Conflict of territorial jurisdiction arising from an abusive contractual forum clause in consumer credit agreements

Decizia nr. 588/2015

Asupra conflictului negativ de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. x/281/2012 din 29 august 2012, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. Bank România SA Sucursala - Agenţia Ploieşti, obligarea acesteia din urmă la recalcularea nivelului dobânzii percepută în temeiul contractului de credit încheiat la 07 martie 2008, reactualizarea acestui contract de credit precum şi a ratelor plătite pe ultimii trei ani .

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 193/200, O.G. nr. 21/1992, O.U.G. nr. 174/2008, Legea nr. 363/2007, O.U.G. nr. 50/2010 şi Legea nr. 288/2010.

Prin sentinţa nr. 1861/2014, Judecătoria Ploieşti, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Ploieşti şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, având în vedere dispoziţiile art. 19 C. proc. civ., potrivit cărora părţile prin acordul de voinţă dat prin semnarea contractului de credit, au dat efect clauzei prevăzută la art. 16 din contract, operând în acest fel prorogarea convenţională de competenţă.

Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 22323 din 11 decembrie 2014 a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Ploieşti şi pe cale de consecinţă, a dispus ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:

În esenţă, obiectul prezentului litigiu este reprezentat de constatarea caracterului abuziv al prevederilor contractului de credit încheiat la 07 martie 2008, solicitându-se înlăturarea efectelor acestora şi restabilirea situaţiei anterioare.

Potrivit art. 7 alin. (2) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată formulată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta.

Conform art. 10 pct. 1 şi pct. 4, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii, iar în cererile privitoare la obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii, iar în baza art. 12 instanţa a reţinut că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

În cauză, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a rezultat că locul încheierii contractului a fost în Ploieşti, contractul de credit fiind încheiat de reclamanţi cu un reprezentant, o agenţie a C. Bank România SA din Ploieşti.

De asemenea, instanţa a reţinut că art. 16 din convenţia părţilor având caracter abuziv nu mai produce efecte juridice fiind considerată ca nescrisă de la data încheierii contractului.

Pe cale de consecinţă, în cauză se observă că Judecătoria sectorului 1 Bucureşti nu este competentă având în vedere situaţia de fapt reţinută, precum şi dispoziţiile legale care reglementează competenţa teritorială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă, pentru următoarele considerente:

În esenţă, conflictul de competenţă s-a ivit între Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi Judecătoria Ploieşti, ambele instanţe declarându-se necompetente teritorial să soluţioneze cauza, după cum au acordat sau nu efecte clauzei atributivă de competenţă prevăzută la art. 16 din contractul de credit încheiat cu C. Bank România SA - Sucursala Ploieşti, de consumatorii A. şi B. inserată în contractul de credit încheiat cu C. Bank România SA - Sucursala Ploieşti, de consumatorii A. şi B.

Mai este de menţionat că ambele instanţe au reţinut corect obiectul cererii de chemare în judecată, fiind un litigiu comercial privind constatarea nulităţii absolute a unor clauze abuzive şi plata unor sume de bani ce derivă din executarea unui contract de credit.

Înalta Curte constată că prin art. 16 din contractul de credit, a fost inserată clauza potrivit căreia, în cazul în care soluţionarea pe cale amiabilă a neînţelegerii rezultând din interpretarea şi/sau executarea contractului nu este posibilă, litigiul se supune spre soluţionare instanţelor judecătoreşti din Bucureşti.

Această clauză care conţine prorogarea voluntară de competenţă în favoarea instanţei de la sediul social al băncii, întruneşte toate condiţiile pentru a fi considerată abuzivă, în acord cu interpretarea Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE coroborată cu reglementarea Uniunii Europene aplicabilă contractelor de credit de consum, cu precizarea că în cauză a fost efectuată de către instanţă o analiză specifică unei cercetări judecătoreşti.

Astfel, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a avut în vedere faptul că domiciliul reclamanţilor se află în localitatea Ploieşti, judeţul Prahova, iar contractul de credit bancar a fost încheiat de asemenea în această localitate.

În aceste condiţii clauza atributivă de competenţă nu este operantă, iar în cauză nu se aplică regula de drept comun înscrisă în art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 10 alin. (1) C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă, căreia i se va trimite dosarul în vederea soluţionării litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.