constată de asemenea a fi nefondată, având în vedere încheierea procesului-verbal de recepţie finală ce reprezintă confirmarea lucrărilor executate.

În egală măsură, se constată că dezlegarea dată de instanţa de apel cererii reconvenţionale este temeinică şi legală, în raport cu dispoziţiile art. 992 - 997 C. civ. şi considerentele reţinute anterior, nefiind întrunite condiţiile plăţii nedatorate.

Aşadar, faţă de cele reţinute, nu se poate constata interpretarea, încălcarea sau aplicarea greşită a legii, iar cu referire la celelalte critici referitoare la modalitatea de interpretare a probatoriului, se va reţine că recurenta prin argumentele aduse a cerut instanţei de recurs să statueze asupra cauzei ca atare, judecând în fond şi nu doar să verifice decizia din apel în ce priveşte modul de aplicare a legii.

Pentru toate argumentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 640/Ap din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 640/Ap din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 31 martie 2016.

Procesat de GGC - CL