Enforcement of shareholder's right to a properly convened general assembly with full disclosure despite subsequent meetings

Decizia nr. 585/2015

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 230 din 07 mai 2012, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii SC B. SRL şi C.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că, reclamantul, în calitate de asociat al SC B. SRL, a solicitat pârâţilor convocarea adunării generale a asociaţilor, în vederea discutării punctelor solicitate a fi înscrise pe ordinea de zi. Solicitările au fost comunicate pârâţilor în scris şi au fost recepţionate de aceştia, conform confirmărilor de primire ataşate la dosar.

La data de 11 noiembrie 2011, reprezentanţii pârâtei SC B. SRL au convocat o adunare generală a asociaţilor, la care a participat şi reclamantul, conform procesului-verbal semnat şi de reclamant. Aşa cum a arătat reprezentantul reclamantului, între ordinea de zi pusă în discuţie şi cea solicitată există similitudini, dar nu identitate.

Ulterior, a avut loc o nouă adunare generală, conform procesului-verbal încheiat la 23 aprilie 2012, din a cărui analiză rezultă că au fost puse pe ordinea de zi şi discutate aspectele solicitate de reclamant.

Având în vedere faptul că a fost convocată o adunare generală a asociaţilor SC B. SRL, la care a participat şi reclamantul, conform procesului-verbal semnat şi de reclamant, că ulterior a avut loc o nouă adunare generală, iar din analiza procesului-verbal încheiat la 23 aprilie 2012 rezultă că au fost puse pe ordinea de zi şi discutate aspectele solicitate de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul A., recurs recalificat apel, prin încheierea din 14 februarie 2013, solicitând desfiinţarea în tot a sentinţei ca nelegală şi netemeinică.

Instanţa de apel analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, a reţinut că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În esenţă, s-a reţinut că motivele de apel invocate cu privire la conţinutul convocatorului emis nu pot fi primite, nemulţumirile exprimate de apelant în raport cu prima adunare generală ţinută şi aspectele lipsă din convocatorul emis pentru şedinţa respectivă, exprimate prin precizarea de acţiune formulată la data de 30 ianuarie 2012, fiind înlăturate prin emiterea unui nou convocator şi organizarea unei noi adunări generale a asociaţiilor la data de 23 aprilie 2012 care a cuprins toate solicitările apelantului.

În convocatorul emis pentru această adunare generală fixată iniţial pentru data de 02 martie 2012 şi ţinută la data de 23 aprilie 2012, au fost inserate punctele 1,2 şi 5 din solicitarea apelantului invocate ca fiind omise ori inserate parţial la prima adunare generală ţinută, în cadrul punctelor 1, 2 şi 7 din noul convocator.

Pentru cea de a doua adunare generală organizată de societate, apelantul reclamant a fost convocat prin scrisoare recomandată depusă la oficiul poştal la data de 27 ianuarie 2012, dată de la care până la data la care a avut loc adunarea generală, exista o perioadă rezonabilă de timp înăuntrul căreia apelantul să poată obţine toate informaţiile necesare pentru corecta sa informare asupra punctelor de zi fixate pentru şedinţă, aceasta cu atât mai mult cu cât mare parte din punctele de pe ordinea de zi au figurat şi la adunarea generală anterioară la care reclamantul a participat.

În ce priveşte nerespectarea dreptului la informare al reclamantului, se reţine că acesta nu a arătat în mod expres care documente solicitate ca necesare pentru buna sa informare i-au fost refuzate a-i fi comunicate, acesta fiind nemulţumit de fapt de conţinutul materialelor întocmite şi comunicate pentru şedinţă. Ori, asociaţilor ce participă la şedinţele A.G.A. este necesar a li se pune la dispoziţie materialele pregătite pentru şedinţă în forma în care acestea au fost redactate şi pregătite şi nu sub forma pe care unii sau alţii din asociaţi preferă să fie redactate.

Cât priveşte aspectul vizând nerespectarea de către administrator a convocării adunării generale în termenul definit de lege, s-a reţinut că acesta a justificat în faţa primei instanţe, prin înscrisuri justificative, motivele ce au determinat convocarea cu întârziere a adunării, nerespectarea acestor dispoziţii neputând duce la admiterea cererii reclamantului câtă vreme prin cele doua adunări generale ţinute ulterior scopul urmărit de reclamant a fost atins.

În consecinţă instanţa de apel a reţinut că scopul urmărit prin solicitarea convocării adunării generale a fost atins prin convocarea celor două adunări generale desfăşurate pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 9/C din 14 februarie 2013 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurată şi admiterea cererii de chemare în judecată.

Cererea de recurs nu fost motivată în drept conform art. 304 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, recurentul-reclamant a susţinut că în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel faptul că scopul convocării A.G.A. a fost atins. În fapt deşi au fost convocate şi ţinute două şedinţe A.G.A., administratorul nu a pregătit şi nu a furnizat nici un document şi nici o informaţie economică şi juridică necesară şi suficientă pentru dezbaterea în cunoştinţă de cauză a ordinii de zi propusă de reclamant.

O altă critică formulată de către recurentul-reclamant este reprezentată de considerentele instanţei de apel, care a procedat la motivarea hotărârii folosind argumente care nu au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor, din acest punct de vedere fiind încălcat principiul dreptului la apărare şi al contradictorialităţii. De asemenea, se invocă încălcarea principiului disponibilităţii şi depăşirea rolului activ al instanţei.

Înalta Curte verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată prin prisma criticilor formulate constată că acestea pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 şi 7 C. proc. civ., încadrare efectuată din oficiu, de către instanţă, prin raportare la art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce priveşte criticile din recurs prin care s-a susţinut încălcarea principiului contradictorialităţii, disponibilităţii, dreptului la apărare şi depăşirea rolului activ al instanţei, încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se constată că acestea sunt nefondate.

Principiul contradictorialităţii nu a fost încălcat de către instanţa de apel, întrucât nu s-au evidenţiat împrejurări de fapt sau de drept care nu au fost puse în discuţia părţilor.

De asemenea, în speţă, nu a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului, acesta având posibilitatea să-şi facă apărările necesare cu privire la toate aspectele deduse judecăţii.

În conformitate cu principiul disponibilităţii, părţile pot determina conţinutul procesului prin stabilirea cadrului procesual în privinţa obiectului şi al participanţilor la proces, a fazelor şi etapelor pe care procesul le-ar putea parcurge. În aplicarea acestui principiu, se constată că instanţa s-a pronunţat numai cu privire la ceea ce s-a cerut, astfel cum această solicitare a fost expusă în cuprinsul cererii de chemare în judecată şi precizările ulterioare efectuate de către reclamant, situaţie în care şi această critică este nefondată.

Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ori, în cauza dedusă judecăţii, instanţa de control judiciar a verificat situaţia de fapt stabilită de către instanţa de fond şi a arătat în mod clar şi concret argumentele în drept care justifică soluţia pronunţată.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., critica de nemotivare nu subzistă.

Motivele de apel formulate de reclamant au vizat motivele de fapt susţinute prin cererea de chemare în judecată, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 195 şi art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Instanţa de apel a confirmat ca legală şi temeinică hotărârea fondului, a reanalizat susţinerile formulate atât sub aspectul situaţiei de fapt cât şi al dezlegării în drept statuate şi nuanţează, acolo unde a considerat necesar motivarea primei instanţe, apreciind, în esenţă, că scopul urmărit prin solicitarea convocării adunării generale a fost atins prin convocarea celor două adunări generale desfăşurate pe parcursul soluţionării cauzei în primă instanţă.

Considerentele instanţei sunt clare şi explicite sub aspectul raţionamentului juridic pe care se fundamentează soluţia, astfel că nu se poate susţine cu temei că decizia este nemotivată, sau că instanţa şi-a motivat hotărârea pe aspecte care nu au fost puse în discuţia contradictorie a părţilor.

În raport de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 9/C/2013-A din 14 februarie 2013 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.