Validity of service on legal entity by posting on main door when no authorized recipient is present and registered address is unchanged
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the plaintiff syndical confederation, upholding the Court of Appeal's decision to reject the first-instance judgment's appeal as time-barred. The dispute concerned procedural compliance, specifically whether the lower court's judgment was validly served to the plaintiff's registered headquarters, with the plaintiff arguing that service by posting on the main door was illegal under specific provisions governing service on legal entities when the registered address was changed or unknown. The court ruled that the service procedure was legally executed because the agent's report confirmed no authorized person was present at the registered seat, triggering the permissible exception for service by posting; furthermore, the plaintiff failed to formally notify the court of any change of address during the proceedings, rendering such claims irrelevant for restarting the appeal period. Key legal bases included the 15-day appeal deadline, the validity of service by posting when no specific recipient is found at the registered address, and the mandatory requirement to notify the court of changes in domicile or headquarters during litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 284 C. proc. civ, art. 93 C. proc. civ, art. 98 C. proc. civ, art. 94 C. proc. civ, art. 95 C. proc. civ, art. 304 C. proc. civ; Validity of service on legal entity by posting on main door when no authorized recipient is present and registered address is unchanged: Nu se poate susţine că termenul de apel curge de la data la care avocatul, în calitate de reprezentant al părţii a intrat în posesia hotărârii la Tribunalul Maramureş, în condiţiile ignorării de către reclamantă a dispoziţiilor art. 93 şi 98 C. proc. civ., nefiind incidente nici prevederile art. 94 C. proc. civ. cu trimitere la prevederile art. 95 C. proc. civ., respectiv nu trebuia comunicată hotărârea prin publicitate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 573/2015
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 890 din 03 octombrie 2014, a admis excepţia tardivităţii declarării apelului şi a respins ca tardiv apelul declarat de reclamanta Confederaţia Blocul Naţional Sindical împotriva sentinţei civile nr. 2043 din 12 decembrie 2012 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosar nr. x/100/2011 pe care a menţinut-o.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a reţinut că în cauză sentinţa apelată a fost comunicată apelantei la data de 11 februarie 2013.
Apelanta nu a solicitat o repunere în termenul de apel, iar dovada de comunicare de la dosar fond are în vedere comunicarea unor acte, iar nu recomunicarea sentinţei.
În aceste condiţii, se impun a fi reţinute dispoziţiile art. 284 C. proc. civ., potrivit cărora termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Reclamanta a indicat în acţiune sediul ca fiind în Bucureşti, sector 6, unde i s-au comunicat toate actele de procedură, inclusiv sentinţa atacată.
Reclamanta a mai indicat în acţiune un sediu ales la Casa de Cultură din Reşiţa, judeţ Caraş-Severin, însă nu a indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 93 C. proc. civ., prin urmare corect s-a comunicat sentinţa la sediul reclamantei.
Mai trebuie remarcat că faţă de comunicarea la adresa Casa de Cultură din Reşiţa, judeţ Caraş-Severin, aceasta din urmă răspunde că această adresă administrativă este folosită de avocatul ales şi angajat doar pentru cauzele de la instanţele din Caraş-Severin, iar nu şi pentru alte instanţe, astfel că solicită ca reclamantele să fie citate la sediile acestora din Bucureşti.
În cauză nu sunt întrunite nici condiţiile schimbării de domiciliu/sediu la fondul cauzei, în condiţiile art. 98 C. proc. civ.
Trebuie sesizat şi că în faţa instanţei de fond, Tribunalul Maramureş, după introducerea acţiunii, se indică acelaşi sediu din Bucureşti, sector 6.
Nu se poate susţine că termenul de apel curge de la data la care avocatul, în calitate de reprezentant al părţii a intrat în posesia hotărârii la Tribunalul Maramureş, în condiţiile ignorării de către reclamantă a dispoziţiilor art. 93 şi 98 C. proc. civ., nefiind incidente nici prevederile art. 94 C. proc. civ. cu trimitere la prevederile art. 95 C. proc. civ., respectiv nu trebuia comunicată hotărârea prin publicitate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Confederaţia Blocului Naţional Sindical, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacată în sensul respingerii excepţiei de tardivitate a apelului, şi trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Recurenta apreciază că soluţia pronunţată de către instanţa de apel este nelegală şi netemeinică întrucât aceasta a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 921 C. proc. civ., reţinând că în situaţia în care nu se cunoaşte noua adresă, îndeplinirea procedurii prin afişare este legală.
În aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 94 C. proc. civ., agentul poştal fiind obligat a depune actul de procedură la grefa instanţei, instanţa urmând a proceda la afişarea prin publicitate, conform art. 95 C. proc. civ.
În raport de încălcarea acestor texte de lege, respectiv art. 921 C. proc. civ., art. 94 şi art. 95 C. proc. civ., sentinţa instanţei de fond nu a fost comunicată efectiv reclamantei, luând cunoştinţă de aceasta la data de 26 martie 2014, prin comunicare făcută de către arhiva instanţei. De la această dată trebuie calculat termenul de apel.
Recurenta susţine că prin comunicarea hotărârii trebuie să se dea efectiv posibilitatea părţii să ia cunoştinţă de cuprinsul hotărârii.
De asemenea, recurenta-reclamantă a formulat critici în legătură cu considerentele instanţei de apel, potrivit cărora susţinerile părţii în legătură cu comunicarea hotărârii de fond la sediul social au fost contradictorii. De altfel, arată că instanţa avea posibilitatea să îi comunice hotărârea la sediul ales, adresă pe care a comunicat-o expres la instanţa de fond.
În combaterea cererii de recurs, intimata-pârâtă SC A. Reşita a formulat întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepţie, tardivitatea declarării recursului de faţă, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Excepţia tardivităţii declarării recursului de faţă, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare, în sensul nerespectării termenului de 15 zile de la data când recurentei i-a fost comunicată decizia atacată, nu subzistă.
Dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., stabilesc că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel.
În cauză, recursul a fost declarat la data de 19 noiembrie 2014 (data poştei), iar comunicarea deciziei recurată s-a făcut la data de 05 noiembrie 2014.
În consecinţă, Înalta Curte urmează să respingă excepţia de tardivitate a recursului.
Trecând la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs, se constată că deşi recurenta nu a indicat temeiul legal al recursului său, Înalta Curte cu aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. constată incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care priveşte interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 921 C. proc. civ.
Motivul invocat de recurentă vizând nelegala îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei de fond, se vădeşte a fi nefondat.
În dosarul de fond este ataşată dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu societatea recurentă Confederaţia Blocul Naţional Sindical, din verificarea căreia rezultă că procesul-verbal întocmit de agentul procedural însărcinat cu înmânarea actului cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 100 alin. (3) C. proc. civ. sub pedeapsa nulităţii.
Îndeplinirea procedurii de citare prin afişarea actului pe uşa principală a locuinţei destinatarului, în condiţiile în care nicio persoană din cele prevăzute de art. 92 C. proc. civ. nu a fost găsită, nu încalcă dispoziţiile art. 921 C. proc. civ. care reglementează în teza finală excepţia de la regula care prevede interdicţia comunicării citaţiei prin afişare.
Posibilitatea comunicării citaţiei prin afişare în cazul societăţilor, este permisă numai în ipoteză absenţei oricărei persoane de la sediu, ipoteză pe care procesul verbal întocmit de agentul procedural o atestă.
Deşi recurenta susţine că în situaţia în care persoana citată şi-a schimbat adresa, procedura nu poate fi legal îndeplinită prin afişarea actului pe uşa principală a clădirii, fiind incidente dispoziţiile art. 95 C. proc. civ., cu referire la citarea prin publicitate, se constată că recurenta-reclamantă se afla în ipoteza prevăzută de art. 98 C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege, orice schimbare de domiciliu intervenită pe parcursul judecării cauzei, fie în prima instanţă, fie ulterior, trebuie comunicată instanţei şi părţii adverse sub sancţiunea neluării ei în seamă, astfel cum este prevăzut de dispoziţiile art. 98 C. proc. civ. În acest sens prin coroborarea dispoziţiilor art. 92 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 98 C. proc. civ. rezultă că procedura de comunicare, prin care reclamantei i-a fost comunicată sentinţa de fond a fost legal îndeplinită.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Confederaţia Blocul Naţional Sindical împotriva deciziei civile nr. 890 din 03 octombrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2015.